Inadmissibility of criminal revision against procedural referral lacking merits resolution and failing statutory new-facts grounds

Asupra cauzei penale de față ;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. 3311/1/2010 petentul M.C. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 644 din 27 martie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea cererii petentul a invocat „descoperirea de fapte noi și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii, ceea ce face ca hotărârile să fie netemeinice”.

În rândul faptelor și împrejurărilor care nu au fost cunoscute au fost enumerate următoarele :

- supunerea sa și a familiei sale unor multiple amenințări supreme, șantaj, îngrădirea unor drepturi și libertăți cetățenești, hărțuiri politice din partea lui T.B. (și a acoliților săi) care luptă pe toate căile să obțină încă un mandat la Președinția României și apoi să instaureze un regim dictatorial, săvârșind fapte grave prin care încalcă Constituția;

- impunerea înaintării unor plângeri penale împotriva adversarilor politici ai președintelui T.B. ca o condiție pentru rezolvarea cazului său (cererea de a fi recunoscut drept „luptător în rezistența anticomunistă”;

- a depus la Înalta Curte de Casație și Justiție în anul 2005 o plângere ce a constituit obiect al Dosarului nr. 1747/2005, sentința 291 prin care i s-a respins ca inadmisibilă plângerea.

Faptele și împrejurările de mai sus nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii aferente dosarului de mai sus, cât și Dosarului nr. 4883/1/2007, respectiv Dosarul nr. 1592/1/2009.

- guvernul B. a blocat inițiativele rezolvării situației sale;

- s-au exercitat amenințări într-o locație a M.Ap.N. fapt ce a dus la neprezentarea petentului la procesul din 27 martie 2009 pentru revizuirea în dosarul nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție și de asemenea i s-a cerut să nu candideze la alegerile europarlamentare din 7 iunie 2009 și să nu facă contestație la adresa acestor alegeri;

- a fost ademenit și apoi i s-a impus să devină membru P. respectiv să susțină pe față campania pentru un nou mandat la Președinția țării a lui T.B., deși el avea alte convingeri politice.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de revizuire a petentului, în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. pen., o consideră inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Revizuientul consideră că după revoluția din decembrie 1989 a ajuns, treptat, victima noului sistem politico-economic prin promotorii acesteia care, prin diferite măsuri sau atitudini, nu l-au promovat, l-au marginalizat și i-au încălcat drepturile, mai ales din momentul în care a devenit „susținătorul Monarhiei Constituționale și al Casei Regale din România”, culminând cu faptul că în noaptea de 19 ianuarie 2009, în trenul rapid pe ruta Iași - București” a fost supus unui supracontrol CFR, ocazie cu care s-a produs amenințarea supremă atât în tren, cât și într-o unitate M.Ap.N. pentru a nu se prezenta la Înalta Curte de Casație și Justiție, de a refuza să candideze sau să se prezinte la alegerile europarlamentare din vara lui 2009, presiuni la care a fost supus și ulterior.

Pentru tot ceea ce i s-a întâmplat și continuă să i se întâmple, după anul 2005, îl găsește vinovat pe T.B.

Astfel, după ce i s-a refuzat recunoașterea calității de „luptător în rezistența anticomunistă”, a fost supus unor abuzuri manifestate din partea președintelui B. și a acoliților săi (internarea în spitale de psihiatrie, reducerea ritmului vieții la limita supraviețuirii, aplicarea metodei torturii, distrugerea familiei, discriminarea pe criterii politice, lovitura politică, șantajul).

Cu unele dintre presupusele fapte ale Președintelui României a sesizat parchetul și pentru că plângerile i-au fost respinse ca neîntrunind elementele necesare sesizării, petentul s-a adresat cu plângeri asemănătoare direct Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a solicitat condamnarea demnitarului și a „acoliților” săi.

O asemenea plângere a constituit obiect al Dosarului penal nr. 4883/1/2007 care, prin sentința nr. 428 din 18 iunie 2007 a fost respinsă ca inadmisibilă.

Recursul împotriva sentinței a fost respins ca neîntemeiat prin decizia nr. 107 din 25 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva deciziei penale nr. 107 din 25 februarie 2008 petiționarul a formulat cerere de revizuire care a constituit obiectul Dosarului nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin sentința penală nr. 644 din 27 martie 2009, instanța supremă a dispus trimiterea cererii de revizuire spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 397 C. proc. pen.

Nemulțumit de soluție, petentul a atacat-o cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - C9 și a constituit obiectul Dosarului nr. 4409/1/2009, prin decizia nr. 680 din 28 septembrie 2009 a fost respins ca nefondat.

Cererea de revizuire a sentinței nr. 644 din 27 martie 2009 a constituit obiect al Dosarului penal cu nr. 6753/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În cursul actelor premergătoare judecării admisibilității cererii a fost solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să comunice modul în care a fost soluționată ultima plângere adresată de petentul M.C.

A fost depusă rezoluția nr. 14758/3215/VIII/1/2009 din 15 iulie 2009 prin care a fost respinsă ca informă sesizarea petentului M.C., având ca obiect anularea alegerilor din 7 iunie 2009 și refacerea lor corectă, întrucât acuzațiile nu au fost justificate în vreun fel.

Respectiva plângere a fost depusă inițial la Înalta Curte de Casație și Justiție, după care a fost trimisă spre competentă soluționare parchetului.

Prin sentința penală nr. 1582 din 7 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6753/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 644 din 27 martie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Împotriva sentinței, revizuientul M.C. a declarat recurs și acesta a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 52 din 25 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8936/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

Prin adresa nr. 1592/III/6/2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a înaintat concluziile sale, solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire deoarece motivele invocate nu se regăsesc în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului (au fost atașate dosarele în care s-au pronunțat hotărârile sus-menționate, petentul revizuient, neprezentându-se pentru susținerea cererii sale), Înalta Curte de Casație și Justiție o consideră inadmisibilă.

Din examinarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească, definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unei împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În cauză, revizuientul a formulat o cerere, solicitând revizuirea unei hotărâri care nu îndeplinește condițiile prevăzute în art. 393 C. proc. pen. cu referire, între altele, la condiția că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemelor existente faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Or, în cauză prin sentința penală nr. 644 din 27 martie 2009, hotărârea care face obiectul prezentei cereri de revizuire, a fost trimisă cererea de revizuire a petentului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere care viza decizia penală nr. 107 din 25 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (prin care s-a respins recursul petentului îndreptat împotriva sentinței penale nr. 428 din 18 iunie 2007 care a respins plângerea petentului ca inadmisibilă, aceasta fiind informă), nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

Mai mult decât atât, revizuientul, deși a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., susținerile sale nu se pot încadra în acest caz și nici în vreunul din cazurile de retractare prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, conform art. 403 alin. (3) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C. a sentinței penale nr. 644 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă revizuientul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2010.