Statutory defense of good faith negating criminal abuse of authority in delayed criminal procedure

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

La data de 3 august 2008 persoana vătămată B.I. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu o plângere împotriva „funcționarilor publici, polițiști și procurori care au manifestat pasivitate” cu privire la o plângere penală pentru înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată în Dosarul nr. 5840/3/2007 al Tribunalului București.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că procurorul N.M.V.S. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, procuror cu grad de curte de apel, a supravegheat activitatea penală efectuată de subinspectorul de poliție C.G. din cadrul Secției 19 Poliție - Biroul cercetări penale, în Dosarul penal nr. 5432/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București având ca obiect plângerea formulată de B.I. împotriva numiților R.G. și G.V. pentru „infracțiunea de caz”.

Procurorul de caz, după administrarea probelor, prin rezoluția nr. 797/P/2010 din 9 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul N.M.V.S. și subinspectorul de poliție C.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 249 C. pen. întrucât faptele nu există.

Împotriva acestei rezoluții persoana vătămată a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin rezoluția nr. 7789/3557/II/2/2010 din 22 septembrie 2010 plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Persoana vătămată, în termen legal, a formulat plângere în fața judecătorului cu motivarea că făptuitorii au lăsat în nelucrare plângerea sa, intenționându-se prescrierea răspunderii penale, fapt ce s-a și întâmplat, astfel că se impune trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.

Examinând actele și lucrările dosarului, verificând rezoluția atacată în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. pe baza probelor administrate și în lipsa unor înscrisuri nou prezentate, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată și urmează a fi respinsă în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, organele de cercetare penală ale poliției au efectuat cercetările care s-au impus, au identificat și audiat pe făptuitorul G.V., au citat și au demarat căutări pentru audierea făptuitorului R.G. și au atașat la dosar înscrisurile necesare soluționării cauzei.

Este adevărat că supravegherea cercetărilor efectuate de procuror s-a făcut pe o perioadă de timp mai mare (aproximativ 10 luni) dar nu au fost constatate cauze subiective în tergiversarea soluționării plângerii nici din partea lucrătorului de poliție și nici a magistratului.

Mai mult, așa cum rezultă din acte, sesizarea faptelor s-a făcut cu puțin timp înainte de împlinirea termenului prescripției răspunderii penale cu consecința limitării intervalului în care puteau fi îndeplinite actele necesare.

În absența dovezilor, nu se poate susține că actul emis de procuror, respectiv de lucrătorul de poliție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie în sine un abuz în sens penal sau întrunește conținutul constitutiv al altor infracțiuni, câtă vreme magistratul și lucrătorul de poliție au acționat cu bună credință, prezumată ca fiind obiectivă.

Cum faptul contrar nu s-a dovedit (reaua credință în adoptarea soluției) fapta acestora nu se încadrează în sfera ilicitului penal.

În raport de considerentele arătate rezultă că în mod legal s-a dispus prin rezoluția atacată soluția de neîncepere a urmăririi penale pe considerentul inexistenței infracțiunilor imputate, prevăzute de art. 246 și 249 C. pen., motiv pentru care plângerea formulată de persoana vătămată va fi respinsă ca nefondată conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției nr. 797/P/2010 din 9 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2010.