Complaint against refusal to initiate criminal proceedings for alleged judicial abuse dismissed as unfounded

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 31 august 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționara S.G.G. împotriva rezoluției procurorului dată în Dosarul nr. 407/P/2010 și rezoluția procurorului ierarhic superior nr. 6643/3097/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din analiza actelor și înscrisurilor existente la dosar rezultă că Dosarul de urmărire penală nr. 407/P/2010 are ca obiect sesizările formulate de S.G.G. împotriva judecătorilor C.Ș., V.G. și G.N. din cadrul Curții de Apel Ploiești sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.; A.S. și D.Ș. din cadrul Tribunalului Dâmbovița, M.P. din cadrul Judecătoriei Găești, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția din 23 iunie 2010 dată în dosarul de urmărire penală mai sus menționat, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii C.Ș., V.G. și G.N. din cadrul Curții de Apel Ploiești sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 264, art. 271, art. 289 C. pen.; A.S. și D.Ș. din cadrul Tribunalului Dâmbovița, M.P. din cadrul Judecătoriei Găești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a reținut că petiționara S.G. a fost parte într-o cauză civilă - Dosarul de fond nr. 2699/1990 al Judecătoriei Găești - care s-a format pe baza unei cereri de chemare în judecată a cărei titulară este, dar care nu a fost semnată. Procesul civil, astfel declanșat, s-a încheiat în anul 1996, S.G. fiind prezentă, ca reclamantă, pe întreg parcursul, atât la instanța de fond, cât și în căile de atac, ordinare și extraordinare, pe care le-a exercitat, în mare parte având angajat și apărător.

La data de 13 octombrie 2005, S.G. a promovat o acțiune în instanță prin care a solicitat anularea primului act de procedură din procesul civil inițiat în anul 1990 și finalizat în anul 1996, reprezentat de cererea de chemare în judecată la care s-a făcut referire, precum și a celorlalte acte de procedură ulterioare, motivat prin lipsa semnăturii.

Acțiunea astfel formulată a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 1139 din 21 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Găești, soluție întemeiată pe incidența în cauză a dispozițiilor art. 133 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 108 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Apelul formulat în cauză de S.G. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 163 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, la fel ca și recursul prin decizia nr. 861 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

În contextul astfel conturat, S.G., prin plângerea împotriva judecătorilor Curții de Apel Ploiești, susține că aceștia nu aveau nici o competență să se pronunțe asupra modului în care s-a soluționat și s-a desfășurat judecarea fondului cauzei în Dosarul nr. 2699/1990 al Judecătoriei Găești și că prin modul în care au soluționat Dosarul nr. 4616/42/2006 au lipsit-o de un recurs echitabil.

În ceea ce privește pe judecătorii de la Judecătoria Găești și Tribunalul Dâmbovița, care au soluționat la fond și în apel dosarul având ca obiect acțiunea, formulată în anul 2005, pentru anularea cererii de chemare în judecată din anul 1990, aceștia sunt acuzați că au apreciat arbitrar că respectiva cerere „nesemnată de nimeni” nu este nulă.

În motivarea rezoluției procurorului s-a arătat că aspectele care fac obiectul plângerilor formulate de petiționară împotriva judecătorilor mai sus menționați, nu au acoperire decât în refuzul lui S.G. de a accepta o hotărâre definitivă ce conține soluția adoptată în deplină concordanță cu instanțele sesizate succesiv în respectiva cauză.

Întrucât din cele prezentate nu a rezultat existența unor fapte penale săvârșite de judecătorii vizați prin plângerile formulate de S.G., în legătură cu soluționarea acțiunii în anulare care a făcut obiectul Dosarelor nr. 1846/2005 al Judecătoriei Găești, nr. 1014/2006 al Tribunalului Dâmbovița și nr. 4616/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Plângerea formulată de petiționară la procurorul ierarhic superior a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 27 iulie 2010 dată în Dosarul nr. 6643/3097/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, confirmând astfel soluția de neînceperea urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 407/P/2010 al aceleiași unități de parchet.

Împotriva rezoluțiilor mai sus menționate, în termen legal, în baza dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petiționara criticând soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față de intimații judecători, reiterând motivele formulate în plângerea penală inițială.

Analizând plângerea formulată de petiționara S.G.G., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția adoptată prin rezoluția nr. 407/P/2010 din 23 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și menținută prin rezoluția nr. 6643/3097/II/2/2010 din 27 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate.

Intimații judecători Ș.C., G.V., N.G., S.A., Ș.D. și P.M. și-au îndeplinit sarcinile de serviciu iar soluțiile adoptate corespund probelor administrate în cauză.

De altfel, se constată că într-adevăr aspectele care fac obiectul plângerilor formulate de petiționară împotriva intimaților judecători nu au acoperire decât în refuzul acesteia de a accepta o hotărâre definitivă ce conține o soluție adoptată în deplină concordanță cu dispozițiile legale, pronunțată de instanțele sesizate succesiv cu respectiva cauză.

Faptul că petiționara este nemulțumită de soluțiile adoptate de intimați nu justifică tragerea la răspundere penală a acestora așa cum solicită petiționara, ea având posibilitatea să uzeze de căile de atac prevăzute de lege.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu se desprind elemente de natură penală, iar faptul că petiționara este nemulțumită de soluțiile pronunțate de intimați nu poate fi asimilat cu elementul material al laturii obiective al vreunei infracțiuni.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în baza art. 2781 al. 8 lit. a) C. proc. pen. să respingă plângerea formulată de petiționară, ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.G.G. împotriva rezoluției nr. 407/P/2010 din 23 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.