Non-initiation of criminal prosecution for lack of specific indicia: civil dissatisfaction is not a basis for charging abuse of office or forgery

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1417/P/2009 din 9 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen., deoarece din materialul probator examinat în cauză, rezultă că faptele sesizate nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:

La data mai sus menționată, petenții M.G. și S.A. s-au adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, cu o plângere în care au arătat că numiții C.V., fost primar al municipiului Vaslui, în prezent deputat în Parlamentul României, Z.C.F., avocat în cadrul Baroului Vaslui, Ț.G., funcționar public în cadrul Comisiei Locale de Fond Funciar, C.L., expert tehnic, M.C. și A.C., judecători la Judecătoria Vaslui, ar fi comis o serie de abuzuri, cu ocazia soluționării litigiului ce are ca obiect partajul succesoral, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui.

Ulterior, la data de 17 aprilie 2009, petentul G.M. se adresează Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, solicitând cercetarea numiților Z.C.F. și P.N., acuzându-i de falsificarea unor acte și folosirea lor în Dosarul civil nr. 587/333/2005, având ca obiect partajul succesoral.

Petenții au fost audiați de procuror, ocazie cu care aceștia au susținut că ar fi fost împiedicați de către susnumiții potențiali făptuitori, să-și exercite drepturile pe care le au în calitate de moștenitori asupra bunurilor rămase de la defuncții M.I. și M.E., părinții petenților.

Din examinarea actelor aflate la dosar a rezultat că au fost emise de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din județul Vaslui, două titluri de proprietate, și anume nr. 2765/48928 și nr. 1765/48928, ambele din data de 26 noiembrie 2002.

Cele două titluri de proprietate au fost emise pe numele următorilor: M.I., M.C., Z.Z., M.G. (petent), M.E., M.C. și S.A. (petentă), toți aceștia fiind moștenitorii defuncților M.I. și M.E.

Din cauza neînțelegerilor apărute între moștenitorii susnumiți, M.G. (petentul), M.C., M.I. și S.A. (petentă) i-au chemat în judecată pe numiții M.C., C.M., B.R., I.M., Z.C.F. și M.P., obiectul cauzei fiind partajul succesoral, formându-se astfel Dosarul nr. 587/333/2005 al Judecătoriei Vaslui.

Dosarul a fost repartizat spre soluționare judecătorului A.C. de la Judecătoria Vaslui.

Prin ordonanța nr. 135/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții Z.C.F., Ț.G., C.M., P.N., C.L. și A.C. (judecător) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deoarece din probele administrate la dosarul cauzei a rezultat că faptele sesizate nu există.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe numitul C.V., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. competența îi revine, intimatul dobândind calitatea de deputat, în urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2008.

Din examinarea actelor existente la dosarul cauzei rezultă că petenții - cu toate că au invocat în plângerile lor infracțiunile de abuz în serviciu și de falsuri în acte - nu au indicat pretinsele abuzuri și înscrisuri contrafăcute ori modificate, exprimându-se la modul general, susținând că ar fi fost nedreptățiți, fără a proceda cel puțin la prezentarea unor indicii cu privire la săvârșirea acestor fapte de natură penală de către fostul primar al municipiului Vaslui, actualmente deputatul C.V.

Este evident că atât timp cât cei doi petenți nu au putut prezenta cel puțin indiciile comiterii faptelor de natură penală menționate în plângere, cu atât mai mult sunt în imposibilitate de a evidenția elemente probatorii concludente și pertinente în susținerea afirmațiilor lor.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarii au formulat plângere adresată procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 3126/825/II/2/2010 din 12 martie 2010.

Nemulțumiți de soluția procurorului șef, petenții M.G. și S.A. s-au adresat cu plângere, în condițiile art. 2781 C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2764/1/2010.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că M.G. și S.A. figurau în calitate de părți în Dosarul nr. 587/333/2005 al Judecătoriei Vaslui, care au ca obiect acțiunea de partaj succesoral între petenți și nu de ale acestora. După pronunțarea sentinței de către prima instanță și până la înregistrarea cauzei la Tribunalul Vaslui, petenții, nemulțumiți de soluție și de modul de interpretare al probelor, au formulat plângeri penale împotriva judecătorului, expertului tehnic, primarului (intimatul din cauză, care în prezent este deputat în Parlamentul României) și a altor persoane implicate în procesul civil, susținând că au fost comise abuziv și infracțiuni de fals, la modul generic, fără a face referiri la fapte concrete.

Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală față de parchet față de intimatul C.V., este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat date, indicii sau dovezi, din conținutul cărora să rezulte că fostul primar al municipiului Vaslui ar fi săvârșit, în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, în derularea litigiului civil privind pe petiționari, infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții.

Prima condiție constă din existența acelui minim de date care permit organului de urmărire să considere că s-a săvârșit, în mod cert, o infracțiune.

Cea de-a doua condiție, necesară începerii urmăririi penale, constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 C. proc. pen. (cu excepția celui prevăzut la lit. b)1).

Intervenția oricărui caz prevăzut de art. 10 C. proc. pen., rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

În cauză, după cum s-a menționat, procurorul a constatat, corect, că faptele reclamate nu există, ceea ce a atras incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împrejurarea că petenții sunt nemulțumiți de soluția adoptată în cauza care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui, nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor pe care aceștia le-au indicat în plângerea lor.

Prin procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen. referitoare la accesul liber la justiție, legiuitorul a oferit persoanei vătămate posibilitatea de a-și apăra interesele și de a solicita înlăturarea unor încălcări ale drepturilor sale, fără însă ca aceasta să constituie o cale de atac paralelă, neprevăzută de dispozițiile legale în vigoare, cum, de altfel, petenții au încercat, pe calea plângerii penale, să obțină reformarea sentinței civile amintite, fără însă, să fie epuizate căile de atac, ordinare și extraordinare, prevăzute de lege.

În consecință, în raport de considerentele expuse, urmează să constate că plângerea formulată de petenți împotriva rezoluției de neurmărire penală dată de procuror este nefondată, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să o respingă și să mențină rezoluția atacată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii M.G. și S.A. împotriva rezoluției nr. 1417/P/2009 din 9 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarii să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2010.