Pirated media sales: classification of online ads as commercial distribution versus prohibited promotion under copyright law

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27/2012 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 232/107/2010 s-a dispus în temeiul art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen., condamnarea inculpatului D.C.S., la pedeapsa de: 6 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C pen.

În temeiul art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 3 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen., mai condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de: 3 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. (pretenții născute anterior intrării în vigoare a noului C. civ.) s-au admis acțiunile civile promovate de părțile civile și obligă inculpatul la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:

- în favoarea părții civile M.C. prin reprez. legal SCA „M.G.&M.P." la plata sumei de 9.781 euro;

- în favoarea părții civile A.S.I. prin reprez. legal SCA „M.G.&M.P." la plata sumei de 2.956 euro;

- în favoarea părții civile E.A. Inc. prin reprez. legal SCA „B.& Asociații" la plata sumei de 396,9 euro.

- în favoarea părții civile B.E. prin reprez. legal SCA „B. & Asociații" la plata sumei de 108 euro;

- în favoarea pârtii civile S.E. prin reprez. legal SCA „B. & Asociații" la plata sumei de 457 euro;

- în favoarea pârtii civile Asociația Industriei M. din România la plata sumei de 93.783 RON.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 600 RON reprezintă cheltuielile judiciare ocazionate în cursul urmăririi penale, iar restul cheltuieli judiciare pe parcursul cercetării judecătorești.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt că inculpatul D.C.S. locuiește în municipiul Alba-Iulia, iar în luna octombrie 2008 s-a hotărât să vândă o colecție de DVD-uri și CD-uri pentru a face rost de bani.

În acest sens, la data de 29 septembrie 2008 pe site-ul de internet www.piațaXX.ro, a fost postat următorul anunț „Vând colecție DVD-uri, filme, 3 RON/DVD, colecția conține un număr de 1800 titluri cu filme artistice și 200 titluri desene animate. Toate filmele au subtitrare în română, sunt în carcasă și cu imprimare pe disc". Tot în cuprinsul anunțului se specifica faptul că toate produsele oferite spre vânzare sunt în format DVD.

Persoana care a postat anunțul se recomanda a fi C.S. din Alba Iulia, jud. Alba, telefon 0722XXXXXX, având adresa de e-mail c.s.@yahoo.com adresă la care se pot obține detalii despre produsele oferite spre vânzare și se pot face comenzi.

Tot la data de 29 septembrie 2008, a fost postat pe site-ul de internet www.o.ro următorul anunț „vând colecție 1700 DVD-uri cu filme". Pe acest site colecția de DVD-uri urma să fie vândute la licitație cu prețul de pornire de la 8.000 RON, urmând să fie declarat câștigător cel care oferea prețul cel mai mare.

Numitul N.A., angajat al Asociației Industriei M. din România, a licitat întreaga colecție de DVD-uri, fiind declarat câștigător al licitației la prețul total al produselor de 8.500 RON, iar în data de 06 noiembrie 2008, acesta a primit de la C.S., pe e-mail, lista cuprinzând toate titlurile colecției, în total fiind menționate 1743 filme, muzică, desene animate, toate în format DVD.

După primirea acestei liste, numitul N.A. i-a trimis un e-mail vânzătorului, prin care îi solicita să-i trimită un număr de 10 DVD-uri cu filme în colet poștal, pentru a se convinge că aceste produse sunt de calitate, înainte de a se prezenta la Alba Iulia pentru a achiziționa întreaga colecție.

La data de 11 noiembrie 2008, numitul N.A. a primit de la inculpatul D.C.S. din Alba Iulia un colet conținând cele 10 DVD-uri pentru care a achitat suma de 72 RON. Din verificarea DVD-urilor s-a constatat că toate erau ambalate în carcasă de culoare neagră, iar pe carcase erau aplicate coperte xeroxate color după modelul original al copertei. Pe DVD-uri era imprimat titlul filmului sau fotografia actorului principal. Nici unul din aceste DVD-uri nu avea hologramă, fapt ce conduce la concluzia că este vorba de produse pirat

În urma discuțiilor telefonice purtate de N.A. cu inculpatul D.C.S., stabilind să se întâlnească în Alba Iulia, în perioada 17-23 noiembrie pentru a cumpăra întreaga colecție de DVD-uri.

Având în vedere cele de mai sus, în data de 25 noiembrie 2008 s-a procedat la organizarea unei acțiuni pentru prinderea în flagrant a inculpalii în momentul vânzării produselor pirat. Inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce comercializa un număr de 71 DVD-uri pe care le-a vândut numitului N.A. în schimbul sumei de 720 RON.

În baza autorizației din 21 noiembrie 2008, eliberată de Tribunalul Alba, s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința inculpatului D.C.S. În timpul percheziției au mai fost găsite în locuință mai multe DVD-uri și CD-uri pirat, conform procesului-verbal de percheziție, precum și un sistem de calcul, o imprimantă și un laptop, cu ajutorai căruia erau inscripționate DVD-urile și CD-urile. Acestea au fost ridicate și sigilate, în vederea efectuării unei constatări tehnico-știmtifice.

În baza autorizației de percheziție emisă de Tribunalul Alba, secția penală, la data de 10 decembrie 2008, s-a procedat la efectuarea unei percheziții și copiere a mediului informatic asupra calculatorului și laptopului ridicate de la domiciliul inculpatului.

Ulterior, la data de 07 ianuarie 2009, reprezentanții O.R.D.A. au efectuat un raport de constatare telmico-științifică, asupra celor 3 hard-disk-uri aparținând celor două sisteme de calcul, a PVD-urilor, CD-urilor și casetelor audio ridicate de la inculpat. Raportul de constatare tehoică-științifică întocmit de reprezentanții O.R.D.A. a concluzionat că majoritatea DVD-urilor și CD-urilor supuse constatării sunt produse pirat, precum și fapt că pe cele 3 hard-disk-uri au fost identificate un număr de 20 programe de calculator tip producție/afacere/creație.

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei declarând că colecția de DVD-uri și CD-uri au fost inscripționate pentru uz personal și nu cu intenția comercializării, precizând că a intenționat să vândă colecția de DVD-uri și CD-uri, întrucât avea nevoie de bani.

Prin adresa din data de 07 aprilie 2009, Asociația Industriei M. din România a comunicat că prejudiciul produs de inculpat pentru casele de producție pe care le reprezintă, este în sumă de 93.783,00 RON, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

Prin adresa din 22 aprilie 2009 SCA „M.G.&M.P.", reprezentantul legal al M.C. și A.S. Inc., a comunicat următoarele:

- M.C. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 9.781 euro, reprezentând daune materiale și morale;

- A.S. Inc. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.956 euro, reprezentând daune materiale și morale.

Prin adresa din data de 31 martie 2009, SCA B. & Asociații, reprezentant legal al V.G., B.E. și S.E., a comunicat că valoarea prejudiciului cauzat titularilor de drepturi este în sumă de 457 RON echivalentul sumei de 108 euro, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

Prin adresa din data de 31 martie 2009, SCA B. & Asociații, reprezentantul legal al E.A. Inc. a comunicat că prejudiciul cauzat este în valoare de 1682 RON, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe și efectuate următoarele Mjloace de probă:

- proces-verbal de sesizare din oficiu, întocmit de către organele de poliție ca urmare a anunțurilor postate pe internet de către învinuit;

- plângerea penală formulată de Asociația Industriei M. din România;

- proces-verbal încheiat de către organele de poliție, privind individualizarea bancnotelor pe care învinuitul le-a primit de la martorul N.A.I. și planșele fotografice aferente;

- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante;

- proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, la locuința învinuitului, situată în Alba-Iulia, b-dul T., jud. Alba;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, dintre învinuit și alte persoane, din cuprinsul cărora rezultă cum acesta recunoaște întreaga sa activitate infracțională;

- procese-verbale de predare de către organele de poliție către experții O.R.D.A. a mai multor DVD-uri, CD-uri și casete audio, precum și a unei unități centrale, a unui laptop și a unei autorizații de percheziție informatică, în vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice;

- adresa din 18 februarie 2009 a O.R.D.A., prin care a fost înaintat raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză;

- raport de constatare tehnico-științifică din 07 ianuarie 2009, întocmit de specialiști O.R.D.A.;

- CD-ul cuprinzând anexele la raportul de constatare tehtico-știmtifică;

- copii ale anunțurilor postate de învinuit pe internet și copie a mandatului poștal prin care martorul N.A.I. a expediat învinuitului suma de 72 RON;

- copii ale titlurilor filmelor postate de învinuit pe internet;

- procese-verbale de predare către organele de poliție de către numitul N.A.I. a unui colet conținând 13 DVD-uri primite prin poștă de la învinuit și de verificare a conținutului acestuia;

- încheierea nr. 19/P/2008 a Tribunalului Alba, secția penală, prin care s-a autorizat percheziția domiciliară la locuința mvinuitului;

- autorizația de percheziție din 21 noiembrie 2008, emisă de Tribunalul Alba pentru efectuarea percheziției domiciliare la locuința învinuitului;

- încheierea nr. 80/1/2008 a Tribunalului Alba, secția penală, prin care s-a autorizat înregistrarea audio și video în mediul ambiental, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de învinuitul D.C.S.;

- autorizația din 21 noiembrie 2008, pentru înregistrarea audio și video în mediul ambiental, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de mvinuit;

- încheierea nr. 23/P/2008 a Tribunalului Alba, secția penală, prin care s-a autorizat percheziția și copierea mediului informatic de pe sistemele de calcul ridicate de la învinuit;

- autorizația din 10 decembrie 2008, pentru percheziția și copierea mediului informatic de pe sistemele de calcul ridicate de la mvinuit;

- adresa din data de 07 aprilie 2009 Asociația Industriei M. din România, prin care comunică valoarea prejudiciului cauzat și faptul că se constituie parte civilă în cauză;

- adresa din 22 aprilie 2009 prin care SCA „M.G.&M.P." București, reprezentantul legal al M.C. și A.S. Inc., se constituie parte civilă în cauză;

- adresele din data de 31 martie 2009, prin care SCA „B. & Asociații", reprezentantul legal al E.A. Inc., V.G., B.E. și S.E. a comunicat că se constituie parte civilă în cauză;

- practică judiciară a Tribunalului Alba, din care rezultă că autorii unor fapte asemănătoare au fost condamnați de către instanța de judecată;

- declarațiile inculpatului care a recunoscut parțial faptele săvârșite.

În cursul judecății, instanța de fond a făcut o amplă probațiune pentru clarificarea latorii civile, conform celor invocate și solicitate de inculpat pentru respectarea dreptului său la apărare, în sensul că: au fost clarificate aspectele legate de mandatul de reprezentare al părților civile de către societățile din România și au fost cerate relații pentru a fi detaliate sumele ce au fost pretinse ce anume reprezintă, pe baza căror criterii s-au făcut calculele, sens în care părțile civile au răspuns instanței de judecată.

Inculpatul, audiat în fața judecătorului de fond în condițiile art. 70 C. proc. pen., a declarat că a vândut discurile pe care le deținea în calitate de colecționar, dar nu a scos nici un profit, fiind determinat să își vândă colecția datorită unor probleme financiare (o boală a socrului său), a recunoscut că nu avea licențe pentru programele W. și O. și că majoritatea programelor erau descărcate gratuit. Contestă totodată modul de calcul al prejudiciului, apreciind că plătește de 4 ori mai mult un program care e posibil să fie împărțit în 4 suporți, că muzica a cumpărat-o în timp de la diferite târguri sau magazine neștiind că este piratată. La reținerea stării de fapt instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor M.P. (care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, în sensul că își menține toate rapoartele și actele de urmărire penală pe care, în calitatea sa, le-a întocmit în cursul urmăririi penale cu privire la inculpat), M.L.G. (a arătat că avea cunoștință că inculpatul deține o colecție de muzică și filme și că a fost nevoit să vândă această colecție când socrul său a avut o boală gravă și a rămas fără bani), martorul G.D.A. (a arătat că îl cunoaște pe inculpat de aproximativ 7 ani și că i-a construit rafturi pentru a-și depozita colecția de DVD-uri și discuri și că a avut probleme financiare datorate bolii socrului său, motiv pentru care și-a vândut colecția pe care altfel nu ar fi vândut-o pentru că era pasionat și ținea la ea).

Au mai fost audiați și martorul C.M., expert în cauză, care și-a menținut poziția din raportul de expertiză; martorul N.A.I. care și-a menținut declarația din cursul urmăririi penale, în sensul că a tranzacționat cu inculpatul, după ce a aflat de anunțurile de vânzare a DVD-urilor, a văzut că acestea sunt false și a participat la flagrant.

Din coroborarea întregului material probator, instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost descrise anterior în prezentele considerente, fapt pentru care instanța urmează să-i aplice pedeapsa așa cum se va arăta în continuare.

Instanța de fond reține că împrejurarea că inculpatul a fost nevoit să-și vândă colecția datorită unor probleme familial-financiare, colecție pe care a achiziționat-o în ani de zile din diverse locuri, nu poate să excludă vinovăția sa, drepturile de autor fiind expres protejate de textul de lege în care, corect a fost încadrată fapta.

Aceste împrejurări pot constitui aspecte de natură să atenueze gravitatea faptelor și urmează să fie reținute ca atare de instanță.

Instanța de fond a stabilit că inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni și anume:

- art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, potrivit cărora constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publica la punctele de lucru ale persoanelor juridice [alin. (2)]; în cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în scop comercial, acestea se sancționează cu închisoare de la 3 ani la 12 ani [alin. (3)],

- art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, potrivit căruia constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda promovarea de mărfuri-pirat prin orice mijloc și în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse,

- art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, potrivit căruia constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amenda reproducerea neautorizata pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea interna,

- iar alin. (3) al art. 1396 este o agravantă a alin. (2) a acestui articol, nu o altă infracțiune, așa cum a susținut inculpatul prin apărătorul său, în concluziile scrise, solicitând schimbarea încadrării juridice.

Această solicitare a fost calificată de instanța de fond ca inadmisibilă, fiind invocată în afara cadrului procesual prev. de lege, respectiv după închiderea dezbaterilor. Art. 334 C. proc. pen. prevede că în cursul judecății se poate solicita schimbarea de încadrare juridică care obligă instanța să o pună în discuția părților instanța de fond reținând de asemenea că până la închiderea dezbaterilor, avocatul apărării nu a făcut nici o referire la o eventuală solicitare de a se schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare. Chiar dacă instanța a lăsat cauza în pronunțare și a admis depunerea de concluzii scrise, aceste concluzii nu pot conține decât referiri și detalieri ale aspectelor discutate la termenul la care instanța a dezbătut cauza.

Cu privire la cererea inculpatului de aplicare a art. 181 C. pen. privind constatarea că faptelor le lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța de fond a respins-o ca nefondată față de urmările produse în patrimoniul părților civile.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că sumele solicitate au fost dovedite, părțile civile explicând în numeroasele adrese, la solicitarea instanței, ce reprezintă pejudiciul și modul de calcul (de ex. 11.67-74), ținându-se cont de mărfurile piratate identificate și de prețul pe unitate al produselor originale, conform art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.C.S., solicitând desființarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună:

1. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 1396 pct. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 în infracțiunea prev. de art. 1396 pct. 2 din Legea nr. 8/1996.

2. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1396 pct. 5 din Legea nr. 8/1996.

3. aplicarea prevederilor art. 181 C. pen. în privința infracțiunilor art. 1396 pct. 2 și art. 1399 din Legea nr. 8/1996.

În motivarea apelului, inculpatul arată următoarele:

1. Cu referire la cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei din rnfracțiunea prev. de art. 1396 pct. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 în infracțiunea prev. de art. 1396 pct. 2 din Legea nr. 8/1996, se arată că forma agravată a acestei infracțiuni există atunci când fapta a fost săvârșită în scop comercial, respectiv pentru obținerea unui avantaj economic sau material. Inculpatul arată că față de prețul solicitat la vânzarea dvd-urilor de aproximativ 5 RON pe film (deși cheltuielile de realizare a acestora s-ar ridica la suma de 13,7 RON —c/val carcasă DVD, coperta, hârtia) inculpatul nu a obținut un beneficiu material, justificându-și fapta de a comercializa dvd-urile cu situația financiară precară.

Se mai arată că potrivit declarațiilor martorilor G. și M. precum și a expertizei efectuate în fața instanței de apel, inculpatul a dobândit această colecție de filme de-a lungul timpului, astfel că nu se poate afirma că a fost făcută special pentru a fi vândută în vederea obținerii unor avantaje economice sau materiale.

2. Cu referire la cererea inculpatului de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1396 pct. 5 din Legea nr. 8/1996, se arată că infracțiunea se săvârșește în modalitatea promovării de mărfuri pirat, ori fapta inculpatului de a posta pe internet un anunț de vânzare nu constituie promovare. Inculpatul învederează că prin promovare se urmărește atragerea interesului publicului cu privire la mărfuri așa încât acesta să fie interesat de ele într-o mai mare măsură ori să determine publicul să achiziționeze aceste mărfuri datorită interesului indus prin promovare.

3. Cu referire la solicitarea de aplicare a prevederilor art. 181 C. pen. în privința infracțiunilor prev. de art. 1396 pct. 2 și art. 1399 din Legea nr. 8/1996, se arată că inculpatul a săvârșit fapta datorită situației financiare precare că prin vânzarea colecției sale de filme acesta nu a obținut nici un beneficiu. În cazul infracțiunii prev. de art. 1399, numai cele 5 programe găsite instalate pe cele două calculatoare ale inculpatului vizează fapta penală și că aceste programe nu au fost folosite de inculpat decât pentru uz personal. La evaluarea pericolului social al faptei mai sus menționate, se solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o conduită sinceră.

În subsidiar, se solicită ca reținând circumstanțele reale și personale, să se aplice inculpatului pedeapsa cu amenda pentru infracțiunea prev. de art. 1396 pct. 2 și art. 1399 din Legea nr. 8/1996.

4. În privința laturii civile, în ce privește constituirea de parte civilă a AIMR, inculpatul arată că nu a fost trimis în judecată pentru comercializarea de marfă pirat conținând opere muzicale, și de altfel, în anunțurile date pe internet nu se fac referire la opere muzicale, astfel că nu datorează despăgubiri față de această parte civilă.

Despăgubirile civile raportate la art. 1399 din Legea nr. 8/1996 vizează numai cele cinci programe găsite în calculatorul inculpatului, iar celelalte programe găsite pe diverse dvd-uri nu intră în conținutul infracțiunii menționate, întrucât aceasta se referă la programe existente pe sisteme de calcul. Ori în cauză nu s-a dovedit că inculpatul a folosit programele nestocate în calculator și nici că aceste programe nu puteau fi folosite neautorizat sau dacă au fost preluate de pe internet în mod legal și gratuit, În atare situație, inculpatul arată că despăgubirile civile cuvenite M.C. sunt de 765 de euro (corespunzătoare celor 3 programe W. X.P.), respectiv suma de 858 euro (corespunzătoare celor 2 programe O. 2000).

De asemenea, infracțiunea se raportează la reproducerea neautorizată a programelor pe sisteme de calcul, iar în cauză sistemul de calcul avut în vedere este calculatorul, stabilindu-se că inculpatul a avut instalate fără drept 5 programe, astfel că latura civilă nu se poate raporta decât la acestea. Se mai solicită ca la stabilirea prejudiciului să fie avută în vedere expertiza efectuată în apel, care stabilește un alt prejudiciu decât cel stabilit de expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, prin noua expertiză stabilindu-se că unele programe erau conținute în 2 sau mai multe CD-uri, unele programe erau inutihzabile, altele nu mai erau de actuahtate. Din aceeași expertiză rezultă că unele programe au fost evaluate la sume mult mai mari decât prețul actual de piață, că unele programe pot fi copiate de pe internet ori că nu puteau fi folosite decât demonstrativ.

Se menționează în final cu privire la V.G., B.E. și Ș.E., că s-au constituit parte civilă conform art. 139 alin. (2) lit. b), fără a justifica de ce au ales acest criteriu de acordare a despăgubirilor și nu criteriul prev. de art. art. 139 alin. (2) lit. a).

Analizând sentința atacată potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că apelul este fondat numai sub aspectul aplicării măsurii confiscării și a modului de soluționarea laturii civile.

Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt.

De asemenea, Curtea constată că inculpatul nu a negat că ar fi săvârșit faptele descrise prin actul de trimitere în judecată, însă se apără arătând că faptele nu constituie infracțiuni cu motivarea că nu a urmărit prin comercializarea dvd-lor obținerea unui profit material, că fapta în forma promovării nu există întrucât simpla postare a unui anunț de vânzare pe internet nu constituie promovare în sensul prev. de art. 1396 alin. (2), (3), (5) din Legea nr. 8/1996, precum și că infracțiunile prev. de art. 1396 pct. 2 și art. 1399 din Legea nr. 8/1996 nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Cu referire la starea de fapt, probele administrate au dovedit că inculpatul în data de 29 septembrie 2009 a postat pe Intemet un anunț cu mesajul „vând colecție dvd-uri, filme, 3 RON/dvd, colecția conține un număr de 1800 titluri cu filme artistice și 200 titluri desene animate. Toate filmele au subtitrate în limba română, sunt în carcasă și cu imprimare pe disc". Inculpatul nu și-a menționat numele real în anunțul respectiv, recomandu-se sub numele de C.S. din loc. Alba Iulia și indicând o adresă de e-mail c.s.@yahoo.com. La aceeași dată, inculpatul a postat pe site-ul de internet www.o.ro următorul anunț „vând colecție 1700 DVD-uri cu filme". Pe acest site colecția de DVD-uri urma să fie vândute la licitație cu prețul de pornire de la 8.000 RON, urmând să fie declarat câștigător cel care oferea prețul cel mai mare. Identificând anunțurile date de inculpat, numitul N.A., angajat al Asociației Industriei M. din România, a licitat întreaga colecție de DVD-uri, fiind declarat câștigător al licitației la prețul total al produselor de 8.500 RON, iar în data de 06 noiembrie 2008, acesta a primit de la C.S., pe e-mail, lista cuprinzând toate titlurile colecției, în total fiind mentionate 1743 filme, muzică, desene animate, toate în format DVD.

După primirea acestei liste, numitul N.A. i-a trimis un e-mail vânzătorului, prin care îi solicita să-i trimită un număr de 10 DVD-uri cu filme în colet poștal, pentru a se convinge că aceste produse sunt de calitate, înainte de a se prezenta la Alba Iulia pentru a achiziționa întreaga colecție.

Ulterior, inculpatul D.C.S. i-a expediat numitului N.A. un colet conținând cele 10 DVD-uri pentru care a achitat suma de 72 RON. Din verificarea DVD-urilor s-a constatat că toate erau ambalate în carcasă de culoare neagră, iar pe carcase erau aplicate coperte xeroxate color după modelul original al copertei. Pe DVD-uri era imprimat titlul filmului sau fotografia actorului principal. Nici unul din aceste DVD-uri nu avea hologramă, fapt ce conduce la concluzia că este vorba de produse pirat.

În urma discuțiilor telefonice purtate de N.A. cu inculpatul D.C.S., stabilind să se întâlnească în Alba Iulia, în perioada 17-23 noiembrie pentru a cumpăra întreaga colecție de DVD-uri.

Având în vedere cele de mai sus, în data de 25 noiembrie 2008 s-a procedat la organizarea unei acțiuni pentru prinderea în flagrant a inculpatului în momentul vânzării produselor pirat. Inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce comercializa un număr de 71 DVD-uri pe care le-a vândut numitului N.A. în schimbul sumei de 720 RON. Starea de fapt astfel cum a fost dovedită în cauză nu a fost negată de inculpat care a recunoscut postarea anunțurilor pe internet precum și vânzarea respectivelor dvd-uri.

De asemenea, în urma percheziției domiciliare efectuate s-au identificat la locuința inculpatului D.C.S. mai multe DVD-uri și CD-uri pirat, conform procesului-verbal de percheziție, precum și un sistem de calcul, o imprimantă și un laptop, cu ajutorul căruia erau inscripționate DVD-urile și CD-urile. Acestea au fost ridicate și sigilate, în vederea efectuării unei constatări tehmco-științifice.

Ulterior, la data de 07 ianuarie 2009, reprezentanții O.R.D.A. au efectuat un raport de constatare tehnico-știintifică, asupra celor 3 hard-disk-uri aparținând celor două sisteme de calcul, a DVD-urilor, CD-urilor și casetelor audio ridicate de la inculpat. Raportul de constatare terinică-știmtifică întocmit de reprezentanții O.R.D.A. a concluzionat că majoritatea DVD-urilor și CD-urilor supuse constatării sunt produse pirat, precum și faptul că pe cele 3 hard-disk-uri au fost identificate un număr de 20 programe de calculator tip producție/afacere/creație.

Cu privire la proveniența și originalitatea dvd-urilor și cd-urilor ridicate de la inculpat, s-a întocmit raportul de constatare tehnico-științifică din 07 ianuarie 2009 de către expert asistent C.M. în cadrul O.R.D.A. care a analizat produsele tip discuri optice, ridicate de la domiciliul inculpatului.

În respectivul raport de constatare se arată că la domiciliul inculpatului s-au ridicat 543 buc. CD-uri, 2173 buc. DVD-uri și 43 casete audio, 2 buc. hard-discuri din care în urma expertizării s-a stabilit că 243 buc. fonograme tip CD și DVD sunt produse pirat și conțin un număr de 24057 opere muzicale; 43 de casete audio conțin înregistrate opere muzicale sunt produse pirat; 2078 videograme tip DVD și CD sunt produse pirat și conțin un număr de 2218 opere audiovizuale; 228 discuri optice sunt produse soft pirat și conțin reproduse un număr de 275 programe pentru calculator tip producție/creație/afacere și 194 programe pentru calculator tip divertisment/joc. Expertul a fost audiat de instanța de fond menținându-și concluziile, menționând în același timp că un program demonstrativ poate fi stocat, dar numai pentru uz personal nu și pentru vânzare sau reproducere.

La cererea inculpatului, în fața instanței de apel, s-a efectuat o expertiză tehnică informatică care a stabiht că dintre software-urile W. din anexa 10 indicate în expertiza efectuată de expertul O.R.D.A. software-ul de pe CD-ul de la poziția YY nu este sistem de operare W., acesta fiind un produs software destinat îmbunălățirii unui anumit sistem de operare; de asemenea pe CD-ul de la poziția WW nu există kittul de instalare a sistemului de operare W. 98, astfel că de pe acest CD nu se poate instala sistemul de operare sistemul de operare W. 98 pe un alt calculator; pe cd-ul de la poziția ZZ nu se găsește sistem de operare; varianta de program A.P. 4.0, nu este utilizabilă permanent pe calculatoarele din ultimii ani, datorită caracteristicilor vechi de 17 ani, iar varianta găsită la inculpat nu funcționează.

În continuare, analizând softurile indicate de expertul O.R.D.A. ca identificate în posesia inculpatului expertul informatician arată că în realitate este vorba de un singur program care a fost instalat pe mai multe CD-uri.

Pentru produsele companiei M. expertul face următoarele precizări:

- Cd-ul de la poziția DD conține un singur program M.O.P. instalat pe 2 discuri de instalare, nu 2 copii ale aceluiași program;

- La poziția EE este un caz asemănător, este CD-ul de instalare pentru M.O.X.P., dar este vorba despre un software care are două discuri de instalare, nu despre două copii ale software-ului M.O.X.P.;

- la poziția YY pe CD nu apare programul A.P. Programul P. nu este A.P., este complet diferit de acesta, chiar dacă are unele facihtăți de funcționare asemănătoare.

- la poziția AA este vorba despre programul „B. 1942" care este un program ce se instalează de pe două cd-uri;

- la poziția BB este aceiași situație. Programul „Z." este un singur program care se instalează de pe 2 cd-uri;

- la poziția CC este un singur program „l.R. – F.R." care se instalează de pe 2 cd-uri;

- la poziția FF avem un singur program „A.M." care se instalează de pe două cd-uri.

- la poziția GG avem un singur program „M.H." care se instalează de pe două cd-uri;

- la poziția HH avem un singur program „F.S." care se instalează de pe trei cd-uri;

- la poziția JJ avem un singur program „J.B.N." care se instalează de pe două CD-uri;

- la poziția KK avem un program „F. 2004" care se instalează de pe 2 dc-uri;

- la poziția LL avem un singur program „M.E. 2003" care se instalează de pe patru cd-uri;

- cd-ul de la poziția MM notat cu titlul „V.", nu este un joc, el este mai degrabă un documentar despre războiul din Vietnam, conține mai multe poze și filme împărțite pe mai multe categorii despre războiul din Vietnam. Concluzionând, expertul arată că numărul de copii din raportul de constatare efectuat de expertul O.R.D.A. nu este corect, fiind vorba de programe fragmentate pe mai multe CD-uri, astfel că expertul a considerat că este un singur software.

Curtea de apel își însușește concluziile expertului informatician astfel cum au fost reținute mai sus, concluzii care nu au fost înlăturate sau irrfirmate prin nici un alt mijloc de probă, iar în ce privește raportul efectuat de expertul O.R.D.A. aceasta fiind parte civilă interesată în cauză instanța de apel a apreciat că acesta a avut o poziție subiectivă.

În ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, instanța de apel a respins cererea inculpatului de schimbare a îacadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 1396 pct. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 in infracțiunea prev. de art. 1396 pct. 2 cu motivarea că inculpatul nu a săvârșit fapta în scop comercial instanța de apel a respins-o.

În argumentarea acestei soluții, Curtea arată că probele administrate, respectiv anunțurile postate pe site de inculpat privind vânzarea contra cost a CD-urilor și dvd-urilor, declarațiile martorilor audiați în cauză, au confirmat că inculpatul a oferit spre vânzare aceste bunuri dovedește scopul comercial al operațiunii, fapta mtrunind elementele constitutive ale infractiunii prev. art. 1396 pct. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996. Potrivit textului „constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de 1 la 5 ani sau cu amendă oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirăt, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice. (3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în scop comercial, acestea se sancționează cu închisoare de la 3 ani la 12 ani".

De asemenea, Curtea retine că solicitarea de achitare a inculpatului pentru comiterea infractiunii prev. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 nu poate fi reținută, în cauză fiind dovedit fără putință de tăgadă că inculpatul, fără a avea autorizarea titularilor drepturilor conexe, a promovat mărfuri piratate, pe care le-a realizat în prealabil la domiciliul său, prin utilizarea de mijloace electronice de comunicare, respectiv prin folosirea adresei de e-mail și a datelor sale de contact.

Astfel că, latura obiectivă de realizare, în mod neautorizat, în scopul dislribuirii în scop comercial de mărfuri pirat, copii de pe opere audio-vizuale și programe soft și deținere în vederea distribuirii în scopuri comerciale de mărfuri pirat, respectiv copii de pe opere audiovizuale fără autorizarea titularilor de drepturi conexe rezultă din procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică, din cele 543 buc. CD-uri, 2173 buc. DVD-uri și 43 casete audio, 2 buc. hard-discuri pirat confiscate și ridicate de la inculpat.

Cu privire la latura subiectivă, rezultă intenția directă de realizare a mărfurilor pirat, a unor copii de pe opere audiovizuale și programe soft și deținerea în scopul distribuirii în scop comercial de mărfuri pirat, respectiv copii după opere audiovizuale fără autorizarea titularilor drepturilor conexe. În cauză este dovedit că adresa de e-mal c.s.@yahoo.com și datele de contact ale inculpatului (cele două numere de telefon) au fost folosite de inculpat pentru desfășurarea activității ilegale de realizare, deținere și promovare spre comercializare de produse pirat, astfel că apărarea acestuia în sensul că aceste programe erau pentru uzul personal sau al familiei sunt nefondate.

De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia postarea unor anunțuri pe internet nu constituie un mijloc de promovare, Curtea reținând că internetul constituie în mod neîndoielnic un mijloc de promovare folosit în mod uzual astfel că acesta se încadrează în latura obiectivă a infractiunii prev. de art. 139 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 potrivit căruia „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă promovarea de marfuri-pirat prin orice mijloc și în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse".

Cu privire la cererea inculpatului de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 181 C. pen., Curtea constată că cererea este neîntemeiată cu motivarea că potrivit art. 181 alin. (2) C. pen. la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi. putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Pe cale de consecință, nu se poate reține că fapta inculpatului, de reproducere, deținere și promovare în mod neautorizat în scop comercial a programelor pentru calculator W.P. prin instalare și stocare, și de DVD-uri și CD-uri este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului ei concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de mcrimfnare.

La individualizarea pedepsei, instanța apreciază că inculpatul beneficiază, de circumstanțele atenuante facultative prev. de art. 74, 76 C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestuia și condițiile în care faptele au fost comise, pe fondul unei probleme de sănătate a unui membru al familiei care a generat lipsuri materiale consistente pentru familia inculpatului, motiv pentru care în raport de toate probele care dovedesc săvârșirea faptelor, circumstanțele personale și modul concret al săvârșirii infracțiunilor, așa încât scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Pe latură civilă, Curtea de apel reține că prejudiciul a fost calculat în mod eronat.

Astfel, la valoarea prejudiciului reținut în sarcina inculpatului s-a inclus contravaloarea prejudiciului solicitat de Asociația Industriei M. din România pentru casele de producție pe care le reprezintă, în sumă de 93.783,00 reprezentând c/val. operelor muzicale, însă pentru deținerea și distribuirea de opere muzicale inculpatul nu a fost trimis în judecată, astfel că, nefiind urmarea infracțiunilor pentru care instanța a fost sesizată, pretinsul prejudiciu nu se poate acorda.

În acest sens, Curtea își însușește apărarea inculpatului potrivit căreia atunci când a dat anunțurile pe internet nu a făcut referire la opere muzicale, iar faptul că au fost identificate la domiciliul său imprimate pe suport diferite înregistrări muzicale nu se încadrează în latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În consecință, Curtea reține că nu este mtrunită una din condițiile angajării răspunderii civile delictuale respectiv existența unei fapte ilicite.

Analizând în continuare constituirile de parte civilă formulată, constată:

- M.C. și A.S. Inc., a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 9.781 euro, reprezentând daune materiale și morale;

- A.S. Inc. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.956 euro, reprezentând daune materiale și morale.

Prin adresa din data de 31 martie 2009, SCA B. & Asociații, reprezentant legal al V.G., B.E. și S.E., a comunicat că valoarea prejudiciului cauzat titularilor de drepturi este în sumă de 457 RON echivalentul sumei de 108 euro, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

Prin adresa din data de 31 martie 2009, SCA B. & Asociații, reprezentantul legal al E.A. Inc. a comunicat că prejudiciul cauzat este în valoare de 1682 RON, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în vigoare la data săvârșirii infractiunilor, titularii drepturilor de autor pot pretinde instanțelor de judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat urmând ca la stabilirea despăgubirilor instanța să ia în considerare criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 998, 999 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art. 1003 C. civ., în situația în care prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, răspunderea acestora urmând să fie solidară.

Față de aceste dispoziții legale și în condițiile în care, în privința acestor infracțiuni, la aprecierea despăgubirilor instanța trebuie să aibă în vedere în special consecințele economice negative constând în beneficiul nerealizat de către părtile civile, Curtea constată că despăgubirile acordate de instanța de fond acestor părți civile nu au fost calculate în mod corect.

Astfel, la evaluarea prejudiciului încercat de aceste părți civile, Curtea are în vedere concluziile expertizei informatice efectuate în cursul soluționării apelului de expert B.S., și care verificând dacă numărul de copii menționate în raportul de constatare telmico-științifică O.R.D.A. este real a constatat că mai multe programe care în raport apar ca fiind mai multe programe în realitate este același program copiat de mai multe ori.

În ce privește valoarea solicitată, în cererea de constituire de parte civilă, M.C. arată că la stabilirea despăgubirilor solicitate a avut îa vedere concluziile raportului de constatare tehnico științifică O.R.D.A. și a solicitat contravaloarea următoarelor programe:

- W.X.P.P. x 6 copii x 252 euro/buc;

- W.X.P. x 3 copii x 156 euro/buc;

- W. 98 x 2 copii x 252 euro/buc;

- W. 95 x 1 copie x 252 euro/buc;

- W. 2000 P. x 2 copii x 252 euro/buc;

- W.M. x 1 copie x 252 euro/buc;

- O. 97 x 3 copii x 429 euro/buc;

- O.P. 2003 x 2 copii x 536 euro/buc;

- O.X.P.P. x 2 copii x 53 6 euro/buc;

- O. 2000 x 2 copii x 429 euro/buc;

- V.S. 6.0 x 2 copii x 315 euro/buc;

- E. 2003 x 4 copii x 51 euro/buc;

- A.R. 2006 x 2 copii x 44 euro/buc;

- A.R.E. x 1 copie x 44 euro/buc;

- A.E. II x 2 copii x 13 euro/buc;

- A.E. x 2 copii x 13 euro/buc;

- F.S. 2002 x 3 copii x 26 euro/buc;

- A.M. x 3 copii x 26 euro/buc;

- Z.T. x 2 copii x 13 euro/buc.

În notele scrise depuse la instanța de apel, M.C. arată că a avut în vedere prețul per unitate recomandat de producători al produselor originale pe care le-a înmulțit cu numărul de copii găsite. Verificând acest mod de constituire de parte civilă în raport de dispozițiile art. 1396 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, Curtea constată că reținerea prețului recomandat de producători la calcularea prejudiciului este legală, astfel că nu poate fi reținută apărarea inculpatului care a solicitat ca la stabilirea prejudiciului să fie avute în vedere prețurile de comercializare a produselor aflate pe piață.

În acest sens, inculpatul a indicat prețuri pe care le-a identificat în anunțurile de vânzare de pe internet, prețuri care în opinia instanței de apel nu sunt certe întrucât acestea pot fi pentru produse second-hand sau incomplete, ceea ce nu ar acoperi în mod complet prejudiciul încercat de partea civilă.

Curtea nu a acordat însă întregul prejudiciu solicitat de partea civilă M.C., întrucât numărul de produse a căror valoare o solicită nu este reală, având în vedere concluziile expertizei informatice efectuate de expert tehnic B.S. În raportul de expertiză acesta arată că pentru produsele companiei M. programele identificate la inculpat nu erau deținute în mai multe exemplare, ci câte un program copiat pe mai mute CD-uri, astfel că trebuie înlăturată din valoarea prejudiciului stabilit pentru M.C. c/val programelor M.O.P. 1 program în loc de 2, W.X.P. de pe hard discuri (3 copii x 146 euro) în realitate au fost identificate 3 copii în loc de 6,1 W. 98 în loc de 2 (252 euro), M.O.X.P.P. (1 copie de scăzut x536 euro), E. 2003 (de scăzut 3 x51 euro).

De asemenea, trebuie înlăturată din valoarea prejudiciului contravaloarea următoarelor programe pentru care inculpatul nu a deținut decât câte un program care au fost instalate pe câte 2 CD-uri așa cum le identifică expertul tehnic B.S.: Z.T. (1 buc 13 euro), A.M. (1x26euro), F.S. (2x26euro), E. 2003 (3x51 euro), A. (1x44euro).

De asemenea, în cazul constituirii de parte civilă pentru partea civilă A.S. Inc., care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.956 euro, reprezentând daune materiale compuse și morale, Curtea constată că daunele acordate de instanța de fond nu au fost corect stabilite.

În privința daunelor materiale, s-a solicitat suma de 2756 euro - contravaloarea a 4 programe A.P., cu un preț per unitate de 689 euro, dar Curtea constată că în cauză exper informatician B. verificând aceste programe astfel cum au fost identificate în raportul de constatare tehoico-știmtifică O.R.D.A. a reținut că programul de la poziția NN din acest raport nu este un program A.P., astfel că nu se poate acorda contravaloarea acestui program. V.G., B.E. și S.E. au comunicat că valoarea prejudiciului cauzat titularilor de drepturi este în sumă de 457 RON - echivalentul sumei de 108 euro, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză. Prin adresa 30 mai 2011, dar SC V.G. a renunțat la constituirea de parte civilă, astfel că se va lua act de renunțarea la acordarea despăgubirilor.

În privința despăgubirilor solicitate de E.A. și S.E., acestea au calculat, prejudiciul prin înmulțirea prețului per unitate cu coeficientul 3 potrivit art. 139 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996, mod de calcul pe care instanța de apel nu-l va reține în cauză.

Astfel, stabilirea prejudiciului potrivit urmând să fie acordate numai prețurile per unitate care acoperă beneficiul nerealizat de aceste părți civile, întrucât stabilirea prejudiciului potrivit art. 139 pct. 2 lit. b) se realizează numai când acesta nu poate fi calculat potrivit lit. a) din art. 139.

Ori, în cauză, prin acordarea prețului de vânzare a respectivelor produse, în opinia Curții de apel, se acoperă beneficiul nerealizat.

De asemenea, Curtea apreciază că acordarea daunelor morale se justifică întrucât prin deținerea și distribuirea de către o persoană neautorizată a programelor aparținând părților civile au fost de natură să afecteze prestigiul și siguranța calității produselor acestora suferind astfel un prejudiciu moral care se impune a fi compensat. Cu privire la cuantumul acestuia, Curtea constată că inculpatul nu s-a opus acordării acestor sume.

Curtea de Apel a apreciat că se impune desființarea sentinței și sub aspectul măsurii confiscării prin înlăturarea măsurii cu privire la bunurile care nu intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată, respectiv: 234 bucăți fonograme tip compact disc și DVD ce conțin un număr total de 24057 opere muzicale; 43 bucăți fonograme tip casete audio; 2087 bucăți videofon tip DVD și CD ce conțin un număr total de 2218 opere audio muzicale; 22 8 bucăți discuri optice ce conțin 275 programe de calculator piratate (81 tip creație și 194 tip divertisment/jocuri), aflate în custodia IPJ Alba -Serviciul de Investigare al Fraudelor.

În temeiul art. 195 C. proc. pen., Curtea de apel a considerat că se impune și desființarea încheierii de îndreptare a erorii materiale prin care instanța de fond a aplicat măsura confiscării, întrucât prin acest act procesual nu se pot îndrepta numai erorile evidente ori măsura confiscării face parte din soluționarea acțiunii penale.

Prin decizia penală nr. 104/A din 21 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, față de considerentele expuse și în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul D.C.S. împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 30 ianuarie 2012 și a încheierii de înlăturare a omisiunilor vădite din 2 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Alba, secția penală, în Dosarul nr. 232/107/2010.

A fost desființată în parte sentința penală atacată, precum și integral încheierea de înlăturare a omisiunilor vădite din 2 aprilie 2012, sub aspectul luării fața de inculpatul D.C.S. a măsurii confiscării speciale prevăzute de art. 118 lit. a) și f) C. pen. și al soluționării acțiunilor civile formulate de părțile civile M.C., A.S. Inc., E.A. Inc., B.E., S.E. și Asociația Industriei M. din România.

Procedând la o nouă judecată în aceste limite, instanța de apel:

I. A înlăturat măsura confiscării speciale prevăzute de art. 118 lit. a) și f) C. pen. luate față de inculpatul D.C.S., cu privire la următoarele bunuri:

- 234 bucăți fonograme tip compact disc și DVD ce conțin un număr total de 24057 opere muzicale;

- 43 bucăți fonograme tip casete audio;

- 2087 bucăți videofon tip DVD și CD ce conțin un număr total de 2218 opere audio muzicale;

- 228 bucăți discuri optice ce conțin 275 programe de calculator piratate (81 tip creație și 194 tip divertisment/jocuri), aflate în custodia IPJ Alba - Serviciul de Investigare al Fraudelor".

II. A redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile M.C., A.S. Inc., E.A. Inc., B.E. și S.E. astfel:

- de la suma de 9781 euro la suma de 8169 euro, din care suma de 7369 euro reprezintă despăgubiri materiale, iar suma de 800 euro reprezintă daune morale, în favoarea părții civile M.C., prin reprezentant legal SCA „M.G.&M.P.".

- de la suma de 2956 euro la suma de 2267 euro, din care suma de 2755,66 euro reprezintă despăgubiri materiale, iar suma de 200 euro reprezintă daune morale, în favoarea părții civile A.S. Inc., prin reprezentant legal SCA „M.G.&M.P.".

- de la suma de 396,9 euro la suma de 94,5 euro cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile E.A. Inc., prin reprezentant legal SCA „B. & Asociații".

- de la suma de 108 euro la suma de 30 euro, cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părților civile B.E. și S.E., prin reprezentant legal SCA „B. & Asociații".

A înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 457 euro în favoarea părții civile S.E. prin reprez. legal SCA „B. & Asociații".

A respins acțiunea civilă formulate de partea civilă Asociația Industriei M. din România.

A menținut în rest dispozițiile sentinței penale.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul D.C.S. și partea civilă Asociația Industriei M. din România.

Fiind vorba despre o decizie penală pronunțată în data de 21 mai 2013, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Partea civilă a motivat recursul în termenul prev. de art. 38510 alin. (2)C. proc. pen. și a criticat decizia în temeiul art. 3859 pct. 171 și 172 C. proc. pen., pentru nelegalitate și netemeinicie referitor la soluționarea acțiunii civile și la înlăturarea măsurii confiscării speciale a mărfurilor pirat.

În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că, din moment ce instanțele l-au găsit vinovat pe inculpat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost frimis în judecată, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de legea civilă de admitere a acțiunii.în despăgubiri exercitată de Asociația Industriei M. din România. Se consideră că s-a făcut pe deplin dovada calității de parte vătămată a acestei asociații și dovada faptului că Asociația Industriei M. din România reprezintă producătorii de fonograme. De asemenea, s-a dovedit că inculpatul a utilizat în mod neautorizat fonogramele aparținând membrilor Asociației Industriei M. din România

Partea civilă mai arată că prin probele administrate a demonstrat cu certitudine nu numai existența prejudiciului, ci și cuantumul despăgubirilor ce trebuie să-i fie acordate.

Pe de altă parte, în ce privește înlăturarea măsurii confiscării speciale, partea civilă susține că sunt aplicabile disp. art. 139 alin. (14) lit. c) din Legea nr. 8/1996 ce au caracter special față de disp. art. 118 C. pen. Conform acestor prevederi legale, titularii drepturilor încălcate pot solicita instanței să dispună scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal. Mai mult, conform art. 16 și 17 din Legea nr. 8/1996, măsura confiscării poate fi dispusă și din oficiu.

Inculpatul a motivat recursul cu respectarea dispozițiilor ce reglementează termenul de depunere a motivelor de recurs și a criticat hotărârea pentru nelegalitate, conform art. 3859 pct. 12 și 172 C. proc. pen.

Acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 1396 alin. (2) și (3) în cea prev. de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, pe motiv că nu a comis infracțiunea în această formă calificată, deoarece nu a urmărit obținerea unui avantaj economic sau material ci, dimpotrivă, prețurile au fost derizorii situându-se sub nivelul cheltuielilor pe care le-a efectuat pentru realizarea copiilor, intenția sa fiind aceea de a constitui colecția și de a o păstra, fiind silit să o vândă datorită problemelor familiale.

Inculpatul a solicitat achitarea în ce privește infracțiunea prev. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, susținând că fapta sa de a da un anunț pe internet nu constituie promovarea de mărfuri pirat deoarece prin promovare se intenționează atragerea interesului public cu privire la mărfuri, pe când el nu a prezent publicului lista mărfurilor oferite spre vânzare, ci a trimis-o doar martorului, după ce acesta a câștigat licitația.

De asemenea, inculpatul solicită aplicarea disp. art. 181 C. pen. raportat la infracțiunile prev. de art. 1396 alin. (2) și art. 1399 din Legea nr. 8/1996; având în vedere împrejurările în care a comis fapta: situația financiară precară, boala și decesul socrului, existența unor venituri mici care nu acopereau cheltuielile familiei. Solicită să se. aibă în vedere că programele găsite pe calculator au fost utilizate doar pentru uz personal, că nu are antecedente penale și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului penal.

În subsidiar, solicită pentru cele două infracțiuni aplicarea amenzii orientate spre minim.

Referitor la latura civilă, critică despăgubirile acordate prin raportare la infracțiunea prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, pe motiv că trebuie avute în vedere doar cele 5 programe găsite în calculator și că infracțiunea se referă la programe existente pe sisteme de calcul. Susține că nu s-a făcut dovada că a folosit programele care nu erau stocate în calculator și nici că aceste programe nu puteau fi folosite neautorizat sau că ar fi fost preluate de pe internet în mod nelegal. Drept urmare, solicită ca despăgubirile către M.C. să fie limitate doar la 756 euro (corespunzătoare celor trei programe W.X.P.P.) și 858 euro (corespunzător celor 2 programe O. 2000).

Inculpatul critică și cuantumul celorlalte despăgubiri invocând expertiza de specialitate efectuată în cauză și solicită diminuarea acestora și restituirea bunurilor în privința cărora instanța de apel a dispus înlăturarea măsurii confiscării.

În ce privește legea penală mai favorabilă, apărătorul inculpatului a solicitat cu ocazia dezbaterilor aplicarea legii noi față de limitele de pedeapsă și aplicarea legii vechi în ce privește concursul de infracțiuni, ca instituție autonomă.

Examinând cauza din această perspectivă, în temeiul art. 3856 alin. (1) și (2).C. proc. pen., Înalta Curte constată fondat doar recursul formulat de inculpat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu general, având în vedere că în cursul soluționării recursurilor a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., trebuie aplicate dispozițiile tranzitorii din art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 13 5/2010 privind C. proc. pen., în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014) declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Drept urmare, față de data pronunțării deciziei atacate, respectiv 21 mai 2013, în speță sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Mai trebuie precizat că, în conformitate cu prevederile stricte ce reglementează calea de atac a recursului și care limitează atât posibilitatea atacării hotărârilor cât și posibilitatea examinării în totalitate a cauzei de către instanța de control judiciar, Înalta Curte va proceda la soluționarea recursurilor doar prin analiza cauzei în limita cazurilor de casare care au fost invocate și în măsura în care criticile formulate se încadrează în aceste cazuri, precum și prin luarea în considerare a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pot fi avute în vedere din oficiu.

Instanța de recurs nu va putea să reanalizeze mijloacele de probă și să stabilească o altă situație de fapt decât cea stabilită prin hotărârile atacate, examenul său urmând să aibă în vedere doar chestiunile de drept.

I. Referitor la recursul inculpatului, se constată că, în cea mai mare parte, criticile formulate în recurs constituie o reiterare a motivelor de apel ce au fost analizate în mod complet și temeinic de prima instanță de control judiciar.

În dezacord însă cu instanța de apel, Înalta Curte apreciază că faptelor comise de către inculpat li s-a dat o greșită încadrare juridică.

Astfel, situația de fapt stabilită de instanța de fond și de instanța de apel, în concordanță cu rechizitoriul, constă în esență în aceea că în data de 29 septembrie 2008, inculpatul D.C.S. a postat pe 2 site-uri un anunț de vânzare a unei colecții de DVD-uri cu filme artistice și desene animate. În urma acestor anunțuri a fost declarat câștigător al licitației numitul N.A. și după acest moment, în data de 6 noiembrie 2008, inculpatul i-a trimis pe e-mail lista cuprinzând toate titlurile colecției, incluzând 1743 de filme, muzică și desene animate, toate în format DVD. Ulterior, N.A. i-a solicitat inculpatului să-i trimită un număr de DVD-uri pentru a se convinge de calitatea produselor înainte de a achiziționa colecția. Inculpatul s-a conformat și, după aceea, împreună cu N.A. au stabilit o întâlnire la data de 25 noiembrie 2008, pentru ca acesta din urmă să cumpere întreaga colecție. La această dată, inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce-i vindea lui N.A. 71 de DVD-uri în schimbul sumei de 720 RON.

Raportat la această situație de fapt, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, soluția fiind menținută și de instanța de apel, pentru săvârșirea a două infracțiuni:

- prev. de art. 1396 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, dispoziții potrivit cărora constituie infracțiune oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul în scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice în cazul în care aceste fapte sunt săvârșite în scop comercial;

- prev. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, conform căruia constituie infracțiune promovarea de mărfuri pirat în orice mijloc și în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea sau prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse.

Critica inculpatului întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1396 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, este nefondată.

Situația, de fapt mai sus descrisă evidențiază mrrunirea tuturor elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece inculpatul a oferit mărfurile pirat în scop comercial, chiar acesta recunoscând că datorită problemelor familiale a fost nevoit să-și vândă colecția. Faptul că inculpatul nu a obținut în final un anumit profit este lipsit de relevanță, în condițiile în care atât anunțurile postate pe internet cât și modul în care inculpatul a acționat ulterior, inclusiv cu ocazia flagrantului, demonstrează fără putință de tăgadă efectuarea unei operațiuni de vânzare-cumpărare, niciunul dintre aceste aspecte nefiind contestate de către inculpat.

Pe de altă parte, instanța de recurs apreciază ca fondată critica referitoare-la faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de prev. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, critică ce se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza l C. proc. pen.

Așa cum rezultă din cele ce preced, elementul material al acestei infracțiuni constă în „promovarea de mărfuri pirat".

Noțiunea de promovare este diferită de înțelesul noțiunilor de oferire sau de distribuire menționate în art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 (ca și elemente materiale ale unei alte infracțiuni) deoarece se referă la dezvoltarea, susținerea, propagarea sau răspândirea unor informații referitoare la anumite mărfuri, în scopul de a trezi interesul publicului larg cu privire la aceste mărfuri ori de a-l determina să le achiziționeze. Acest scop special rezultă și din enumerarea exemplificativă a unor tipuri de comportament prohibite de norma de incrminare, căci potrivit art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 constituie infracțiune promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloc și în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost reținute, nu corespund noțiunii de "promovare", întrucât inculpatul s-a limitat doar la a oferi mărfurile în scop comercial, spre vânzare, ambele anunțuri postate pe internet urmărind doar acest scop, fără ca, din conținutul acestor anunțuri sau din comportamentul ulterior al inculpatului să rezulte că ar fi urmărit să desfășoare acțiuni de publicitate cu privire la mărfurile pirat.

Foarte important sub acest aspect este și faptul că lista cu produsele din întreaga colecție a fost comunicată doar numitului N.A. și prin intermediul e-mailului, ce are caracterul unei corespondențe private, fără ca inculpatul să o adreseze publicului larg printr-o postare pe internet.

În concluzie, raportat la infracțiunea prev. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, nu sunt îndeplinite cerințele referitoare la elementul material și la intenția prevăzută de lege.

Pe cale de consecință, faptele inculpatului astfel cum a fost descrise mai sus întrunesc doar elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1396 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996.

Având însă în vedere caracterul unitar al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, reținute în același mod de instanța de fond și instanța de apel, soluția ce se impune nu este aceea de achitare a inculpatului cu privire la infracțiunea prev. de art. 139 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, ci schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni într-o singură infracțiune, prev. de art. 1396 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, fiind vorba despre calificarea juridică din punct de vedere al normei de incriminare prin raportare la o situație unică de fapt.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, se impun anumite precizări cu caracter general:

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în conformitate cu disp. art. 5 C. pen. în vigoare (Legea nr. 286/2009) potrivit căruia: "(1) în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când. acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile".

Conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Drept urmare, principiul activității legii penale, prevăzut de art. 10 C. pen. anterior, dar și de art. 3 C. pen. în vigoare, are ca excepții retroactivitatea legii penale, respectiv ultraactivitatea legii penale mai blânde.

Rezultă, astfel, că aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 mai sus menționat este incidență în situații tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a legilor penale intervenită de la data săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la soluționarea definitivă a cauzei.

În speță, suntem într-o asemenea situație, căci după comiterea infracțiunii și mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, la data de 01 februarie 2014, a intrat in vigoare un Nou C. pen., ce a dus modificări substanțiale, care pot influența soluția ce poate fi pronunțată în cauză.

În ce privește mecanismul de stabilire a legii penale mai favorabile, în absența unor dispoziții legale exprese, Înalta Curte apreciază că se impune aplicarea autonomă a instituțiilor de drept penal, și nu aplicarea globală a acestora. Datorită noutății situației create de intrarea în vigoare a noului C. pen. (și care se referă la toate instituțiile de drept substanțial, spre deosebire de perioada anterioară, când au avut loc modificări legislative doar pe anumite instituții), trebuie luate în considerare atât dispozițiile legale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, cât și doctrina și jurispradența relevantă.

Opinia aplicării legii penale mai favorabile conform instituțiilor autonome se fundamentează, în primul rând, pe interpretarea dispozițiilor legale.

Astfel, reglementând aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, disp. art. 5 alin. (2) C. pen. în vigoare prevăd: "Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile".

De asemenea, conform art. 173 C. pen. în vigoare: "Prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege", această definiție regăsindu-se în mod similar și în art. 141 C. pen. anterior care prevedea: "Prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete."

Rezultă, astfel, că în aplicarea legii penale mai favorabile, noțiunea de "lege penală" trebuie înțeleasă în sensul de normă de drept penal.

Voința leguitorului în sensul aplicării legii mai blânde pe criteriul instituțiilor autonome reise și din alte dispoziții referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv din dispozițiile Legii nr. 187/2012, care stabilește norme tranzitorii de aplicare a mitior lex, cum sunt: disp. art. 10 — referitor la tratamentul pluralității de infracțiuni, art. 12 — referitor Ia pedepsele complementare și accesorii, art. 15 — referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei, art. 16 - referitor la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Opiniile exprimate în doctrină cu privire la aplicarea legii mai favorabile pe instituții autonome, sunt majoritare. Amintim aici, în ordine cronologică doar câțiva autori prestigioși:

- Țraian Pop, Drept penal comparat, Cluj, 1923, p.121;

- Vintilă Dongoroz în C.G.Rătescu, HLAsnavorian, Tr. Pop,:V. Dongoroz ș.a., Codul penal "Regele Carol II" adnotat, vol.I, Ed. Librăriei S., București, 1937, p.10: "Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu cele ale altei legi pentru a se obține un rezultat și mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi, se poate recurge la instituțiunile care funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului";

- Vintilă Dongoroz în G.C. Răescu, H. Asnavorian, Traian Pop, V. Dongoroz ș.a., Codul penal "Regele Carol II", adnotat, vol. I Partea generală, Editura S. & Co S.A.R., București, 1937, p.12, referitor la art. 5 C. pen. Carol II ce consacra autonomia prescripției: "când prescripțiunea acțiunei penale sau a pedepselor este diferit reglementată prin legi succesive, se aplică legea care prevede prescripția cea mai scurtă", apreciind, totodată, că "prescripția este o instituție de drept substanțial, căreia îi este aplicabil principiul legii penale mai favorabile";

- V. Dongoroz, Drept penal, București, 1939, p. 132-133;

- George Antoniu în Codul penal al RSR comentat și adnotat, Partea generală, Editura Ș., București, 1972, p.64: "Se întrevede posibilitatea ca, în alegerea legii penale mai favorabile, unele instituții juridice să fie privite ca având independență relativă în raport cu prevederile care incriminează fapta, iar aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. să se facă distinct".

- G. Antoniu, Comentariu (n. 16) în G. Antoniu, C. Bulai, Practica judiciară penală, vol.I, Ed. A., București, 1988, p. 37: "concursul de infracțiuni face parte dintre acele instituții juridico-penale (ca și prescripția, suspendarea executării pedepsei ș.a.) ale căror reguli se aplică, în cazul succesiunii de'legi penale în timp, în mod autonom, independent de încadrarea juridică a faptelor după legea nouă sau cea anterioară.";

- Th. Vasiliu ș.a., Codul penal al R.S.R. comentat și adnotat, vol.I, București, 1972, p.66;

- F. Streteanu, Concursul de infracțiuni, Ed. L.L., București, 1999, p. 366 și urm;

- C. Bulai, B. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. U.J., 2007, p.139: "determinarea legii penale mai favorabile trebuie să se facă în raport de fiecare instituție care se aplică în mod autonom. De aceea, dacă încadrarea faptei s-a făcut după una din legi, care era mai favorabilă, aceasta nu exclude aplicarea dispozițiilor din cealaltă lege cu privire la recidivă sau la concursul de infracțiuni, dacă acestea sunt mai favorabile".

- F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol.I, Ed. C.H.B., București, 2008, p.283 și urm.;

- F. Streteanu, "Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a Noului C. pen." - Legea nr. 286/2009, material întocmit la solicitarea Ministerului Justiției, publicat pe site-ul oficiarwww.just.ro."

Pe de altă parte, există o practică judiciară de natură să creeze previzibilitate în aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome.

În perioada interbelică, sub imperiul C. pen. din 1936, jurisprudenta Curții de Casație a fost constantă în a afirma aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome:

- Cas. II, dec. 2154/1937: "se poate face aplicațiunea cumulativă a două legiuiri în caz de concurs a două infracțiuni, ori de câte ori instanțele de fond găsesc că pedeapsa pentru una din infracțiuni este mai mică după una din legiuiri, iar pentru cealaltă infracțiune pedeapsa este mai mică după cealaltă legiuire", în V. Papadopol, I.Stoenescu, G.Protopopescu, Codul penal al RPR adnotat, Editura S., București, 1948, p.23;

- Cas. II, dec. 4021/1938: "(...) deși instanța de apel a aplicat împotriva inculpatului, în ceea ce privește calificarea faptului și gradarea pedepsei, textele din Vechiul C. pen., unele ce conduceau la o pedeapsă mai blândă, ea era îndreptățită să facă în favoarea acestuia, dacă a găsit că merită acest tratament, și aplicațiunea art. 65 din noul C. pen. (referitor la suspendarea condiționată) deoarece conținea un principiu de drept menit să ducă la ușurarea situațiunii inculpatului", în V. Papadopol, I. Stoenescu, G.Protopopescu, Codul penal al RPR adnotat, Editura de Stat, București, 1948, p.21;

- Cas. II, dec. 677/1938: "(...) faptul că inculpații au fost pedepsiți prin aplicarea dispozițiunilor C. pen. anterior nu putea să împiedice aplicarea dispozițiunei de suspendare a executării din noul cod, întrucât suspendarea din noul cod este o instituțiune care funcționează independent", în N.T.Buzea, Infracțiunea penală și culpabilitatea, Tipografia S.S., Alba Iulia, 1944, p.272;

- Cas. II, dec. 4486/1940: "în materia prescripției, Curtea de Casație statua că, dacă instanța de fond a considerat că prescripția prevăzută de fiecare din aceste legiuiri face un tot unitar cu pedeapsa și că, deci, nu s-ar putea aplica prescripția din codul penal de la 14 martie 1936 pentru o infracțiune pedepsită după C.l pen. din 1865, a interpretat greșit și a violat dispozițiunile art. 5 și 165 C. pen., întrucât nici un text din legiuirea penală nu oprește a se aplica pedeapsa prevăzută de o anumită legiuire și prescripția din altă legiuire penală" în V. Papadopol, I.Stoenescu, G.Protopopescu, Codul penal al RPR adnotat, Editura S., București, 1948, p. 27).

În ce privește jurisprudența Tribunalului Suprem, după intrarea în vigoare a C. pen. din 1968, se constată că au existat și decizii ce statuează un punct de vedere contrar, dar se impun a fi amintite:

- decizia nr. 939/1969, în V. Pasca, Curs de drept penal, partea generală, vol.I, Ed. U.J., București, 2010, p.89, prin care s-a stabilit: "dacă infracțiunile concurente au fost sancționate cu amendă potrivit legii penale vechi mai favorabilă, este corectă aplicarea regulilor privind concursul de infracțiuni potrivit legii penale noi care prevede contopirea pedepselor și nu totalizarea lor ca în legea veche.";

- decizia nr. 4044/1970, în Culegere de decizii, 1970, p. 275, prin care s-a decis că "în caz de succesiune a unor legi penale, pentru constatarea situației de recidivist sau nerecidivist a unui inculpat, trebuie să se țină seama de dispozițiile acelei legi potrivit căreia termenul care face ineficientă recidiva - termen cuprins între data executării pedepsei aplicate pentru prima infracțiune și data săvârșirii celei de-a doua infracțiuni - s-a împlinit".

- decizia nr. 1802/1971, în Repertoriu de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, p.362: "tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, în ipoteza în care pedeapsa anterioară a fost executată în parte, se va aplica potrivit art. 119 C. pen. anterior care constituie legea penală mai favorabilă sub acest aspect."

Fără a avea un caracter unitar, chiar și jurisprudența Curții Constituționale atestă aplicarea legii mai favorabile prin raportare la norme ce reglementează anumite instituții, și nu cu privire la lege, în ansamblul ei.

Cu titlu de exemplu, în Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 se menționează că "dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 13 C. pen. care consacră principiul legii penale mai favorabile în cazul situațiilor tranzitorii (...) privesc atât legea, în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate".

De asemenea, în Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 (referitoare la constituționalitatea art. 124 C. pen., modificat prin art. I pct.3 din Legea nr. 63/2012), se reține cu privire la prescripție că "dat fiind caracterul de normă de drept penal material, nu se impune instituirea unor dispoziții tranzitorii, întrucât, în acord cu art. 15 alin. (2) din Constituție reflectat în art. 13 C. pen., legislația prevede soluția de urmat în cazul conflictului de legi"; raportat la art. 15 alin. (2) din Constituție se arată: "Legea fundamentală a statuat că, ori de câte ori există norme mai favorabile, acestea vor fi aplicate fie retroactivând, fie ultraactivând", respectiv "este indiscutabil recunoscut în teoria juridică că regula generală de soluționare a conflictelor de legi în timp în materie penală, impune aplicarea normelor mai puțin severe"'.

Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului [Kokkinakis împotriva Greciei; Dragoloniu și Militaru-Pidnorni împotriva României; Kafkaris împotriva Ciprului (MC); S.F. SRL și alții împotriva Italiei; Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) (MC); Mihai Toma împotriva României; Del Rio Prada împotriva Spaniei] și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-3 87/02, Silvio Berlusconi, 2005, ECR 1-0000 și Cauza C-457/02, Nisseli, 2004, ECR 1-0000) referitor la aplicarea legii penale în timp, în sensul că legea penală nouă poate retroactiva doar dacă este mai favorabilă persoanei acuzate și dacă nu încalcă standardele de previzibilitate.

În acord cu opiniile exprimate în doctrină, pentru a stabili instituțiile autonome trebuie identificate acele instituții de drept penal cu caracter unitar și cu autonomie funcțională. Acestea se caracterizează printr-o reglementare distinctă, unitară, ce nu poate fi disociată și beneficiază de reguli de foncționare proprii, de. natură a le asigura independența. În plus, efectele instituțiilor autonome nu sunt generate de același tip de fapt juridic, iar mecanismul lor de aplicare funcționează separat de încadrarea juridică și pedeapsă. Mai mult, instituțiile sunt autonome și între ele, nu doar față de incriminare și sancțiune.

Prin aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome nu se crează o lex tertia, căci demersul de determinare în concret a legii penale mai favorabile se realizează prin compararea normelor din legea nouă și din legea veche ce reglementează respectiva instituție autonomă, fără să se combine dispoziții mai favorabile din legi succesive, asigurându-se unitatea normelor ce reglementează condițiile de existență și efectele în cadrul aceleiași instituții autonome.

Astfel, unitatea dintre mcriminare și pedeapsă exclude posibilitatea de a se combina mcriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pedeapsa decurge din norma de mcriminare și are un caracter accesoriu acesteia. Mai mult, legea prevede această unitate nu doar referitor la pedeapsa principală, ci și la pedepsele accesorii și complementare, care se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă (art. 12 din Legea nr. 187/2012). De asemenea, aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante și atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește mcriminarea și se individualizează sancțiunea penală:

Din interpretarea prevederilor Noului C. pen., reiese că sunt instituții de drept penal care au o funcționare autonomă și independentă față de norma de mcriminare și pedeapsă:

- pluralitatea de infracțiuni, respectiv: recidiva, concursul de infracțiuni, pluralitatea intermediară;

- forma continuată a infracțiunii;

- măsurile de siguranță;

- formele de individualizare a executării pedepsei;

- cauzele de reducere a pedepsei;

- prescripția.

În concret, în aplicarea legii penale mai favorabile, instituțiile autonome presupun parcurgerea unor etape distincte. Mai întâi, se stabilește legea mai favorabilă din punct de vedere al normei de incriminare și a sancțiunii (cu luarea în considerare, dup caz, a circumstanșelor atenuante sau agravante) și apoi se analizează și se aplică independent, fiecare din instituțiile autonome incidente, care nu sunt condiționate de legea considerată mai favorabilă din perspectiva încadrării juridice și a limitelor de pedeapsă.

Așa cum s-a arătat, în cadrul fiecărei instituții autonome, trebuie să se respecte interdicția creării unei lex tertia.

În concret, pentru determinarea legii penale mai favorabile în speță, instanța de recurs are în vedere că după comiterea faptei, în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 187/2012, dispozițiile art. 1396 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, ca și cele ale art. 1399 din Legea nr. 8/1996, au suferit modificări în ceea ce privește limitele de pedeapsă, modificări ce.au intrat în vigoare de la data de 1 februarie 2014.

Cu toate acestea, pentru motivele ce vor fi expuse, se apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Astfel, la data comiterii faptei infracțiunea prev. de art. 1396 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani, iar potrivit legii noi, limitele au fost reduse, infracțiunea fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, se constată că la data comiterii faptei limitele de pedeapsă erau închisoarea de la 1 la 4 ani sau amenda, iar potrivit legii noi, de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

În ambele cazuri, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă sub minimul special prevăzut de legea veche, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judecătorești prev. de art. 74-76 C. pen., instanța reținând în favoarea inculpatului existența unor împrejurări de natură să atenueze gravitatea faptelor, mai precis împrejurarea că a fost nevoit să-și vândă colecția datorită unor probleme familial-financiare.

Este adevărat că această circumstanță are corespondent în legea nouă, putând fi reținută în favoarea inculpatului în temeiul art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., însă luând în considerare disp. art. 76 din.același cod referitor la efectele circumstanțelor atenuante, se constată că potrivit legii noi limita minimă a pedepsei ar putea fi redusă cu o treime, ceea ce în cazul infracțiunii prev. de prev. de art. 1396 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 ar detennina aplicarea unei pedepse de 1 an și 4 luni (minimul fiind de 2 ani), iar în cazul infracțiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 aplicarea unei pedepse de 4 luni (minimul fiind de 6 luni închisoare).

În ambele situații, pedeapsa aplicată potrivit legii vechi prin luarea în considerare a circumstanțelor atenuante judecătorești [6 luni închisoare în baza art. 1396 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, respectiv 3 luni închisoare în baza art. 1399 din aceeași lege] este inferioară acestor limite reduse ca urmare a reținerii acelorași circumstanțe potrivit legii noi.

În consecință, în ceea ce privește instituția autonomă a normei de incrirninare și a sancțiunii, se constată că legea veche este mai favorabilă.

De asemenea, sub aspectul instituției autonome a concursului de mfracțiuhi, legea veche este mai favorabilă, deoarece tratamentul sancționator prevăzut de legea nouă, potrivit art. 38-39 C. pen., stabilește aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsa, pe când pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel conform art. 33-34 C. pen. anterior nu a fost stabilită prin aplicarea vreunui spor.

De asemenea, în ce plivește modalitatea de individualizare a pedepsei, legea veche este mai favorabilă, atât în ce privește conținutul măsurii - deoarece inculpatul a beneficiat de suspendarea condiționată a executării pedepsei, fără să se impună vreo măsură de supraveghere, pe când impunerea unor asemenea măsuri sau a unor obligații este imperativă potrivit legii noi în cazul tuturor modalităților neprivative de libertate de individualizare a pedepsei (amânarea aplicării pedepsei - art. 83, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere - art. 91), cât și în ce privește efectele - căci potrivit legii vechi, la împlinirea termenului de încercare inculpatul este reabilitat de drept (art. 86), pe când potrivit legii noi, pedeapsa se consideră executată (art. 98).

În acest sens sunt și dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. penal, potrivit cărora: "(1) Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a C. pen. (2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen din 1969."

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, mai trebuie precizat că instanța de recurs are în vedere, pe de o parte, respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac (hotărârile nu au fost atacate în latură penală de către partea civilă), iar pe de altă parte, principiul proporționalizării pedepsei, potrivit căruia, neputând să procedeze la o nouă individualizare a sancțiunii și a modului de executare a acesteia, fiind chestiuni de apreciere ce constituie atributul primelor instanțe, instanța de recurs trebuie să țină însă cont de modul în care instanța de fond sau de apel au orientat pedeapsa în limitele legii vechi (către minim, mediu sau maxim), iar la stabilirea legii penale mai favorabile, cu ocazia evaluării situației din perspectiva legii noi, să aibă în vedere aceeași orientare a pedepsei.

În speță, așa cum s-a arătat, se consideră mai favorabilă legea veche, așa încât în rejudecare, instanța de recurs urmează să mențină pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 1396 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74-76 C. pen., să respecte modul în care a fost aplicat tratamentul sancționator corespunzător concursului de infracțiuni, precum și modalitatea de executare a pedepsei în formă suspendării condiționate.

În ce privește solicitarea de aplicare a disp. art. 181 C. pen., instanța de recurs apreciază critica nefondată, deoarece nu se încadrează nici în cazurile de casare expres invocate de către inculpat, respectiv prev. de art. 3859 pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen., dar nici în cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare din oficiu.

În mod evident, nu este vorba despre mtrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii și, în egală măsură, nu poate fi vorba despre greșita aplicare a legii.

Aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen. anterior este rezultatul unui proces de apreciere, pe baza mai multor criterii, a gradului de pericol social concret al faptei. Chiar dacă aceste criterii sunt enumerate de lege, dispoziția legală nu este aplicată în mod automat, ci face necesar un proces de evaluare a unor elemente de fapt, ceea ce, în măsura în care. sunt luate în considerare toate criteriile de evaluare prevăzute de lege, excede analizei instanței de recurs.

Sunt nefondate și criticile formulate de inculpat referitor la latura civilă a cauzei.

Potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „când hotărârea este.contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii".

Motivele de recurs invocate nu se încadrează în acest caz de casare și nici în vreunul din celelalte cazuri pe care instanța de recurs le-ar putea avea în vedere din oficiu, întrucât în realitate inculpatul nu invocă existența unor nelegalități în soluționarea laturii civile, ci contestă modalitatea concretă în care - prin aprecierea materialului probator - instanța de fond și cea de apel au stabilit cuantumul prejudiciului, ceea ce nu poate face obiectul examinării cauzei în recurs.

Mai mult, se constată că și aceste critici au fost invocate în apel, fiind analizate de prima instanță de control judiciar.

Referitor la solicitarea de a se dispune restituirea bunurilor în privința cărora instanța de apel a dispus înlăturarea măsurii confiscării, se constată că acesta constituie efectul firesc al hotărârii instanței de apel, fără să fie necesară o dispoziție expresă în acest sens.

Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte decizia și sentința atacate și rejudecând, va dispune în sensul celor mai sus menționate, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

II. Cât privește recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat.

Criticile referitoare la calitatea de parte vătămată a Asociației Industriei M. din România pot fi analizate din perspectiva disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., însă nu există motive de casare a deciziei atacate.

Așa cum rezultă din considerentele deciziei penale, instanța de apel a analizat în mod temeinic calitatea de parte vătămată a Asociației Industriei M. din România și a stabilit în mod corect că acțiunea civilă exercitată în prezenta cauză nu poate fi admisă, având în vedere că pretențiile formulate nu au legătură cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Potrivit art. 14 și urm. C. proc. pen. anterior (avute în vedere la soluționarea cauzei de instanța de apel), acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă și are ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpatului. Acțiunea civilă are un caracter accesoriu și depinde în totalitate de acțiunea penală, inclusiv în ceea ce privește obiectul judecății astfel cum este prevăzut de art. 317 C. proc. pen. anterior, potrivit căruia judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.

Ori, în speță, fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel cum a fost reținută de instanța de fond și de instanța de apel, vizează oferirea spre vânzare a mărfurilor pirat constând dosar în DVD-uri pe care erau înregistrate filme artistice și desene animate, fără să aibă legătură cu creațiile muzicale.

Așa cum s-a arătat, inculpatul nu a oferit, iar operațiunea de vânzare nu a avut ca obiect asemenea creații, ci exclusiv filme artistice și desene animate împrejurarea că în descrierea modului în care s-au derulat evenimentele se menționează și faptul că inculpatul a comunicat pe e-mail câștigătorului licitației o listă cuprinzând toate titlurile colecției este nerelevantă din perspectiva calității de parte vătămată a Asociației Industriei M. din România, pentru că în sarcina inculpatului nu s-a reținut în mod concret și particular comiterea vreunei infracțiuni cu privire la mărfuri pirat care să conțină înregistrări neautorizate de creații muzicale. Menționarea comunicării respectivei liste avea legătură cu infracțiunea prev. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu privire la care instanța de recurs a constatat că lipsește tocmai elementul material, nefiind vorba despre o acțiune de promovare.

S-a stabilit cu certitudine că inculpatul nu a intenționat să vândă marfă pirat prin raportare la operele muzicale, care nu fac obiectul prezentei cauzei.

Este adevărat că potrivit art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996: "Titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, (...) recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleași solicitări pot fi formulate în numele și pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociațiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege (...)."

Însă, așa cum s-a arătat, pretențiile Asociației Industriei M. din România vizează creațiile muzicale, care nu fac obiectul cauzei, iar potrivit art. 34 din Legea nr. 8/1996, deținerea respectivelor înregistrări nu constituie o încălcare a dreptului de autor, fiind vorba despre "reproducerea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii".

Drept urmare, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ce privește comiterea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, ceea ce împiedică admiterea acțiunii civile formulată de Asociația Industriei M. din România.

În atare condiții, apare ca inutilă analizarea criticilor formulate de respectiva Asociație în ceea ce privește existența și întinderea prejudiciului și a despăgubirilor ce trebuie acordate.

Din aceleași motive ca cele ce împiedică admiterea acțiunii civile, nu se impune nici confiscarea bunurilor indicate de Asociația Industriei M. din România.

Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va repinge ca nefondat recursul declarat de Asociația Industriei M. din România și conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata cheltuielilor judicare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.C.S. împotriva deciziei penale nr. 104/A din 21 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 27 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Alba și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.C.S. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen. anterior.

Dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 și art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 în infracțiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996.

În baza art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., condamnă inculpatul D.C.S. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. anterior, contopește pedeapsa de 6 luni închisoare aplcată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Asociația Industriei M. din România împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2014.