Civil liability for bank card skimming fraud: Singular vs. joint restitution after partial finality of co-defendants' convictions

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 722 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008* s-a dispus:

1. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul R.V.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și Iit. b) C. pen. timp de 2 ani în condițiile art. 66 C. pen.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul R.V.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Aplică disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, Iit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, Iit. b) C. pen. timp de 2 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

3. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Aplică disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și Iit. b) C. pen.

4. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Aplică disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și Iit. b) C. pen.

În baza art. 33 Iit. a) - art. 34 Iit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele, inculpatul R.V.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare și alături de ea pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, Iit. b) C. pen. timp de 2 ani.

Aplică disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și Iit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului R.V.A. de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

la act că prin sentința penală nr. 469 din ședința publică din data de 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, rămasă definitivă în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei (sentința penală nr. 469 din ședința publică din data de 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, fiind casată doar sub aspectul nelegalei citări a inculpatului R.V.A., și pentru a da posibilitatea acestuia să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.), Tribunalul a dispus, în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei și luarea măsurilor de siguranță a confiscării speciale, următoarele:

„Constată acoperit prejudiciul față de partea vătămată T.E.S. și M.M.

În baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. obligă în solidar pe inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plății, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro, contravaloarea în RON de la data plății, și 16.720 RON către partea civila A.B. România SA și la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

la act că nu s-au constituit părți civile în cauză părțile vătămate C.R., SC K.T. SRL și Banca C.A.

Dispune confiscarea sumelor de 1.500 euro și 60 RON de la inculpații R.V.A. și B.A.F., câte 750 euro și 30 RON de la fiecare.

Menține măsura indisponibilizării sumelor de bani de 1.047 RON și 342 RON depuse la C. Bank cu recipisele din data de 06 iunie 2006 ridicate de la inculpați.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea către inculpatul B.A.F. a telefoanelor mobile marca N., a unei bancnote de 20 Tjugo Kronor și a unei bancnote de 5 dinari iordanieni.

Dispune restituirea către inculpatul R.V.A. a telefonului mobil marca M. și a celor 6 cartele SIM, depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 06 iunie 2006, iar către inculpatul M.S.C. a telefonului mobil marca N., depus la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conținând 111 carduri, tastatura ATM și un dispozitiv de ATM, prevăzute cu fanta de introducere a cardurilor, aparținând inculpatului R.V.A. și care se află depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006;

- 2 carduri și 2 CD aparținând inculpatului B.A.F., depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006”.

În baza art. 191 rap. la art. 349 C. proc. pen. obligă inculpatul R.V.A. la plata a 1.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:

Prin decizia penală nr. 52/A din data de 27 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) teza l C. proc. pen., apelul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva sentinței penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, a desființat, în parte, sentința penală apelată, numai cu privire la inculpatul R.V.A. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în privința acestuia, la aceeași instanță de fond, Tribunalul București.

Prin decizia menționată mai sus, Curtea de Apel a avut în vedere că prin sentința penală nr. 469 din 07 iunie 2011, Tribunalul București, secția a ll-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul R.V.A. din infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) și în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

I.1. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.V.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. timp de 2 ani în condițiile art. 66 C. pen.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.V.A. la o pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 2 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

3. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

4. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul R.V.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 2 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului R.V.A. de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dispus arestarea inculpatului R.V.A.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.A.F. din infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. timp de 1 an, în condițiile art. 66 C. pen.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. timp de 1 an, în condițiile art. 66 C. pen.

3. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

4. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. timp de 1 an.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861, 862 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen. a fost obligat inculpatul B.A.F.:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune conform programului stabilit de consilierul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat și executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea și arestarea preventiva a inculpatului de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.S.C. din infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 alin. (1) lit. a),c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. timp de 1 an, în condițiile art. 66 C. pen.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 1 an, în condițiile art. 66 C. pen.

3. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

4. În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.C. Ia o pedeapsă de 9 luni închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. timp de 1 an.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. și art. 84 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat și executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2006 la 14 iunie 2006.

A constatat acoperit prejudiciul față de partea vătămată T.E.S. și M.M.

În baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. a obligat în solidar pe inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plății, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro, contravaloarea în RON de la data plății și 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA și la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

A luat act că nu s-au constituit părți civile în cauză părțile vătămate C.R., SC K.T. SRL și Banca C.A.

A dispus confiscarea sumelor de 1.500 euro și 60 RON de la inculpații R.V.A. și B.A.F., câte 750 euro și 30 RON de la fiecare.

A menținut măsura indisponibilizării sumelor de bani de 1.047 RON și 342 RON depuse la C. Bank cu recipisele din data de 06 iunie 2006 ridicate de la inculpații B.A.F. și R.V.A.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul B.A.F. a telefoanelor mobile marca N., a unei bancnote de 20 Tjugo Kronor și a unei bancnote de 5 dinari iordanieni.

A dispus restituirea către inculpatul R.V.A. a telefonului mobil marca M. și a celor 6 cartele SIM, depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 06 iunie 2006, iar către inculpatul M.S.C. a telefonului mobil marca N., depus la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conținând 111 carduri, tastatura ATM și un dispozitiv de ATM, prevăzut cu fanta de introducere a cardurilor, aparținând inculpatului R.V.A. și care se află depuse la D.G.P.M.B cu dovada din 07 iunie 2006;

- 2 carduri și 2 CD aparținând inculpatului B.A.F., depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006

În baza art. 191 rap. la art. 349 C. proc. pen. a obligat inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata a câte 2.000 RON cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul M.S.C. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare statului, în contul deschis la Trezoreria Sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.

Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut prin sentința penală nr. 335 din 05 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.V.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale și în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale și în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale și s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

II.1. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B.A.F. din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale și în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale și în baza art. 65 alin. (2). C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, urmând ca inculpatul să execute, pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile dispozițiilor art. 862 alin. (1) C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

Conform art. 71 alin. (5) pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat și pedeapsa accesorie.

III.1. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M.S.C., din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.C. la pedeapsa închisorii de 1 an.

2. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe o perioada de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat și pedeapsa accesorie.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 14 martie 2006 până la 14 iunie 2006.

S-a constatat recuperat prejudiciul prin plata față de partea vătămată T.E.S.

În baza art. 14, 15 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați în solidar inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B.

Au fost obligați în solidar inculpații R.V.A. și B.A.F. Ia plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL.

Au fost obligați în solidar inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 3.300 RON către parte civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, succesoare în drepturi a C. Bank România SA - sediul central.

Au fost obligați în solidar inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plății, către partea civilă S.L.

Au fost obligați în solidar inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL.

S-a luat act că partea vătămată C.R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 60 RON.

S-a luat act că partea vătămată SC K.T.T. SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.500 RON.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de R. Bank SA care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.500 RON, ca nefondată.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.B. România SA care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 16.720 RON și 197,61 euro, ca nefondată.

S-a constatat acoperit prin plată prejudiciul creat părții vătămate M.M.

S-a luat act că Banca C.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.500 euro.

A fost dispusă confiscarea următoarelor sume:

- de 7.900 RON și 197,61 euro de la inculpații R.V.A. și B.A.F.;

- de 1.500 euro de la cei doi inculpați R.V.A. și B.A.F., revenind fiecăruia câte 750 euro;

- de 8.820 RON de la inculpații R.V.A. și B.A.F., revenind fiecăruia câte 4.410 RON;

- de 60 RON de la inculpații R.V.A. și B.A.F., revenind fiecăruia câte 30 RON.

- de 2.500 RON de la inculpații R.V.A., B.A.F. și M.S.C., revenind acestuia din urmă suma de 700 RON, iar inculpaților R.V.A. și B. câte 900 RON.

A fost menținută măsura indisponibilizării sumelor de 1.047,00 RON și 342,00 RON depuse la C. Bank cu recipisele de consemnare din 06 iunie 2006, ridicate de la inculpații B.A.F. și R.V.A., în vederea acoperirii prejudiciilor cauzate prin infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul B.A.F. a telefoanelor mobile marca N. depuse la D.G.P.M.B. - Camera de corpuri delicte cu dovada din 07 iunie 2006, a bancnotei de 20 Tjugo Kronor și a unei bancnote de 5 dinari iordanieni depuse cu dovada din 07 iunie 2006.

S-a dispus restituirea telefonului mobil marca M. și a 6 cartele SIM depuse la D.G.P.M.B. - Camera de corpuri delicte cu dovada din 06 iunie 2006 către inculpatul R.V.A. și a telefonului mobil marca N., depus cu dovada din 07 iunie 2006 către inculpatul M.S.C.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conținând 111 carduri, tastatură de ATM și un dispozitiv de ATM prevăzut cu fantă de introducere a cardurilor, ambele sigilate într-o cutie de carton cu sigiliul Institutului de Tehnologie Avansată, aparținând inculpatului R.V.A. depuse la D.G.P.M.B. - Camera de corpuri delicte, cu dovada din 07 iunie 2006;

- două carduri și două CD-uri aparținând inculpatului B.A.F. depuse la D.G.P.M.B. - Camera de corpuri delicte cu dovada din 07 iunie 2006.

Au fost obligați inculpații R.V.A. și B.A.F. la câte 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 16 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, s-a dispus îndreptarea erorii materiale, strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 335 din 05 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 19233/3/2008 al Tribunalului București, secția a II-a penală, invocată din oficiu, în sensul că s-a menționat și obligarea inculpatului M.S.C. în solidar cu inculpații R.V.A. și B.A. la plata sumei de 1.716 RON, către partea civilă Banca B.

Sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, s-au reținut următoarele:

1. La data de 20 decembrie 2005 numita S.L., de cetățenie franceză, a sesizat organele de poliție că soldul existent în contul cardului personal, în sumă de 1.500 euro, nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă fără consimțământul său.

2. La data de 23 ianuarie 2006 numita G.E., în calitate de director de vânzări la SC A.R.T. SRL, a sesizat faptul că din contul cardului emis de A. Bank, card de protocol, folosit pentru diverse plăți ale firmei, a fost retrasă, fără consimțământul său, suma de 7.000 RON și de asemenea suma de 2.500 euro.

3. La aceeași dată SC C.E.C. SRL a sesizat organele de poliție cu privire la retragerea din contul cardului firmei emis de A. Bank a sumei de 1.800 RON, fără consimțământul titularului, card folosit de angajatul societății G.W.P., director general la această societate.

4. La data de 23 ianuarie 2006 partea vătămată M.M., cetățean francez, a sesizat organele de poliție cu privire la retragerea din contul cardului său emis de banca franceză C.A., a sumei de 1.500 euro, fără consimțământul său.

5. La data de 24 ianuarie 2006 partea vătămată T.E.S. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că soldul existent în contul cardului în sumă de 1.716 RON nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă fără consimțământul său, de la un ATM ce aparține C. Bank.

6. La data de 07 februarie 2006 numitul D.M., cetățean străin, în calitate de director la SC R.T.P. SRL, a sesizat faptul că soldul existent în contul cardului de protocol, emis de A. Bank, și folosit pentru diverse plăți ale firmei, în sumă de 9.000 RON nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă, fără consimțământul său.

7. La data de 26 mai 2006 numitul N.T., în calitate de șef serviciu Electronic Bank în cadrul C. Bank, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de credit emis de către C. Bank și proprietatea acesteia, fără consimțământul său, suma de 3.400 RON.

8. La data de 26 mai 2006 numitul P.M.P.M., în calitate de director de comunicare al SC K.T. SRL, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de debit emis de către R. Bank, card ce aparținea societății mai sus menționate destinat exclusiv pentru protocol, suma de 2.500 RON, fără consimțământul său.

9. La data de 26 mai 2006 partea vătămată C.R. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că i-au dispărut de pe cardul personal suma de 60 RON fără consimțământul său.

10. La data de 26 mai 2006 cetățeanul belgian R.J. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de serviciu emis de A.A. Bank, card exclusiv de protocol, aparținând SC L.W. România SRL, suma de aproximativ 3.100 RON, fără consimțământul său.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că toate aceste părți vătămate au fost anterior la restaurantul „T.H.”, unde și-au plătit consumațiile prin intermediul cardurilor.

Instanța a reținut că în luna octombrie 2005 inculpații R.V.A. și B.A.F. au cumpărat un dispozitiv de copiere a datelor existente pe cardurile bancare, numit cititor de card - pisicuță, de la o persoană cunoscută pe Internet.

Cu ajutorul acestui dispozitiv, de dimensiunea unei brichete, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006, inculpatul B.A.F. care își desfășura activitatea în calitate de ospătar la restaurantul „T.H.”, a copiat datele existente pe banda magnetică a cardurilor unor clienți ai restaurantului care făceau plata cu cardul, reținând în același timp și codul PIN în momentul în care clientul îl introducea în aparatul POS aflat la casieria restaurantului, memorându-l și notându-l pe telefonul mobil.

Copierea datelor se făcea trecând cardul prin cititorul de card, pe care inculpatul îl ținea în buzunarul din față al șorțului de ospătar sau în pachetul cu țigări. În continuare, inculpatul B.A. îi preda cititorul de card inculpatului R.V.A. care descărca datele în calculatorul său utilizând un program exclusiv creat pentru decodificarea cardurilor bancare, program numit E.C.

Acesta își nota datele și le transmitea numitului „D.” în Franța în vederea imprimării acestor date pe carduri blank. După câteva zile, de la transmiterea datelor copiate de pe cardurile clienților, inculpatul R.V.A. primea cardurile falsificate și se deplasa împreună cu inculpatul B.A. la diferite ATM-uri de unde extrăgeau sume de bani din conturilor posesorilor de carduri. Lista cu codurile PIN se afla întotdeauna la inculpatul B., iar cardurile falsificate la inculpatul R.V.A., astfel încât niciunul dintre inculpați nu putea extrage bani fără celălalt.

În luna ianuarie 2006 inculpatul B.A.F. a fost numit șef de sală, în cadrul restaurantului fiind angajat la sugestia inculpatului R.V.A. pe post de picol inculpatul M.S.C., care avea ca sarcină copierea informațiilor de pe banda magnetică a cardurilor clienților cu ajutorul dispozitivului primit de la inculpatul B.A.F.

Astfel, inculpatul M.S.C., în perioada lunilor ianuarie - februarie 2006, la Restaurantul „T.H.” îl ajuta pe inculpatul B.A.F. să copieze informațiile pe care le tastau clienții la POS-ul montat la casierie, să observe și să memoreze aceste coduri PIN, trecând de două ori și cardurile acestora prin cititorul de card pe care i-l dăduse inculpatul B.A.F. Inculpatul M.S.C. a participat împreună cu ceilalți doi inculpați la efectuarea a două retrageri de bani de la ATM-uri, obținând pentru sine suma totală de 12.000.000 ROL.

Prin acest mod de operare, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006 inculpații R.V.A. și B.A.F. au retras diferite sume de bani din contul următorilor posesori de carduri, care au fost clienți ai Restaurantului „T.H.” S.L. G.E., G.W.P., M.M., T.E.S., D.M., N.T., P.M.P.M., C.R. și R.J.

La două retrageri, respectiv la cele în dauna părților vătămate T.E.S. și P.M.P.M. a participat și inculpatul M.S.C., identificate de instanță pe baza declarațiilor inculpaților și a extraselor de cont.

Inculpații R.V.A. și B.A.F. au fost prinși în flagrant în data de 15 februarie 2006, în timp ce efectuau o retragere frauduloasă de bani de la un ATM. Supraveghind în mod direct bancomatul, organele de poliție au observat cum în jurul orelor 18.15, și-au făcut apariția în zonă două persoane de sex masculin, unul în vârstă de aproximativ 24-26 de ani, îmbrăcat cu geacă de culoare maro închis cu dungi pe piept, blugi albi pe față și albaștri pe spate, încălțat în adidași - identificat ulterior în persoana inculpatului B.A.F., iar celălalt în vârstă de aproximativ 30-33 de ani, înalt de 1,75 - 1,80 m, îmbrăcat cu o geacă de culoare maro tip cojoc, pantaloni de fâș de culoare bleumarin, încălțat cu o pereche de adidași de culoare vișinie - identificat ulterior drept inculpatul R.V.A.

Inculpatul R.V.A. a scos din buzunar mai multe carduri din PVC de culoare albă cu bandă magnetică, din care a luat unul și l-a introdus în bancomat, ulterior a tastat un cod PIN după care a retras o sumă de bani. După aceea a scos cardul blank din bancomat și a introdus un alt card de culoare albă cu bandă magnetică, tastând de asemenea un alt cod PIN. În acest timp, lângă el s-a aflat în permanență inculpatul B.A.F. având o coală de hârtie cu serii de numere, care s-a constatat a fi coduri PIN pe care le dicta inculpatului R.V.A.

La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului B.A.F., în prezența martorilor asistenți I.Ș. și I.G.F., au fost găsite următoarele bunuri și valori: un telefon mobil marca N. cu carcasă de culoare neagră; un telefon mobil marca N. cu carcasă de culoare argintie; o față de casetofon marca S.; o legătură cu chei auto; carte de identitate pe numele B.A.F.; o coală de agendă cu numere formate din patru cifre; un card E. pe numele B.A. cu bandă magnetică; un card R. cu bandă magnetică; un card S. cu bandă magnetică; un card E. pe numele B.A. cu bandă magnetică; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca A.R.; o coală de agendă cu nume de persoane cărora le corespundeau numere din patru cifre; 14 cărți de vizită; 2 cartele metrou; o notă de plată cu fața necompletată scrisă pe spate cu două prenume și numere formate din patru cifre. În buzunarul de la bluejeans-ul inculpatului s-au găsit: 18 bancnote de 500.000 ROL; 12 bancnote de 50.000 ROL, 2 bancnote de 5 RON, 2 bancnote de 100.000 ROL, 2 bancnote de 10.000 ROL, totul în sumă de 9.920.000 ROL, una bancnotă de 20 Tjugo Kronor, 1 bancnotă de 5 dinari iordanieni; 1 monedă de 50 bani. S-a constatat că acesta avea în mână 2 file pe care se aflau nume de persoane și numere de câte 4 cifre, reprezentând coduri PIN.

Asupra inculpatului R.V.A. s-au găsit următoarele: un telefon mobil marca M. de culoare neagră; 2 cartele PVC de culoare albă cu bandă magnetică, unul având scris cu marker V.P., iar celălalt având scris de asemenea cu marker negru - C.; o legătură chei yală și o legătură chei marca O.; carte de identitate pe numele R.V.A.; un card R. pe numele R.V.A.; un card V. pe numele R.V.A.; un permis de conducere pe numele R.V.A.; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca O.; 4 cartele SIM; un card H.M.; 6 bancnote de 500.000 ROL; 3 bancnote de 50.000 ROL; 5 bancnote de 5 RON; 3 bancnote de 10.000 ROL.

În autoturismul marca A.R. pe care îl folosea inculpatul B.A.F. s-au găsit un număr de 10 carduri PVC de culoare albă cu bandă magnetică, având înscris pe verso-ul fiecărei din ele cu un marker de culoare neagră, câte un nume de persoană, respectiv: R., C., P., T., D., V.P., P., P... indescifrabil, L., S.G., A., Q.F., mai multe CD-uri, un marker de culoare neagră, precum și o factură S., o bancnotă de 500.000 ROL și o bancnotă de 5 RON.

În bancomat a fost găsit un card din PVC de culoare albă, având scris pe el cu marker negru F.M.

Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele celor doi inculpați au fost identificate și ridicate următoarele: la inculpatul B.A.F., s-au găsit și ridicat 2 CD-uri și 2 carduri pe numele B.J., emise de Banca Ț.; Ia inculpatul R.V.A. s-au găsit și ridicat o unitate centrală de calculator, fără serie, o tastatură ATM cu cipuri și acumulatori, un suport de introducere a cardului prevăzut cu dispozitiv de citire a informațiilor identic ca cel de la ATM-uri, cablu de conectare la calculator, 74 cartele PVC blankuri și 17 carduri G.

În ziua de 16 februarie 2006, în baza autorizației din 14 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, s-a procedat și la efectuarea percheziției la Restaurantul „T.H.”, sector 1, ocazie cu care s-au ridicat două agende cu numere de telefon ce aparțineau numitei M.D., casiera restaurantului, agende care ulterior au fost returnate de către organele de poliție pe bază de dovadă, nefiind necesare cauzei.

La data de 14 martie 2006 a fost identificat inculpatul M.S.C. în timp ce se afla de serviciu la Restaurantul „T.H.”. La controlul corporal amănunțit, s-au găsit asupra inculpatului următoarele: un portmoneu de culoare maro cu negru, suma de 200 RON, 8 cărți de vizită, 4 iconițe, carduri de fidelitate fără bandă magnetică, un abonament de transport în comun pe numele inculpatului, o cartelă de metrou, un rucsac din pânză, în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte și cosmetice, o legătură de chei yală cu breloc, un telefon mobil marca N., un ceas marca A.

Conform procesului-verbal din 29 martie 2006, s-a efectuat percheziția informatică asupra mediilor de stocare a datelor informatice, respectiv un CD inscripționat „M.H.” și un CD, ambele ridicate de inculpatul B.A.F., dar nu au fost identificate date care să intereseze cauza.

La data de 29 martie 2006 s-a efectuat și percheziția informatică asupra mediului de stocare a datelor informatice, respectiv, hard-discul marca W.D., capacitate 40 GB, identificat în unitatea centrală de calculator ridicată de la domiciliul inculpatului R.V.A. În urma percheziționării hard-discului sus menționat au fost identificate un număr de 9 fișiere componente ale aplicației informatice „E.C.”, site ce conține programul de citire și inscripționare a cardurilor bancare, despre care a făcut mențiune inculpatul R.V.A. în declarația sa, aplicație identificată ca fiind instalată pe hard-discul menționat și un număr de 19 fișiere având extensia „LNK” conținând informații despre fișierele accesate de la calculatorul cauzei.

La respectivul proces-verbal a fost anexat raportul conținând rezultatul percheziției informatice asupra hard-discului marca W.D., capacitate 40 GB, cuprinzând date tehnice cu privire la hard-disc și date tehnice cu privire la fișierele identificate. În continuare, s-a procedat la desigilarea unei pungi din material plastic de culoare albă, conținând un cablu de date, o tastatură de ATM având pe verso mai multe circuite electronice, un dispozitiv component ATM în care se introduce cardul având mai multe circuite electronice cu un număr de 111 carduri din plastic de culoare albă prevăzută cu bandă magnetică.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 16 mai 2006 încheiat de către Institutul pentru Tehnologii Avansate s-a efectuat o expertiză asupra dispozitivelor sus menționate, respectiv un dispozitiv de citire a informațiilor de pe banda magnetică a cardurilor asemănător cu cel montat la ATM-uri și un suport pe care se află aplicată o tastatură asemănătoare cu cea aplicată la ATM-uri.

Expertiza realizată menționează că dispozitivul prezentat este realizat artizanal. Din punct de vedere constructiv s-a evidențiat că acest dispozitiv este confecționat din material plastic de tip ABS de culoare albă, prelucrat și vopsit la exterior cu vopsea ele culoare gri, astfel încât să imite masca unui echipament de tip ATM, în zona de manevrare a cardurilor. Urmare analizei montajului electronic, s-a relevat faptul că din punct de vedere funcțional, dispozitivul este un cititor de carduri magnetice care permite citirea informațiilor de pe pista a doua, având o arhitectură bazată pe componente specifice cititoarelor de carduri magnetice. De asemenea, există resurse de memorie care pot fi folosite pentru stocarea datelor cu ajutorul cablului și cu ajutorul unei aplicații software ce trebuie instalată pe calculator, pentru punerea în funcțiune a dispozitivului fiind necesar ca pe un calculator personal să fie instalată o aplicație dedicată.

Dispozitivul prezentat este realizat tot artizanal. Din punct de vedere constructiv s-a evidențiat ca acest dispozitiv este confecționat sub forma unei tastaturi foarte asemănătoare cu cea a unui ATM și este realizat dintr-o bucată de tablă vopsită cu vopsea gri metalizat, o bucată din material plastic de tip ABS de culoare alba ce prezintă o decupare cu o formă specifică în care sunt introduse două montaje electronice, respectiv o tastatură realizată artizanal și un montaj electronic marca S., folosit în unele din telefoanele mobile. Tastatura este realizată la exterior din aluminiu, iar la interior dintr-un circuit imprimat realizat pe o folie de plastic pe care sunt montate 20 de micro-întrerupătoare. Expertiza menționează că, din punct de vedere funcțional acest dispozitiv poate memora tastele care au fost apăsate, această informație putând fi transferată ulterior, pe un calculator personal.

Raportul de constatare tehnico-științifică a concluzionat că montarea peste masca unui ATM a dispozitivelor prezentate, poate duce la preluarea neautorizată a datelor de pe cardurile bancare ce sunt manevrate la respectivul ATM. Dispozitivele prezentate pot face parte dintr-un sistem destinat fraudării cardurilor bancare.

Audiați în faza de urmărire penală, inculpatul M.S.C. a avut o poziție constant sinceră, recunoscând faptele reținute în sarcina sa, în timp ce inculpații R.V.A. și B.A.F. au încercat inițial să își minimalizeze contribuția și să arunce vina unul asupra celuilalt, în final și aceștia având o poziție sinceră, contribuind prin declarațiile făcute la aflarea adevărului și la lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei.

Cu ocazia audierii acestora în primul ciclu procesual inculpatul R.V.A. a declarat că în momentul în care clienții care consumau la Restaurantul „T.H.” făceau plata cu cardul, pe care îl înmânau inculpatului B.A.F., ospătar la acel restaurant, acesta îl trecea prin cititorul de card, în acest fel, datele de pe banca magnetică a cardului se imprimau pe cititorul de card. Totodată, inculpatul B. trebuia să rețină și PIN-ul cardului respectiv. Îl reținea fie prin memorare, fie prin tastarea cifrelor pe telefonul mobil. Datele din cititorul de card erau descărcate pe computer, cu ajutorul unui program. Descărcarea se făcea pe computerul său și o făcea împreună cu B. acasă la R.V.A. Datele astfel descărcate erau notate pe hârtie care se afla la el.

Inculpatul a mai arătat că dădea aceste date numitului D. care făcea deplasări în Franța și care acolo le imprima pe cardul blank, iar apoi îi restituia cardurile imprimate. Inculpatul precizează că imprimarea cardurilor se făcea în Franța, întrucât acolo locuia D. și acolo dispunea de aparatura necesară.

Extragerea banilor de la ATM-uri se făcea împreună cu inculpatul B.A., la care se afla harta cu codurile PIN, așa încât el introducea cardul, B. tasta PIN-ul, iar banii îi împărțeau în mod egal.

Cu privire la inculpatul M.S.C., inculpatul R.V.A. a arătat că și acesta a folosit cititorul de card și că a participat la una sau două extrageri când în bancomat a tastat codul PIN.

Inculpatul R.V.A. a mai recunoscut că el a avut inițiativa săvârșirii faptelor, că i-a explicat inculpatului B.A. modalitatea în care trebuie să acționeze și că tot lui i-a aparținut ideea ca inculpatul M.S.C. să fie angajat la Restaurantul „T.H.”.

Conform precizărilor făcute de inculpatul R.V.A., banii nu puteau fi ridicați din ATM-uri doar de unul dintre inculpați, întrucât cardurile imprimate erau la el, iar codurile PIN la inculpatul B.A., aceasta fiind o măsură reciprocă de protejare.

Cu privire la inculpatul M.S.C., arată că acesta a participat numai la una sau două retrageri, când în bancomat a tastat codul PIN.

La rândul său, inculpatul B.A.F. recunoaște comiterea faptelor pentru care este trimis în judecată. Acesta a arătat că și-a desfășurat activitatea în calitate de ospătar la Restaurantul „T.H.” și că în cursul lunii octombrie 2005 împreună cu inculpatul R.V.A. a cumpărat un cititor de card - pisicuță - de la o persoană pe nume „G.”.

Cu privire la modul concret în care procedau, inculpatul B.A. a arătat ca inculpatul R.V.A. i-a propus ca, cu ajutorul cititorului de card, să rețină datele de pe cardurile clienților prin trecerea cardului prin fanta de la cititorul de card și să memoreze codurile PIN pe care aceștia le tastau când făceau plata. După această activitate, îi preda lui R.V.A. cititorul de card care conținea datele imprimate.

Inculpatul B. a susținut că nu știa cum proceda R.V.A. când descărca datele de pe cititor și nici cum imprima blankurile. Blankurile Ie-a cumpărat împreună cu R.V.A. de la un magazin din Băneasa, SC E. SA. Înțelegerea era ca el sa păstreze codurile PIN înscrise pe o hârtie, iar la R.V.A. se aflau cardurile cu datele imprimate și astfel nu se putea ca vreunul să scoată bani singur din bancomat. Mai arata inculpatul B. că a aflat de la inculpatul R.V.A. că imprimarea cardurilor se făcea de un băiat pe nume D.

Cu privire la participarea inculpatului M.S.C. la săvârșirea faptelor, inculpatul B.A. arată că după ce el a fost promovat șef de sală, respectiv din ianuarie 2006, M.S.C. a copiat mai multe carduri cu ajutorul cititorului de card și a reținut codurile PIN, participând numai la două extrageri din bancomat, banii fiind împărtițiîntre cei trei inculpați în mod egal.

Inculpatul M.S.C. confirmă declarațiile celorlalți doi inculpați, precizând că lui i s-a spus să rețină codul PIN când clienții îl tastau pentru a achita consumația. El îl memora, după care îl trecea pe un carnețel. Cititorul de card I-a folosit de două ori, în rest stătea la inculpatul B.A.F.; a mai arătat că a participat doar la două extrageri de sume din bancomat.

Cu ocazia audierii inculpaților, aceștia și-au menținut constant pozițiile adoptate inițial, respectiv de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina lor.

Declarațiile inculpaților s-au coroborat cu declarațiile martorilor din acte, respectiv I.Ș., Ș.N. și L.G., L.L. și C.I.M.

Astfel, din declarația martorului I.Ș., pensionar și vânzător de fructe, a reieșit că în ziua de 15 februarie 2006 se afla la taraba sa din piață, situată chiar vis-a-vis de un bancomat montat pe peretele halei comerciale.

A arătat că a zărit, la rândul său, două persoane care extrageau bani de la bancomat, unul mai înalt și mai brunet, altul șaten și mai scund. Aceștia au fost abordați prin somația „Poliția” de trei persoane tare s-au dovedit a fi polițiști și imobilizați imediat, precizează martorul că a văzut personal, introdus în fanta bancomatului, un card de culoare albă cu o dungă neagră într-o parte.

Ca și martorul T.G.F., martorul I.Ș. a confirmat că a participat la controlul corporal al celor doi, evidențiind găsirea asupra acestora și în autoturism, acelorași obiecte și sume de bani anterior menționate.

Martorii Ș.N. și L.G. care au asistat la percheziția domiciliară desfășurată la domiciliul inculpatului R.V.A., arată că au fost identificate cu această ocazie o față de bancomat bancar prevăzută cu fantă de introducere și citire a acestora, tastatură de bancomat prevăzută cu sistem de citire și numerotare carduri, un număr de carduri albe cu bandă magnetică, pe unele din acestea se aflau scrise cu carioca neagră grupuri de cifre și o unitate de calculator centrală.

Martorul asistent L.L., prezentă la percheziția domiciliară efectuată Ia locuința inculpatului B.A.F. din București, sector 4, a confirmat că în locuința acestuia s-au găsit 2 carduri emise de Banca Ț., precum și 2 CD-uri, unul marca pe care se aflau scrise cuvintele „M.H.”, iar celălalt marca T., introduse într-un suport de hârtie.

Martora C.I.M., director la SC G.C. SRL, firmă care este proprietara Restaurantului „T.H.”, menționează că până în luna februarie 2006, când a fost arestat șeful de sală, inculpatul B.A.F., nu a avut cunoștință despre eventualele nereguli sau despre sustrageri de bani de pe cardurile clienților. Menționează martora în continuare că nici Banca C.R., care era proprietara POS-ului, nu s-a înregistrat cu nici o reclamație și nu a avut nici o suspiciune cu privire la tranzacții frauduloase, în condițiile în care aparatul POS era luat în evidența acestei bănci. Începând cu luna ianuarie 2006, precizează martora că a observat o atitudine oarecum schimbată la șeful de sală - inculpatul B.A.F., formându-și o bănuială personală că s-ar putea să sustragă bani din „tips-ul” (șpaga, bacșișul) lăsat de clienți, la sfârșitul zilei, când se făceau socotelile. Pentru o perioadă l-a urmărit, fără să i se confirme această impresie. A mai precizat că inculpatul M.S.C. s-a angajat ca ospătar la Restaurantul „T.H.” începând cu luna ianuarie 2006.

Din coroborarea numelor părților vătămate cu datele găsite inscripționate pe cardurile găsite asupra inculpaților și cu ocazia perchezițiilor domiciliare, este de observat că unele din numele părților vătămate coincid cu cele găsite înscrise cu marker de culoare neagră pe cardurile respective: R.J., D.V.P., V.P. și C., aceste inscripții dovedind fără dubiu fraudarea cardurilor părților vătămate R.J.,D.M., P.M.P.M., C.R., cele de mai sus coroborându-se și cu faptul găsirii în autoturismul marca A.R. folosit și condus de inculpatul B.A.F., a unui marker de culoare neagră, după cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organele de poliție cu ocazia prinderii în flagrant.

De asemenea, pe una din colile de hârtie scrise de mână, găsite asupra inculpatului B.A.F. s-au evidențiat PIN-urile unora dintre părțile vătămate, respectiv R. - 3339, P.M.P.M. - 7597.

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților R.V.A., B.A.F. și M.S.C. de a deține echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice - cititor de card, inculpații B.A.F. și M.S.C., cititor de card, tastatură de ATM și un dispozitiv de ATM prevăzut cu fantă de introducere a cardurilor inculpatului R.V.A. - în perioada decembrie 2005 - februarie 2006 primii doi inculpați și în perioada februarie 2006 cel de-al treilea inculpat - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele acelorași inculpați de a efectua la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, operațiuni de retragere a unor sume de bani din bancomate, folosind instrumente de plată electronice falsificate (carduri), prin imprimarea datelor de identificare ale titularului instrumentului respectiv, fără autorizarea acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului R.V.A. care, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006, a falsificat instrumente de plată electronice (carduri) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A rezultat din probele dosarului că inculpatul R.V.A. a fost singurul dintre inculpați care avea instalat în calculatorul personal programul „E.C.”, creat exclusiv pentru decodificarea cardurilor bancare cu ajutorul căruia descărca datele stocate în memoria cititorului de card, le nota pe o foaie de hârtie, le transmitea numitului „D.” în Franța și după câtva timp primea cardurile falsificate. Deși nu s-a dovedit că inculpatul era cel care efectua imprimarea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronice copiate cu cititorul de card pe cardurile blank, activitatea acestuia de decodare a cardurilor bancare prin utilizarea programului pe calculator și transmiterea acestor date în vederea imprimării pe cardurile blank apare ca o activitate indispensabilă falsificării cardurilor, astfel încât actele sale materiale sunt considerate acte de coautorat.

Fapta inculpaților B.A.F. și M.S.C. de a obține datele de identificare ale titularilor cardurilor prin utilizarea cititorului de card, precum și codurile PIN pe care le-au transmis inculpatului R.V.A., fiind folosite de acesta la falsificarea instrumentelor de plată electronice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina tuturor inculpaților săvârșirea infracțiunii de falsificare a unui instrument de plată electronic, în forma coautoratului, însă Tribunalul, prin sentința penală nr. 335 din 05 mai 2010 a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor este greșită, întrucât inculpații B.A. și M.S.C. nu au executat în mod direct acte materiale ce se circumscriu laturii obiective a acestei infracțiuni.

Acțiunile celor doi inculpați de a copia datele de pe carduri, predând cititorul de card inculpatului R.V.A., care descărca datele stocate în memoria acestuia în computerul personal și le decoda cu ajutorul unui program special instalat, date care apoi erau imprimate pe cardurile blank, constituie complicitate materială anterioară la infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată.

Fapta inculpaților R.V.A., B.A.F. și M.S.C. de a pune în circulație cardurile falsificate, prin folosirea acestora la retragerea din bancomate a unor sume de bani, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale (în perioada decembrie 2005 - februarie 2006 inculpatului R.V.A. și B.A.F., și de două ori împreună și cu inculpatul M.S.C., în lunile ianuarie - februarie 2006) constituie infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpaților prin sentința penală nr. 335 din 05 mai 2010 pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina lor, Tribunalul a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al infracțiunilor, de amploarea fenomenului infracțional, în contextul dezvoltării tehnicii continue în domeniul IT, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de modalitatea de concepere și executare a faptelor, de cauzele de agravare a răspunderii penale, respectiv forma continuată a infracțiunilor, precum și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

Cu privire la acest ultim aspect, Tribunalul a ținut seama de atitudinea inculpaților, de recunoaștere a faptelor, de disponibilitatea de a achita integral prejudiciile cauzate, de împrejurarea că în prezent aceștia au locuri de muncă la diverse societăți, că se află la primul conflict cu legea penală, chiar inculpatul R.V.A., deși a fost condamnat în anul 1991 Ia o pedeapsă de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, conform sentinței penale nr. 329/1997 a Judecătoriei Sectorului 6 București, totuși acesta a fost reabilitat de drept.

Au fost reținute circumstanțe atenuante numai în favoarea inculpatului M.S.C., care a folosit doar de două ori cititorul de card și a participat la efectuarea numai a două retrageri de bani din bancomate, obținând în total suma de 12.000.000 ROL, iar pentru ceilalți doi inculpați au fost motive de orientare a pedepsei ușor peste minimul special prevăzut de lege.

Tribunalul a apreciat că în cazul inculpatului R.V.A. se impune ca modalitatea de executare a pedepsei să aibă loc prin privare de libertate, întrucât acesta a avut inițiativa săvârșirii acestor infracțiuni și are preocupări de același gen, fapt ce a rezultat din cercetările penale care s-au efectuat cu privire la el și care s-au finalizat prin trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu Ministerului Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București emis în data de 23 ianuarie 2009.

Cu privire la ceilalți doi inculpați, întrucât contribuția acestora la săvârșirea faptelor a fost mai redusă, Tribunalul a apreciat că pedeapsa rezultantă aplicată acestora se poate executa și fără privare de libertate și va constitui un avertisment pentru aceștia ca pe viitor să nu mai săvârșească alte infracțiuni și să aibă o conduită corespunzătoare ordinii de drept și valorilor socio-morale, motiv pentru care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul inculpatului B.A.F. și suspendarea condiționată în cazul inculpatului M.S.C., urmând ca pe durata termenului de încercare, calculat potrivit dispozițiilor art. 862 C. pen., să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

Întrucât inculpații au săvârșit faptele deduse judecații, înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, Tribunalul a făcut aplicarea regulilor concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și au fost contopite pedepsele stabilite pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestora, urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea.

Întrucât inculpații au fost reținuți și arestați preventiv, Tribunalul a dedus prin hotărâre, respectiv prin sentința penală nr. 335 din 05 mai 2010, pentru fiecare inculpat aceasta perioadă din durata pedepsei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul, în cel de-al doilea ciclu procesual, s-a conformat dispozițiilor instanței de control judiciar, care a casat hotărârea dată în primul ciclu procesual și a procedat la stabilirea naturii acestor carduri, indicate de către cei 10 petenți în plângerile formulate, motiv pentru care, în raport de titularul cardului, s-a procedat la citarea numai a persoanelor fizice sau juridice care dețineau cu titlu de proprietar sumele de bani din conturile cardurilor din care s-au sustras diferite sume de bani.

De aceea, Tribunalul a luat în considerare constituirea de parte civilă numai a persoanelor fizice sau juridice care au formulat plângere penala având calitatea de titular al cardului și cărora le aparțineau sumele de bani de pe acestea și, prin excludere, a persoanelor care au formulat plângere penală, dar care nu aveau calitatea de reprezentanți legali, ci erau doar angajați ai acestora și, deci, aceștia erau doar utilizatori ai cardului.

În această situație SC K.T.T. SRL, pentru care a formulat plângere penală numitul P.M.P.M., care la data de 26 mai 2006, în calitate de director de comunicare al SC K.T.T. SRL, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de debi, emis de către R. Bank, card ce aparținea societății mai sus menționate, destinat exclusiv pentru protocol, suma de 2.500 RON, fără consimțământul său.

În cauză s-a constituit parte civilă R. Bank, care a despăgubit pe numitul P.M.P.M., însă Tribunalul, prin sentința penală nr. 335 din 05 mai 2010 a apreciat că aceasta a procedat în mod greșit, întrucât trebuia despăgubită societatea, prin reprezentantul său legal, întrucât era vorba de un card ce aparținea acestei societăți, și nu persoanei fizice P.M.P.M., motiv pentru care a respins acțiunea civilă formulată de această parte civilă.

Întrucât partea vătămată SC K.T.T. SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, în baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea acestei sume de bani, întrucât este dobândită în mod ilicit de către cei trei inculpați, confiscare însă diferită, respectiv câte 700 RON de la inculpatul M.S.C. și câte 900 RON de la fiecare dintre inculpații R.V.A. și B.A.F.

Partea civilă C. Bank, care a fost citată direct în proces în calitate de parte civilă, întrucât numitul N.T. avea calitatea de șef serviciu la Electronic Bank în cadrul C. Bank, iar titularul cardului era însăși C. Bank, s-a constituit parte civilă în procesul penal, motiv pentru care instanța a obligat în solidar pe inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, succesoare în drepturi a C. Bank România SA.

În cazul plângerii formulate de numita G.E., care avea calitatea de director de vânzări la SC A.R.T. SRL, Tribunalul, în al doilea ciclu procesual, după prima casare, a dispus citarea acestei societăți, întrucât plângerea nu a fost formulată de reprezentantul legal al acestei societăți, iar aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, însă a fost despăgubită de către partea civilă A.B. România SA cu suma de 7.900 RON și 197,61 euro, însă pentru aceleași rațiuni expuse mai sus, această bancă a despăgubit persoana fizică G.E. în loc să despăgubească persoana juridică, care era titulara cardului, motiv pentru care a respins și această acțiune civilă și a confiscat sumele de bani de la cei doi inculpați R.V.A. și B.A.F.

De asemenea, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de aceeași bancă, A.B. România SA și pentru despăgubirea acordată numitului D.M., angajat în calitate de director la SC R.T.P. SRL, întrucât prejudiciul era produs în dauna societății, care era și titularul cardului și nu a persoanei fizice, care avea calitatea doar de angajat al acesteia, ceea ce înseamnă că în mod greșit l-a despăgubit pe acesta, însă în baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat această sumă de bani, respectiv de 8.820 RON de la inculpații R.V.A. și B.A.F., cu care SC R.T.P. SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Întrucât partea civilă Banca B., care a emis cardul de debit părții vătămate T.E.S., a despăgubit-o pe aceasta, Tribunalul a constatat acoperit, prin plată, acest prejudiciu, în baza art. 1415 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat în solidar pe inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B.

De asemenea, a obligat în solidar pe aceiași doi inculpați la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu această sumă de bani. S-a dispus citarea doar a acestei societăți, întrucât reprezentantul legal al acesteia, R.J., a formulat plângere penală și s-a constituit parte civilă și de aceea nu a mai fost necesară citarea sa.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul R.V.A. și părțile civile A.B. România SA și R. Bank SA.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în motivele de apel, a criticat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de condamnare a inculpaților pentru alte infracțiuni decât cele pentru care au fost trimiși în judecată, fără să se fi dispus schimbarea încadrării și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, iar părțile civile pentru neacordarea despăgubirilor solicitate.

În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a arătat că instanța de fond, în rejudecare, în al doilea ciclu procesual, a condamnat pe fiecare din cei trei inculpați pentru alte infracțiuni decât cele pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu, respectiv pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., câtă vreme, prin actul de sesizare, aceștia fuseseră trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar instanța de fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen.

S-a arătat că eroarea provine de la instanța de fond cea soluționat cauza în primul ciclu procesual, care a apreciat, corect, că este sesizată cu două infracțiuni - art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în loc de art. 24 alin. (1) și (2) - însă, nu a considerat, în vreun fel, că ar trebui să schimbe încadrarea juridică.

Aceeași instanță de fond, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei nu a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică pentru inculpații M.S.C. și B.A.F. din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, considerând că reținerea în sarcina acestora a participației în forma complicității nu ar fi de natură a le produce vreo vătămare, ceea ce a ocazionat primul motiv de apel al Parchetului.

Instanța de fond, în rejudecare în al doilea ciclu procesual, după admiterea apelului, deși a reținut corect că este vorba de comiterea a două infracțiuni, a omis să schimbe încadrarea juridică din art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum era reținut în rechizitoriu, în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 24 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., așa cum corect se impunea.

De asemenea, Parchetul a mai solicitat condamnarea inculpaților la pedepse în cuantum mai ridicat, având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele, modalitatea concretă în care aceștia au acționat, ținându-se cont de paguba produsă, în dauna mai multor părți vătămate, arătând că un cuantum de pedeapsă sporit spre maximul special prevăzut de lege, ar.fi de natură a realiza scopul preventiv-educativ al sancțiunii aplicate.

Cu privire Ia inculpatul R.V.A. s-a reținut faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, iar după săvârșirea faptelor, fiind în stare de arest preventiv, a fost pus în libertate și că într-una din zilele în care avea termen în cauză - 11 septembrie 2008 - a fost prins din nou în flagrant săvârșind același gen de infracțiuni, activitate infracțională destul de elaborată, iar sustragerea de bani de la bancomate prezintă pentru el o ocupație obișnuită, perseverând în acest gen de fapte.

Inculpatul R.V.A. în apelul formulat a solicitat redozarea pedepsei, pe care o consideră mult prea mare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 74-76 C. pen., iar ca modalitate de executare, aceasta să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că au trecut destui ani de la data comiterii infracțiunilor, iar acesta între timp nu a mai comis alte infracțiuni.

Partea civilă A.B. România S.A. a solicitat admiterea cererii de obligare a inculpaților la plata sumelor de 16.720 RON și 197,69 euro către aceasta, reprezentând despăgubiri plătite părților vătămate.păgubite prin infracțiunile săvârșite de inculpați.

Partea civilă R. Bank SA, de asemenea, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, în sensul respingereii cererii de constituire ca parte civilă.

Prin decizia penală nr. 245/A din data de 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul R.V.A. și părțile civile A.B. România SA și R. Bank SA împotriva sentinței penale nr. 335 din 05 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului București.

Pentru a dispune astfel Curtea a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpaților pentru alte infracțiuni decât cele pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, fără să se fi pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Astfel, s-a constatat că instanța de fond, în rejudecarea cauzei, în al doilea ciclu procesual, a condamnat pe fiecare din cei trei inculpați pentru alte infracțiuni decât cele pentru care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare a instanței, respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din aceeași lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., atâta timp cât, prin rechizitoriu, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei singure infracțiuni, prevăzută de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Așadar, instanța de fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor, în condiții de contradictorialitate, conform art. 334 C. proc. pen., lucru ce ar echivala cu nesoluționarea fondului cauzei, câtă vreme situația încadrării juridice este alta decât cea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Instanța de fond, în rejudecare, după admiterea apelului, în primul ciclu procesual, deși a reținut, în mod corect, că este vorba de comiterea a două infracțiuni, a omis să schimbe încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum era reținut în rechizitoriu, în două infracțiuni, prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 24 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., așa cum corect se impunea.

Ori, procedând în acest mod, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, deoarece nu Ie-a dat posibilitatea să-și formuleze propriile apărări în legătură cu cele două infracțiuni reținute în sarcina acestora, fiind incidente, astfel, prevederile art. 197 alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen. referitoare la nulitatea absolută a hotărârii apelate.

Cu ocazia rejudecării cauzei, în al treilea ciclu procesual, instanța de fond a avut în vedere toate criticile invocate în apelurile declarate în cauză, conform dispoziției exprese cuprinse în dispozitivul hotărârii instanței de control judiciar.

Reluând cercetarea judecătorească, în cel de-al treilea ciclu procesual, instanța a procedat la analizarea cauzei din perspectiva dispozițiilor cuprinse în decizia instanței de control judiciar de a dispune cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, dar și asupra pretențiilor civile formulate de părțile civile A.B. România SA și de R. Bank SA.

Atitudinea procesuală a inculpaților B.A.F. și M.S.C., este aceea de recunoaștere și de regret al săvârșirii faptelor, astfel cum au fost stabilite deja, pe parcursul celor doua cicluri procesuale anterioare și cum au fost descrise pe larg mai sus.

Nefiind modificări pe acest aspect sau nelămuriri, instanța nu a mai insistat pe administrarea vreunei probe, în sensul stabilirii situației de fapt, reținând și de această dată situația de fapt din rechizitoriu și din anterioarele hotărâri de condamnare, din primele două cicluri procesuale, astfel cum a fost expusă pe larg mai sus.

Examinând însă, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.V.A., instanța a constatat ca într-adevăr, in cuprinsul art. 24 din Legea nr. 365/2002, sunt încriminate distinct, la alin. (1) și (2), două infracțiuni, respectiv „falsificarea unui instrument de plată electronic” și „punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație”.

Deci, încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite de inculpatul R.V.A. este aceea de concurs de infracțiuni între fapta încriminată în art. 24 alin. (1) și fapta încriminată de disp. art. 24 alin. (2), ambele din Legea nr. 365/2002.

Ca atare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la celelalte două infracțiuni deduse judecății, în ceea ce îl privește pe inculpatul R.V.A., respectiv aceea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, acestea nu comportă discuții pe aspectul încadrării juridice, motiv pentru care instanța achiesează la considerentele sentinței anterioare (sentința penală nr. 335 din 05 mai 2010), care de altfel nu au făcut obiectul criticilor în apel.

Referitor la inculpatul B.A.F., instanța a reținut complicitatea acestuia la infracțiunea săvârșită în calitate de autor de inculpatul R.V.A., respectiv aceea de falsificare a unui instrument de plată electronic [prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002] a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Așadar, și în acest caz instanța a reținut distinct cele două infracțiuni încriminate de disp. art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, însă cu privire la prima dintre ele, cea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a reținut pârtieipația inculpatului B.A.F. sub forma complicității, în timp ce referitor la a doua faptă, respectiv aceea de punere în circulație a unor instrumente de plată falsificate, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a reținut forma coautoratului.

Aceasta concluzie se bazează pe materialul probator administrat în cauză, din care reiese foarte clar forma de participație penală a fiecăruia dintre cei trei inculpați la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

De altfel, la această concluzie s-a ajuns în anteriorul ciclu procesual, nefiind contestată în calea de atac și nefăcând obiectul criticilor Parchetului sau al vreunei părți din punct de vedere al corectitudinii raționamentului.

Achiesând la motivarea expusă de instanța de fond în sentința penală nr. 335/2010, care a fost prezentată pe larg mai sus, pe aspectul menționat, Tribunalul nu a mai considerat că este cazul să insiste în motivarea acestei chestiuni.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.S.C., situația sa este asemănătoare din punct de vedere al încadrării juridice cu cea a inculpatului B.A.F., în sensul reținerii săvârșirii în concurs real a două infracțiuni distincte din cele incriminate de disp. art. 24 din Legea nr. 365/2002.

Mai exact, inculpatul M.S.C. a săvârșit acte de participație penala sub forma complicității la infracțiunea de falsificare a unor instrumente de plata electronice, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, precum și acte de coautorat la infracțiunea de punere în circulație a unor instrumente de plată electronică falsificate, prev. de art. 24 alin. (2) C. pen., ambele în formă continuată, deci cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca atare, și în ceea ce îl privește pe inculpatul M.S.C., instanța a procedat Ia schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele reținute în sarcina sa, respectiv aceea prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni, și anume infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, care de asemenea a făcut obiectul criticilor în apel, Tribunalul a reținut că A.B. România SA, s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 7.900 RON și 197,61 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma tranzacțiilor frauduloase efectuate cu cardul emis de bancă pentru SC A.R.T. SRL, precum și cu suma de 8.820 RON, reprezentând prejudiciu cauzat, în urma efectuării tranzacțiilor frauduloase cu cardul emis de bancă pe numele SC R.T.P. SRL.

De altfel, banca, prin adresa transmisă Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru termenul din data de 26 februarie 2009, în anteriorul ciclu procesual învedera, în ceea ce privește cardurile în discuție că acestea au fost emise pe numele societăților A.R.T. SRL și R.T.P. SRL, acestea având drept utilizator pe G.E., respectiv D.M., arătându-se, fără echivoc, că A.B. România SA a despăgubit cele două societăți comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile, cu sumele mai sus menționate, în speță 7.900 RON și 197,61 euro în cazul primei societăți și cu suma de 8.820 RON, în cea de-a doua situație.

Prin urmare, solicitarea băncii de a se constitui parte civilă cu sumele de care s-a făcut vorbire este justificată de faptul că a despăgubit cele două societăți comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile.

Pe acest aspect, al soluționării laturii civile a cauzei, se consideră ca sunt aplicabile prevederile art. 998 C. civ., potrivit cărora, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. Or, din cele evocate, A.B. România SA a arătat că banca a suferit un prejudiciu cauzat de inculpații din prezenta cauză, astfel încât se impune obligarea acestora la acoperirea prejudiciului cauzat, banca despăgubind cele două societăți comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile.

Aceeași situație este valabilă și în ceea ce privește partea civilă R. Bank cu privire la cuantumul pretențiilor solicitate în anteriorul ciclu procesual, care au fost respinse de către instanță, iar suma de bani de 2.500 RON solicitată cu titlu de despăgubiri a fost confiscată.

În această fază procesuală, respectiv a treia etapă de cercetare judecătorească în fond, s-au prezentat în instanță inculpații B.A.F., M.S.C., arătând că regretă săvârșirea faptelor și că de la data săvârșirii lor s-au reintegrat în societate, având locuri de muncă stabile și o situație familială echilibrată.

Inculpatul R.V.A. nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată.

Examinând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul întregului proces, Tribunalul a reținut, așa cum s-a arătat mai sus situația de fapt întocmai cum a fost reținută și în anteriorul ciclu procesual.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, din considerentele expuse mai sus, instanța a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor săvârșite de inculpați în sensul celor pe larg expuse anterior.

Constatând dovedită vinovăția inculpaților pentru faptele deduse judecății, instanța a dispus condamnarea acestora pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată în limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege încriminatoare.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a ținut cont de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., mai exact de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților, și de împrejurările atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din această perspectivă, a criteriilor enumerate de art. 72 C. pen., Tribunalul, ținând cont și de situația familială și personală a fiecărui inculpat, aceștia au fost condamnați la pedepse orientate către minimul special, pedepse considerate apte să asigure scopul preventiv, educativ și sancționator al pedepsei, astfel cum este acesta reglementat în cuprinsul art. 52 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a considerat că inculpații B.A.F. și M.S.C. se pot reeduca și fără executarea în penitenciar a pedepselor, date fiind circumstanțele lor personale, reținute pe baza actelor în circumstanțiere depuse la dosar.

Referitor la inculpatul R.V.A., instanța a reținut că a mai fost cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, iar în prezenta cauză a avut o contribuție esențială la săvârșirea faptelor deduse judecății, fiind de fapt inițiatorul întregii activități infracționale.

Pe de altă parte, nu s-a prezentat la proces, manifestând o atitudine indiferentă vis-a-vis de situația sa procesuală.

În consecință, Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul R.V.A. din infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) și în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și nici disp. art. 3201 C. proc. pen., acestea având aplicabilitate, în ipoteza strict și limitativ prevăzută de dispozițiile legale, mai exact de alin. (1) al art. 3201 C. proc. pen. „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

În speță, inculpatul nu s-a prezentat nici personal și nici nu a depus la dosar un înscris autentic de recunoaștere a săvârșirii faptelor, însoțită de solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Ca atare, nu ne situăm în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., așa cum susține apărarea.

Referitor la B.A.F., Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina sa, din infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Considerând că inculpatul poate fi reeducat și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța a apreciat că în raport de circumstanțele sale personale, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante este aptă să asigure reeducarea inculpatului și prevenția specială în ceea ce îl privește.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M.S.C., instanța, potrivit raționamentelor expuse mai sus, in baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și în infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de contribuția sa infracțională modestă în raport cu a celorlalți doi inculpați și ținând cont de faptul că are o situație familială grea, mama sa fiind bolnavă și singura care îi acordă sprijin moral și material, precum și având în vedere atitudinea de regret sincer a faptelor săvârșite, lipsa antecedentelor penale și atitudinea cooperantă pe tot parcursul procesului, instanța a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M.S.C., potrivit disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., dând curs prev. art. 76 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. și a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța, constatând dovedite pretențiile civile formulate de către părțile vătămate păgubite prin infracțiunile săvârșite de inculpați, care s-au constituit părți civile în cauză, în baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. a obligat în solidar pe inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plății, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro, contravaloarea în RON de la data plății și 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA și la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

Instanța a apreciat ca părțile civile R. Bank și A.B. România SA în mod justificat au solicitat despăgubiri pentru sumele plătite persoanelor vătămate prin infracțiunile săvârșite de inculpați, și în mod corect solicită de Ia autorii acestor infracțiuni acoperirea daunei ca acțiune în regres justificată de legislația civilă în materia răspunderii civile delictuale, așa cum este concepută în cuprinsul art. 998 - 999 C. civ. la care părțile civile au făcut referire în memoriile depuse la dosar.

Pe de altă parte, acoperirea cu celeritate a prejudiciilor suferite de părțile vătămate, clienți ai băncilor R. Bank și A.B. România SA, de către aceste bănci se justifică și prin politica de menținere a clientelei pe care fiecare astfel de societate bancară o promovează în astfel de situații.

Confiscarea sumelor de bani plătite de către cele două bănci unor așa-zise persoane netitulare în mod direct ale cardurilor fraudate, nu se justifică de vreme ce raporturile juridice subsecvente, cele referitoare la persoanele împuternicite să utilizeze cardurile emise în mod legal, nu fac obiectul judecății și nu interesează din punct de vedere al legii penale.

În esență, natura cardului respectiv, de a fi de protocol sau un altfel de uz, emis de o societate comercială în favoarea angajatului său, atâta timp cât acel angajat avea dreptul să îl folosească și să extragă în mod legitim bani din contul respectiv, creează prezumția de legitimitate a protecției juridice pe care legea trebuie să o recunoască unor astfel de raporturi de drept.

Din aceste considerente, Tribunalul a recunoscut temeinicia acțiunilor civile formulate de către părțile civile R. Bank și A.B. România SA, procedând în consecință.

A luat act că nu s-au constituit părți civile în cauză părțile vătămate C.R., SC K.T. SRL. și Banca C.A.

A dispus confiscarea sumelor de 1.500 euro și 60 RON de la inculpații R.V.A. și B.A.F., câte 750 euro și 30 RON de la fiecare.

A menținut măsura indisponibilizării sumelor de bani de 1.047,00 RON și 342,00 RON depuse la C. Bank cu recipisele din data de 06 iunie 2006 ridicate de la inculpații B. și R.V.A.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul B. a telefoanelor mobile marca N., a unei bancnote de 20 Tjugo Kronor și a unei bancnote de 5 dinari iordanieni, constatând că aceste bunuri nu au fost folosite la săvârșirea vreunei infracțiuni și nici nu provin din activitatea infracțională.

Pentru aceleași considerente a dispus restituirea către inculpatul R.V.A. a telefonului mobil marca M. și a celor 6 cartele SIM, depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 06 iunie 2006, iar către inculpatul M.S.C. a telefonului mobil marca N., depus la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conținând 111 carduri, tastatură ATM și un dispozitiv de ATM, prevăzute cu fantă de introducere a cardurilor, aparținând inculpatului R.V.A. și care se află depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006;

- 2 carduri și 2 CD-uri aparținând inculpatului B.A.F., depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

Împotriva sentinței penale nr. 469 din 07 iunie 2011, a declarat apel inculpatul R.V.A. criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că la data judecării cauzei la instanța de fond (în rejudecare) inculpatul se afla în stare de arest, fiind încarcerat într-un penitenciar din Germania, împrejurare de natură să atragă sancțiunea nulității absolute a hotărârii, pentru că citarea sa nu s-a făcut în mod legal.

Se mai susține că inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră și poate beneficia de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Curtea, examinând potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen. apelul declarat de către inculpat, a constatat că acesta este întemeiat.

În urma măsurii dispuse prin decizia penală nr. 245/A din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, de desființare a sentinței penale nr. 335/2010 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, și trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, dosarul a fost înregistrat la data de 17 decembrie 2010, cu prim termen de judecată la 08 februarie 2011.

În privința inculpatului R.V.A. s-a dispus citarea la adresa din București, sector 4, adresă de citare menținută până la pronunțarea sentinței penale nr. 469 din 07 iunie 2011, dezbaterile având loc la 31 mai 2011, când inculpatul a fost reprezentat de avocat ales, inculpatul nefiind prezent la nici un termen de judecată.

Acest aspect al lipsei inculpatului a fost reținut și de instanță în considerentele sentinței, când a calificat ca „indiferentă” atitudinea sa față de situația procesuală în care se află.

Instanța de apel, în vederea clarificării prezenței inculpatului la proces, a solicitat Biroului Național Interpol relații cu privire la eventuala arestare și deținere a inculpatului în străinătate, iar din relațiile comunicate a reieșit că inculpatul se află încarcerat în Penitenciarul Weiterstadt din Darmstad - Republica Federală Germania, împrejurare confirmată și de apărătorul ales al inculpatului.

Ulterior, la 15 decembrie 2011, apărătorul ales a făcut cunoscut instanței că inculpatul se află încarcerat la Penitenciarul Frankfurt Am Main - Republica Federală Germania, loc de detenție unde a fost citat inculpatul.

Din comunicarea făcută la Biroul Interpol mai rezultă că inculpatul se află arestat în Republica Federală Germania din data de 07 martie 2011, dată situată cu mult anterior datei la care s-a pronunțat sentința apelată (07 iunie 2011).

Potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. pen. „judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura de citare este îndeplinită”.

În cauză, Curtea a constatat că instanța de fond nu doar că a judecat cauza fără ca inculpatul să fie citat legal, dar nu a făcut nici un demers pentru a obține date cu privire la situația inculpatului, iar procedând astfel, a pronunțat o hotărârea nelegală în privința acestui inculpat, cu nesocotirea drepturilor sale procesuale, sancțiunea fiind cea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a nulității absolute.

Cum potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în situația în care judecata cauzei a avut loc fără citarea legală a părții, se impune desființarea hotărârii și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, cu respectarea cerințelor legii și asigurarea unui proces echitabil pentru parte, în speță inculpatul, această soluție se impune și în cauza de față cu privire la inculpatul apelant.

Cu ocazia rejudecării, Curtea a precizat că instanța de rejudecare, în al patrulea ciclu procesual, urmează a avea în vedere, în condițiile art. 385 C. proc. pen., și celelalte apărări formulate de inculpat și neexaminate de instanța de apel, față de preeminența motivului de nelegalitate.

Ab initio, Tribunalul, urmând a se conforma disp. art. 385 alin. (1) și (3) C. proc. pen., va stabili limitele rejudecării, deoarece decizia Curții de Apel nu specifică expressis verbis dacă hotărârea este desființată cu privire la inculpatul R.V.A. doar în ceea ce privește latura penală a cauzei.

Tribunalul apreciază că acest aspect nu era, de altfel, necesar, deoarece în considerentele deciziei nr. 52 din 27 februarie 2012 prin care s-a decis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., admiterea apelului declarat de inculpatul R.V.A. împotriva sentinței penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, desființarea, în parte, a sentinței penale apelate, numai cu privire la inculpatul R.V.A. și trimiterea cauzei spre rejudecare, în privința acestuia, la aceeași instanță de fond, Tribunalul București, s-a făcut referire la disp. art. 371 C. proc. pen., care consacră efectul devolutiv al apelului, pe care Tribunalul Ie-a coroborat cu art. 378 C. proc. pen.

Or, se poate observa că inculpatul R.V.A. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008 solicitând doar redozarea pedepsei, prin aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.

Că inculpatul R.V.A. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008 solicitând doar redozarea pedepsei, prin aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. a precizat și apărătorul inculpatului, instanța punând în discuție limitele de rejudecare la termenul din 28 mai 2012, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, față de aserțiunile reprezentantului Ministerului Public, apărătorul inculpatului punând din nou concluzii doar cu privire la necesitatea soluționării laturii penale a cauzei prin aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.

De altfel, Tribunalul are în vedere că prin decizia penală nr. 245/A din data de 19 noiembrie 2010, prin care Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul R.V.A. și părțile civile A.B. România SA și R. Bank SA împotriva sentinței penale nr. 335 din 05 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului București, s-a avut în vedere că inculpatul R.V.A. în apelul formulat a solicitat redozarea pedepsei, pe care o consideră mult prea mare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 74-76 C. pen., iar ca modalitate de executare, aceasta să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că au trecut destui ani de la data comiterii infracțiunilor, iar acesta între timp nu a mai comis alte infracțiuni.

În cel de-al patrulea ciclu procesual, Tribunalul va proceda la analizarea cauzei din perspectiva dispozițiilor cuprinse în decizia instanței de control judiciar, care, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva sentinței penale nr. 469/F din data de 07 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, a desființat, în parte, sentința penală apelată, numai cu privire la inculpatul R.V.A. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în privința acestuia, la aceeași instanță de fond, Tribunalul București.

Ulterior verificării și constatării regularității actului de sesizare a instanței, potrivit art. 300 C. proc. pen., inculpatul R.V.A. a învederat instanței faptul că recunoaște săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, cererea lui de aplicare a procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. fiind admisă de instanță în ședința publică din data de 22 octombrie 2012.

Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare a instanței corespunde realității, ea fiind de altfel recunoscută ca atare de către inculpatul R.V.A.

Participarea inculpatului R.V.A. la comiterea infracțiunii deduse judecății reiese din materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și readministrat în cele trei cicluri procesuale, situația de fapt cu privire la care cererea lui de aplicare a procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. a fost admisă de instanță în ședința publică din data de 22 octombrie 2012 nefăcând obiectul criticii în nici una din căile de atac declarate, fiind recunoscută de inculpat încă din faza de urmărire penală.

Sintetizând, din probele administrate în cauză rezultă că:

1. La data de 20 decembrie 2005 numita S.L., de cetățenie franceză, a sesizat organele de poliție că soldul existent în contul cardului personal, în sumă de 1.500 euro, nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă fără consimțământul său.

2. La data de 23 ianuarie 2006 numita G.E., în calitate de director de vânzări la SC A.R.T. SRL, a sesizat faptul că din contul cardului emis de A. Bank, card de protocol, folosit pentru diverse plăți ale firmei, a fost retrasă, fără consimțământul său, suma de 7.000 RON și de asemenea suma de 2.500 euro.

3. La aceeași dată SC C.E.C. SRL a sesizat organele de poliție cu privire la retragerea din contul cardului firmei emis de A. Bank a sumei de 1.800 RON, fără consimțământul titularului, card folosit de angajatul societății G.W.P., director general la această societate.

4. La data de 23 ianuarie 2006 partea vătămată M.M., cetățean francez, a sesizat organele de poliție cu privire la retragerea din contul cardului său emis de banca franceză C.A., a sumei de 1.500 euro, fără consimțământul său.

5. La data de 24 ianuarie 2006 partea vătămată T.E.S. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că soldul existent în contul cardului în sumă de 1.716 RON nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă fără consimțământul său, de la un ATM ce aparține C. Bank.

6. La data de 07 februarie 2006 numitul D.M., cetățean străin, în calitate de director la SC R.T.P. SRL, a sesizat faptul că soldul existent în contul cardului de protocol, emis de A. Bank și folosit pentru diverse plăți ale firmei, în sumă de 9.000 RON nu mai este disponibil, suma fiindu-i retrasă, fără consimțământul său.

7. La data de 26 mai 2006 numitul N.T., în calitate de șef serviciu Electronic Bank în cadrul C. Bank, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de credit emis de către C. Bank și proprietatea acesteia, fără consimțământul său, suma de 3.400 RON.

8. La data de 26 mai 2006 numitul P.M.P.M., în calitate de director de comunicare al SC K.T. SRL, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de debit, emis de către R. Bank, card ce aparținea societății mai sus menționate, destinat exclusiv pentru protocol, suma de 2.500 RON, fără consimțământul său.

9. La data de 26 mai 2006 partea vătămată C.R. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că i-a dispărut de pe cardul personal suma de 60 RON fără consimțământul său.

10. La data de 26 mai 2006 cetățeanul belgian R.J. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că i-a fost retrasă de pe cardul de serviciu emis de A.A. Bank, card exclusiv de protocol, aparținând SC L.W. România SRL, suma de aproximativ 3.100 RON, fără consimțământul său.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că toate aceste părți vătămate au fost anterior la Restaurantul „T.H.”, unde și-au plătit consumațiile prin intermediul cardurilor.

Instanța a reținut că în luna octombrie 2005 inculpații R.V.A. și B.A.F. au cumpărat un dispozitiv de copiere a datelor existente pe cardurile bancare, numit cititor de card - pisicuță, de Ia o persoană cunoscută pe Internet.

Cu ajutorul acestui dispozitiv, de dimensiunea unei brichete, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006, inculpatul B.A.F. care își desfășura activitatea în calitate de ospătar la restaurantul „T.H.”, a copiat datele existente pe banda magnetică a cardurilor unor clienți ai restaurantului care făceau plata cu cardul, reținând în același timp și codul PIN în momentul în care clientul îl introducea în aparatul POS aflat la casieria restaurantului, memorându-l și notându-l pe telefonul mobil.

Copierea datelor se făcea trecând cardul prin cititorul de card, pe care inculpatul îl ținea în buzunarul din față al șorțului de ospătar sau în pachetul cu țigări, în continuare, inculpatul B.A. îi preda cititorul de card inculpatului R.V.A. care descărca datele în calculatorul său utilizând un program exclusiv creat pentru decodificarea cardurilor bancare, program numit „E.C.”.

Acesta își nota datele și le transmitea numitului „D.” în Franța în vederea imprimării acestor date pe carduri blank. După câteva zile, de la transmiterea datelor copiate de pe cardurile clienților, inculpatul R.V.A. primea cardurile falsificate și se deplasa împreună cu inculpatul B.A. la diferite ATM-uri de unde extrăgeau sume de bani din conturilor posesorilor de carduri. Lista cu codurile PIN se afla întotdeauna la inculpatul B.A.F., iar cardurile falsificate la inculpatul R.V.A., astfel încât niciunul dintre inculpați nu putea extrage bani fără celălalt.

În luna ianuarie 2006 inculpatul B.A.F. a fost numit șef de sală, în cadrul restaurantului fiind angajat la sugestia inculpatului R.V.A. pe post de picol inculpatul M.S.C., care avea ca sarcină copierea informațiilor de pe banda magnetică a cardurilor clienților cu ajutorul dispozitivului primit de la inculpatul B.A.F.

Astfel, inculpatul M.S.C., în perioada lunilor ianuarie - februarie 2006, la Restaurantul „T.H.” îl ajuta pe inculpatul B.A.F. să copieze informațiile pe care le tastau clienții la POS-ul montat Ia casierie, să observe și să memoreze aceste coduri PIN, trecând de două ori și cardurile acestora prin cititorul de card pe care i-l dăduse inculpatul B.A.F. Inculpatul M.S.C. a participat împreună cu ceilalți doi inculpați la efectuarea a două retrageri de bani de la ATM-uri, obținând pentru sine suma totală de 12.000.000 ROL.

Prin acest mod de operare, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006 inculpații R.V.A. și B.A.F. au retras diferite sume de bani din contul următorilor posesori de carduri, care au fost clienți ai Restaurantului „T.H.”, S.L. G.E., G.W.P., M.M., T.E.S., D.M., N.T., P.M.P.M., C.R. și R.J.

La două retrageri, respectiv la cele în dauna părților vătămate T.E.S. și P.M.P.M. a participat și inculpatul M.S.C., identificate de instanță pe baza declarațiilor inculpaților și a extraselor de cont.

Inculpații R.V.A. și B.A.F. au fost prinși în flagrant în data de 15 februarie 2006, în timp ce efectuau o retragere frauduloasă de bani de la un ATM. Supraveghind în mod direct bancomatul, organele de poliție au observat cum în jurul orelor 18.15, și-au făcut apariția în zonă două persoane de sex masculin, unul în vârstă de aproximativ 24-26 de ani, îmbrăcat cu geacă de culoare maro închis cu dungi pe piept, blugi albi pe față și albaștri pe spate, încălțat în adidași - identificat ulterior în persoana inculpatului B.A.F., iar celălalt în vârstă de aproximativ 30-33 de ani, înalt de 1,75-1,80 m, îmbrăcat cu o geacă de culoare maro tip cojoc, pantaloni de fâș de culoare bleumarin, încălțat cu o pereche de adidași de culoare vișinie - identificat ulterior drept inculpatul R.V.A.

Inculpatul R.V.A. a scos din buzunar mai multe carduri din PVC de culoare albă cu bandă magnetică, din care a luat unul și l-a introdus în bancomat, ulterior a tastat un cod PIN după care a retras o sumă de bani. După aceea a scos cardul blank din bancomat și a introdus un alt card de culoare albă cu bandă magnetică, tastând de asemenea un alt cod PIN. În acest timp, lângă el s-a aflat în permanență inculpatul B.A.F. având o coală de hârtie cu serii de numere, care s-a constatat a fi coduri PIN pe care le dicta inculpatului R.V.A.

La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului B.A.F., în prezența martorilor asistenți I.Ș. și I.G.F., au fost găsite următoarele bunuri și valori: un telefon mobil marca N. cu carcasă de culoare neagră; un telefon mobil marca N. cu carcasă de culoare argintie; o față de casetofon marca S.; o legătură cu chei auto; carte de identitate pe numele B.A.F.; o coală de agendă cu numere formate din patru cifre; un card E. pe numele B.A.F. cu bandă magnetică; un card R. cu bandă magnetică; un card S. cu bandă magnetică; un card E. pe numele B.A. cu bandă magnetică; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca A.R.; o coală de agendă cu nume de persoane cărora le corespundeau numere din patru cifre; 14 cărți de vizită; 2 cartele metrou; o notă de plată cu fața necompletată scrisă pe spate cu două prenume și numere formate din patru cifre. În buzunarul de la bluejeans-ul inculpatului i s-au găsit: 18 bancnote de 500.000 ROL; 12 bancnote de 50.000 ROL, 2 bancnote de 5 RON, 2 bancnote de 100.000 ROL, 2 bancnote de 10.000 ROL, totul în sumă de 9.920.000 ROL, una bancnotă de 20 Tjugo Kronor, 1 bancnotă de 5 dinari iordanieni; 1 monedă de 50 bani. S-a constatat că acesta avea în mână 2 file pe care se aflau nume de persoane și numere de câte 4 cifre, reprezentând coduri PIN.

Asupra inculpatului R.V.A. s-au găsit următoarele: un telefon mobil marca M. de culoare neagră; 2 cartele PVC de culoare albă cu bandă magnetică, unul având scris cu marker V.P., iar celălalt având scris de asemenea cu marker negru - C.; o legătură chei yală și o legătură chei marca O.; carte de identitate pe numele R.V.A.; un card R. pe numele R.V.A.; un card V. pe numele R.V.A.; un permis de conducere pe numele R.V.A.; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca O.; 4 cartele SIM; un card H.M.; 6 bancnote de 500.000 ROL; 3 bancnote de 50.000 ROL; 5 bancnote de 5 RON; 3 bancnote de 10.000 ROL.

În autoturismul marca A.R. pe care îl folosea inculpatul B.A.F. s-au găsit un număr de 10 carduri PVC de culoare albă cu bandă magnetică, având înscris pe verso-ul fiecărei din ele cu un marker de culoare neagră, câte un nume de persoană, respectiv: R., C.P., T., D.V.P., P., P... indescifrabil, L., S.G., A., Q.F., mai multe CD-uri, un marker de culoare neagră, precum și o factură S., o bancnotă de 500.000 ROL și o bancnotă de 5 RON.

În bancomat a fost găsit un card din PVC de culoare albă, având scris pe el cu marker negru F.M.

Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele celor doi inculpați au fost identificate și ridicate următoarele: Ia inculpatul B.A.F., s-au găsit și ridicat 2 CD-uri și 2 carduri pe numele B.J., emise de Banca Ț.; la inculpatul R.V.A. s-au găsit și ridicat o unitate centrală de calculator, fără serie, o tastatură ATM cu cipuri și acumulatori, un suport de introducere a cardului prevăzut cu dispozitiv de citire a informațiilor identic ca cel de la ATM-uri, cablu de conectare la calculator, 74 cartele PVC blankuri și 17 carduri G.

În ziua de 16 februarie 2006, în baza autorizației din 14 februarie 2006 a Tribunalului București, secția l penală, s-a procedat și la efectuarea percheziției la Restaurantul „T.H.”, ocazie cu care s-au ridicat două agende cu numere de telefon ce aparțineau numitei M.D., casiera restaurantului, agende care ulterior au fost returnate de către organele de poliție pe bază de dovadă, nefiind necesare cauzei.

La data de 14 martie 2006 a fost identificat inculpatul M.S.C. în timp ce se afla de serviciu la Restaurantul „T.H.”. La controlul corporal amănunțit, s-au găsit asupra inculpatului următoarele: un portmoneu de culoare maro cu negru, suma de 200 RON, 8 cărți de vizită, 4 iconițe, carduri de fidelitate fără banda magnetică, un abonament de transport în comun pe numele inculpatului, o cartelă de metrou, un rucsac din pânză, în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte și cosmetice, o legătură de chei yală cu breloc, un telefon mobil marca N. cu cartelă SIM, un ceas marca A.

Conform procesului-verbal din 29 martie 2006, s-a efectuat percheziția informatică asupra mediilor de stocare a datelor informatice, respectiv un CD inscripționat „M.H.” și un CD marca T., ambele ridicate de inculpatul B.A.F., dar nu au fost identificate date care să intereseze cauza.

La data de 29 martie 2006 s-a efectuat și percheziția informatică asupra mediului de stocare a datelor informatice, respectiv hard-discul marca W.D. capacitate 40 GB, identificat în unitatea centrală de calculator ridicată de la domiciliul inculpatului R.V.A. În urma percheziționării hard-discului sus menționat au fost identificate un număr de 9 fișiere componente ale aplicației informatice „E.C.”, site ce conține programul de citire și inscripționare a cardurilor bancare, despre care a făcut mențiune inculpatul R.V.A. în declarația sa, aplicație identificată ca fiind instalată pe hard-discul menționat și un număr de 19 fișiere având extensia „LNK” conținând informații despre fișierele accesate de la calculatorul cauzei.

La respectivul proces-verbal a fost anexat raportul conținând rezultatul percheziției informatice asupra hard-discului marca W.D., capacitate 40 GB, cuprinzând date tehnice cu privire la hard-disc și date tehnice cu privire la fișierele identificate. În continuare, s-a procedat la desigilarea unei pungi din material plastic de culoare albă, conținând un cablu de date, o tastatură de ATM având pe verso mai multe circuite electronice, un dispozitiv component ATM în care se introduce cardul având mai multe circuite electronice cu un număr de 111 carduri din plastic de culoare albă prevăzută cu bandă magnetică.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 16 mai 2006 încheiat de către Institutul pentru Tehnologii Avansate s-a efectuat o expertiză asupra dispozitivelor sus menționate, respectiv un dispozitiv de citire a informațiilor de pe banda magnetică a cardurilor asemănător cu cel montat la ATM-uri și un suport pe care se află aplicată o tastatură asemănătoare cu cea aplicată la ATM-uri.

Expertiza realizată menționează că dispozitivul prezentat este realizat artizanal. Din punct de vedere constructiv s-a evidențiat că acest dispozitiv este confecționat din material plastic de tip ABS de culoare albă, prelucrat și vopsit la exterior cu vopsea ele culoare gri, astfel încât să imite masca unui echipament de tip ATM, în zona de manevrare a cardurilor. Urmare analizei montajului electronic, s-a relevat faptul că din punct de vedere funcțional, dispozitivul este un cititor de carduri magnetice care permite citirea informațiilor de pe pista a doua, având o arhitectură bazată pe componente specifice, cititoarelor de carduri magnetice. De asemenea, există resurse de memorie care pot fi folosite pentru stocarea datelor cu ajutorul cablului și cu ajutorul unei aplicații software ce trebuie instalată pe calculator, pentru punerea în funcțiune a dispozitivului fiind necesar ca pe un calculator personal să fie instalată o aplicație dedicată.

Dispozitivul prezentat este realizat tot artizanal. Din punct de vedere constructiv s-a evidențiat ca acest dispozitiv este confecționat sub forma unei tastaturi foarte asemănătoare cu cea a unui ATM și este realizat dintr-o bucată de tablă vopsită cu vopsea gri metalizat, o bucată din material plastic de tip ABS de culoare albă ce prezintă o decupare cu o formă specifică în care sunt introduse două montaje electronice, respectiv o tastatură realizată artizanal și un montaj electronic prezentat, marca S., folosit în unele din telefoanele mobile. Tastatura este realizată la exterior din aluminiu, iar la interior dintr-un circuit imprimat realizat pe o folie de plastic pe care sunt montate 20 de micro-întrerupătoare. Expertiza menționează că, din punct de vedere funcțional acest dispozitiv poate memora tastele care au fost apăsate, această informație putând fi transferată ulterior, pe un calculator personal.

Raportul de constatare tehnico-științifică a concluzionat că montarea peste masca unui ATM a dispozitivelor prezentate poate duce la preluarea neautorizată a datelor de pe cardurile bancare ce sunt manevrate la respectivul ATM. Dispozitivele prezentate pot face parte dintr-un sistem destinat fraudării cardurilor bancare.

Audiați în faza de urmărire penală, inculpatul M.S.C. a avut o poziție constant sinceră, recunoscând faptele reținute în sarcina sa, în timp ce inculpații R.V.A. și B.A.F. au încercat inițial să își minimalizeze contribuția și să arunce vina unul asupra celuilalt, în final și aceștia având o poziție sinceră, contribuind prin declarațiile făcute la aflarea adevărului și la lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei.

Cu ocazia audierii acestora în primul ciclu procesual inculpatul R.V.A. a declarat că în momentul în care clienții care consumau la Restaurantul „T.H.” făceau plata cu cardul, pe care îl înmânau inculpatului B.A.F., ospătar la acel restaurant, acesta îl trecea prin cititorul de card. În acest fel, datele de pe banda magnetică a cardului se imprimau pe cititorul de card. Totodată, inculpatul B.A.F. trebuia să rețină și PIN-ul cardului respectiv. Îl reținea fie prin memorare, fie prin tastarea cifrelor pe telefonul mobil. Datele din cititorul de card erau descărcate pe computer, cu ajutorul unui program. Descărcarea se făcea pe computerul său și o făcea împreună cu B.A.F. acasă la R.V.A. Datele astfel descărcate erau notate pe hârtie care se afla la el.

Inculpatul a mai arătat că dădea aceste date numitului D., care făcea deplasări în Franța și care acolo le imprima pe cardul blank, iar apoi îi restituia cardurile imprimate. Inculpatul precizează că imprimarea cardurilor se făcea în Franța, întrucât acolo locuia D. și acolo dispunea de aparatura necesară.

Extragerea banilor de la ATM-uri se făcea împreună cu inculpatul B.A., la care se afla harta cu codurile PIN, așa încât el introducea cardul, B.A.F. tasta PIN-ul, iar banii îi împărțeau în mod egal.

Cu privire la inculpatul M.S.C., inculpatul R.V.A. a arătat că și acesta a folosit cititorul de card și că a participat la una sau două extrageri când în bancomat a tastat codul PIN.

Inculpatul R.V.A. a mai recunoscut că el a avut inițiativa săvârșirii faptelor, că i-a explicat inculpatului B.A. modalitatea în care trebuie să acționeze și că tot lui i-a aparținut ideea ca inculpatul M.S.C. să fie angajat la Restaurantul „T.H.”.

Conform precizărilor făcute de inculpatul R.V.A., banii nu puteau fi ridicați din ATM-uri doar de unul dintre inculpați, întrucât cardurile imprimate erau la el, iar codurile PIN la inculpatul B.A., aceasta fiind o măsură reciprocă de protejare.

Cu privire la inculpatul M.S.C., arată că acesta a participat numai la una sau două retrageri, când în bancomat a tastat codul PIN.

La rândul său, inculpatul B.A.F. recunoaște comiterea faptelor pentru care este trimis în judecată. Acesta a arătat că și-a desfășurat activitatea în calitate de ospătar la Restaurantul „T.H.” și că în cursul lunii octombrie 2005 împreună cu inculpatul R.V.A. a cumpărat un cititor de card - pisicuță - de la o persoană pe nume „G.”.

Cu privire la modul concret în care procedau, inculpatul B.A. a arătat ca inculpatul R.V.A. i-a propus ca, cu ajutorul cititorului de card, să rețină datele de pe cardurile clienților prin trecerea cardului prin fanta de la cititorul de card și să memoreze codurile PIN pe care aceștia le tastau când făceau plata. După această activitate, îi preda lui R.V.A. cititorul de card care conținea datele imprimate.

Inculpatul B.A.F. a susținut că nu știa cum proceda R.V.A. când descărca datele de pe cititor și nici cum imprima blankurile. Blankurile Ie-a cumpărat împreună cu R.V.A. de la un magazin din Băneasa, SC E. SA. Înțelegerea era ca el sa păstreze codurile PIN înscrise pe o hârtie, iar la R.V.A. se aflau cardurile cu datele imprimate și astfel nu se putea ca vreunul să scoată bani singur din bancomat. Mai arată inculpatul B.A.F. că a aflat de la inculpatul R.V.A. că imprimarea cardurilor se făcea de un băiat pe nume D.

Cu privire la participarea inculpatului M.S.C. la săvârșirea faptelor, inculpatul B.A. arată că, după ce el a fost promovat șef de sală, respectiv din ianuarie 2006, M.S.C. a copiat mai multe carduri cu ajutorul cititorului de card și a reținut codurile PIN, participând numai la două extrageri din bancomat, banii fiind împărțiți între cei trei inculpați în mod egal.

Inculpatul M.S.C. confirmă declarațiile, celorlalți doi inculpați, precizând ca lui i s-a spus să rețină codul PIN când clienții ti tastau pentru a achita consumația. El îl memora, după care îl trecea pe un carnețel. Cititorul de card I-a folosit de două ori, în rest stătea la inculpatul B.A.F.; a mai arătat că a participat doar la două extrageri de sume din bancomat.

Cu ocazia audierii inculpaților, aceștia și-au menținut constant pozițiile adoptate inițial, respectiv de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina lor.

Declarațiile inculpaților s-au coroborat cu declarațiile martorilor din acte, respectiv I.Ș., Ș.N. și L.G., L.L. și C.I.M.

Astfel, din declarația martorului I.Ș., pensionar și vânzător de fructe, a reieșit că în ziua de 15 februarie 2006 se afla la taraba sa din piață, situată chiar vis-a-vis de un bancomat montat pe peretele halei comerciale.

A arătat că a zărit, la rândul său, două persoane care extrăgeau bani de Ia bancomat, unul mai înalt și mai brunet, altul șaten și mai scund. Aceștia au fost abordați prin somația „Poliția” de trei persoane care s-au dovedit a fi polițiști și imobilizați imediat, precizează martorul că a văzut personal, introdus în fanta bancomatului, un card de culoare albă cu o dungă neagră într-o parte.

Ca și martorul T.G.F., martorul I.Ș. a confirmat că a participat la controlul corporal al celor doi, evidențiind găsirea asupra acestora și în autoturism, acelorași obiecte și sume de bani anterior menționate.

Martorii Ș.N. și L.G. care au asistat la percheziția domiciliară desfășurată la domiciliul inculpatului R.V.A., arată că au fost identificate cu această ocazie o față de bancomat bancar prevăzută cu fantă de introducere și citire a acestora, tastatură de bancomat prevăzută cu sistem de citire și numerotare carduri, un număr de carduri albe cu bandă magnetică, pe unele din acestea se aflau scrise cu carioca neagră grupuri de cifre și o unitate de calculator centrală.

Martorul asistent L.L., prezentă la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului B.A.F. din București, sector 4, a confirmat că în locuința acestuia s-au găsit 2 carduri emise de Banca Ț., precum și 2 CD-uri, unul marca S. pe care se aflau scrise cuvintele „M.H.”, iar celălalt marca T., introduse într-un suport de hârtie.

Martora C.I.M., director la SC G.C. SRL, firmă care este proprietara Restaurantului „T.H.”, menționează că până în luna februarie 2006, când a fost arestat șeful de sală, inculpatul B.A.F., nu a avut cunoștință despre eventualele nereguli sau despre sustrageri de bani de pe cardurile clienților. Menționează martora în continuare că nici Banca C.R., care era proprietara POS-ului, nu s-a înregistrat cu nici o reclamație și nu a avut nici o suspiciune cu privire la tranzacții frauduloase, în condițiile în care aparatul POS era luat în evidența acestei bănci. Începând cu luna ianuarie 2006, precizează martora că a observat o atitudine oarecum schimbată la șeful de sală, inculpatul B.A.F., formându-și o bănuială personală că s-ar putea să sustragă bani din „tips-ul” (șpaga, bacșișul) lăsat de clienți, la sfârșitul zilei, când se făceau socotelile. Pentru o perioadă l-a urmărit, fără să i se confirme această impresie. A mai precizat că inculpatul M.S.C. s-a angajat ca ospătar la Restaurantul „T.H.” începând cu luna ianuarie 2006.

Din coroborarea numelor părților vătămate cu datele găsite inscripționate pe cardurile găsite asupra inculpaților și cu ocazia perchezițiilor domiciliare, este de observat că unele din numele părților vătămate coincid cu cele găsite înscrise cu marker de culoare neagră pe cardurile respective: R.J., D.V.P., V.P. și C., aceste inscripții dovedind fără dubiu fraudarea cardurilor părților vătămate R.J., D.M., P.M.P.M., C.R., cele de mai sus coroborându-se și cu faptul găsirii în autoturismul marca A.R. folosit și condus de inculpatul B.A.F. a unui marker de culoare neagră, după cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organele de poliție cu ocazia prinderii în flagrant.

De asemenea, pe una din colile de hârtie scrise de mână, găsite asupra inculpatului B.A.F. s-au evidențiat PIN-urile unora dintre părțile vătămate.

Tribunalul, în cel de al treilea ciclu procesual, examinând încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.V.A., a constatat că într-adevăr, în cuprinsul art. 24 din Legea nr. 365/2002, sunt încriminate distinct, la alin. (1) și (2), două infracțiuni, respectiv, „falsificarea unui instrument de plată electronic” și „punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație”, încadrarea juridică corecta a faptelor săvârșite de inculpatul R.V.A. fiind aceea de concurs de infracțiuni între fapta încriminată în art. 24 alin. (1) și fapta încriminată de disp. art. 24 alin. (2), ambele din Legea nr. 365/2002.

Ca atare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la celelalte două infracțiuni deduse judecății, în ceea ce îl privește pe inculpatul R.V.A., respectiv aceea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, acestea nu comportă discuții pe aspectul încadrării juridice, motiv pentru care instanța a achiesat la considerentele sentinței anterioare (sentința penală nr. 335 din 05 mai 2010), care de altfel nu au făcut obiectul criticilor în apel.

Constatând dovedită vinovăția inculpatului pentru faptele deduse judecății, în cel de al patrulea ciclu procesual, Tribunalul a dispus condamnarea acestuia pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimis în judecată în limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege încriminatoare, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului R.V.A., instanța a ținut cont de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., mai exact de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din această perspectivă, a criteriilor enumerate de art. 72 C. pen., Tribunalul, ținând cont și de situația personală a inculpatului, care a recunoscut încă din faza de urmărire penală faptele deduse judecății, a condamnat inculpatul la pedepse orientate către minimul special, considerându-le apte sa asigure scopul preventiv, educativ și sancționar al pedepsei, astfel cum este acesta reglementat în cuprinsul art 52 C. pen., apreciind că nu se impune suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate, deoarece în prezenta cauza a avut o contribuție esențială la săvârșirea faptelor deduse judecății, fiind de fapt inițiatorul întregii activități infracționale. Punând în balanță ansamblul acestor criterii, Tribunalul a apreciat însă că în favoarea sa nu pot fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c), respectiv atitudinea inculpatului în fața organelor judiciare, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, conform art. 76 lit. a) C. pen., cu executarea pedepsei în regim suspendare sub supraveghere. Tribunalul nu a dat eficiență nici circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), respectiv conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei, deoarece în sfera acesteia nu intră doar lipsa antecedentelor penale.

Tribunalul, având în vedere că inculpatul este în prezent în executarea unor pedepse pe teritoriul Germaniei, pentru fapte concurente cu infracțiunile deduse judecății și este judecat pentru alte fapte concurente pe teritoriul României, dosarul fiind în calea de atac a apelului înregistrat pe rolul Curții de Apel București, nu a aplicat un spor pentru faptele deduse judecății, urmând ca ulterior, pe calea prev. de art. 449 C. proc. pen., să se decidă dacă este necesară aplicarea vreunui spor de pedeapsă pentru întreaga activitate infracțională.

În ceea ce privește posibilitățile de reevaluare a propriei conduite și de schimbare a atitudinii față de normele penale și morale, s-a apreciat de Tribunal că relevant este și nivelul instrucției.

Totodată, la stabilirea pedepselor accesorii și complementare, Tribunalul a avut în vedere principiile enunțate în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În plus, față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.”.

În consecință, Tribunalul:

1. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.V.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul R.V.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul R.V.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare și alături și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani, cu aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului R.V.A. de la 15 februarie 2006 la 14 iunie 2006.

Referitor la latura civilă a cauzei, respectiv a necesității dispunerii măsurilor de siguranță, Tribunalul a avut în vedere că, în cel de-al treilea ciclu procesual, s-a reținut că A.B. România SA s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 79.00 RON și 197,61 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma tranzacțiilor frauduloase efectuate cu cardul emis de bancă pentru SC A.R.T. SRL, precum și cu suma de 8.820 RON, reprezentând prejudiciu cauzat în urma efectuării tranzacțiilor frauduloase cu cardul emis de bancă pe numele SC R.T.P. SRL.

De altfel, banca, prin adresa transmisă Tribunalului București, secția a Il-a penală, pentru termenul din data de 26 februarie 2009, în anteriorul ciclu procesual învedera, în ceea ce privește cardurile în discuție că acestea au fost emise pe numele SC A.R.T. SRL și SC R.T.P. SRL, acestea având drept utilizator pe G.E., respectiv D.M., arătându-se, fără echivoc, că A.B. România SA a despăgubit cele două societăți comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile, cu sumele mai sus menționate, în speță 7.900 RON și 197,61 euro în cazul primei societăți și cu suma de 8.820 RON, în cea de-a doua situație.

Prin urmare, solicitarea băncii de a se constitui parte civilă cu sumele de care s-a făcut vorbire este justificată de faptul că a despăgubit cele două societăți comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile.

Pe acest aspect, al soluționării laturii civile a cauzei, s-a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 998 C. civ., potrivit cărora, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. Or, din cele evocate, A.B. România SA a arătat că banca a suferit un prejudiciu cauzat de inculpații din prezenta cauză, astfel încât se impune obligarea acestora la acoperirea prejudiciului cauzat, banca despăgubind cele două societăți comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile.

Aceeași situație este valabilă și în ceea ce privește partea civilă R. Bank cu privire la cuantumul pretențiilor solicitate în anteriorul ciclu procesual, care au fost respinse de către instanță, iar suma de bani de 2.500 RON solicitată cu titlu de despăgubiri a fost confiscată.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța, constatând dovedite pretențiile civile formulate de către părțile vătămate păgubite prin infracțiunile săvârșite de inculpați, care s-au constituit părți civile în cauză, urmează ca în baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat în solidar pe inculpații R.V.A. și B.A.F. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plății, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, actualmente SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro, contravaloarea în RON de la data plătii și 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA și la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

Instanța a apreciat că părțile civile R. Bank și A.B. România SA în mod justificat au solicitat despăgubiri pentru sumele plătite persoanelor vătămate prin infracțiunile săvârșite de inculpați, și în mod corect solicită de la autorii acestor infracțiuni acoperirea daunei ca acțiune în regres justificată de legislația civilă în materia răspunderii civile delictuale, așa cum este concepută în cuprinsul art. 998-999 C. civ. la care părțile civile au făcut referire în memoriile depuse la dosar.

Pe de altă parte, acoperirea cu celeritate a prejudiciilor suferite de părțile vătămate, clienți ai băncilor R. Bank și A.B. România SA, de către aceste bănci se justifică și prin politica de menținere a clientelei pe care fiecare astfel de societate bancară o promovează în astfel de situații.

Confiscarea sumelor de bani plătite de către cele două bănci unor așa-zise persoane netitulare în mod direct ale cardurilor fraudate, nu se justifică de vreme ce raporturile juridice subsecvente, cele referitoare la persoanele împuternicite să utilizeze cardurile emise în mod legal, nu fac obiectul judecății și nu interesează din punct de vedere al legii penale.

În esență, natura cardului respectiv, de a fi de protocol sau un altfel de uz, emis de o societate comercială în favoarea angajatului său, atâta timp cât acel angajat avea dreptul să îl folosească și să extragă în mod legitim bani din contul respectiv, creează prezumția de legitimitate a protecției juridice pe care legea trebuie să o recunoască unor astfel de raporturi de drept.

Din aceste considerente, Tribunalul, în cel de-al treilea ciclu procesual, a recunoscut temeinicia acțiunilor civile formulate de către părțile civile R. Bank și A.B. România SA, și, în plus:

- a luat act că nu s-au constituit părți civile în cauză părțile vătămate C.R., SC K. SRL și Banca C.A.;

- a dispus confiscarea sumelor de 1.500 euro și 60 RON de la inculpații R.V.A. și B.A.F., câte 750 euro și 30 RON de la fiecare;

- a menținut măsura indisponibilizării sumelor de bani de 1.047,00 RON și 342,00 RON depuse la C. Bank cu recipisele din data de 06 iunie 2006 ridicate de la inculpații B. și R.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul B. a telefoanelor mobile marca N., a unei bancnote de 20 Tjugo Kronor și a unei bancnote de 5 dinari iordanieni, constatând că aceste bunuri nu au fost folosite la săvârșirea vreunei infracțiuni și nici nu provin din activitatea infracțională.

Pentru aceleași considerente, a dispus restituirea către inculpatul R. a telefonului mobil marca M. și a celor 6 cartele SIM, depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 06 iunie 2006, iar către inculpatul M.S.C. a telefonului mobil marca N., depus la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- o unitate centrală de calculator conținând 111 carduri, tastatura ATM și un dispozitiv de ATM, prevăzute cu fanta de introducere a cardurilor, aparținând inculpatului R.V.A. și care se află depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006;

- 2 carduri și 2 CD aparținând inculpatului B.A.F., depuse la D.G.P.M.B. cu dovada din 07 iunie 2006.

Tribunalul a luat act că sentința penală nr. 469 din ședința publică din data de 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, este definitivă în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, respectiv luarea măsurilor de siguranță, cheltuielile judiciare, astfel cum rezultă din dispozitivul deciziei nr. 52/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București (sentința penală nr. 469 din ședința publică din data de 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 19233/3/2008, fiind casată doar sub aspectul nelegalei citări a inculpatului R.V.A., și pentru a da posibilitatea acestuia să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.).

În baza art. 191 rap. la art. 349 C. proc. pen., Tribunalul a obligat inculpatul R.V.A. la plata a 1.000 RON cheltuieli judiciare statului în acest ciclu procesual, în cuantumul cărora va include și cheltuielile ocazionate de necesitatea audierii prin videoconferință a inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând desființarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare dat fiind faptul că nu a fost soluționată latura civilă a cauzei, arătându-se că prin decizia penală nr. 52 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința penală numai cu privire la acesta și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, fără a indica dacă este vorba doar de latura civilă sau și latura civilă și latura penală, iar rejudecând, instanța fondului nu s-a pronunțat în nici un fel asupra laturii civile și nici asupra măsurilor de siguranță, susținând că întrucât latura penală nu este contestată nici de Parchet și nici de inculpat, se poate trimite cauza la Tribunal pentru a se pronunța doar asupra laturii civile.

Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, din punct de vedere al motivelor de nelegalitate invocate, Curtea a constatat că apelul declarat de Parchet este fondat sub aspectul susținut, Curtea reținând că Parchetul a criticat doar modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, aspect în raport de care Curtea a apreciat că nu se impune reluarea considerentelor privind analiza laturii penale, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a analizat toate probele administrate inclusiv în celelalte cicluri procesuale și reținând, pe de altă parte, că inculpatul a benefiaiat de disp. art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele, acesta nedeclarând apel în cauză, împrejurare în raport de care apreciază că nu se impun discuții suplimentare referitoare la situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor prezente, Curtea limitându-se la a reține că probele administrate fac dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat și pentru care a fost condamnat la pedeapsa legală și temeinică de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Referitor la critica Parchetului, Curtea a constatat că instanța de fond, în dispozitiv, a reluat practic mențiunile laturii civile din sentințele anterioare, apreciind că această cauză a fost trimisă spre rejudecare doar pe latură penală, însă în considerente, a analizat totuși și aspectele care țin de latura civilă, și respectiv aplicarea măsurilor de siguranță, astfel încât s-a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se judeca latura civilă, așa cum a susținut Parchetul, ci poate, în analiza sa proprie, să rețină aspectele laturii civile a cauzei.

Curtea a constatat astfel că A.B. România SA s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 7.900 RON și 197,61 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma tranzacțiilor frauduloase efectuate cu cardul emis de bancă pentru SC A.R.T. SRL, precum și cu suma de 8.820 RON, reprezentând prejudiciu cauzat în urma efectuării tranzacțiilor frauduloase cu emis de bancă pe numele SC R.T.P. SRL, carduri având drept utilizatori pe G.E., respectiv D.M., A.B. România SA despăgubind cele două societăți comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile, astfel încât, apreciind justificate și dovedite pretențiile civile ale acesteia, față de prejudiciul suferit urmare a faptelor ilicite săvârșite și de inculpatul R.V.A., îl va obliga la acoperirea acestuia.

Curtea a apreciat că obligația nu poate fi în prezenta cauză decât singulară față de hotărârea rămasă definitivă în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, rejudecarea vizându-l exclusiv pe inculpatul R.V.A., modul în care poate opera solidaritatea putând fi exercitat ulterior, în contextul executării dispozițiilor civile din sentințe.

În ceea ce privește partea civilă R. Bank, Curtea a apreciat că acțiunea civilă exercitată de aceasta cu privire la cuantumul pretențiilor de 2.500 RON, despăgubiri solicitate pentru sumele plătite persoanelor vătămate prin infracțiunile săvârșite și de inculpat, este întemeiată și a admis-o ca atare, obligând inculpatul singur la plata acestei sume, față de aceleași considerente menționate anterior.

Referitor la celelalte părți civile păgubite prin infracțiunile deduse judecății, Curtea, a apreciat de asemenea îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciu cauzat cu vinovăție prin săvârșirea de fapte ilicite, a admis acțiunile civile exercitate de aceste părți civile și în baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul R.V.A. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plății, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, în prezent SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro în echivalent RON la data plății și respectiv, așa cum s-a arătat anterior, la plata sumei de 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA și la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

A constatat acoperit prejudiciul față de părțile vătămate T.E.S. și M.M.

A luat act ea nu s-au constituit părți civile în cauza părțile vătămate C.R., SC K.T. SRL și Banca C.A.

Referitor la măsura de siguranță a confiscării speciale, reținând că unele dintre părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, că asupra inculpatului R.V.A. s-au găsit următoarele: un telefon mobil marca M. de culoare neagră; 2 cartele PVC de culoare albă cu bandă magnetică, unul având scris cu marker V.P., iar celălalt având scris de asemenea cu marker negru - „C.”; o legătură chei yală și o legătură chei marca O.; carte de identitate pe numele R.V.A.; un card R. pe numele R.V.A.; un card V. pe numele R.V.A.; un permis de conducere pe numele R.V.A.; un certificat de înmatriculare al autoturismului marca O.; 4 cartele SIM; o cartelă telefonică; un card H.M.; 6 bancnote de 500.000 ROL; 3 bancnote de 50.000 ROL; 5 bancnote de 5 RON; 3 bancnote de 10.000 ROL și că la percheziția domiciliară efectuată la locuința acestuia au fost identificate și ridicate o unitate centrală de calculator, fără serie, o tastatură ATM cu cipuri și acumulatori, un suport de introducere a cardului prevăzut cu dispozitiv de citire a informațiilor identic ca cel de la ATM-uri, cablu de conectare la calculator, 74 cartele PVC blank și 17 carduri G., bunuri care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, Curtea a dispus confiscarea sumelor de 750 euro și 30 RON de la inculpat și a unei unități centrale de calculator conținând 111 carduri, tastatura ATM și un dispozitiv de ATM, prevăzute cu fanta de introducere a cardurilor, iar pentru recuperarea sumelor va menține măsura indisponibilizării sumelor de bani de depuse la C. Bank cu recipisa din data de 06 iunie 2006 ridicată de la inculpat. Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 722 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, și a dispus în sensul celor arătate anterior.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V.A.

Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei prin apărătorul ales, recurentul inculpat a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond.

Examinând recursul declarat de inculpatul R.V.A. prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția l penală, la data de 19 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care însă nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurent, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că inculpatul și-a motivat recursul la data de 04 februarie 2014 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 12 februarie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

În speța de față, instanța de control judiciar apreciază, însă, că aceste critici formulate de inculpat nu sunt fondate, întrucât, întradevăr, instanța de fond, în dispozitiv, a reluat practic mențiunile laturii civile din sentințele anterioare, apreciind că această cauză a fost trimisă spre rejudecare doar pe latură penală, însă în considerente a analizat și aspectele care țin de latura civilă și respectiv aplicarea măsurilor de siguranță, astfel încât susținerea apărării potrivit căreia latura civilă a rămas definitivă prin sentința nr. 469/2011, nu poate fi primită.

Astfel, în mod corect instanța de apel a constatat că A.B. România SA s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 7.900 RON și 197,61 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma tranzacțiilor frauduloase efectuate cu cardul emis de bancă pentru SC A.R.T. SRL, precum și cu suma de 8.820 RON, reprezentând prejudiciu cauzat în urma efectuării tranzacțiilor frauduloase cu cardul emis de banca pe numele SC R.T.P. SRL, carduri având drept utilizatori pe G.E., respectiv D.M., A.B. România SA despăgubind cele două societăți comerciale pe numele cărora fuseseră emise cardurile, astfel încât s-a reținut că sunt justificate și dovedite pretențiile civile ale acesteia, față de prejudiciul suferit urmare a faptelor ilicite săvârșite și de către inculpatul R.V.A., pe care l-a obligat la acoperirea acestuia.

Totodată, în deplin acord cu instanța de apel, se constată că obligația nu poate fi în prezenta cauză decât singulară față de împrejurarea că hotărârea a rămas definitivă în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, rejudecarea vizându-l exclusiv pe inculpatul R.V.A., modul în care poate opera solidaritatea putând fi exercitat ulterior, în contextul executării dispozițiilor civile din sentințe. Aceeași situație regăsindu-se și cu privire la partea civilă R. Bank, corect s-a apreciat că acțiunea civilă exercitată de aceasta cu privire la cuantumul pretențiilor de 2.500 RON, despăgubiri solicitate pentru sumele plătite persoanelor vătămate prin infracțiunile săvârșite și de inculpat, obligând inculpatul singur la plata acestei sume, față de aceleași considerente menționate anterior. Situația fiind similară și cu privire la celelalte părți civile păgubite prin infracțiunile deduse judecății, corect s-a apreciat de asemenea îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciu cauzat cu vinovăție prin săvârșirea de fapte ilicite fiind admise acțiunile civile exercitate de aceste părți civile și în baza art. 14, 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și obligând inculpatul R.V.A. la plata sumei de 1.716 RON către partea civilă Banca B., la plata sumei de 3.110 RON către partea civilă SC L.W. România SRL, la plata sumei de 3.300 RON către partea civilă C. Bank Europe PLC Dublin - Sucursala România SA, la plata sumei de 1.500 euro, echivalentul în RON din ziua plății, către partea civilă S.L., la plata sumei de 1.800 RON către partea civilă SC C.E.C. SRL, în prezent SC C.P. SRL, la plata sumei de 197,61 euro în echivalent RON la data plății și respectiv, așa cum s-a arătat anterior, la plata sumei de 16.720 RON către partea civilă A.B. România SA și la plata sumei de 2.500 RON către partea civilă R. Bank SA.

Așadar, în raport de actele și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, criticile formulate de apărare nu pot fi primite, întrucât nu vizează legalitatea deciziei, ci se referă la executarea despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpatului, și care în raport de momentul procesual, răspunderea civilă a inculpatului nu poate fi în prezenta cauză decât singulară față de împrejurarea că hotărârea a rămas deja definitivă în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, rejudecarea vizându-l exclusiv pe inculpatul R.V.A. în cauză nefiind vorba despre existența a două titluri executorii cu dispoziții contradictorii.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva deciziei penale nr. 221 din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția l penală.

Va constata că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva deciziei penale nr. 221 din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția l penală.

Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2014.