Recusal denial: Inadmissibility of separate appeal against refusal to recuse judges and prosecutor under amended Code of Criminal Procedure

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 771/33/2012, s-a dispus în baza art. 52 C. proc. pen. respingerea cererii formulată de către contestatorul B.R.M., privind recuzarea completului de judecată 4R format din judecătorii: D.P., V.G. și M.B. și a procurorului D.S.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Cluj a fost înregistrat la data de 6 iunie 2012 sub nr. 771/33/2012 cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul B.R.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr. 505/33/2012.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2012 contestatorul a formulat oral și a depus și în scris o cerere de recuzare a completului de judecată nr. 4R format din judecătorii D.P., V.G. și M.B. și a procurorului D.S., invocând disp. art. 51 raportat la art. 47 alin. (1) C. proc. pen., respectiv faptul că judecătorii recuzați au soluționat recursul declarat în Dosar nr. 9584/211/2010, în care a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

Cererea de recuzare a fost soluționată de completul nr. 5R format din judecătorii M.R., A.L. și I.M., în sensul respingerii acesteia în baza art. 52 C. proc. pen., contestatorul fiind obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 RON, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul a arătat că înțelege să formuleze recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului, dar că nu solicită amânarea cauzei pentru judecarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată la data de 15 octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6537/1/2012.

La termenul de judecată fixat pentru soluționarea recursului și anume, 6 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 3851 C. proc. pen., a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a recursului declarat în cauză.

Excepția pusă în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Din economia dispozițiilor Părții Speciale, Titlul II, Cap. III, Secțiunile I și II C. proc. pen., rezultă condiționarea admisibilității căilor de atac, de exercitarea acestora potrivit legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.

În cauză, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de contestatorul B.R.M. împotriva unei încheieri prin care Curtea de Ape Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca inadmisibilă, o cerere privind recuzarea completului de judecată format din judecătorii D.P., V.G. și M.B. și a procurorului D.S., complet care a fost investit cu soluționarea cauzei având ca obiect contestația în anulare pe care acesta a formulat-o împotriva deciziei penale nr. 51 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr. 505/33/2012.

Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentința sau decizia recurată, după caz, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.

Așadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menționat, această excepție trebuie să fie prevăzută expres de lege.

În cauză, urmare a abrogării alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., prin O.U.G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede excepția atacării acesteia, separat, cu recurs.

O altă interpretare, cu referire la controlul judiciar al încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, prin exercitarea împotriva acesteia, separat, a căilor de atac, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., este exclusă.

Este de reținut în acest sens intenția legiuitorului, la care nu se poate adăuga, rezultând fără echivoc din preambulul O.U.G. nr. 55/2004, potrivit căreia motivul abrogării alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., consistă în „necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfășurării normale a procesului penal și poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoși".

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual-penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Este de reținut că legea procesual-penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituția României, revizuită și exigențelor privind liberul acces la justiție, generate de art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție, a reglementat regula generală privind examinarea legalității și temeiniciei încheierilor date în cursul judecății, în condițiile nr. 361 sau, după caz, art. 3851 C. proc. pen.

Ca atare, accesul la justiție este asigurat și în acest caz, corespunzător regulii generale menționate, stabilită de legea procesual-penală.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.R.M.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.R.M. împotriva încheierii din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 771/33/2012.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2012.