Limits of criminal revision: exclusion of new evidence and absent perjury conviction

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul B.P.N. privind revizuirea sentinței penale nr. 815 din 18 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 24909/3/2010 de Tribunalul București, secția II penală, revizuientul fiind obligat să plătească suma de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, prin sentința penală nr. 815 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția II penală, B.P.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă (pentru săvârșirea în concurs a infr. prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) de 11 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus arestarea preventivă de la 22 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II și lit. b) C. pen.

Sentința penală nr. 1469 din 26 octombrie 2007 a fost modificată prin decizia penală nr. 293/A din 03 decembrie 2008 a Curții de Apel București în sensul că a fost admis apelul formulat de Parchet, desființând în parte sentința penală și în fond, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. la 5 ani închisoare, urmare a reținerii disp. art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. a) din C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., după executarea pedepsei principale.

Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2358 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul a constatat că, în motivarea cererii sale, petentul a criticat modul în care instanțele de fond și de control judiciar au administrat și interpretat probele, solicitând administrarea probei cu martori pe situația de fapt, acest lucru însemnând a se prelungi probatoriul administrat la judecarea cauzei pe tot parcursul procesului penal, ceea ce nu este posibil, motivele invocate de petent neregăsindu-se între cauzele de revizuire menționate în mod expres și limitativ în lege.

Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul B.P.N., considerând că sunt date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, fiind incident cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 100/A din 28 martie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul B.P.N. împotriva sentinței penale nr. 1 din 04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A obligat apelantul la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu de 200 RON se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul B.P.N. reiterând motivele formulate în fața instanței de apel.

Recursul este nefondat.

Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Totodată revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale, pretins corecte, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Împrejurarea că în cererea de revizuire se solicită administrarea unor probe (audierea unor martori) nu poate determina admiterea acestei cereri întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute de instanțele care au soluționat cauza, iar pe de altă parte, o eventuală greșită apreciere a probelor nu se încadrează în vreuna din situațiile pe care le are în vedere art. 394 C. proc. pen. aceste aspecte putând fi invocate în căile ordinare de atac.

Este de menționat că revizuientul nu a făcut dovada prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului că martorul N.M. ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere așa cum prevăd dispozițiile art. 395 C. proc. pen.

Cum în speță, motivele de revizuire invocate de recurentul revizuient nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.P.N. împotriva deciziei penale nr. 100/A din 28 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.