Qualified murder sentencing: applicability of mitigating provocation and exclusion of double-counting offender's admission

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, inculpații A.I.M., A.C.M. și de către părțile civile S.C., S.I.V. și S.I.C. împotriva deciziei penale nr. 151/P din 02 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată:

Prin sentința penală nr. 423 din 23 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 4698/118/2009, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații A.C.M. și A.I.M., ca nefondată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: omor calificat, prev. de art. 174, art. 175, lit. i) C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 1 luna închisoare - persoană vătămată D.I.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.M., la pedeapsa de 1 lună închisoare - persoană vătămată D.N.I.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 3 luni închisoare - persoană vătămată D.I.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și alin. (2) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. cu referire la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 1 lună închisoare - persoană vătămată D.I.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 1 lună închisoare (persoană vătămată D.N.I.).

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 3 luni închisoare - persoană vătămată D.I.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. cu referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 11 iunie 2008 la 16 iunie 2008.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile S.C., S.I. și S.I.C. și a obligat inculpatul A.I.M., către partea civilă S.C. la suma de 10.000 RON, către partea civilă S.I. la 7.000 RON, către partea civilă S.I.C. la 7.000 RON cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul către partea civilă S.C. la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.I. și în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ., a obligat în solidar inculpații A.I.M., și A.C.M. către partea civilă D.I. la suma de 3.000 RON cu titlu de daune morale.

A respins ca nefondată acțiunea civilă formulata de părțile civile D.I. și D.N.I.

A ridicat sechestrul asigurător aplicat pe partea din bunurile aparținând inculpatului A.M. și a menținut sechestrul asigurător aplicat pe partea din bunurile deținute de inculpatul A.I.M.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A.I.M. și A.C.M. S-a reținut în sarcina acestora că în noaptea din 10/11 iunie 2009, în jurul orei 24.00, în timp ce se aflau pe stradă, la intersecția străzilor M. și F. din orașul Năvodari, au aplicat lovituri cu obiecte din lemn victimei S.N. la nivelul capului cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia, faptă ce constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În același incident, cu participarea inculpaților a avut loc și agresarea părților vătămate D.I., D.I., și D.N.I., reținându-se că, în aceleași împrejurări au aplicat părților vătămate D.D.I., D.I.I. și D.N.I., mai multe lovituri, cauzând acestora leziuni care au necesitat pentru vindecare 48-50 zile de îngrijiri medicale, 14-15 zile de îngrijiri medicale și, respectiv, 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Instanța de fond a reținut că în seara de 10 iunie 2008, după ce anterior a consumat băuturi alcoolice la barul din localitatea Lumina, victima S.N. s-a deplasat împreună cu fiii săi, S.I.C. și S.V.I. la barul aparținând SC I.S.C. SRL, al cărei administrator era inculpatul A.I.M., situat în localitatea Lumina. Victima S.N. a intrat în bar, iar fiii săi au rămas afară. Întrucât în incinta barului se discuta despre preferințele electorale, existând divergențe pe această temă, discuțiile au degenerat, astfel încât S.N. a tras de un aparat electronic și a ridicat în poziție verticală două canapele, iar inculpatul A.C.M. a ieșit de după tejghea, a împins victima S.N. cu mâinile spre ieșire. Cei doi s-au prins reciproc cu mâinile și au căzut, fapt ce a condus la intervenția celor doi fii ai lui S.N., care împreună cu alte persoane care au venit de afară au reușit să îl scoată pe aceasta în exterior.

La fața locului au venit agenții de la Poliția Comunitară, șeful Postului de Poliție Lumina și agenți de la o firmă de pază, urmare a solicitării inculpatul A.C.M., realizată în cursul evenimentelor.

Instanța de fond a reținut că în urma acestora, victima S.N. a susținut că fost lovită de inculpatul A.C.M. cu pumnii și picioarele, fapt ce rezultă din declarația succintă a victimei, dată la Postul de Poliție Lumina în seara incidentului, dar și din declarațiile martorilor S.I.C. și S.V.I. Martorul U.I.G. a declarat că inculpatul A.C.M. a lovit victima de vreo trei ori cu pumnul peste față și ceafă, acesta căzând, apoi, inculpatul A.C.M. l-a lovit pe S.N. cu un scaun pe care îl ținea de spătar, moment în care a intrat în bar numitul S.V.I. care l-a luat pe tatăl său și l-a scos afară.

Instanța de fond a reținut că din materialul probator rezultă că la data de 10 iunie 2008 a fost solicitată o ambulanță pentru numitul S.N., la Postul de Poliție Lumina.

La ora 22.14 ambulanța a ajuns la locul solicitării și s-a constatat că victima S.N. prezenta contuzii la nivel frontal, hemifața stângă și plagă tăiată la degetul II al membrului inferior stâng.

Tribunalul a reținut că în cursul aceleași seri, în timp ce inculpații se aflau în bar, au venit mai mulți tineri, în jur de 20, care au încercat să intre în local. Deși inculpatul A.I.M. a încercat să îi oprească ținând ușa de la intrare, câțiva dintre aceștia au reușit să intre. Inculpatul A.I.M. a declarat că printre aceste persoane se afla și numitul I. din localitatea Lumina care s-a urcat cu picioarele pe canapea, a aruncat cu o masă înspre cei doi inculpați, iar unul dintre tineri avea un obiect înfășurat într-un ziar despre care bănuia că era un cuțit. Inculpatul A.I.M. a declarat că nu a fost lovit decât cu acea masă pe care a aruncat-o numitul I., cu mențiunea că grupul a plecat după circa 5-10 minute. După alte 5-10 minute au venit doi polițiști de la Poliția Năvodari care le-au cerut inculpaților să vină la postul de poliție, pentru ca, ulterior să vină trei polițiști de la Poliția Comunitară.

A.C.M. și A.I.M. s-au întâlnit cu U.I. care a fost de acord să-i însoțească spre Poliția Năvodari. A.C.M. și A.I.M. au mers în orașul Năvodari, alături de martor. Cei trei au observat un grup de vreo 10 bărbați care erau pe partea dreaptă, unii pe trotuar, iar alții pe stradă, la vederea cărora, inculpatul A.I.M. a oprit mașina după care a coborât împreună cu fratele său, inculpatul A.C.M., după care a coborât și martorul U.I. Inculpatul A.I.M. s-a îndreptat spre un bărbat mai în vârstă, cu mustață, ce se afla pe trotuar, pe care l-a lovit cu un par peste cap, moment în care acesta a căzut și nu s-a mai ridicat. Inculpatul A.C.M. a lovit celelalte persoane după care i s-a alăturat și inculpatul A.I.M. care a aplicat lovituri celor trei părți vătămate, iar martorul U.I. a aplicat lovituri numitului S.V.

Instanța de fond a reținut că în urma loviturii primite de la inculpatul A.I.M. victima S.N. a decedat, iar părțile vătămate D.I., D.N.I. și D.I. au suferit leziuni pentru a căror îngrijire au fost necesare 48-50 zile, 14-15 zile și respectiv 4-5 zile.

Deși incidentul a durat foarte puțin, circa două minute, timp în care martorul U.I. nu văzut ca inculpații să fi fost loviți de către persoanele aflate în grupul ce însoțea victima, în zonă și-a făcut apariția imediat o mașină de poliție din care au coborât polițiști. Inculpații au urcat în mașina proprie, la fel și martorul U.I., deplasându-se spre localitatea Lumina. În timp ce se aflau în mașină inculpații, în prezența martorului au discutat cu privire la aruncarea bastoanelor de lemn, iar în localitatea Lumina martorul U.I. și-a luat mașina și a plecat, dar înainte de aceasta, inculpatul A.I.M. i-a pus în vedere să își vadă de treabă și să spună că nu i-a însoțit în acea seară.

Deși în declarația sa la procuror martorul a arătat că inculpații aveau asupra lor la ieșirea din mașină bastoane de lemn și a descris și cum inculpatul A.I. a aplicat lovituri victimei, iar ulterior în mașină s-au purtat discuții pentru a scăpa de obiectele contondente, respectiv niște pari din lemn, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, acesta a arătat ca afirmațiile legate de coborârea inculpaților înarmați cu pari a făcut-o la amenințarea procurorului cu schimbarea calității de martor cu aceea de învinuit.

Instanța de fond a înlăturat declarația acestui martor dată în cursul cercetării judecătorești care este pro causa și s-a luat în considerare declarația martorului dată în cursul urmăririi penale, declarație care se coroborează cu declarațiile celorlalți martori și potrivit cărora inculpații aveau asupra lor la coborârea din autoturism, niște pari.

Martorul U.I. a arătat că ulterior a auzit de la niște prieteni că este căutat de poliție, motiv pentru care s-a deplasat singur la sediul I.J.P. Constanța. Declarația acestui martor se coroborează cu declarația martorilor aflați la fața locului, respectiv martorul C.R.D., care atât la urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești a declarat că inculpatul A.I.M., imediat ce a coborât din mașină, l-a lovit cu o bucată aproximativ un metru lungime pe S.N. de două ori peste cap, acesta căzând trotuar și nu s-a mai ridicat.

Instanța de fond a reținut că, deși la urmărire penală martorul U.I. a mai declarat că l-a văzut pe inculpatul A.C.M. având un obiect din lemn în mână, asemănător cu cel al inculpatului A.I., îndreptându-se spre un bărbat mai în vârstă, în cursul cercetării judecătorești, martorul a arătat că se afla foarte aproape de victimă, dar victima a fost lovită doar de inculpatul A.I. Victima nu s-a mai ridicat de la sol, martorul fiind cel care a încercat să-i acorde primele îngrijiri. A mai arătat martorul că fiind ocupat cu victima nu l-a văzut pe inculpatul A.C. apropiindu-se de aceasta, ci doar pe ceilalți membrii ai familiei S. și D.

Cu privire la cea de a treia persoană care a coborât din mașina inculpaților, nu cunoaște activitatea acestuia, dar a mai arătat că la momentul apariției lor, inculpații erau înarmați cu niște bâte și nu au spus nimic, ci au început să agreseze persoanele prezente, susținând că nu își explică cum martorul M. care era mai departe de victimă a observat și aplicarea unei lovituri de către inculpatul A.C.M., victimei, întrucât acesta a stat permanent lângă victimă.

Martorul B.L.F. a declarat că inculpatul A.I.M. l-a lovit cu bâta o singură dată peste cap pe victima S.N. și acesta a căzut la sol, iar inculpatul A.C.M. s-a îndreptat spre numitul „P.” pe care l-a lovit cu bâta peste corp, fără a putea preciza în ce zonă, după care acesta a fost lovit de către inculpatul A.I.M.

Martorul a mai declarat că l-a văzut pe inculpatul A.C.M. lovindu-l cu bâta peste cap de două ori pe S.N., în timp ce se deplasa spre mașină însă martorul nu a observat cum au fost loviți fiii lui „P.”, iar pe numitul U.I. l-a văzut alergând spre S.V.I. Martorul a mai arătat că incidentul a durat circa un minut, fără ca agresorii să spună ceva înainte de a lovi, cu mențiunea că inculpații nu au fost loviți.

Instanța de fond a reținut că martorul M.S. a declarat că cel care a coborât de la volanul autoturismului marca A. s-a îndreptat direct spre S.N. pe care l-a lovit cu un obiect din lemn de mai multe ori, acesta căzând după prima lovitură și că cel care a coborât de la volan s-a îndreptat spre ceilalți de la fața locului. Martorul nu a observat ce au făcut ceilalți doi care au coborât din autoturism deoarece s-a deplasat la S.N. care era inconștient și stătea nemișcat cu mențiunea că cei cu autoturismul marca A. nu au fost loviți.

Instanța de fond a reținut că din declarația inculpatului A.C.M. a rezultat că în timp ce se afla în bar, a văzut 10-20 de tineri care erau la ușa de la intrare și încercau să intre, în timp ce inculpatul A.I.M. împingea ușa pentru a-i împiedica să intre și că unul dintre indivizi a dat cu gaz lacrimogen și, astfel, au reușit să intre 4-5 indivizi, unul dintre aceștia l-a împins cu mâinile pe inculpatul A.I.M. Printre acele persoane se afla și victima S.N., fiul mai mare al acestuia, numitul „P.” din Năvodari, fiii acestuia, frații „B.” care au început să trântească mesele din bar și că după circa 10-15 minute au plecat.

Inculpatul A.C.M. a mai declarat că a sunat pe șeful Postului de Poliție Lumina care i-a spus că nu se află în apropiere și că va cere ajutor de la Poliția Orașului Ovidiu sau de la Poliția Orașului Năvodari, la fața locului venind, cu un autoturism, dinspre Năvodari, doi polițiști care nu erau de la Postul de Poliție Lumina și care le-au spus inculpaților să meargă la post. Ulterior, la barul inculpaților a venit și șeful Postului de Poliție Lumina care le-a spus inculpaților să închidă barul și să vină la post.

Inculpatul A.C.M. a mai declarat că s-a urcat în autoturismul marca A. al inculpatului A.I.M., moment în care a venit dinspre orașul Ovidiu cu un autoturism numitul U.I., care s-a oferit să îi însoțească Ia Postul de Poliție Năvodari.

Martorul S.I.C. a declarat că inculpatul A.I.M. s-a îndreptat spre tatăl său, S.N., pe care l-a lovit o singură dată cu o bâtă de baseball, acesta căzând, după care s-a îndreptat spre D.D.I., zis „P.” și l-a lovit pe acesta cu bâta, fără a putea preciza zona corpului, susținând, totodată că l-a văzut și pe inculpatul A.C.M. lovind cu un obiect pe care îl avea în mână, pe tatăl său, în timp ce se afla întins pe jos și că nu a observat de către cine au fost loviți fiii lui D.D.I.

Partea vătămată S.V.I. a declarat că din autoturismul marca A. a coborât inculpatul A.I.M. care avea o bâtă în mână, inculpatul A.C.M. care avea un par și o altă persoană, respectiv U.I., care avea asupra sa o bucată fier, striat, cu lungimea de un metru, fiind lovit de inculpați, inculpatul A.C.M. lovind pe victima S.N. de vreo două-trei ori cu lemnul peste cap, iar a treia persoană l-a lovit pe martor cu obiectul din metal, peste spate, o dată.

Martorul a mai declarat că inculpatul A.I.M. l-a lovit cu bâta peste cap pe „P.” și pe „B.” cu bâta peste spate și picioare.

Instanța de fond a mai reținut că inculpatul A.I.M. a dat mai multe declarații care se contrazic. Astfel, cu ocazia audierii în propunerea de arestare, inculpatul a declarat că victima avea un băț în mână, și probabil s-a împiedicat din cauza stării de ebrietate, după care a încercat să se ridice, moment în care inculpatul a luat bățul ce căzuse din mâna numitului S.N. și a lovit-o pe victimă o dată în timp ce aceasta încerca să se ridice. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul A.I.M. a arătat ca la circa 50-100 m de la intersecția cu strada M., un grup de 5, 6 persoane au sărit în fața autoturismului pe care îl conducea, a încercat să asigure mașina, dar cineva a folosit un spray paralizant, a fost tras afară din mașină și a fost lovit cu pumnii și picioarele până a căzut la sol și că, în învălmășeala creată, a găsit o bâtă, nu știe cum arăta, întrucât, încă se afla sub influența sprayului, și, cu intenția de a se apăra, a lovit în stânga și dreapta, mai multe persoane, dar nu știe pe cine.

Inculpatul A.C.M., în cursul urmăririi penale, a declarat că a văzut un grup de indivizi care se aflau în partea dreaptă, unii pe stradă și alții pe trotuar care au sărit în fața mașinii, iar inculpatul A.I.M. a fost nevoit să oprească. A.C.M. a declarat că au deschis portiera mașinii și l-au tras pe inculpatul A.I.M. afară, arătând că a văzut alți 20-30 de indivizi, dintre care o parte se îndreptau spre mașină și a coborât din mașină pentru a-l apăra pe fratele său și a fost lovit cu piciorul și cu pumnul de mai multe ori în zona coastelor, dar nu-și amintește dacă a lovit pe cineva, cu mențiunea că nu au avut asupra lor bâte sau alte obiecte. Inculpatul A.C.M. a mai declarat că l-a văzut pe „P.” având în mână un cuțit cu lama de circa 20 cm pe care l-a scos dintr-un ziar, iar la un moment dat a văzut un polițist în uniformă care a scos pistolul și a spus că trage, lucru ce i-a speriat și au fugit. După terminarea incidentului inculpații s-au deplasat la Postul de Poliție Lumina pentru a reclama că au fost atacați.

Instanța de fond a reținut că situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, adresa din 18 iunie 2008 a Postului de Poliție Lumina din care rezultă că șeful postului a fost apelat telefonic în noaptea de 10/11 iunie 2008 întrucât la barul inculpatului A.I.M. au venit circa 15-20 de persoane care distrug barul, care a apelat patrula mobilă a Poliției Comunitare și a solicitat să se deplaseze la fața locului, după care a apelat serviciul de urgență 112 solicitând ca o patrulă de la Poliția Orașului Ovidiu sau Poliția Orașului Năvodari să se deplaseze la barul inculpaților, precum și faptul că le-a indicat inculpaților să se deplaseze la sediul Postului de Poliție Lumina, după care acesta s-a deplasat împreună cu patrula Poliției Comunitare la sediul postului.

Acesta a solicitat prezența unei echipe pentru efectuarea cercetării la fața locului și a așteptat sosirea inculpaților. După circa 20 de minute, întrucât inculpații A.I.M. și A.C.M. nu veneau, au fost trimiși polițiștii comunitari să îi cheme. Polițiștii au găsit la locuință pe tatăl inculpaților care le-a spus că inculpații au plecat la poliție.

Potrivit raportului întocmit de către agenții din cadrul Poliției Comunitare Lumina, patrula mobilă s-a deplasat în noaptea din 10/11 iunie 2008 la barul inculpaților, iar de acolo s-a deplasat împreună cu șeful Postului de Poliție Lumina la sediul postului unde urmau să vină și inculpații A.I.M. și A.C.M. pentru declarații și că, după circa jumătate de oră, agenții poliției comunitare s-au deplasat din nou la bar. Tatăl inculpaților le-a spus că aceștia sunt plecați la postul de poliție, astfel încât, agenții s-au întors la sediul Postului de Poliție, iar după circa 15-20 minute au venit și inculpații.

Instanța de fond a avut în vedere și raportul întocmit de către agenții de poliție din cadrul Poliției Orașului Năvodari care în noaptea de 10/11 iunie 2008 s-au deplasat în localitatea Lumina ca urmare a solicitării făcute de către șeful Postului de Poliție Lumina, în jurul orei 00.40, după ce s-au întors de la Lumina și, în timp ce patrulau pe strada F., la aproximativ 70 de metri de intersecția cu strada M., au observat mai multe persoane care se băteau cu bâte.

Când cei doi agenți de poliție au ajuns la intersecție, au folosit sistemul de avertizare acustică și luminoasă ale autoturismului, iar când au coborât din autoturism au observat trei persoane de sex bărbătesc care s-au urcat într-un autoturism de culoare gri metalizat, marca A., demarând apoi în trombă.

Instanța de fond a reținut că rezultă, totodată, că polițiștii au solicitat o ambulanță întrucât mai multe persoane necesitau îngrijiri medicale. La sosirea la Postul de Poliție Lumina, inculpații au fost examinați din punct de vedere medico-legal și s-a constatat că inculpatul A.C.M. a prezentat la data de 11 iunie 2008 leziuni traumatice (policele stâng-tumefiere moderată, echimoză roșietică-violacee; în flanc drept - echimoză albăstrui violacee) care au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure la data de 10/11 iunie 2008 și care necesitau 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (raportul de constatare medico-legală din data de 12 iunie 2008), iar inculpatul A.I.M. a prezentat leziuni traumatice (police drept-echimozare violaceu-roșietică; deget V mâna stângă - excoriație acoperită cu o crustă roșietică pe fond echimozat, palid roșiatic albăstrui) care au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure la data de 10/11 iunie 2008 și care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (raportul de constatare medico-legală din data de 11 iunie 2008).

Potrivit adresei din 17 iunie 2008 a l.P.J. Constanța, Centrul Operațional Apeluri de Urgență 112, în noaptea din 10/11 iunie 2008, la ora 00.44, persoană necunoscută a apelat serviciul de urgență reclamând că pe strada M. din Năvodari se află o persoană bătută (leșinată), iar la ora 00.56, o altă persoană a sesizat că pe strada M. a avut loc o bătaie.

Potrivit adresei din 19 iunie 2008 a Serviciului de Ambulanță Județean Constanța, în noaptea de 10/11 iunie 2008, au fost acordate îngriji medicale numiților D.D.I. D.I.I., D.N., S.N. și inculpatului A.C.M.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală din 18 iunie 200 al S.M.L. Constanța a rezultat că moartea numitului S.N. a fost violentă și a fost cauzată de contuzia meningo-cerebrală, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiană și în ventriculii cerebrali. S-a reținut de către medicul legist că cele două leziuni de violență de la nivelul capului (plagă contuză frontal dreapta și infiltrat hemoragic temporal stânga) au putut fi produse prin două lovituri cu corp dur alungit și au legătură directă cu cauza morții.

Leziunea de la nivel orbitar stânga a putut fi produsă prin lovire cu corp dur, cea de la nivelul antebrațului drept și genunchi prin lovire de corp dur, cea de la nivelul I toracal posterior stâng prin lovire cu corp dur alungit, iar cea de la nivelul degetului II al piciorului stâng prin lovire de corp dur sau comprimare între corpuri dure, leziuni care nu au legătură de cauzalitate cu decesul.

Prin adresa din 12 ianuarie 2009 a I.N.M.L. „Mina Minovici”, Comisia de Avizare și Control s-a constatat că victima a prezentat la nivelul extremității cefalice cel puțin trei leziuni importante: 1. leziunea orbitozigomatică stânga, 2. plaga și infiltratul frontal dreapta și 3. infiltratul epicranian fronto-temporal stânga. Leziunile care au cauzat moartea victimei sunt cele de la nivelul creierului reprezentate printr-o masivă hemoragie subsrahnoidiană bazală bilaterală, extinsă la convexitate și intraventricular, precum și faptul că amploarea hemoragiei intracraniene putea fi dată de oricare dintre cele trei lovituri din sfera capului, dar cel mai probabil s-a datorat cumulului efectelor fiecăreia dintre ele.

Comisia a mai reținut că este imposibil de disociat vreuna dintre leziuni în relația de cauzalitate cu efectul produs, toate contribuind la constituirea și agravarea hemoragiei intra-craniene ce au dus la deces.

Instanța de fond a stabilit că inculpatul A.I.M. împreună cu fratele său A.C.M. s-au deplasat în noaptea de 10/11 iunie 2008 cu autoturismul marca A. de culoare gri, aparținând inculpatului A.I.M., în orașul Năvodari împreună cu martorul U.I., deși șeful Postului de Poliție Lumina le solicitase în mod expres să se deplaseze la sediul postului pentru a da declarații în legătură cu cele întâmplate la barul inculpaților.

Instanța de fond a reținut că inculpații nu aveau nici un motiv de a se deplasa la sediul Poliției Orașului Năvodari. Inculpații au urmărit să se întâlnească cu cei care au fost anterior în bar pentru a le aplica o corecție, având în vedere că inculpații singuri au declarat la sediul Postului de Poliție Lumina că, în timp ce se deplasau spre acest post de poliție, s-au răzgândit și au mers la Năvodari. S-a reținut că barul inculpaților fusese deschis în urmă cu câteva zile, iar inculpații se temeau de o eventuală distrugere a acestuia. Inculpatul A.C.M. a declarat că a aflat că acolo se adună mai multe persoane cu intenția de a reveni la barul lor.

S-a subliniat că, în declarațiile date la Postul de Poliție Lumina, inculpații au ascuns faptul că s-au deplasat împreună cu martorul U., acesta prezentându-se singur la poliție când a aflat că este căutat de către organul de cercetare penală, nefiind primate declarațiile inculpaților care au arătat că ei au fost cei agresați de către părțile vătămate și de ceilalți care le însoțeau pe acestea. Toți martorii audiați în cauză au confirmat faptul că inculpații au oprit autoturismul după care au coborât, au aplicat lovituri cu corpuri contondente (bâte) după care au plecat, tot incidentul durând circa două minute, cei prezenți fiind luați prin surprindere. Din raportul întocmit de poliție, a rezultat că, după sosirea mașinii de poliție și plecarea inculpaților, s-au adunat mai multe persoane.

Instanța de fond a reținut că deși inculpații au susținut că au fost loviți cu bâte, pumnii și picioarele de mai multe persoane, cu ocazia examinării medico-legale s-a constatat că aceștia nu prezentau decât leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale și acelea, la degete. S-a apreciat că, în cauză nu poate fi reținut nici un element din care să rezulte că inculpații au fost atacați și că acțiunea lor a constituit o reacție de apărare.

În ceea ce îl privește pe partea vătămată D.I., s-a arătat că a fost lovit cu o bâtă peste cap de către inculpatul A.I.M. și cu bâtă peste brațul stâng de către inculpatul A.C.M., partea vătămată intervenind în momentul în care inculpatul voia să îl lovească cu bâta pe fiul său D.I.

În ceea ce o privește pe partea vătămată D.I., s-a arătat că a fost lovit de cei doi inculpați peste picioare și ca urmare a loviturilor a căzut.

Cu privire la partea vătămată D.N.I. s-a arătat că a fost lovit de către inculpați cu o bâtă peste cap și că leziunea de la mâna stângă a fost determinată de încercarea părții civile de a proteja zona capului, a dus mâna la cap pentru a se apăra.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanța, partea vătămată D.I., tatăl, a prezentat leziuni traumatice (plagă confuză P-T stg orientată oblic de sus în jos și anterior-posterior, cu lungimea de 3,5 cm; tumefiere preauriculară dreapta; dungă echimotică roșietică cu dublu contur de 12/2 cm, pe fața superioară a umărului stâng; imobilizare în atelă gipsată brahio-antebrahio-palmar stânga; placarde excoriate acoperite cu cruste fibrino-hematice situate pe fețele anterioare ale ambilor genunchi, cea mare de circa 5/4 cm) care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, au necesitat circa 48-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și că fractura cubitusului drept poate fi interpretată ca o leziune de autoapărare.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanța, partea vătămată D.I., fiul, a prezentat leziuni traumatice acoperite de cruste hematice frontale suprasprâncenoase, dreapta și latero-orbitar dreapta; multiple echimoze roșii-violacei confluente, cu hematoame subadiacente față dorsală a hemitoracelui drept și o dungă echimotică roșietică cu dublu contur de circa 11/12 cm, orientată oblic; multiple dungi echimotice roșii-violacei cu dublu contur, cu lățimi de 2 cm, situate pe fețele laterale și dorsale ale ambelor brațe, fețelor laterale ale ambelor coate, fețele anterioare ale ambelor antebrațe, cu tumefiere și redoare la ambele coate; echimoză violacee negricioasă de circa 20/9 cm situată pe fața anterioară a coapsei drepte; multiple placarde excoriate confluente acoperite cu cruste hematice și secreții fibrino-purulente pe fețele anterioare ale ambilor genunchi, tumefiere, redoare, jenă la mers) care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, au necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și că leziunea de la nivelul antebrațului drept poate fi interpretată ca leziune de autoapărare.

Potrivit raportului de constatare medico-legală 24 iunie 2008 al S.M.L. Constanța, partea vătămată D.N.I. a prezentat leziuni traumatice (tumefiere genio-maseterină stânga cu impotență funcțională parțială masticatorie; tumefiere a marginii cubitale a mâinii stângi și a degetului mic de la mâna stângă, redoare deget) ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure ce necesitau 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că leziunile de la nivelul marginii cubitale a antebrațului stâng au putut fi produse în cadrul mișcări de autoapărare.

Instanța de fond a reținut că la stabilirea acestei situații de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice anexe, raportul de constatare medico-legală din 18 iunie 2008 al S.M.L. Constanța, adresa din 12 ianuarie 2009 a I.N.M.L. „Mina Minovici”, Comisia de Avizare și Control, raportul de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanța, raportul de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanța, raportul de constatare medico-legală 24 iunie 2008 al S.M.L. Constanța, rapoartele de constatare medico-legală din 11 iunie 2008 și din 12 iunie 2008 ale S.M.L. Constanța privind pe inculpații A.I.M. și A.C.M., plângerea și declarația victimei S.N. dată la Postul de Poliție Lumina, declarațiile inculpaților A.I.M. și A.C.

A fost înlăturată apărarea inculpaților potrivit cu care ei au fost cei atacați întrucât nu este susținută de probe și chiar contrazisă de toate probele existente în cauză, astfel încât nu poate conduce la reținerea altei încadrări juridice.

S-a constatat că pentru inculpatul A.I.M. fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acest inculpat care a acționat cu intenție directă, astfel încât s-a reținut vinovăția acestuia și s-a dispus condamnarea.

S-a considerat că nu poate fi reținută infracțiunea de încăierare întrucât în cauză s-a putut stabili contribuția fiecărui inculpat la comiterea infracțiunilor de lovire, cum de altfel s-a putut stabili participarea doar a inculpatului A.I.M. la comiterea infracțiunii de omor.

În cauză nu a fost o participare la o încăierare între mai multe persoane, loviturile fiind aplicate doar din partea grupului inculpaților, putându-se stabili că aceștia, împreună, au aplicat lovituri părților vătămate, cauzându-le leziunile arătate în certificatele medico-legale și numai inculpatul A.I.M. a aplicat lovituri victimei S.N. până ce acesta a căzut la sol.

Deși martorul M. a susținut că a observat lovirea victimei, cât se afla căzut la sol, și de către inculpatul A.C., pentru a susține declarația fiului victimei, s-a constatat ca martorii C. și B., care se aflau mai aproape de victima, martorul C. - asigurându-i îngrijirile imediat după căderea la sol, martori aflați în grupul victimei și nu al inculpaților pentru a prezenta subiectiv situația, au arătat permanent că, după căderea la sol, nu a mai lovit nimeni victima.

Instanța de fond a reținut că este adevărat că cei doi frați au pornit în intenția de a aplica o corecție victimei, dar loviturile care au determinat căderea la sol și care au determinat decesul au fost aplicate doar de inculpatul A.I.M., fapt pentru care s-a dispus achitarea inculpatului A.C.M. pentru infracțiunea de omor calificat, fapta fiind săvârșită de altă persoană, respectiv inculpatul A.I.M.

În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că fapta inculpatului A.I.M., care în noaptea de 10/11 iunie 2009, în jurul orei 24.00, în timp ce se aflau pe stradă, la intersecția străzilor M. și F. din orașul Năvodari, însoțit de fratele său, a aplicat lovituri cu bastoane de lemn (pari) victimei S.N., la nivelul capului, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acestuia, constituie infracțiunea de omor calificat.

Faptele celor doi inculpați care, în împrejurările arătate mai sus, au aplicat lovituri părților vătămate D.D.I., D.I.I. și D.N.I., cauzându-le acestora leziuni care au necesitat 48-50 zile îngrijiri medicale, 14-15 zile îngrijiri medicale și, respectiv, 4-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, constituie infracțiunile prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., de art. 180 alin. (2) C. pen. și respectiv și de art. 180 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile din partea generală a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de omor în cazul inculpatului A.I.M., gradul extrem de ridicat de pericol social al infracțiunii comise, determinat de modalitatea concretă de săvârșire, de obiectul folosit de zona vitală în care a aplicat lovituri victimei, relațiile sociale încălcate privind viața și integritatea persoanei, atitudinea inculpaților, faptul că s-au înarmat în vederea lovirii părților vătămate și victimei. S-a avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpaților care, deși au recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor și au formulat apărări în sensul că nu s-au înarmat în prealabil, că a fost învălmășeală și nu se cunosc persoanele pe care le-au lovit, îngreunând în acest mod aflarea adevărului.

Instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt infractori primari, sunt persoane tinere, care au un loc de muncă, desfășoară activități utile, provin din familii organizate, care au cooperat, parțial, în vederea finalizării anchetei, fapt pentru care s-au reținut în favoarea inculpaților incidența circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

S-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 10 ani, pedeapsă care se va executa în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen.

Instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în cazul inculpatului A.C.M., urmare a faptului că este un infractor primar, are un loc de muncă, constatând îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, calculat conform art. 82 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că s-au constituit părți civile în cauză S.C., S.I. și S.I.C., respectiv soția și fiii victimei S.N., cu suma de 36.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și de 900.000 euro cu titlu de despăgubiri morale, iar D.D.I., D.I.I. și D.N.I. s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, fiecare cu suma de 20.000 euro reprezentând daune morale și materiale fără a se preciza în ce constau despăgubirile.

În cursul cercetării judecătorești aceste părți civile nu s-au prezentat și nu au produs niciun fel de dovadă pentru probarea cuantumului despăgubirilor.

În cursul cercetării judecătorești s-au administrat probe în dovedirea acțiunii civile de părțile civile S.C.,S.I. și S.I.C., fiind audiați martorii D.V., care a arătat că victima era întreținătorul familiei și că personal a dat familiei un împrumut de 250.000.000 ROL pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare, ridicare de la morgă a cadavrului, susținerea tuturor pomenilor, tradiții ce au fost respectate întocmai de familia victimei, pentru fiecare pomană fiind alocate circa 25.000.000 ROL, la fiecare participând în jur de 100 persoane, iar la altele 200 persoane, pomenile fiind organizate la domiciliul părții civile S.C., fiii acesteia neparticipând cu vreo sumă de bani.

Din declarația martorului M.D. a rezultat că și acesta a împrumutat familia victimei cu 23.000.000 ROL, sumă ce s-a cheltuit pentru respectarea tuturor tradițiilor, susținerea unor pomeni, respectiv pomana de 6 luni la restaurant, cu o participare semnificativă a sătenilor la pomeni, fără a putea indica numărul acestora.

Având în vedere materialul probator administrat pe latura civilă a cauzei s-a constatat că acțiunea civilă formulată de părțile civile S.C., S.I. și S.I.C. este fondată doar în parte.

Astfel, cât privește daunele materiale, acestea au fost cenzurate având în vedere două aspecte: raportul rezonabil de proporționalitate cu sumele cheltuite, reliefându-se că părțile nu au depus înscrisuri privind achiziționarea de produse sau bunuri, iar martorii audiați s-au contrazis atât cu privire la locul organizării pomenilor, dar și asupra sumelor și numărului de persoane prezente.

Instanța de fond a reținut că este adevărat că martorii au declarat că au împrumutat părții civile suma totală de 732 000.000 ROL pentru pomeni, însă în lipsa unor probe suplimentare nu s-a putut reține că întreaga sumă a avut această destinație.

S-a considerat că suma împrumutată de partea vătămată apare ca exorbitantă în raport de nivelul cheltuielilor care sunt de notorietate în condițiile în care părțile civile nu au depus înscrisuri privind efectuarea acestor cheltuieli.

În aceste condiții, s-a apreciat că obligarea inculpatului la plată către partea civilă S.C. a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune materiale reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului material suferit de aceasta din urmă, doar aceasta din urmă efectuând cheltuieli, pentru părțile civile S.I. și S.I. nefiind probată efectuarea de cheltuieli, în condițiile în care deși au o vârstă peste 25 de ani nu obțin venituri.

Referitor la cererea acestor părți civile de reparare a prejudiciului moral suferit, este neîndoielnic că fapta săvârșită de inculpat a fost sursa nu numai a unor prejudicii de ordin material, dar și a unuia cu caracter moral, constând în trauma psihică suferită de aceștia ca urmare a decesului soțului, respectiv tatălui.

În absența unor limite legale sau criterii orientative fixate de lege, s-a apreciat că obligarea inculpatului la plată către partea civilă S.C. a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, către partea civilă S.I. la suma de 7.000 RON și către partea civilă S.I.C. la suma de 7.000 RON, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului nepatrimonial suferit de către părțile civile.

În raport de faptul ca părțile civile D.D.I., D.I.I. și D.N.I. nu au produs nici un fel de dovadă pentru dovedirea cuantumului despăgubirilor, s-a respins acțiunea civilă formulată de aceste părți civile, fiind admisă, doar în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.I., tatăl, fiind obligați inculpații, în solidar, la suma de 3.000 RON, cu titlu de daune morale, având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale, perioada necesară refacerii, dar și natura leziunilor.

Având în vedere soluția dispusă față de inculpatul A.C.M., în raport de suma la care a fost obligat în solidar, nu se mai justifică menținerea sechestrului asigurător astfel încât s-a dispus ridicarea acestuia și menținerea sechestrului asigurător doar asupra bunurilor celuilalt inculpat.

Împotriva sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, părțile civile S.C., S.I. și S.I.C. și inculpații A.C.M. și A.I.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții părți civile S.C., S.I. și S.I.C. și de apelantul inculpat A.C.M., împotriva sentinței penale nr. 423 din data de 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 4698/118/2009.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, și de apelantul inculpat A.I.M. împotriva sentinței penale nr. 423 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 4698/118/2009, pe care a desființat-o în parte și rejudecând a dispus:

În baza art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., condamnat pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., cu referire la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința primei instanțe respectiv de 1 lună închisoare, 1 lună închisoare și 3 luni închisoare cu pedeapsa stabilită prin decizie, în final inculpatul A.I.M. executând pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.I.M., perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 11 iunie 2008 la 16 iunie 2008, iar pentru inculpatul A.C.M., perioada reținerii de 24 ore, începând cu data de 11 iunie 2008.

A redus pretențiile civile reprezentând daune morale la care a fost obligat inculpatul A.I.M., pentru partea civilă S.C. de la suma de 10.000 RON la suma de 5.000 RON, pentru partea civilă S.I. de la 7.000 la 3.500 RON și pentru partea civilă S.I.C. de la 7.000 RON la 3.500 RON.

A redus pretențiile civile reprezentând daune materiale la care a fost obligat inculpatul A.I.M., pentru partea civilă S.C. de la suma de 20.000 RON la suma de 10.000 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de apelantul A.I.M. au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanții părți civile S.C., S.I. și S.I.C. la plata a câte 100 RON fiecare, iar pe apelantul inculpat A.C.M. la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parțiale avocați oficiu, în sumă de câte 75 RON, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocaților C.D.Ș. și C.I.

Pentru a pronunța decizia, Curtea de Apel a reținut că în apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța au fost formulate următoarele critici:

În mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului A.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

În acest sens se face trimitere la declarația martorului U.I.G., dată în cursul urmăririi penale, din care rezultă că, inculpatul A.C.M. a lovit victima, de trei ori, cu pumnul peste față și ceafă, ceea ce a determinat căderea la sol, după care inculpatul l-a mai lovit cu un scaun care îl ținea de spătar, fiind oprit de numitul S.V.I.

Se relevă că în același sens este și declarația martorului U.I., dată în cursul urmăririi penale, din care rezultă că inculpatul A.I.M. a lovit un bărbat mai în vârstă, ce se afla pe trotuar, cu un par și l-a observat pe inculpatul A.C.M. că avea un par în mână.

Se evidențiază că în declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul C.R.D., a susținut lovirea victimei de către inculpatul A.I.M., de două ori peste Curtea de Apel Constanța, precum și faptul că inculpatul A.C.M. avea în mână un obiect din lemn asemănător cu cel al celuilalt inculpat, cu care a lovit victima, o singură dată, în zona capului.

Se arată că, și martorul B.L.F., a susținut în declarația dată în faza de urmărire penală că inculpatul A.C.M. a lovit victima cu o bâtă, în cap, în timp ce se îndrepta spre mașină.

În același sens este și declarația martorului S.I.C., dată în cursul urmăririi penale, respectiv că l-a văzut pe inculpatul A.C.M. lovind victima cu un obiect pe care îl avea în mână în condițiile în care și martorul S.V.I. a confirmat că acest inculpat avea în mână un obiect din lemn cu care a lovit victima.

Se arată că aceste declarații se coroborează cu concluziile actelor medico-legale, potrivit cu care victima a prezentat la nivelul extremității cefalice cel puțin trei leziuni importante care au cauzat moartea.

În mod greșit instanța de fond a reținut doar parțial declarația martorului U.I., care a susținut, în declarația dată la procuror, că ambii inculpați aveau asupra lor obiecte contondente, instanța reținând acest aspect numai cu privire la inculpatul A.I.M., arătând că victima a fost lovită numai de acest inculpat reținând că acest martor, în cursul cercetării judecătorești, că fiind ocupat cu victima, nu l-a văzut pe inculpatul A.C.M. lovind victima.

Instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepselor aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și de art. 181 C. pen. și aceasta în raport de circumstanțele reale în care s-au comis, de numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost acordate pentru vindecare, de natura leziunilor și multitudinea acestora.

În aceste condiții, în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante și s-au stabilit pedepse sub minimul special.

Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 88 C. pen., față de cei doi inculpați. Față de inculpatul A.C.M. trebuia să se deducă doar perioada reținerii de 24 de ore.

Curtea de Apel a reținut că în apelurile formulate de părțile civile S.C., S.I. și S.I.C. au fost formulate următoarele critici:

În mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului A.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în condițiile în care întreg materialul probator administrat în cauză relevă participarea acestui inculpat la agresionarea victimei, sens în care se face trimitere la declarațiile martorilor C.R.D., M.S., B.L.F., dar și cele ale fiilor persoanei decedate - părți civile în cauză, respectiv S.I.C. și S.V., care au precizat, în mod explicit că, inclusiv A.C.M. a lovit victima, cel puțin o dată, în zona capului, cu o bâtă, probe care se coroborează cu constatările medicului legist, potrivit cu care decesul victimei s-a datorat leziunilor produse la nivelul capului, toate loviturile aplicate în zona capului contribuind la constituirea și agravarea hemoragiei intracraniene.

Se susține că și în situația ipotetică în care s-ar lua în considerare modul în care instanța de fond a motivat în legătură cu neparticiparea acestui inculpat, tot se poate reține, cel puțin, o complicitate morală a acestuia și aceasta având în vedere premeditarea care s-a realizat în urma hotărârii conivente a celor doi frați inculpați.

În mod greșit instanța de fond a soluționat acțiunile civile promovate de cele trei părți civile, atât sub aspectul cuantumului daunelor materiale și a celor morale, apreciindu-se, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale că suma de câte 50.000 RON pentru fiecare este aptă să reflecte suferințele morale pe care le-au încercat părțile vătămate.

Totodată, se susține că s-a probat cuantumul daunelor materiale la suma de 36.000 RON, astfel cum este precizat în cererea de constituire de parte civilă.

În apelurile formulate de inculpații A.C.M. și A.I.M. au fost formulate următoarele critici:

În mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului A.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în condițiile în care victima, în două ocazii, în aceeași seară, a provocat scandal în localul inculpaților provocând distrugeri constatate de echipajele de poliție.

Se face trimitere la raportul întocmit de Poliția Comunitară Lumina, potrivit cu care, în seara zilei de 10 iunie 2008, la ora 21.15, au fost sesizați de la bar că ar exista o altercație între consumatori și în urma deplasării la localul respectiv s-a constatat că victima, aflându-se în stare de ebrietate, a mers la bar și, întrucât nu a fost servit cu băuturi alcoolice, a început să trântească mesele și scaunele din incinta localului.

Totodată, în același raport, se menționează că, în aceeași seară, în jurul orelor 12.05, au fost apelați de la același bar, întrucât ar fi existat o altă altercație, și deplasându-se la fața locului, s-a constatat că victima, împreună cu fiul său, numitul N.I., și trei mașini, cu aproximativ 10-15 inși de la Năvodari, au venit și au devastat localul, după care au fugit de la locul faptei.

Totodată, se face trimitere și la raportul din 11 iunie 2008 întocmit de agenții de poliție din cadrul Poliției Năvodari, din care rezultă că au fost anunțați să se deplaseze în localitatea Lumina, unde se află un bar, și deplasându-se la locul menționat, li s-a relatat de șeful de post din localitatea Lumina, că la barul respectiv a avut loc un incident între proprietarul barului și niște persoane din Năvodari, care au provocat mai multe distrugeri în bar.

S-a mai evidențiat că, în jurul orelor 00.30, au revenit în Năvodari, pe str. F., la aproximativ 70 m de strada M., unde au observat mai multe persoane care băteau cu bâte și se alergau pe strada M., observând că la apariția polițiștilor, trei persoane de sex bărbătesc au urcat într-un autoturism de culoare gri metalizat și că la scurt timp, la fața locului s-au adunat aproximativ 40 de persoane turbulente în fruntea cărora se aflau Z.M., D.L. și D.I. care au început să agreseze fizic și verbal lucrătorii de poliție.

Se evidențiază că cele constatate prin cele două rapoarte se coroborează cu declarațiile inculpaților și ale martorilor U.I.G., U.C., U.I. și C.R., care au arătat că agresiunea victimei a avut loc în alergare, deci foarte rapid.

Se susține că întrucât grupul constituit din victimă, părțile vătămate și martori era foarte numeros și întrucât inculpaților le-au fost produse leziuni coroborate cu faptul că, în autoturismul inculpaților nu au fost găsite bâte, astfel cum au susținut rudele victimei, dar și cu împrejurarea că incidentul s-a produs pe fondul unei puternice tulburări determinate de faptul că victima, în două ocazii, a provocat scandal, în localul inculpaților, cu puțin timp înaintea de săvârșirea faptei, în timp ce aceștia se deplasau la postul de poliție pentru a da declarații, fiind opriți de agresori, inculpatul A.I.M. a aplicat lovituri provocând moartea victimei, acesta a fost în legitimă apărare, astfel încât se impune achitarea acestuia.

Se arată că susținerea potrivit cu care inculpații erau înarmați cu bâte nu poate fi reținută, întrucât inculpații se deplasau spre sediul poliției, fiind opriți de membrii celor două familii care au calitate de parte vătămată și de martori, cu atât mai mult cu cât la percheziția autoturismului cu care s-au deplasat cei doi inculpați nu au fost găsite bâte, în condițiile în care martorii au susținut că cei doi inculpați au plecat cu bâtele.

Se consideră că, față de împrejurările săvârșirii faptei, de existența la locul faptei a 40 de persoane împreună cu victima, care au avut o atitudine agresivă și față de echipa de polițiști, se impune a se reține că tulburarea provocată anterior prin distrugerea barului, în două ocazii, precum și că temerea că cei strânși în stradă, înarmați cu bâte, au lovit inculpații și pe martorul U.I.G., și a se constata că loviturile aplicate victimei, chiar dacă au depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și împrejurările faptei, conduc la concluzia că fapta comisă de inculpat a fost săvârșită în legitimă apărare.

În raport de aceleași aspecte, se susține că, în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului A.I.M. circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., după cum, în mod greșit nu s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de textul încriminator.

Se solicită ca, în măsura în care se va reține circumstanța atenuantă a provocării, să se reducă pretențiile civile.

De asemenea, se solicită ca urmare a reținerii împrejurării că inculpatul A.C.M. nu a participat la lovirea celorlalte părți vătămate, se impune înlăturarea obligării acestuia la plata despăgubirilor civile către partea civilă D.I.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat:

În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța Curtea de Apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că singurul care a lovit victima S.N. a fost inculpatul A.I.M.

În acest sens se face trimitere la declarația martorului C.R.D., care, în declarația dată în cursul urmăririi penale, a menționat că numai inculpatul A.I.M. a lovit victima, aplicându-i două lovituri cu bâta, peste cap, care în urma loviturilor aplicate a căzut pe trotuar.

Aceleași aspecte sunt relatate de acest martor și în cursul cercetării judecătorești, când a susținut că, inculpatul A.I.M. l-a lovit pe S.N., în zona cefei, cu o bâtă, o singură dată, după care victima a căzut la sol și nu s-a mai ridicat.

Martorul este ferm în susținerea aspectului potrivit cu care victima nu a fost lovită decât de inculpatul A.I.M., acesta arătând că martorul s-a dus la victimă și i-a dat apă, l-a ridicat de cap și a rămas în această poziție până în momentul în care inculpatul A.I.M. s-a întors și i-a mai aplicat victimei două lovituri în zona abdominală.

Este de menționat că martorul nu face parte din grupul inculpaților, ci din grupul victimei, primind chiar o invitație din partea fiului victimei, numitul S.I., de a participa la un grătar organizat de acesta.

În prima declarație olografă, dată în cursul urmăririi penale de către martorul B.L.F., acesta susține, de asemenea, că numai inculpatul A.I.M. a lovit victima.

În următoarea declarație dată în cursul urmăririi penale, martorul susține că l-ar fi văzut pe inculpatul A.C. lovind victima, cu o bâtă, de două ori, în cap, fără să motiveze de ce nu a precizat acest aspect și în prima declarație, olografă, fiind improbabil ca acest aspect, foarte important să nu fie reținut de martor, impunându-se întrebarea de ce ar fi omis martorul să relateze că și celălalt inculpat a lovit victima.

În cursul cercetării judecătorești, martorul B.L.F. susține situația de fapt din prima declarație dată în cursul urmăririi penale, respectiv că numai inculpatul A.I.M. a lovit victima, confirmând totodată și susținerile martorului C.R.D., potrivit cu care acesta s-ar fi ocupat de victimă, imediat după ce a căzut la sol în urma loviturii aplicate de inculpatul A.I.M. și deci apar veridice susținerile acestui martor potrivit cu care a avut posibilitatea să vadă cine și unde a lovit victima.

În condițiile în care numai într-o singură declarație martorul B.L.F. a susținut că victima a fost lovită și de inculpatul A.C., apreciem că, în mod corect instanța de fond a luat în considerare cele două declarații date de acest martor, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești în care susține că victima a fost lovită numai de inculpatul A.I.M.

Este de remarcat că și martorul B.L.F. face parte din grupul victimei, fiind și el invitat de fiul părții vătămate, numitul S.I. de a participa la un grătar organizat de acesta.

Martorul M.S. a susținut în prima declarație dată în cursul urmăririi penale, declarație olografă, că din autoturism au coborât trei persoane, dintre care îi poate menționa pe cei doi inculpați, inculpatul A.I.M. având în mână o bâtă, și care s-a repezit la victima S.N., și pe care l-a lovit direct în cap, acesta căzând din prima lovitură, după care cele trei persoane s-au urcat în autoturism și au plecat.

Martorul a declarat că, imediat după ce i s-a aplicat victimei lovitura s-a dus la acesta și a încercat să îl ridice și l-a udat cu apă.

Din modalitatea în care martorul a relatat faptul că după prima lovitură victima a căzut, se impune concluzia că inculpatul A.I.M. a aplicat mai multe lovituri.

Acest aspect se desprinde și din declarația dată, de același martor, tot în cursul urmăririi penale, în care arată că inculpatul A.I.M. a lovit victima, cu un obiect din lemn, peste cap, de mai multe ori și că, după prima lovitură, victima a căzut, martorul ducându-se la victimă pentru a-i acorda primul ajutor.

Susține martorul că, după aceasta, cele trei persoane s-au urcat în autoturism și ar fi plecat de la locul faptei.

Nici în această declarație martorul nu susține că victima ar fi fost lovită și de inculpatul A.C.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul a arătat, pe lângă aspectele evidențiate în cele două declarații date în cursul urmăririi penale, că, la plecare ar fi fost aplicată o lovitură victimei și de către inculpatul A.C.

În mod corect a fost înlăturată această susținere a martorului de către instanța de fond, având în vedere că nu se coroborează cu declarațiile celorlalți doi martori, deja evidențiate, mai mult martorul nu a dat nici o explicație cu privire la motivul pentru care nu a relatat acest aspect în cursul urmăririi penale, când logic, acest amănunt ar fi fost mai recent. De asemenea, lovirea victimei și de către celălalt inculpat nu era un simplu amănunt care ar fi putut fi omis de către martor, în condițiile în care a dat două declarații și mai mult martorul făcea parte din grupul victimei.

Referitor la declarațiile martorului S.I., se reține că, în prima declarație olografă acesta susține că inculpatul A.I.M. a lovit victima cu o bâtă în cap, lovitură în urma căreia victima a căzut, și că, imediat, tatăl său a fost lovit și de către inculpatul A.C., tot în zona capului, cu o bâtă, de mai multe ori.

Curtea remarcă faptul că martorul S.I.C. nu relatează despre faptul că cei trei martori, mai sus menționați, imediat după aplicarea loviturii de către inculpatul A.I.M., s-ar fi apropiat de victimă și i-au acordat primul ajutor.

În următoarea declarație dată de martorul S.I.C., acesta susține că tatăl său a fost lovit și de către inculpatul A.C., tot în zona capului, cu o bâtă, de mai multe ori, însă nu mai susține că aplicarea acestor lovituri s-ar fi efectuat imediat după lovirea victimei de către inculpatul A.I.M.

Nici în această declarație martorul S.I.C. nu relatează despre faptul că cei trei martori, mai sus menționați, imediat după aplicarea loviturii de către inculpatul A.I.M., s-ar fi apropiat de victimă și i-au acordat primul ajutor.

În cursul cercetării judecătorești, martorul S.I.C., declară că inculpatul A.I.M. i-a aplicat victimei o lovitură victimei cu o bâtă, în zona cefei, și a căzut, și că, la plecare, același inculpat i-a mai aplicat victimei o lovitură, cu bâta, în zona capului, dar mai sus de ceafă.

Spre deosebire de declarațiile date în cursul urmăririi penale, martorul S.I.C., referindu-se la inculpatul A.C., a relatat că, la plecare, acest inculpat i-a aplicat victimei o lovitură cu bâta, în zona frunții.

Curtea de Apel a reținut că sunt aspecte contradictorii în ceea ce privește momentul în care acest martor susține că inculpatul A.C. ar fi lovit victima, care creează dubii serioase cu privire la sinceritatea martorului, acest ultim moment indicat de martor fiind practic imposibil de a fi real în condițiile în care în jurul victimei se aflau cei trei martori, mai mult, capul victimei nu mai putea fi lovit deoarece se afla în brațele martorului C.R.D.

Curtea remarcă faptul că nici în această declarație martorul S.I.C. nu relatează despre prezența în jurul victimei a celor trei martori și nimic despre ajutorul acordat victimei de cei trei martori și care ar fi făcut imposibilă aplicarea loviturii de către inculpatul A.C. peste capul victimei.

În consecință, în mod corect au fost înlăturate, parțial, depozițiile, acestui martor, ca fiind subiective, acestea necoroborându-se cu celelalte depoziții de martori.

În ceea ce privește declarațiile martorului S.V.I., Curtea de Apel a reținut că, în prima declarație olografă, acesta susține, că, ambii inculpați, după ce au coborât din autoturism au venit la victima S.N., pe care l-au lovit cu bâtele, până ce acesta a căzut, după care au început să îi lovească pe frații P.

Este de remarcat că această depoziție este contrară depoziției martorului S.I.C. cu privire la momentul în care inculpatul A.C., ar fi lovit victima, cu privire la cauzele care au determinat căderea victimei, martorul S.V.I. susținând că loviturile ambilor inculpați au determinat căderea victimei la sol și cu atât mai mult cu declarația martorul S.I.C. din cursul cercetării judecătorești unde acesta susține că abia la plecare, inculpatul A.C. ar fi lovit victima.

Nici acest martor nu relatează despre faptul că cei trei martori, mai sus menționați, imediat după aplicarea loviturii de către inculpatul A.I.M., s-ar fi apropiat de victimă și i-au acordat primul ajutor.

În următoarea declarație, dată tot în cursul urmăririi penale, martorul S.V.I. relatează o altă situație de fapt, respectiv că victima a fost lovită inițial numai de inculpatul A.I.M., lovitură în urma căreia victima a căzut la sol, și apoi acesta a fost lovit și de către celălalt inculpat, de vreo 2, 3 ori, în zona capului.

Este de observat că cele două declarații, date de cei doi martori, în fața procurorului, au fost redactate identic, cu privire la aspectele la care am făcut referire.

Spre deosebire de declarațiile date în cursul urmăririi penale, martorul S.V.I., referindu-se la inculpatul A.C., a relatat că, la plecare, acest inculpat i-a aplicat victimei, o lovitură cu bâta, în zona frunții.

Curtea de Apel a arătat că sunt aspecte contradictorii în ceea ce privește momentul în care acest martor susține că inculpatul A.C. ar fi lovit victima, care creează dubii serioase cu privire la sinceritatea martorului, acest ultim moment indicat de martor fiind practic imposibil de a fi real în condițiile în care, în jurul victimei se aflau cei trei martori, mai mult, capul victimei nu mai putea fi lovit deoarece se afla în brațele martorului C.R.D.

Este de remarcat că nici în această declarație martorul S.V.I. nu relatează despre prezența în jurul victimei a celor trei martori și nici despre ajutorul acordat victimei de cei trei martori și care ar fi făcut imposibilă aplicarea loviturii de către inculpatul A.C. peste capul victimei.

În consecință, în mod corect au fost înlăturate, parțial, depozițiile acestui martor, ca fiind subiective, acestea necoroborându-se cu celelalte depoziții de martori.

Martorul U.I., atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, nu a susținut lovirea victimei de către inculpatul A.C.

În ceea ce privește concluziile raportului medico-legal, potrivit cu care, la nivelul capului s-ar fi aplicat două lovituri, care au legătură directă cu cauza morții și o a treia lovitură, care nu are însă legătură cu cauza morții, se reține din declarațiile inițiale ale martorilor C.R.D. și M.S., potrivit cu care inculpatul A.I.M. a aplicat victimei mai multe lovituri cu bâta în zona capului, aspect susținut și de martorul S.I.C., astfel încât, aceste concluzii ale raportului medico-legal, în absența altor probe, nu pot conduce la reținerea ca situație de fapt și lovirea victimei de către inculpatul A.C.

În consecință, Curtea de Apel a reținut ca fiind neîntemeiată critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța referitoare la greșita achitare a inculpatului A.C.

Astfel cum rezultă din materialul probator evidențiat, s-a reținut că și inculpatul A.C. avea asupra sa o bâtă, cu care însă a aplicat lovituri numai părților vătămate D., nu și victimei S.N.

Față de cele reliefate, s-a reținut ca situație de fapt cea evidențiată de instanța de fond însă, cu mențiunea că și inculpatul A.C. avea asupra sa o bâtă, cu care însă a aplicat lovituri numai părților vătămate D.

Curtea a făcut trimitere în acest sens la declarația martorului C.R.D., care atestă că ambii inculpați, aveau asupra lor bâte, la declarația martorului B.L.F., dar și la declarația martorului M.S., precum și la declarațiile celor doi martori coroborându-se cu declarațiile părților vătămate și cu certificatele medico-legale care atestă leziunile suferite de către acestea.

În ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului A.I.M., se reține ca și instanța de fond că, în mod corect s-au avut în vedere ca aspecte favorabile inculpatului, cele referitoare la circumstanțele personale, inculpatul fiind la primul conflict violent, nefiind cunoscut cu antecedente penale, desfășurând o activitate utilă, integrat social și familial.

De asemenea, în mod corect s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în condițiile în care inculpatul a recunoscut că a aplicat victimei lovituri, însă în condițiile provocării sau ale legitimei apărări, Curtea de Apel a apreciat însă că instanța de fond nu a dat eficiență împrejurării că inculpatul a încercat să își facă singur dreptate în raport de comportamentul victimei de a provoca scandal și distrugeri în localul proprietatea sa și că, în loc să se deplaseze la organele de poliție pentru a da declarații, unde și fusese chemat, a preferat să plece, împreună cu alte două persoane într-o acțiune de pedepsire a victimei, ceea ce ar impune majorarea pedepsei pentru această infracțiune.

Având în vedere, că se impune reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu s-a procedat la majorarea cuantumului pedepsei.

Pentru celelalte infracțiuni, pentru ambii inculpați, instanța de fond a avut în vedere ansamblul criteriilor prev. de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor de fapt, cât și circumstanțele personale ale inculpaților recurenți realizând o individualizare corectă a pedepselor sub aspectul cuantumului, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile art. 52 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a făcut trimitere atât la circumstanțele reale în care s-au comis faptele, numărul de zile de îngrijiri medicale, reduse, caracteristicile leziunilor provocate și în principal la circumstanțele personale favorabile celor doi inculpați, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că aceștia nu sunt cunoscuți cu un comportament violent, fiind integrați social familial și cu un loc de muncă.

De asemenea, se reține că ambii inculpați au recunoscut aplicarea de lovituri însă doar pentru a se apăra, precum și împrejurarea că loviturile au fost aplicate și pe fondul stării de tensiune creată de apartenența părților vătămate la grupul victimei care a produs scandal și distrugeri în localul proprietatea inculpaților.

Curtea de Apel a apreciat ca fiind întemeiată critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen., față de cei doi inculpați, în condițiile în care inculpatul A.I.M. a fost reținut și arestat cu începere de la data de 11 iunie 2008 la 16 iunie 2008, iar inculpatul A.C.M. doar reținut 24 ore, începând cu data de 11 iunie 2008.

În apelurile formulate de părțile civile S.C., S.I. și S.I.C.:

În ceea ce privește critica referitoare la greșita achitare a inculpatului A.C. Curtea de Apel face trimitere la considerentele evidențiate, cu privire la această critică în apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

S-a susținut de către părțile civile că s-a cheltuit suma de 36.000 RON pentru înmormântare și pomenile ulterioare, precum și pentru consiliere psihologică și tratamente medicale.

Curtea de Apel a reținut că suma de 8.000 RON reprezentând cheltuieli pentru consiliere psihologică și tratamente medicale nu s-a probat cu nici un mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea de a se produce înscrisuri de la un cabinet de specialitate, rețete, după cum nici martorii audiați nu au menționat că s-ar fi făcut astfel de cheltuieli, mai mult, nici părțile civile nu au menționat care dintre membrii familiei au suportat asemenea tratamente.

De asemenea, Curtea a reținut că nu s-a probat că s-ar fi achiziționat haine pentru înmormântare și nici pentru a fi date de pomană, cu privire la care ar fi trebuit să existe înscrisuri, iar alte cheltuieli de la capitolul diverse nu au fost precizate în ce ar consta.

Nu s-a produs nici un înscris cu privire la achiziționarea de alimente sau alte servicii ce au fost efectuate cu prilejul înmormântării și a pomenilor ulterioare.

În aceste condiții, în mod corect instanța de fond, având în vedere și declarațiile martorilor, dar și veniturile familiei, cheltuielile care sunt de notorietate în asemenea situații, numărul persoanelor care au participat la aceste evenimente, standardul de viață al acestora, s-a orientat spre suma de 20.000 RON.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate, nu s-au administrat probe din care să rezulte în ce modalitate a fost afectat modul de viață al celor trei părți civile după decesul victimei, care erau relațiile din familie în raport de care să se aprecieze suferința provocată și modul concret în care au fost afectate părțile civile.

În aceste condiții, luând în considerare relațiile de rudenie existente care implică suferință la dispariția unei persoane apropiate, în mod corect instanța de fond s-a orientat la sumele de 10.000 RON și respectiv câte 7.000 RON, astfel încât acestea nu se impun a fi modificate.

În apelurile formulate de inculpații A.C.M. și A.I.M.

În mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului A.I.M., raportat la victima S.N., starea de provocare.

În acest sens curtea de apel a reținut că în seara de 10 iunie 2008, victima S.N., fiind în stare avansată de ebrietate, în jurul orelor 21.00, s-a deplasat la barul proprietatea inculpaților unde a solicitat băuturi alcoolice și fiind refuzat a început să trântească mesele și scaunele din incinta barului.

Totodată, în aceiași noapte, în jurul orelor 00.00, victima, împreună cu fiul său S.I. și alte 10-15 persoane, s-au deplasat la același bar, unde, de asemenea, au provocat distrugeri, după care au părăsit locul faptei.

Aceste aspecte rezultă din raportul întocmit de Poliția Comunitară Lumina.

Distrugerile provocate în bar sunt probate și cu procesul-verbal din 11 iunie 2008 încheiat cu ocazia cercetării la fața locului, din care rezultă că, la ușa de acces în bar a fost smuls sistemul de închidere, și că o parte din tocul ușii este rupt, că un aparat de jocuri mecanice, din cele patru, este mutat de la locul lui, că o masă a fost răsturnată și ruptă și fiind găsite și cioburi de sticlă de la o scrumieră spartă.

Comportamentul victimei, care în două ocazii, fiind în stare de ebrietate, și urmare a refuzului legitim al inculpatului A.I.M. de a-l mai servi cu băuturi alcoolice, a provocat distrugeri în barul proprietatea inculpaților, este de natură să creeze pentru inculpatul A.I.M. o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia acesta a luat hotărârea de a aplica o corecție victimei.

Curtea de Apel observă și faptul că intervalul de timp dintre momentul în care a avut loc comportamentul violent al victimei și momentul în care a avut loc agresiunea asupra victimei este foarte scurt, apelul telefonic prin care a fost anunțat cel de-al doilea incident din bar fiind în jurul orelor 00.00, fapta fiind comisă de inculpatul A.I.M., în jurul aceleiași ore, ceea ce înseamnă că imediat după plecarea victimei și a celorlalte persoane din grupul acesteia, inculpații și martorul U. au plecat după acestea, cu intenția de a le aplica o corecție.

În consecință, Curtea de Apel a reținut în favoarea inculpatului A.I.M. starea de provocare în care a comis fapta.

Nu poate fi reținut că inculpatul A.I.M. ar fi acționat în stare de legitimă apărare sau cu depășirea legitimei apărări, nefiind incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., la dosarul cauzei neexistând probe în acest sens.

Astfel, inculpații, în momentul în care au plecat de la bar s-au înarmat cu bâte, aspect care este probat cu declarațiile martorului U.I.G., care, a precizat atât în declarația dată în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești că după incidentul cu victima ce a avut loc în bar, era foarte furios, înjura, a proferat amenințarea că va intra în casa acelor persoane și le va omorî, și după plecarea lucrătorilor de poliție s-a înarmat cu o bâtă, s-a urcat împreună cu fratele său în autoturismul marca A. și au plecat spre orașul Ovidiu.

Este cert, în raport de această declarație că inculpații nu au plecat spre Postul de Poliție, ci cu intenția de a găsi victima și grupul acesteia și de a le aplica o corecție.

Același aspect rezultă și din declarațiile martorului U.I., care în cursul urmăririi penale a arătat că a fost solicitat de cei doi inculpați pentru a merge cu ei în Năvodari, s-a urcat în autoturism, și la un moment dat, observând un grup de aproximativ 10 persoane pe stradă și pe trotuar, care consumau băuturi alcoolice, inculpatul A.I.M. a oprit autoturismul și împreună cu fratele său au coborât, fiecare având în mână câte un par.

Curtea de Apel reține și faptul că împrejurarea că inculpații aveau asupra lor câte un par este susținută de toți martorii audiați și la care s-a făcut referire, precum și de părțile vătămate, respectiv de martorii C.R.D., B.L.F. și M.S., S.I. și S.V., dar și de părțile vătămate D.

În consecință, nu s-a reținut apărarea inculpaților conform căreia autoturismul acestora a fost oprit de persoanele din grupul victimei, ori că inculpații ar fi fost scoși cu forța din autoturism.

Din declarațiile acelorași persoane, respectiv martorii C.R.D., B.L.F. și M.S., S.I., S.V. și U.I., dar și de părțile vătămate D., rezultă că nici o persoană din grupul victimei și al părților vătămate nu aveau asupra lor obiecte care ar fi putut fi folosite ca arme și că aveau un comportament pașnic, respectiv stăteau pe stradă și consumau băuturi alcoolice.

În consecință nu se poate reține că asupra inculpatului A.I.M. s-ar fi produs un atac material, direct, imediat și injust și nici că viața sau integritatea corporală a acestuia ar fi fost expuse unui pericol iminent care să justifice aplicarea de către inculpatul A.I.M. a loviturilor cu bâta peste capul victimei.

Declarațiile persoanelor menționate se coroborează sub aspectul că imediat ce a coborât din autoturism, inculpatul A.I.M. a aplicat victimei lovituri cu bâta peste cap, acțiunea inculpatului luând prin surprindere persoanele prezente.

Este de menționat că grupul de aproximativ 40 de persoane la care se face referire în raportul întocmit de organele de poliție s-a strâns după ce inculpații au plecat, ca urmare a scandalului produs de aceștia, aspect susținut de martorul M.S., dar și prin raportul întocmit de Poliția Năvodari.

Din declarația martorului C.R.D., rezultă, fără dubiu că ambii inculpați, având asupra lor bâte, au lovit pe părțile vătămate D., aceleași aspecte fiind relatate și de martorul B.L.F., declarațiile celor doi martori coroborându-se cu declarațiile părților vătămate și cu certificatele medico-legale care atestă leziunile suferite de către acestea.

Curtea de Apel reține că se confirmă de către martorii menționați și aruncarea unei bâte înainte de plecarea inculpaților de la locul faptei.

Împrejurarea că nu a fost găsită cea de-a doua bâtă nu poate înlătura concluzia că și inculpatul A.C. a lovit părțile vătămate D., în condițiile în care toți martorii confirmă acest aspect și inculpatul a avut timpul necesar pentru a ascunde sau a arunca bâta.

În consecință, în mod corect s-a dispus condamnarea ambilor inculpați pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și a unei infracțiuni prev. de art. 181 C. pen. în raport de părțile vătămate D.I., D.N.I. și D.I.

În ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului A.I.M., atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, Curtea de Apel evidențiază că instanța de fond a reținut ca aspecte favorabile inculpatului, cele referitoare la circumstanțele personale, inculpatul fiind la primul conflict violent, nefiind cunoscut cu antecedente penale, desfășurând o activitate utilă, integrat social și familial.

De asemenea, s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în condițiile în care inculpatul a recunoscut că a aplicat victimei lovituri, însă în condițiile provocării sau ale legitimei apărări.

Față de faptul că inculpatul a încercat să își facă singur dreptate în raport de comportamentul victimei de a provoca scandal și distrugeri în localul proprietatea sa și că, în loc să se deplaseze la organele de poliție pentru a da declarații, unde și fusese chemat, a preferat să plece, împreună cu alte două persoane într-o acțiune de pedepsire a victimei, nu impune reducerea pedepsei pentru această infracțiune chiar și în condițiile reținerii circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea de Apel reține ca fiind întemeiate criticile referitoare la cuantumul despăgubirilor civile în condițiile în care instanța de apel a aplicat circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

În consecință, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate apelurile formulate de apelanții părți civile S.C., S.I. și S.I.C. și de apelantul inculpat A.C.M., împotriva sentinței penale nr. 423 din data de 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 4698/118/2009.

Împotriva deciziei penale nr. 151/P din 02 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, inculpații A.I.M., A.C.M. și părțile civile S.C., S.I.V. și S.I.C.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului A.C.M. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, apreciind că s-a comis o gravă eroare cu consecința achitării, cazul de casare incident fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Un al doilea motiv de recurs decurge din cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. (2) și art. 181 alin. (1) C. pen.

Au fost susținute motivele de recurs existente în scris la dosar, criticându-se, în esență hotărârile, atât sub aspectul greșitei achitări a inculpatului A.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și pentru care există probe certe de vinovăție, cât și sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile de loviri și alte violențe, dar și pentru greșita reținere a circumstanței legale atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele legale pentru ca inculpatul să beneficieze de reducerea pedepsei.

În ce privește latura civilă s-a susținut că despăgubirile civile calculate de prima instanță au fost corect stabilite neexistând motive justificate pentru reducerea lor așa cum greșit a procedat instanța de apel.

În recursul părților civile s-a cerut casarea hotărârii instanței de apel și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului A.C.M. și pentru comiterea infracțiuni de omor calificat, prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. și obligarea inculpaților în solidar la plata despăgubirilor materiale în sumă de 28.000 RON și a daunelor morale în sume de câte 300.000 RON pentru fiecare parte civilă. Cazurile de casare invocate și susținute sunt cele prev. de art. 3859 pct. 14, 18 și 172 C. proc. pen.

În recursul inculpatului A.I.M. s-a solicitat casarea deciziei penale și rejudecând, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei având în vedere solicitarea acestuia de a beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen. Totodată a fost criticată decizia și sub aspectul rețineri greșite a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) întrucât a fost reținută câte una pentru fiecare din cele două infracțiuni deduse judecății. Fiind circumstanțe personale, ele trebuiau aplicate împreună pentru ambele infracțiuni.

Față de împrejurarea că inculpatul a contractat un credit pentru a achita despăgubirile la care a fost obligat către partea civilă ar trebui reținută în favoarea acestuia și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. b) C. proc. pen.

În opinia apărării este aplicabilă procedura simplificată având în vedere pe de o parte momentul începerii cercetării judecătorești, situat anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, iar pe de altă parte inculpatul a recunoscut faptele comise de el, atitudinea oscilantă vizând implicarea altor persoane în activitatea infracțională.

Recurentul inculpat A.C.M. a solicitat casarea în parte a deciziei și a sentinței și rejudecând, să se dispună achitarea pentru infracțiunile prev. de art. 180 alin. (2) și art. 181 alin. (1) C. pen., apreciind incidente dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. Hotărârea instanței de apel a fost criticată sub aspectul neexaminării în considerentele deciziei a reținerii circumstanței atenuante legale a scuzei provocării.

În ceea ce privește cel de al doilea caz de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. s-a arătat că în mod greșit s-au aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei în condițiile în care existau probe la dosar care demonstrau nevinovăția acestui inculpat. Astfel, martorul C.R. a declarat că inculpatul A.C.M. nu a participat în nici un fel la agresarea victimei. Martorul M.S. este o persoană apropiată părții vătămate motiv pentru care acesta a făcut declarații nefavorabile inculpaților.

Analizând decizia penală nr. 151/P din 02 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, urmează să admită recursul declarat de A.I.M. și să respingă recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, inculpatul A.C.M. și părțile civile S.C., S.I.V. și S.I.C., pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare, invocat de către Ministerul Public, inculpatul A.C.M. și părțile civile este nefondat.

Cazul de casare vizează, în critica formulată de către Ministerul Public și părțile civile, greșita achitare a inculpatului A.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și pentru care există probe certe de vinovăție.

Cazul de casare vizează, pentru recurentul inculpat A.C.M., greșita condamnare pentru infracțiunile prev. de art. 180 alin. (2) și art. 181 alin. (1) C. pen., solicitându-se achitarea inculpatului pentru infracțiunile. Instanța de recurs găsește criticile nefondate.

Nemulțumirea unei părți cu privire la concluzia, vinovăție sau nevinovăției persoanei acuzate, la care ajunge o instanță de judecată nu este suficientă pentru invocarea gravei erori de fapt. Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanțe.

Instanța de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe. Instanța de apel, a cărei hotărâre este criticată în motivele de recurs, a analizat infracțiunile pentru care sunt acuzați inculpații conform rechizitoriului, susținerile părților civile, ale martorilor, dar și apărarea inculpaților referitoare la inexistența infracțiunii. Concluzia la care ajunge instanța de apel este în concordanță cu probele pe care se fundamentează atât în ceea ce privește soluțiile de condamnare, cât și în ceea ce privește soluțiile de achitare. În speță, concluzia la care au ajuns ambele instanțe cu privire la vinovăția inculpaților pentru faptele care au format obiectul trimiterii în judecată este rezultatul interpretării coroborate a probelor. Instanțele nu au ignorat probele de la dosar.

De altfel, în conținutul lor, criticile formulate de părți nu invocă o gravă eroare de fapt. Recurenții solicită să se dea prioritate unor probe, apreciate de instanțe ca minoritare, critică ce nu se încadrează în cazul de casare invocat.

Partea vătămată D.I. a fost lovit cu o bâtă peste cap de către inculpatul A.I.M. și cu bâtă peste brațul stâng de către inculpatul A.C.M., partea vătămată intervenind în momentul în care inculpatul voia să îl lovească cu bâta pe fiul său D.I.

Partea vătămată D.I.I. a fost lovit de cei doi inculpați peste picioare și ca urmare a loviturilor a căzut.

Partea vătămată D.N.I. a fost lovit de către inculpați cu o bâtă peste cap și că leziunea de la mâna stânga a fost determinata de încercarea părții civile de a proteja zona capului, a dus mâna la cap pentru a se apăra.

Situația de fapt reținută de instanța de judecată din declarațiile martorilor este susținută și de raportului de constatare medico-legală din 09 iunie 2008 al S.M.L. Constanța. Partea vătămată D.I., tatăl, a prezentat leziuni traumatice (plagă confuză P-T stg orientată oblic de sus în jos și anterior-posterior, cu lungimea de 3,5 cm; tumefiere preauriculară dreapta; dungă echimotică roșietică cu dublu contur de 12/2 cm, pe fața superioară a umărului stâng; imobilizare în atelă gipsată brahio-antebrahio-palmat stânga; placarde excoriate acoperite cu cruste fibrino-hematice situate pe fețele anterioare ale ambilor genunchi, cea mare de circa 5/4 cm) care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, au necesitat circa 48-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și că fractura cubitusului drept poate fi interpretată ca o leziune de autoapărare.

Partea vătămată D.I., fiul, conform raportului de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanța, a prezentat leziuni traumatice acoperite de cruste hematice frontale suprasprâncenoase, dreapta și latero-orbitar dreapta; multiple echimoze roșii-violacei confluente, cu hematoame subadiacente față dorsală a hemitoracelui drept și o dungă echimotică roșietică cu dublu contur de circa 11/12 cm, orientată oblic; multiple dungi echimotice roșii-violacei cu dublu contur, cu lățimi de 2 cm, situate pe fețele laterale și dorsale ale ambelor brațe, fețelor laterale ale ambelor coate, fețele anterioare ale ambelor antebrațe, cu tumefiere și redoare la ambele coate; echimoză violacee negricioasă de circa 20/9 cm situată pe fața anterioară a coapsei drepte; multiple placarde excoriate confluente acoperite cu cruste hematice și secreții fibrino-purulente pe fețele anterioare ale ambilor genunchi, tumefiere, redoare, jenă la mers) care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, au necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și că leziunea de la nivelul antebrațului drept poate fi interpretată ca leziune de autoapărare.

Partea vătămată D.N.I. conform raportului de constatare medico-Iegală din 24 iunie 2008 al S.M.L. Constanța, a prezentat leziuni traumatice (tumefiere genio-maseterină stânga cu impotență funcțională parțială masticatorie; tumefiere a marginii cubitale a mâinii stângi și a degetului mic de la mâna stângă, redoare deget) ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure ce necesitau 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că leziunile de la nivelul marginii cubitale a antebrațului stâng au putut fi produse în cadrul mișcări de autoapărare.

Din concluziile raportului de constatare medico-Iegală din 18 iunie 2008 al S.M.L. Constanța a rezultat că moartea numitului S.N. a fost violentă și a fost cauzată de contuzia meningo-cerebrală, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiană și în ventriculii cerebrali. Actul medical a reținut că este imposibil de disociat vreuna dintre leziuni în relația de cauzalitate cu efectul produs, toate contribuind la constituirea și agravarea hemoragiei intra-craniene ce au dus la deces.

În privința instrumentelor folosite Curtea de Apel a făcut trimitere în acest sens la declarația martorului C.R.D., care atestă că ambii inculpați, aveau asupra lor bâte, la declarația martorului B.L.F., dar și la declarația martorului M.S., precum și la declarațiile celor doi martori coroborându-se cu declarațiile părților vătămate și cu certificatele medico-legale care atestă leziunile suferite de către acestea.

Curtea de Apel reține și faptul că împrejurarea că inculpații aveau asupra lor câte un par este susținută de toți martorii audiați și la care s-a făcut referire precum și de părțile vătămate, respectiv de martorii C.R.D., B.L.F. și M.S., S.I. și S.V., dar și de părțile vătămate D.

În consecință, nu s-a reținut apărarea inculpaților conform căreia autoturismul acestora a fost oprit de persoanele din grupul victimei, ori că, inculpații ar fi fost scoși cu forța din autoturism.

Din declarațiile acelorași persoane, respectiv martorii C.R.D., B.L.F. și M.S., S.I., S.V. și U.I., dar și de părțile vătămate D., rezultă că nici o persoană din grupul victimei și al părților vătămate nu aveau asupra lor obiecte care ar fi putut fi folosite ca arme și că aveau un comportament pașnic, respectiv stăteau pe stradă și consumau băuturi alcoolice.

Instanțele au înlăturat motivat susținerea conform căreia victimele au fost lovite într-o încăierare. Grupul de aproximativ 40 de persoane la care se face referire în raportul întocmit de organele de poliție s-a strâns după ce inculpații au plecat, ca urmare a scandalului produs de aceștia, aspect susținut de martorul M.S., dar și prin raportul întocmit de Poliția Năvodari.

Ambele instanțe au analizat materialul probator, declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, fără să ignore declarațiile care erau în favoarea inculpaților.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., invocat de către A.C.M. este nefondat.

Critica recurentului are în vedere omisiunea examinării în considerentele deciziei a reținerii circumstanței atenuante legale a scuzei provocării.

Critica recurentului este nefondată. Scuza provocării a fost reținută având în vedere conduita victimei S.N. Recurentul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de omor avându-l ca victimă pe S.N..Nu poate fi reținută o circumstanță atenuantă în raport de o faptă pentru care inculpatul a fost achitat pentru considerentul că nu a săvârșit fapta respectivă.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., cu privire la despăgubirile civile și reținerea scuzei provocării este nefondat.

În ce privește latura civilă s-a susținut că despăgubirile civile calculate de prima instanță au fost corect stabilite neexistând motive justificate pentru reducerea lor așa cum greșit a procedat instanța de apel.

Înalta Curte reține că instanța de apel a redus pretențiile civile reprezentând daune morale la care a fost obligat inculpatul A.I.M., pentru partea civilă S.C. de la suma de 10.000 RON la suma de 5.000 RON, pentru partea civilă S.I. de la 7.000 la 3.500 RON și pentru partea civilă S.I.C. de la 7.000 RON la 3.500 RON. A redus de asemenea pretențiile civile reprezentând daune materiale la care a fost obligat inculpatul A.I.M., pentru partea civilă S.C. de la suma de 20.000 RON la suma de 10.000 RON.

Critica referitoare la reducerea despăgubirilor morale nu poate fi analizată conform art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. Cazul de casare se referă la greșita aplicare a legii, iar criteriile de acordare a despăgubirile morale nu sunt prevăzute de lege.

Critica referitoare la reducerea despăgubirilor materiale este de asemenea nefondată, având în vedere pe de o parte reținerea scuzei provocării, iar pe de altă parte probele administrate cu privire la cuantumul cheltuielilor. În ceea ce privește scuza provocării, Curtea de Apel a reținut circumstanța atenuantă legale având în vedere raportul întocmit de Poliția Comunitară Lumina care atestă distrugeri în bar cauzate de victima S.N. Raportul întocmit de poliția comunitară se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului. Procesul-verbal din 11 iunie 2008 încheiat cu ocazia cercetării la fața locului, atestă că la ușa de acces în bar a fost smuls sistemul de închidere, și că o parte din tocul ușii este rupt, că un aparat de jocuri mecanice, din cele patru, este mutat de la locul lui, că o masă a fost răsturnată și ruptă și fiind găsite și cioburi de sticlă de la o scrumieră spartă.

Martorii audiați au declarat că distrugerile provin de la victima S.N., astfel că soluția instanței de apel apare ca fondată.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor acordate ca despăgubiri materiale părților civile, motivarea instanței de apel este corectă, iar probele administrate susțin concluzia la care ajunge instanța. Pentru dovedirea pretențiilor materiale ar fi trebui ca părțile civile să administreze proba cu acte, respectiv să depună facturi sau bonuri de casă. În speță nu s-a produs nici un înscris cu privire la achiziționarea de alimente sau alte servicii ce au fost efectuate cu prilejul înmormântării și a pomenilor ulterioare. Soluția cu privire la cuantumul despăgubirilor a avut în vedere veniturile familiei în raport de care se puteau face cheltuielile de înmormântare, cheltuielile care sunt de notorietate în asemenea situații, numărul persoanelor care au participat la aceste evenimente, standardul de viață al acestora. Criteriile folosite de instanța de fond și cea de apel constituie o corectă aplicare a legii, astfel încât critica recurenților este nefondată.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la individualizarea judiciarei, invocat de către Ministerul Public și părțile civile, este nefondat, iar critica formulată de către A.I.M. este fondată. Cazul de casare vizează în formularea Ministerului Public și a părților civile greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. (2) și art. 181 alin. (1) C. pen., precum și greșita reținere a circumstanței legale atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele legale pentru ca inculpatul să beneficieze de reducerea pedepsei.

Cazul de casare invocat de către inculpat are în vedere solicitarea acestuia de a beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen. Totodată a fost criticată decizia și sub aspectul rețineri greșite a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. întrucât a fost reținută câte una pentru fiecare din cele două infracțiuni deduse judecății. Fiind circumstanțe personale, ele trebuiau aplicate împreună pentru ambele infracțiuni.

În opinia apărării este aplicabilă procedura simplificată având în vedere pe de o parte momentul începerii cercetării judecătorești, situat anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, iar pe de altă parte inculpatul a recunoscut faptele comise de el, atitudinea oscilantă vizând implicarea altor persoane în activitatea infracțională.

Criticile referitoare la scuza provocării au fost analizate anterior în cadrul cazului de casare vizând greșita aplicare a legii.

Procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. presupune recunoașterea faptei, astfel cum este descrisă în actul de sesizare cu consecința reducerii cu o treime a limitelor pedepsei, instanța de fond și cea de apel au reținut în speță circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., conduita sinceră a inculpatului, cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul prevăzut de lege.

Aplicarea ambelor stări de reducerea pedepsie în raport de recunoașterea inculpatului nu este permisă de lege. În cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (conform Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 754 din 15 martie 2012).

La termenul de la 26 iunie 2012, primul termen în recurs, inculpatul nu a cerut aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., astfel că față de imposibilitatea aplicării acestui text de lege, se impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., care valorifică atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptelor, în raport de fiecare dintre infracțiunile reținute în actul de acuzare. Art. 74 lit. c) C. pen. este singura circumstanță atenuantă ce urmează să își producă efectele în speță în raport de toate elementele de fapt reținute atât de instanța de fond, cât și de cea de apel. Instanța de recurs apreciază că elementele de natură să caracterizeze fapta și făptuitorul se încadrează în circumstanța atenuantă descrisă de art. 74 lit. c) C. pen. Instanța de recurs urmează să aplice o pedeapsă privativă de libertate sub 10 ani permițând astfel ca făptuitorul să se libereze condiționat după trecerea unui interval de timp mai mic.

După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsă se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

Pentru considerentele ce preced, va admite recursul declarat de inculpatul A.I.M. împotriva deciziei penale nr. 151/P din data de 02 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va casa în parte decizia atacată și sentința penală nr. 423 din data de 23 decembrie 2010 a Tribunalului Constanța numai în ceea ce privește pe inculpatul A.I.M. și rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în pedepsele componente: - 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) și alin. (2) raportat la art. 76 lit. a) C. pen.; - 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.I.); - 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2) C. pen.și art. 76 lit. e) C. pen. (persoana vătămată D.N.I.); - 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (persoană vătămată D.I.).

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) și alin. (2) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., va condamna pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.I.) va condamna pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 15 zile închisoare.

Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.N.I.) va condamna pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 15 zile închisoare.

Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (persoană vătămată D.I.) va condamna pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul A.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, inculpatul A.C.M. și părțile civile S.C., S.I.V. și S.I.C. împotriva deciziei penale nr. 151/P din data de 02 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va face aplicarea art. 192 C. proc. pen. cu privire la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A.I.M. împotriva deciziei penale nr. 151/P din data de 02 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 423 din data de 23 decembrie 2010 a Tribunalului Constanța numai în ceea ce privește pe inculpatul A.I.M. și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în pedepsele componente: 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) și alin. (2) rap. la art. 76 lit. a) C. pen.; 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.I.); 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (persoana vătămată D.N.I.); 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (persoană vătămată D.I.).

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) și alin. (2) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.I.) condamnă pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 15 zile închisoare.

Face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.N.I.) condamnă pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 15 zile închisoare.

Face aplicarea art. 71- 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. (persoană vătămată D.I.) condamnă pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 2 luni inchisoare.

Face aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul A.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, inculpatul A.C.M. și părțile civile S.C., S.I.V. și S.I.C. împotriva deciziei penale nr. 151/P din data de 02 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpate A.C.M. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la plata sumelor de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu pentru recurentul inculpat A.I.M. în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 02 octombrie 2012.