Decizia nr. 3012/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1252/30/2005 s-a dispus, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei P.K.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83, 85 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.K.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, 288 alin. (2) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 25, 29, 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor informatice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.M.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003; art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; art. 2151 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen; art. 11 lit. g) din Legea nr. 87/1994 modificată cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25, 20 C. pen., raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata H.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.L., , pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și infracțiunea prevăzută de art. 25, 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C.L., la 1 an închisoare. în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea 1 an închisoare.

În perioada prevăzută de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 85 C. pen. În baza art. 14, 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă D.G.F.P. Timiș.

S-a constatat că părțile vătămate SC C.A. SRL, Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, C. Bank București, Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 353 și art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispusă prin ordonanța din 21 ianuarie 2005, aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și radierea din C.F. nr. X a notării referitoare la aplicarea sechestrului asigurător.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false întocmite de inculpatul T.C.L.: contract prestări servicii și situație finală de lucrări.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații. P.K.I. și T.C.L. la câte 500 RON cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea hotărârii definitive într-un ziar local.

Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timiș, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, au fost trimise în judecată, în stare de arest preventiv:

Inculpata P.K.I., în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, luare de mită, complicitate la delapidare în formă continuată, două infracțiuni de instigare la fals intelectual dintre care una în formă continuată, două infracțiuni de fals intelectual dintre care una în formă continuată, uz de fals, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată neurmată de executare, infracțiunea informatică prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, fapte aflate în concurs real,

Inculpata A.M.E., în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, dare de mită, delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, înșelăciune săvârșită prin mijloace frauduloase în formă continuată, evaziune fiscală, fals intelectual la Legea contabilității, instigare la săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene prevăzută la art. 181 din Legea nr. 78/2000 rămasă în forma tentativei, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real, și Inculpata H.A., în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea unei tentative la infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăzută la art. 181 din Legea nr. 78/2000, ca și săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real.

Prin același rechizitoriu, au mai fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații T.C.L., în sarcina căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și fals intelectual la Legea contabilității în formă continuată, fapte aflate în concurs real, ca și inculpatul P.L., în sarcina căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, fapte aflate în concurs real.

Din starea de fapt s-a reținut că inculpata P., în perioada anilor 2001-2004, a îndeplinit funcția de director al Administrației Finanțelor Publice a municipiului Timișoara, funcție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul dosarului, deoarece, contrar îndatoririlor sale de serviciu și în schimbul primirii unor foloase materiale necuvenite, a desfășurat mai multe activități infracționale în favoarea SC C.A. SRL, al cărei administrator era inculpata A., atât prin intervenții la funcționarii din conducerea D.G.F.P. Timiș - de influența cărora s-a prevalat pentru ca SC C.A. să fie favorizată cu ocazia controalelor fiscale vizând rambursarea de TVA, pentru a se asigura că aceste controale vor fi efectuate de persoane apropiate ei și vor avea un caracter formal, iar cererile vor fi soluționate favorabil și societatea va beneficia cu operativitate de rambursările de TVA în valoare totală de 6.953.971.293 ROL, sau pentru a i se aproba instituirea popririi terțului SC C. SA Arad sau efectuarea unor plăți - și prin intervenții pe lângă funcționari din alte instituții - pentru aprobarea unor credite, sau pentru ridicarea unei ipoteci, cât și prin exercitarea în mod ilegal a atribuțiilor sale de serviciu, prin rezolvarea în mod direct a unor cereri formulate de inculpata A. în legătură cu diferite activități ale A.F.P. Timișoara, precum și prin executarea silită sau eliberarea în fals a unor certificate de atestare fiscală necesare acestei societăți pentru participarea la licitații.

Pentru ajutorul acordat inculpatei A. și SC C.A. SRL și în schimbul favorizării acestei societăți comerciale în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, inculpata P. a acceptat primirea unor foloase materiale necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 ROL de la administratorul acestei societăți, inculpatul A., foloase materializate în construirea și amenajarea vilei sale situată în localitatea Dumbrăvița și în dotarea acestei vile cu diferite instalații sanitare și cu centrală termică, lucrările și materialele de construcție înglobate în acest imobil fiind făcute din fondurile SC C.A. SRL, prin însușirea lor de către inculpatul A., administrator și director al acestei societăți comerciale, în interesul și cu complicitatea inculpatei P.

În acest sens, în sarcina inculpatei P. s-a reținut faptul că în cursul lunii februarie 2004 a intervenit în favoarea SC C.A. SRL la J.J., directorul executiv al D.G.F.P. Timiș, pentru a se aproba cererile formulate de inculpatul A. privind acordarea sprijinului conducerii pentru aprobarea înființării popririi asupra terțului SC C. SA Arad, pe de o parte, precum și pentru a i se aproba, ca pentru viitor, pentru lucrările pe care le efectuau la sediul D.G.F.P. Timiș, în calitate de subantreprenor, plata să-i fie făcută direct de către D.G.F.P. Timiș prin eliminarea SC C. SA care era antreprenorul general al lucrării.

S-a mai reținut că inculpata P., în același scop și prin încălcarea atribuțiunilor sale de serviciu, a dispus funcționarilor din subordinea sa să întocmească în mod nelegal documentația pentru instituirea popririi terțului SC C. SA Arad și executarea silită a acestuia, cu nerespectarea dispozițiilor legale, scopul urmărit fiind acela de a acorda ajutor societății administrate de inculpatul A. în recuperarea, prin această procedură de executare silită, a unei restanțe în valoare de 2,4 miliarde ROL, pe care SC C. SA o acumulase față de SC C.A. SRL urmare a contractului încheiat între cele două societăți privind lucrările efectuate la noul sediu al D.G.F.P. Timiș.

În acest scop, din probele administrate a rezultat că inculpata P. l-a determinat pe inspectorul B.C.D. să întocmească titlurile executorii care să ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea o datorie reală și scadentă față de bugetul de stat, titluri pe care Ie-a semnat în locul directorului adjunct al A.F.P. Timișoara, documente false ce au fost folosite și la instanța de judecată pentru a se obține poprirea conturilor SC C. SA. Ulterior, după ce SC C.A. SRL și-a recuperat restanțele, inculpata P. l-a determinat pe inspectorul B.M.S. să introducă în evidența A.F.P. Timișoara și să antedateze declarațiile și deconturile de TVA ale SC C.A. SRL aferente lunii februarie 2004, prin care se atesta situația reală conform căreia SC C.A. SRL nu avea datorii la bugetul de stat în momentul în care s-a făcut executarea silită a SC C. SA, astfel încât datele informatice din baza de date a A.F.P. Timișoara au fost modificate fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice.

D.N.A. a arătat că din probele administrate a mai rezultat că, pentru a justifica necesitatea pornirii acestei proceduri de executare silită, între inculpata P. și inculpata A. a intervenit o înțelegere prin care prima inculpată a determinat-o pe a doua inculpată să întocmească documente false (decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003) prin care să ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea datorii restante la bugetul de stat în valoare de 2,4 miliarde ROL și astfel să justifice interesul A.F.P. Timișoara pentru înființarea popririi asupra terțului SC C. SA, scopul real urmărit fiind de fapt recuperarea acestei sume în favoarea SC C.A. SRL.

De asemenea, s-a stabilit că inculpata P., urmare a unei cereri adresate A.F.P. Timișoara de inculpata A. în numele SC C.A. SRL și înregistrată în 12 decembrie 2003 la A.F.P. Timișoara, a eliberat certificatul de atestare fiscală din 12 decembrie 2003, prin care se atesta în mod nereal faptul că societatea nu avea datorii la bugetul de stat, pentru ca SC C.A. SRL să poată participa la licitația organizată de Spitalul Universitar Timișoara în vederea efectuării unor lucrări de construcții.

Din probele administrate a mai rezultat că inculpata P., în considerarea aceluiași folos material necuvenit și la solicitarea inculpatului A., s-a folosit de funcția sa pentru a interveni în favoarea SC C.A. SRL atât la conducerea C. Bank - Sucursala Timiș (respectiv la T.D., directorul C. Bank și la C.A. șefa Serviciului Credite) pentru ca SC C.A. SRL să i se acorde un credit Phare în valoare de 130.000 euro, cât și la conducerea Băncii F. - Sucursala Timișoara, respectiv la M.I. directorul acestei bănci, pentru ca acesta să intervină pe lângă conducerea de la Banca R. unde inculpata A. contractase anterior un credit de 50.000 euro, astfel încât directorul de la Banca R. să aprobe ridicarea ipotecii de pe imobilul cu care inculpata A. garantase creditul respectiv.

În legătură cu intervenția sa la conducerea C. Bank - Sucursala Timișoara, în cursul lunii octombrie 2003, s-a reținut in rechizitoriu că inculpata P.K.I. a instigat-o pe inculpata A.M. să întocmească în fals un contract de creditare a societății sale sau să-l antedateze, pentru a-i servi (în eventualitatea unui control al funcționarilor C. Bank) la justificarea datelor din contul „462” din bilanțul contabil pe anul 2002 al SC C.A. SRL, instigare care nu a fost pusă în executare de inculpata A.

S-a mai reținut că pentru a-și acoperi activitatea infracțională reprezentând primirea folosului material necuvenit de la SC C.A. SRL, inculpata P. l-a determinat pe inculpatul T. să întocmească în fals un contract de prestări servicii între SC D.R. SRL și soțul ei, inculpatul P.L., precum și o situație finală de lucrări, facturi fiscale și chitanțe, prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construcții și materialele folosite la construirea vilei sale au fost executate și provin de la SC D.R. SRL Berzovia și de la SC C.C. SRL Berzovia, societăți la care inculpatul T. era angajat ca și contabil.

În ceea ce o privește pe inculpata A.M., din starea de fapt s-a reținut în rechizitoriu că la instigarea inculpateu P.K.I., împreună cu inculpata H.A., a falsificat decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, înscrisuri depuse la organul fiscal, că la instigarea inculpatei P.K.I. a falsificat, tot cu ajutorul inculpatei H., datele din bilanțul contabil pe anul 2001, care fusese depus la organul fiscal, și a modificat datele contabile din balanța sintetică pe luna septembrie 2003, după care a instigat-o pe inculpata H. să prezinte la C. Bank - Sucursala Timișoara aceste documente contabile falsificate în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, faptă rămasă în forma tentativei, care se pedepsește conform dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii octombrie 2003, inculpata A., în calitatea sa de director economic și administrator al SC C.A. SRL Timișoara, a determinat-o pe inculpata H., inspector în cadrul D.G.F.P. Timiș - Serviciul Audit, care ținea în mod nelegal evidența contabilă a SC C.A. SRL (contrar dispozițiilor Legii nr. 161/2003 privind incompatibilitățile în exercitarea funcțiilor publice), să falsifice bilanțul contabil pe anul 2001 și balanța sintetică de verificare pe luna septembrie 2003 a societății și să prezinte aceste documente la C. Bank - Sucursala Timișoara, în scopul obținerii pe nedrept a unui credit Phare în valoare de 130.000 euro, credit care provenea din Fondul bugetului general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, faptă care însă nu s-a consumat și n-a produs rezultatul scontat, instituția bancară refuzând să acorde acest credit deoarece, în pofida datelor false comunicate SC C.A. SRL, aceasta nu întrunea condițiile de bonitate impuse pentru obținerea unui astfel de credit.

În sarcina inculpatei A. a fost reținută și săvârșirea infracțiunilor de cumpărare a influenței, dare de mită și delapidare în legătură cu însușirea din patrimoniul SC C.A. SRL al cărei administrator era, a materialelor de construcții, a forței de muncă și a altor bunuri, care au fost folosite la construirea și amenajarea casei familiei P. și care reprezintă foloase necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 ROL, pe care inculpata P. Ie-a primit de la inculpata A. în schimbul activităților infracționale pe care Ie-a desfășurat pentru favorizarea SC C.A. SRL.

În sarcina inculpatei A. s-a mai reținut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, constând în neînregistrarea în evidențele contabile ale SC C.A. SRL a unor venituri în sumă de 2.490.410.131 ROL, cu consecința sustragerii de la plata impozitelor și taxelor cu suma de 891.267.822 ROL reprezentând impozit pe profit și TVA, ca și faptul că nu a înregistrat operațiunile comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcții la casa familiei P., ceea ce a dus la denaturarea elementelor patrimoniale ale SC C.A. SRL.

Tot în sarcina inculpatei A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune săvârșită prin folosire de mijloace frauduloase în legătură modalitatea în care SC C.A. a beneficiat în mod nelegal de rambursări de TVA în sumă totală de 1.009.485.460 ROL.

Astfel, din probele administrate pe parcursul procesului penal rechizitoriul reține că în perioada 01 octombrie 2002 - 31 octombrie 2003, SC C.A. SRL, prin inculpata A., care conducea și coordona activitatea economică și contabilă a societății având pe lângă funcția de acționar și cea de director economic și fiind persoana care ținea evidența contabilă primară a firmei, a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă totală de 1.009.485.460 ROL, astfel că potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, implicit pentru deducerea nelegală a TVA-ului în sumă totală de 1.009.485.460 ROL, revine acesteia.

De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpata A., în perioada octombrie 2002 - octombrie 2003, prin înregistrarea în contabilitatea SC C.A. SRL a facturilor emise de SC T.A. SRL, SC D. SRL, SC U. SRL și M.C.C., prin întocmirea cererilor de rambursare a TVA-ului aferent acestor facturi, prin faptul că a prezentat organelor fiscale ca fiind adevărate aceste documente în scopul inducerii în eroare cu privire la cuantumul TVA-ului la care SC C.A. SRL era îndreptățită, în scopul de a beneficia pe nedrept de rambursarea TVA-ului aferent acestor facturi, a produs bugetului de stat o pagubă în valoare de 1.009.485.460 ROL, sumă cu care D.G.F.P. Timiș s-a constituit parte civilă în cauză, conform adresei din 21 ianuarie 2005. De altfel, scopul urmărit de inculpata A. prin cumpărarea influenței pe care inculpata P. o avea pe lângă funcționarii dun cadrul D.G.F.P. Timiș nu era doar celeritatea soluționării cererii și a virării sumelor de bani, ci și acela ca verificările vizând rambursările de TVA ale SC C.A. SRL să aibă un caracter formal pentru a induce mai ușor în eroare autoritățile fiscale cu privire la realitatea operațiunilor comerciale înfățișate prin facturile emise de societățile pe care le conducea direct sau indirect.

În ceea ce privește imobilul familiei P., din expertiza contabilă întocmită în cauză, la urmărirea penală coroborată cu datele expertizei tehnice, s-a stabilit că din valoarea totală a lucrărilor de construcție efectuate de SC C.A. SRL în favoarea inculpatei P., respectiv de 2.839.360.131 ROL, SC C.A. SRL nu a înregistrat, ca venituri decât suma de 348.950.000 ROL aferentă facturii fiscale din 31 decembrie 2003 minus TVA aferent acesteia, rămânând nefacturată și neînregistrată în contabilitate suma de 2.490.410.131 ROL. Astfel, până la data finalizării construcției, inclusiv a anexei, curții și împrejmuirii (luna aprilie 2004), SC C.A. SRL a realizat în fapt venituri din prestarea de servicii aferente lucrărilor de construcții executate la imobilul inculpatei P. din localitatea Dumbrăvița, în sumă de 2.839.360.131 ROL, pe care inculpata A., în calitatea sa de director economic și de administrator care în fapt ținea și contabilitatea societății, după cum chiar aceasta recunoaște în declarațiile sale, trebuia să le înregistreze în evidența contabilă pe măsura realizării acestora, iar prin neînregistrarea acestor venituri s-a produs un prejudiciu de 891.267.822 ROL D.G.F.P. Timiș, care s-a constituit parte civilă în cauză.

În ceea ce o privește pe inculpata H.A., din starea de fapt s-a reținut că a ajutat-o pe inculpata A. să falsifice mai multe documente contabile (decontul de TVA aferent lunii februarie 2003, declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2004, document ce a fost depus la organul fiscal, bilanțul contabil pe anul 2001 ce fusese înregistrat la organul fiscal, balanța sintetică de verificare pe luna septembrie 2003), ca și faptul că a prezentat la C. Bank - Sucursala Timișoara documente contabile false ale SC C.A. SRL în vederea obținerii pe nedrept a unor fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, respectiv a unui credit aferent programului Phare pentru I.M.M.-uri RO 9711, derulat prin trei instituții bancare dintre care una era C. Bank.

Așa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, conform Acordului de împrumut încheiat între Ministerul Finanțelor și C. Bank, creditele acordate în cadrul acestui program provin din fondurile Comunităților Europene și sunt administrate în numele acestor Comunități de C. Bank și celelalte instituții bancare nominalizate, motiv pentru care beneficiază de protecția instituită de legiuitor prin încriminarea infracțiunilor de la art. 18 din Legea nr. 78/2000 chiar dacă creditele respective erau rambursabile deoarece esențială este proveniența sumelor de bani aferente acestui program, ca și faptul că urmare a derulării acestui program societățile cărora le era adresat programul beneficiau de anumite facilități (dobândă mai mică, termen de rambursare mai mare, perioada de grație de un an). În sarcina inculpatei H. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma tentativei, deoarece solicitarea creditului însoțită de depunerea actelor contabile falsificate nu a avut ca urmare acordarea acelui credit din cauze independente de voința inculpatei, dar ne aflăm în prezența unei tentative deoarece elementul material al acestei infracțiuni constă tocmai în folosirea și în prezentarea de documente ori declarații false, inexacte ori incomplete, iar conform dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește.

În ceea ce-i privește pe inculpații T. și P.L., din starea de fapt s-a reținut că în primăvara anului 2004 inculpatul P. i-a cerut inculpatului T. să-i procure documente false prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său din localitatea Dumbrăvița (fundație, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăți, iar materialele de construcții precum ciment, var, oțel beton, cărămidă etc. provin de la alte societăți, scop în care inculpatul P. i-a determinat pe ceilalți doi inculpați să încheie în fals, în numele SC D.R. SRL Berzovia (societate la care evidența contabilă era ținută de inculpatul T.), un contract de prestări servicii, pe care I-au și semnat, obiectul contractului constând în „execuții fundații 250 ml”, „execuție zidărie 50 mc” și „diverse amenajări interioare finisaje, zugrăveli” toate în valoare de 200 milioane ROL plus TVA, termenul de efectuare a lucrărilor fiind de „60 zile calendaristice de la data de începere transmisă prin ordin”.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpații T. și P.L. au mai întocmit în fals și au semnat, cu data de 20 decembrie 2003, în baza contractului antemenționat, situația de lucrări executate la șantierul „Casa particulară str. O.T. nr. 15”, prin care lucrările executate au fost defalcate pe cantitate, preț materiale și valoarea manoperei, iar inculpatul T. i-a emis în fals inculpatului P.L., atât o factură fiscală aferentă acestui contract, în valoare de 238.000.000 ROL și chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății ei, cât și o factură fiscală în valoare de 299.289.760 ROL care reprezenta contravaloarea mai multor materiale de construcții care ar fi fost livrate de SC C.C. SRL Berzovia (la care contabilitatea era ținută de inculpatul T.), sens în care I-a determinat pe colegul său S.D. - care nu cunoștea caracterul lor nereal - să completeze factura cu datele respective, și a întocmit chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății.

Toate aceste operațiuni au fost înregistrate, în mod nelegal, de inculpatul T. în contabilitatea celor două societăți, prin aceasta fiind denaturate rezultatele patrimoniale ale celor două societăți, așa cum se reflectă ele în bilanțurile contabile.

Din probele administrate a mai rezultat că ulterior arestării inculpatei P., la data de 05 octombrie 2004, soțul său, inculpatul P.L. I-a determinat pe martorul H.J.C. - șeful Biroului Urbanism din cadrul Primăriei Dumbrăvița, să înregistreze și să postdateze, în mod fals, procesul-verbal de recepție a imobilului familiei P. (proces-verbal întocmit în luna august 2004, dar neînregistrat în evidențele Primăriei Dumbrăvița) pentru a se putea justifica plata ulterioară a lucrărilor de construcții către SC C.A. SRL.

S-a reținut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu corespunde cu declarațiile date de martori pe parcursul întregului proces penal și se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate pe parcursul acestuia.

Referitor la declarațiile inculpaților A., P., P.L., H., s-a considerat că acestea nu pot fi avute în vedere întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal, aceștia având o atitudine procesuală nesinceră, negând comiterea faptelor în ciuda probelor elocvente din care rezultă activitatea infracțională pe care au desfășurat-o.

Astfel, inculpata A. a negat că ar fi falsificat vreun document contabil, deși din actele existente la dosarul cauzei, care au fost ridicat de la organele fiscale și de la C. Bank, ca și din verificările efectuate rezultă în mod indubitabil că actele respective au suferit modificări de esență și nici nu a recunoscut că a dorit să angajeze un credit din fondurile Phare, deși și acest aspect rezultă în mod indubitabil din mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal (inclusiv declarațiile martorilor angajați la C. Bank, convorbirile telefonice purtate între inculpate și existența documentelor contabile depuse de inculpata H. în numele SC C.A. la C. Bank).

Inculpata A. a mai susținut că nu a înregistrat în contabilitate veniturile realizate prin prestarea acestor servicii de construire a imobilului inculpatei P. pe motiv că lucrarea nu ar fi fost recepționată la data de 30 iunie 2004 (așa cum era prevăzut într-un așa zis contract de construire) deoarece au existat mici defecțiuni la diverse instalații și la sistemul de încălzire, declarație care contravine celorlalte probe din dosar din care rezultă că imobilul a fost finalizat încă din luna decembrie 2003, iar împrejmuirea și curtea interioară a fost finalizată în luna aprilie 2004, iar inculpata A. încă din faza de proiect i-a dat de înțeles martorului B.N., că valoarea de construire a acestei vile o va include pe cheltuielile societății și o va deconta pe alte lucrări aflate în derulare.

Parchetul susține că în ceea ce privește contractul invocat de inculpatele A.M. și P.K.I. în apărare (în condițiile în care în prima declarație inculpata A. a susținut că lucrările nu au fost făcute în baza unui contract), contract conform căruia prețul lucrărilor de construirea a imobilului familiei P. ar fi de 60.000 dolari S.U.A. plus TVA, nu poate fi luat în considerare întrucât acest înscris nu este înregistrat în evidențele SC C.A. SRL, nu este datat, iar din examinarea formei sale (raportat la celelalte contracte de construire încheiate de SC C.A. SRL cu alți beneficiari) reiese caracterul său nereal având în vedere cuprinsul său sumar (din care nici nu reiese cu exactitate lucrările la efectuarea cărora s-a angajat societatea, cu atât mai puțin fiind întemeiate apărările inculpatelor raportat la dotarea casei inculpatei P. cu centrala termică și cu celelalte bunuri achiziționate de C.A. de la R. și care au fost montate la casa inculpatei P., bunuri care exced dotarea standard a unei case predate „la cheie” deoarece este vorba printre altele și de o cadă cu jacuzzi) și discrepanța vădită dintre valoarea consemnată în cuprinsul său și valoarea reală a lucrărilor de construcții efectuate (care depășesc echivalentul a 100.000 dolari S.U.A.). În plus, în evidențele SC C.A. SRL nu figurează nicio înregistrare care să privească materialele înglobate, utilajele sau forța de muncă folosite la construirea casei inculpatei P. și nici nu a fost încasată contravaloarea acestora la termenele stipulate în așa zisul contract (plata în întregime a lucrărilor trebuia să se facă la data de 30 iunie 2004 după recepția imobilului, deși imobilul a fost finalizat în totalitate încă din luna aprilie 2004, iar beneficiarul s-a mutat efectiv încă de la sfârșitul anului 2003, când inculpata P. a achiziționat de la M. mobilierul care a fost plătit de SC P.R. și a fost livrat la casa din localitatea Dumbrăvița în cursul aceleiași luni).

De asemenea, nu corespund realității nici susținerile inculpatei A. că a fost de mai multe ori la martorul J., iar cererea aflată în litigiu ar fi depus-o cu ocazia unei audiențe, în condițiile în care din evidențele D.G.F.P. Timiș rezultă că inculpata A. nu a fost niciodată în audiență la directorul D.G.F.P. Timiș (conform adresei din 23 mai 2006 a D.G.F.P. Timiș) și nu pot fi reținute nici apărările pe care și Ie-a făcut referitor la deducerea TVA-ului, în condițiile în care chiar inspectorii care au făcut controalele respective au declarat că au făcut controalele prin sondaj, fără a verifica firmele care emiseseră facturile care conțineau toate datele necesare, control care s-ar fi impus datorită sumelor mari solicitate și dacă ar fi cunoscut că firmele respective aparțin sau sunt sub influența familiei A. și singura lor activitate era cea legată de facturile emise către C.A. pentru efectuarea de diferite lucrări, în condițiile în care unele nu aveau nici un angajat (așa cum a rezultat din verificările făcute de comisarii Gărzii Financiare la firmele respective). De altfel, și din raportul A.N.A.F. rezultă că la efectuarea controalelor vizând restituirea de TVA s-au identificat mai multe neregularități și încălcări ale metodologiei, ceea ce a dus la restituirea unor sume la care SC C.A. SRL nu era îndreptățit, inclusiv pentru lucrările efectuate la Spitalul de copii, în condițiile în care SC C.A. SRL nu a depus documentația aferentă acestei lucrări necesară pentru a fi scutită de la plata TVA-ului.

În ceea ce privește declarațiile inculpatei P.K.I., D.N.A. consideră că acestea nu pot fi reținute deoarece vin în contradicție vădită cu celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal în condițiile în care inculpata susține că, raportat la SC C.A. SRL, și-a desfășurat atribuțiunile de serviciu în mod corect și legal, că executarea silită a SC C. SA s-a făcut în mod legal și în interesul statului pentru recuperarea unor datorii ale SC A. SRL, deși prin probe certe s-a stabilit că efectuarea acestei executri nu s-a făcut în mod legal pentru datorii reale și exigibile, iar sumele de bani au fost folosite în interesul exclusiv al SC C.A. SRL (pentru plata unor datorii care nu existau la momentul respectiv și pentru garanția de bună execuție). În ceea ce privește modul abuziv în care, în favoarea SC C.A. SRL, și-a desfășurat inculpata P. atribuțiunile de serviciu, acesta rezultă în mod indubitabil din actele întocmite la A.F.P. Timișoara în favoarea acestei societăți comerciale, din declarațiile funcționarilor publici din cadrul acestei instituții și din verificările efectuate, inclusiv din concluziile raportului A.N.A.F. și din conținutul convorbirilor purtate de inculpată cu inculpata A.M.

De asemenea, inculpata nu a recunoscut nici intervențiile făcute în favoarea SC C.A. SRL pe lângă diverși funcționar, deși acestea rezultă în mod indubitabil din conținutul convorbirilor purtate de inculpată cu inculpata A. și cu persoanele pe lângă care a intervenit, din declarațiile acestor persoane și din constatările care vizează materializarea acestor intervenții, spre exemplu în efectuarea unor controale fiscale formale și cu celeritate șa SC C.A. SRL sau în aprobarea cererilor adresată de această societate conducerii D.G.F.P. Timiș.

În ceea ce privește folosul necuvenit pe care inculpata P.K.I. l-a primit de la inculpata A.M. în considerarea activității infracționale desfășurate în favoarea SC C.A. SRL, Parchetul apreciază că declarațiile inculpatei nu pot fi reținute deoarece contravin probelor existente la dosarul cauzei (privitor la încheierea contractului, la conținutul acestuia, la valoarea stabilită a contractului, la sumele achitate, la materialele folosite etc), dar absența din evidențele SC C.A. SRL a oricărei referiri la casa familiei P. și cu conținutul convorbirilor telefonice purtate între cele două inculpate în care discuțiile despre intervențiile și modul de desfășurare al activității inculpata P. sunt strâns legate de discuțiile legate de construcția casei, de asigurările inculpatei A. că totul se va rezolva cum dorește și că vor suporta ei costurile (inclusiv pentru gard, curte) și de mulțumirile pe care inculpata P. i le adresează inculpatei A. pentru serviciile făcute.

D.N.A. arată că în declarațiile sale inculpata H. nu a recunoscut comiterea faptelor și a declarat chiar că nu se afla într-o situație de incompatibilitate, deși, având în vedere calitatea sa de inspector auditoriu în cadrul D.G.F.P. Timiș, această incompatibilitate rezultă în mod cert din textele legale care privesc activitatea statutul funcționarului public și ale Legii nr. 161/2003 privind incompatibilității în exercitarea funcțiilor publice, în condițiile în care inculpata în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu semnase ca reprezentantă a D.G.F.P. Timiș contractul din 1999 încheiat cu constructorii noului sediu al D.G.F.P. Timiș (C. și A.). De asemenea, nu pot fi reținute nici apărările sale conform cărora a fost doar un „cărăuș” în condițiile în care infracțiunea pedepsită la art. 181 din Legea nr. 78/2000 pedepsește tocmai fapta de depunere a unor documente false în vederea obținerii de credite din fondurile Comunităților Europene și inculpata a participat direct la falsificarea datelor de pe documentele contabile pe care Ie-a depus în numele SC C.A. SRL (aspect care rezultă inclusiv din conținutul convorbirilor purtate între inculpatele A. și P.).

D.N.A. arată că inculpatul P.L. deși nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, a explicat în fața instanței de judecată că au avut nevoie de documentele contabile falsificate de inculpatul T. pentru a justifica proveniența unor materiale folosite la construirea casei și care nu proveneau de la SC C.A. SRL, însă nu a lămurit față de cine sau pentru ce aveau nevoie de aceste justificări. Nu pot fi reținute nici apărările pe care și le face inculpatul față de împrejurările în care l-a determinat pe martorul H. să înregistreze în fals procesul-verbal de recepție și nici susținerile sale privind modul în carer s-au facturat și s-au plătit către C.A. lucrările efectuate la imobilul său în condițiile în care din probele administrate pe parcursul acestui proces penal rezultă în mod indubitabil că documentele la care face referire nu corespund realității, că lucrările la imobil au fost finalizate în decembrie 2003 când s-au și mutat acolo, iar procesul-verbal datat octombrie 2004 și factura emisă în 2004 sunt acte prin care inculpații au încercat să ascundă activitatea infracțională desfășurată și au încercat, după reținerea inculpatelor P. și A., să dea o aparență de legalitate construcției imobilului familiei P. Celelalte susțineri ale inculpatului privind materialele pe care Ie-a pus la dispoziția constructorului nu sunt susținute de nici un mijloc de probă.

Inculpatul T., a recunoscut că a întocmit în fals contractul de prestări servicii, situația de lucrări, facturile și chitanțele expuse mai sus, fiind determinat în acest sens de inculpata P., care i-a solicitat aceste documente pentru a-și justifica construirea imobilului din localitatea Dumbrăvița, iar primele două înscrisuri au fost semnate la rubrica „beneficiar” de P.L., soțul acesteia, că i-a semnat în fals pe administratorii celor două societăți, în numeie cărora a întocmit înscrisurile fără ca aceștia să aibă cunoștință de așa-zisele operațiuni comerciale, iar formularele cu numele societăților și ștampilele Ie-a folosit întrucât avea acces documentele și ștampilele acestor societăți la care le ținea evidențele contabile, iar aceste declarații sunt confirmate de declarațiile martorilor, cu concluziile constatării tehnico-științifice grafice și cu rezultatul verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare.

D.N.A. arată că în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, din convorbirile telefonice purtate între inculpata P. și inculpata A., convorbiri înregistrate în baza unei autorizații emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, certificate și ulterior transformat în probă de Tribunalul Timiș, probă care se coroborează cu celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal și din care rezultă în mod indubitabil activitatea infracțională desfășurată de inculpați și reținută prin actul de sesizare al instanței de judecată.

Astfel, în ceea ce privește intervențiile făcute de inculpata P. în favoarea SC C.A. SRL, din proba convorbirilor purtate între cele două inculpate rezultă în mod indubitabil faptul că inculpata P. i-a adus la cunoștință inculpatei A. că a vorbit cu directorul adjunct D.D. care i-a recomandat să se adreseze pentru soluționarea acestei cereri directorului executiv J.J. și ca în cererea prin care solicită sprijinul D.G.F.P. Timiș pentru recuperarea datoriei SC C. SA și aprobarea ca plățile pe viitor să se facă în mod direct la SC C.A. SRL, să nu indice numele directorului căruia îi va adresa cererea - aspecte care sunt confirmate de declarațiile celor doi martori, de cererile redactate în numele SC C.A. SRL înregistrate la D.G.F.P. Timiș și de acțiunile celor două inculpate, întrucât la data de 09 februarie 2004 inculpata P. i-a prezentat-o pe inculpata A. directorului executiv J. și a intervenit la acesta pentru a se aproba cererile inculpatei A. spunându-i că SC C.A. SRL are datorii la bugetul de stat și este în interesul A.F.P. Timișoara să aprobe instituirea popririi asupra terțului SC C. SA Arad pentru a se recupera aceste datorii, care în realitate nu existau, determinându-l astfel pe martorul J. să aprobe atât instituie popririi asupra terțului SC C. SA, cât și întocmirea de către martora S. a documentației necesare pentru ca pe viitor, cu acordul SC C. SA, plata lucrărilor de construcții efectuate de SC C.A. SRL să se achite direct acesteia.

Tot din aceste probe rezultă că după aprobarea cererilor, în cursul aceleiași zile, inculpatele P. și A. s-au pus de acord cu privire la modalitatea prin care urmau să fie puse în aplicare executarea silită prin poprirea veniturilor terțului SC C. SA și cu privire la încasarea pe viitor a contravalorii lucrărilor de construcții direct de la D.G.F.P. Timiș, din discuții rezultând în mod cert că cele două inculpate au știut că sumele poprite vor fi folosite pentru plata unor datorii viitoare ale SC C.A. SRL, că aprobarea cererilor s-a datorat intervenției inculpatei P. pe lângă directorul executiv și că inculpata P. i-a indicat inculpatei A. ce trebuie să facă pentru a justifica instituirea poprii asupra conturilor SC C. SA, discuții confirmate de acțiunile ulterioare ale celor două inculpate în condițiile în care inculpatele A. și H. au întocmit și au semnat în fals un decont de TVA aferent lunii februarie 2004 și o declarație privind impozitul pe profit aferentă anului fiscal 2003, în care au consemnat date nereale din care să rezulte că SC A. SRL are datorii la bugetul de stat de peste 2 miliarde ROL reprezentând TVA și peste 400 milioane ROL reprezentând impozit pe profit.

Datele inserate în decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și în declarația pe profit aferentă anului fiscal 2003 sunt necorespunzătoare adevărului deoarece, în acel moment, în evidența contabilă a SC C.A. SRL și în datele trecute în fișa de evidență a plătitorului SC C.A. SRL nu apare nici o datorie a acestei societăți comerciale către bugetul de stat, aspect care rezultă și din raportul de expertiză contabilă și din raportul de constatare întocmit de specialiștii P.N.A. conform cărora în realitate SC C.A. SRL avea dreptul de a-i se rambursa TVA în sumă de 110.413.104 ROL, iar în ceea ce privește impozitul pe profit aferent anului fiscal 2003, societatea avea de plată o sumă mult mai mică.

D.N.A. arată că în ceea ce privește modul abuziv în care inculpata P.K.I. și-a desfășurat activitatea de serviciu pentru a favoriza SC C.A. SRL, din probe a rezultat în mod indubitabil că documentele falsificate au fost depuse, la data de 12 martie 2004 la A.F.P. Timișoara prin inculpata P., așa cum rezultă din declarațiile martorilor S.M. și B.A.T. și, în cursul aceleiași zile, pe baza acestor acte false pe care i Ie-a dat, inculpata P. i-a dispus martorului B. să emită titluri executorii și adresa de înființare a popririi către SC C. SA, iar martorul B., urmare a dispozițiilor inculpatei P. a întocmit și a semnat, alături de inculpata P., titlurile executorii pentru sumele trecute în cele două, menționând în mod nelegal și că 12 martie 2004 este termenul scadent de plată, deși, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, obligațiile devin scadente la data de 25 ale fiecărei luni.

În realizarea aceluiași scop, la data de 15 martie 2004, urmare a dispoziției inculpatei P., martorul B. a întocmit și adresa de înființare a popririi către SC C. SA Arad (prin care se aducea la cunoștința reprezentanților acestei societăți măsura instituită de A.F.P. Timișoara pentru sumele de bani datorate debitorului SC C.A. SRL), iar somația emisă în fals a fost adresată debitorului SC C.A. SRL (prin care societatea era înștiințată că figura în evidența fiscală cu debitele de 2.040.033.213 ROL pentru TVA și 420.246.752 ROL pentru impozitul pe profit).

În rechizitoriu se mai arată că tot din dispoziția inculpatei P., la data de 16 martie 2004, martorul B. s-a deplasat la Arad cu un autoturism pus la dispoziție de SC C.A. SRL pentru a preda SC C. SA Arad adresa de înființare a popririi emisă, așa cum rezultă din declarația martorilor B. și M., iar ulterior, în 20 aprilie 2004, A.F.P. Timișoara, prin inculpata P., a chemat în judecată debitoarea SC C.A. SRL și pe terțul poprit SC C. SA solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună atât menținerea popririi asupra terțului poprit și începerea executării silite asupra terțului poprit pentru suma de 2.415.425.965 ROL, depunând la dosar adresa de înființare a popririi și somația de plată în care era consemnat în mod nereal ca datorie a SC C.A. SRL la bugetul de stat o creanță certă, lichidă și exigibilă de peste 2,4 miliarde ROL și că SC C.A. SRL ar avea de încasat de la SC C. SA Arad aceeași sumă.

Urmare a hotărârii instanței de menținere a popririi asupra terțului SC C. SA, au fost blocate în mod nelegal conturile acestei societăți, iar suma de aproximativ 2,4 miliarde ROL obținută astfel în perioada 12 martie 2004 - 14 iulie 2004 a fost folosită pentru plata unor datorii viitoare la bugetul de stat ale SC C.A. SRL. Astfel, la data de 14 iunie 2004, din dispoziția inculpatei P., pentru a distribui pe datorii ale SC C.A. SRL sumele încasate de la SC C. SA, martorul B. a emis față de SC C.A. SRL alte 9 titluri executorii și somația de plată - acte care au fost semnate de inculpata P. (care a semnat în locul directorului adjunct al A.F.P. Timișoara, martorul C., căruia îi revenea această atribuțiune și care a refuzat să le semneze) și a menționat în mod nelegal ca termen scadent data de 11 iunie 2004 în loc de 25 iunie 2004 (data la care în realitate obligațiile respective deveneau scadente prin efectul legii).

Sumele obținute prin poprirea terțului SC C. SA au fost utilizate de către SC C.A. SRL (pe baza unor note și referate întocmite de angajații A.F.P. Timiș și aprobate de inculpatei P.) fie pentru stingerea diferitor obligații către bugetul de stat născute ulterior momentului declanșării procedurii executării silite a SC C. SA, fie pentru constituirea garanției de bună execuție.

Din probele administrate, D.N.A. apreciază că, la data de 21 mai 2004, după instituirea popririi și a celorlalte forme de executare silită, inculpatele P. și A. au convenit ca SC C.A. SRL să depună la A.F.P. Timișoara decontul real de TVA aferent lunii februarie 2004, precum și declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003 cu datele reale, conforme cu cele din evidența contabilă a acestei societăți, pentru a nu figura cu datoriile restante la bugetul de stat ce fuseseră create în mod artificial prin documentele depuse și înregistrate la data de 12 martie 2004, deoarece acestea atrăgeau plata de majorări și penalități.

În acest scop, la data de 21 mai 2004, inculpata P. a primit aceste noi documente de la inculpata A. după care i-a dat dispoziție inspectorului B.M.S. din cadrul compartimentului TVA, să le introducă în baza de date a A.F.P. Timișoara să le antedateze cu 12 martie 2004 și să le atribuie anumite numere de înregistrare, sens în care i-a înmânat documentele respective, o dischetă care conținea datele reale ale societății, un bilet pe care erau înscrise numerele de înregistrare pe care trebuia să le atribuie noilor documente (aceleași numere sub care au fost înregistrate la data de 12 martie 2004 decontul de TVA și declarația de impozit pe profit conținând datele nereale), iar martorul B., deși dispoziția era nelegală, s-a conformat acestor dispoziții (a antedatat documentele primite și Ie-a introdus în baza de date a A.F.P. Timișoara sub numerele date de inculpata P., decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 apărând ca și când ar fi fost depus la data de 12 martie 2004, iar declarația de impozit pe profit pe anul 2003 apare ca fiind făcută la data de 26 aprilie 2004) astfel încât datele din documentele cu conținut nereal introduse în evidență la data de 12 martie 2004 au fost înlocuite cu cele reale, martorul făcând pe declarația de impozit pe profit menținea „rectificativă” (pentru a crea aparența că declarația inițială depusă și înregistrată la data de 12 martie 2004 ar fi conținut date eronate.

Se reține că aceste aspecte rezultă atât din declarațiile martorului B., din verificările efectuate cu privire la modalitatea de înregistrarea la A.F.P. Timișoara a documentelor provenind de la societățile comerciale (conform cărora deconturile de TVA și declarațiile impozit pe profit se preluau de către Biroul preluare documente și nu direct de către inspectorii din cadrul Biroului TVA) și a elementelor de individualizare a inspectorilor din cadrul A.F.P. (ștampila individualizată aparținându-i martorului B.), ca și din procesul-verbal de constatarea IT efectuat la data de 18 octombrie 2004 de specialiștii P.N.A. (prin care s-a stabilit că introducerea datelor s-a realizat de către utilizatorul parolei corespunzătoare calculatorului situat în Biroul TVA în care își desfășoară activitatea martorul B., că în baza de date a A.F.P. Timișoara au fost identificate datele noi, reale, din documentele depuse de SC C.A. SRL la data de 21 mai 2004, însă într-un câmp reprezentând TVA de plată pentru perioada de raportare, apare și suma de 2.077.851.098 ROL ca TVA de plată, invalidată, însă pentru luna februarie 2004, a fost evidențiată în aceeași bază de date, sub același număr de înregistrare, suma de 110.413.104 ROL ca TVA de rambursat).

Modul ilegal în care, sub coordonarea inculpata P., pentru favorizarea SC C.A. SRL, s-au desfășurat toate aceste operațiuni legate de executarea silită a SC C. SA și de rectificarea ulterioară a situației fiscale a SC A. SRL este confirmat de concluziile din raportul privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiș întocmit de A.N.A.F. - Direcția de Audit Public, unde se arată foarte clar încălcările dispozițiilor legale, faptul că executarea silită a început în baza unor titluri de creanță, care nu erau executorii la data emiterii lor, pentru recuperarea unor obligații de plată la buget ce nu figurau ca și creanțe fiscale în fișele de plătitor emise de organele fiscale. De asemenea, s-a constatat că factorii de conducere din cadrul D.G.F.P. Timiș și A.F.P. Timiș au luat decizii și au aprobat documente pe baza unor documente și acte false și cu nerespectarea procedurilor prevăzute în actele normative, ca și faptul că nu a fost respectată procedura prevăzută de O.G. nr. 92/2003 și nici obiectivele și atribuțiile specifice structurilor din cadrul unității fiscale.

Așadar, Parchetul consideră că din probele administrate pe parcursul procesului penal a rezultat în mod indubitabil că prin intervenția inculpatei P. la conducerea D.G.F.P. Timiș pentru aprobarea pornirii formelor și prin executarea silită nelegală a SC C. SA, de către A.F.P. Timișoara prin inculpata P., această inculpată, prin exercitarea în mod abuziv a îndatoririlor sale de serviciu decurgând din calitatea sa de director al A.F.P. Timișoara și în considerația folosului material necuvenit primit de la inculpata A. materializat în construirea din fondurile SC C.A. SRL a unei case în localitatea Dumbrăvița, nu a urmărit stingerea unor datorii reale ale SC C.A. SRL către bugetul de stat, ci a urmărit să o ajute pe inculpata A. (respectiv societatea SC C.A. SRL) să recupereze prin această procedură urgentă și fără plata taxelor de timbru judiciar datoria restantă de 2,4 miliarde ROL pe care SC C. SA o avea către această societate, creând un avantaj nelegal SC C.A. SRL în raporturile sale contractuale cu SC C. SA prin implicarea instituției pe care o conducea.

Se mai reține că referitor la aceste fapte, inculpatele P.K.I. și A.M., deși inițial au susținut că formele de executare silită a terțului SC C. SA, s-au bazat pe date reale, ulterior au recunoscut parțial modalitatea în care au procedat, motivând că au folosit această procedură întrucât SC C. SA era „rău platnic”, iar sumele recuperate au fost folosite la plata unor datorii la bugetul de stat, chiar dacă aceste datorii nu existau la acea dată, însă aceste explicații nu justifică activitatea infracțională desfășurată de inculpate și nu le exonerează de răspunderea penală, întrucât procedura de executare silită a fost instituită în mod nelegal, pe baza unor înscrisuri conținând date nereale, SC C.A. SRL avea mijloace legale de recuperare a sumelor datorate de SC C. SA pe calea unor acțiuni civile, iar inculpata P., în perioada august 2003 - februarie 2004, prin exercitarea în mod ilegal a îndatoririlor sale de serviciu a favorizat în mod repetat și prin mijloace diverse (fie intervenții la funcționari din conducerea unor instituții, de influența cărora s-a prevalat, pentru a-i aproba diverse solicitări sau pentru a fi favorizată cu ocazia controalelor vizând rambursarea TVA, fie prin rezolvarea în mod direct a solicitărilor care țineau de competența sau prin exercitarea în mod abuziv a îndatoririlor sale de serviciu) societatea al cărei administrator era inculpatul A.M.E., tocmai în considerarea foloaselor materiale necuvenite pe care Ie-a primit de la aceasta.

În rechizitoriu se mai arată că din probele administrate a rezultat în mod indubitabil și faptul că inculpata P. și-a folosit influența pentru a o ajuta pe inculpata A. să obțină aprobarea conducerii C. bank pentru a beneficia de un credit în baza programului Phare (program derulat de Ministerul Finanțelor Publice și C. Bank în baza unui acord de credit aflat în dosarul de urmărire penală, acord prin care C. Bank a fost abilitat să acorde I.M.M.-urilor credite Phare pentru dezvoltarea acestora, potrivit programului Phare R09711, cu finanțare din Fondurile Comunităților Europene) scop în care, pe de o parte inculpata P. a intervenit la conducerea C.

Bank - Sucursala Timișoara în favoarea SC C.A. SRL pentru a i se acorda creditul de 130.000 euro, iar pe de altă parte - întrucât printre condițiile de acordare a creditului era și îndeplinirea anumitor criterii de eligibilitate ce trebuiau să reiasă din actele contabile ale firmei solicitante, ce trebuiau depuse la C. Bank - Sucursala Timișoara, iar C.A. nu se încadra la anumite cerințe -, inculpata P. a determinat-o pe inculpata A. să falsifice, cu ajutorul inculpatei H. (care în mod ilegal ținea contabilitatea firmei SC C.A. SRL) documentele contabile pe care SC C.A.

SRL Ie-a depus la C. Bank - Sucursala Timișoara pentru ca SC C.A. SRL să întrunească condițiile economice necesare obținerii acestui credit (bilanțurile contabile pe anii 2001, 2002 și la 30 iunie 2003 și balanțele de verificare sintetică pe lunile august și septembrie 2003 pentru a se diminua gradul de îndatorare al societății, pentru a se obține un grad mare de solvabilitate, o rentabilitate superioară a cifrei de afaceri și o rentabilitate generală superioară) aspecte stabilite prin raportul de constatare întocmit în cauză de specialiștii P.N.A. pe baza analizei comparative a documentelor depuse la C.

Bank cu cele existente la D.G.F.P. Timiș și sunt confirmate de declarația martorei C., care a mai arătat că la începutul lunii octombrie 2003 inculpata P. a fost cea care a contactat-o telefonic și i-a cerut să se întâlnească pentru a i-o prezenta pe administratoarea SC C.A. SRL, pentru a le facilita intrarea la directorul C. Bank - Sucursala Timișoara T., întâlnire în cursul căreia inculpata A. a afirmat că este interesată de obținerea unui credit Phare în valoare de 130.000 euro în numele SC C.A. SRL pentru achiziționarea unor utilaje de construcții, documentele contabile solicitate fiindu-i prezentate în numele inculpata A. de către inculpata H., dar societatea nu îndeplinea criteriile de eligibilitate motiv pentru care, conform uzanțelor folosite de C.

Bank, cererea sa nu a mai fost înregistrată. În același sens sunt și declarațiile martorilor T., I. și N., este cererea depusă de SC C.A. la C. Bank - Sucursala Timișoara și sunt notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatele P. și A.

Așadar, susține Parchetul, din probele administrate în cauză rezultă că la începutul lunii octombrie 2003, după ce în prealabil inculpatele A. și H. au falsificat, modificând datele inițiale, bilanțul contabil al SC C.A. SRL pe anul 2001 și balanța sintetică pe luna septembrie 2003, inculpata H.A., la cererea inculpatei A., a prezentat aceste documente false la C. Bank - Sucursala Timișoara în scopul de a obține pe nedrept un credit Phare în valoare de 130.000 euro din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de acestea, credit care nu a fost acordat întrucât SC C.A. SRL nu s-a încadra în indicatorii de performanță impuși de normele de creditare Phare.

Din probele administrate pe parcursul procesului penal a rezultat de asemenea, că inculpata P., în calitatea sa de director al A.F.P. Timișoara în considerarea folosului material necuvenit primit de la inculpata A., s-a implicat personal în rezolvarea directă a unor cereri adresate de inculpata A. în numele SC C.A. SRL instituției pe care o conducea, sens în care la data de 12 decembrie 2003, pentru ca SC C.A. SRL să poată participa la licitația organizată de Spitalul Universitar Timișoara pentru efectuarea unor lucrări de construcții, a emis în mod nelegal și prin nerespectarea mecanismelor de emitere, certificatul de atestare fiscaiă prin care se atesta în mod nereal că SC C.A. SRL nu avea datorii la bugetul de stat, deși din fișa de evidență a plătitorului SC C.A. SRL existentă la A.F.P. Timișoara, așa cum rezultă din fișa de evidență pe plătitor a accesoriilor aferente debitelor listată la data de 12 decembrie 2003, rezultă că la data de 12 decembrie 2003, la situația analitică a TVA-ului această societate apărea cu o obligație de plată neachitată în sumă de 1.913.918 ROL (ca obligație de plată neachitată aferentă înregistrării din 25 septembrie 2003 la care pe lângă această sumă apare și suma de 89.571 ROL la rubrica dobânzi și cea de 28.709 ROL la cea de penalități și majorări) astfel că nu era îndreptățită la eliberarea certificatului de atestare fiscală și nu putea participa la licitația respectivă, pe care cu acest ajutor al inculpatei P. a câștigat-o, aspecte care rezultă din confruntarea datelor menționate în fișa de evidență pe plătitor a debitelor SC C.A. SRL și din fișa pe plătitor a accesoriilor aferente acestor debite, din procesul-verbal de licitație (de unde rezultă că una dintre condițiile participării și câștigării licitației era tocmai existența acestui certificat fiscal zero), din raportul de constatare al specialiștilor D.N.A., din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză pe parcursul urmăririi penale.

Parchetul apreciază că din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultă în mod indubitabil legătura dintre nerespectarea sau îndeplinirea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu de către inculpata P., favorizarea SC C.A. SRL în relațiile cu A.F.P. Timișoara și foloasele necuvenite primite de inculpata P. de la inculpata A., aspect confirmat de notele de redare a convorbirilor telefonice din care reiese în mod evident că în discuțiile dintre cele două inculpate inculpata P.K.I. îi furniza inculpatei A. diferite informații utile pentru administrarea firmei sale, iar inculpata A.M. îi comunica ce demersuri a mai întreprins în legătură cu construcția și amenajarea casei din localitatea Dumbrăvița din fondurile firmei sale.

De asemenea, se mai arată că în perioada august 2003 - februarie 2004, inculpata P.K.I., în calitatea sa de director al A.F.P. Timișoara - urmare a înțelegerii prealabile avute cu inculpata A. și în considerarea folosului material necuvenit, a intervenit pe lângă funcționarii din cadrul D.G.F.P. Timiș - Serviciul de Control Fiscal, care se ocupau de efectuarea verificărilor pentru rambursările de TVA, scopul urmărit de inculpata P.K.I. fiind acela ca, în ceea ce privea controalele ce urmau să fie făcute la SC C.A. SRL, să fie efectuate de persoane apropiate ei (respectiv de inspectorii L.M. și B.M.), să fie făcute cu celeritate, preferențial și să aibă un caracter formal, astfel încât societatea să fie favorizată în aprobarea acestor cereri și să beneficieze rapid de rambursarea sumelor respective, care au avut o valoare totală de peste 6 miliarde ROL.

Aceste fapte rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice (înregistrate în baza unei autorizații emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și transformate în probe prin procesul-verbal din data de 01 noiembrie 2004 al Tribunalului Timiș) întrucât din conținutul discuțiilor purtate între cele două inculpate și din discuțiile purtate de inculpata P. cu martorii B., A. rezultă în mod indubitabil faptul că, în baza înțelegerii anterioare existente între cele două inculpate privind ajutorul pe care urma să-l primească inculpata A., inculpata P. a intervenit la conducerea Serviciului Control Fiscal (respectiv la martorii B. sau A., care l-a înlocuit o perioadă) solicitând expres rezolvarea cu celeritate și repartizarea cererilor de rambursare a TVA-ului formulate de SC C.A. SRL inspectorilor B.M., după cum urmează:

Cererea SC C.A. SRL de efectuare a controlului anticipat pentru rambursarea TVA-lui în sumă de 3.756.403.170 ROL aferentă activității pe lunile mai - iulie 2003 înregistrată în 25 august 2003 la A.F.P. Timișoara și în data de 28 august 2003 la Direcția Control Financiar Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș, finalizată prin procesul-verbal din 12 septembrie 2003 întocmit de inspectorul B.M. cu aprobarea restituirii TVA-ului inclusiv cu deducerea nelegală a sumei de 277.393.389 ROL pentru care SC C.A. SRL nu era îndreptățită să beneficieze de restituirea TVA-ului, așa cum rezultă din conținutul convorbirilor purtate de inculpata P. și din declarațiile martorilor a fost însoțită de intervenția pe care chiar în 28 august 2003 a făcut-o inculpata P. pe lângă martorul A., căruia îi solicită expres să o repartizeze pe B.M. să facă controlul la C.A.

și „să meargă să facă repede”, iar martorul A. este de acord să procedeze așa cum i-a solicitat inculpata.P., pe care în cursul convorbirii o numește „doamna șefă”, care îi confirmă că a făcut repartizarea cum i-a cerut, că B.M. este lângă el și că în ceea ce privește solicitarea ei „s-a rezolvat”. Intervenția inculpatei P. s-a materializat în efectuarea controlului anticipat de către persoana indicată de ea, respectiv doar de inspectoarea B.M. (deși în mod obișnuit astfel de controale se efectuau în echipă formată din doi inspectori) deși valoarea TVA-lui solicitat de rambursare era mare, iar B.M. nu avea experiența necesară unui astfel de control.

Aceleași aspecte rezultă din conținutul convorbirilor purtate de inculpata P. cu șeful Serviciului Control Fiscal, B.N., și cu inspectoarea L.M., pe care a rugat-o să intervină și ea pe lângă șeful serviciului în același scop, pentru a împiedica repartizarea controlului inspectorului C., deoarece considera că acesta „nu vrea s-o lase în pace” pe „d-na M.” (inculpata A.) și aflase că el dorea să efectueze controlul la SC C.A. SRL deoarece suma cerută la rambursare era mare, iar B.M. nu avea experiența necesară pentru efectuarea unui astfel de control, iar martora L. a asigurat-o pe inculpata P. că a discutat și ea cu B.

și că, în pofida discuțiilor ce au avut loc în cadrul serviciului cu privire la acest control, cererea de rambursare a fost repartizată totuși inspectoarei B.M. care va începe controlul a doua zi dimineața, în același context inculpata P. i-a cerut martorei L. să îi spună martorei B. că în cazul în care va constata că există probleme la SC C.A. SRL să o anunțe pe ea, și să o țină la curent cu desfășurarea controlului, spunându-i „Na, acum dacă m-am băgat în asta, trebuie să rezolv până la capăt”. De asemenea, în dimineața de 09 septembrie 2003, inculpata P. a purtat o convorbire cu martorul B., convorbire în cadrul căreia rezultă clar intervenția pe care o face în favoarea SC C.A.

SRL în legătură cu controlul care se derula martorul B. confirmând că „M.” a fost trimisă în control acolo urmare a cererii sale și că „o rezolvăm”, inculpata P. spunându-i „Na, asta ai auzit tu și cu mine”.

De altfel, urmare a intervențiilor inculpatei P., așa cum rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal, martora B. a sugerat retragerea cererii inițiale formulate de SC C.A. SRL și formularea unei cereri noi care să cuprindă și luna august 2003, astfel încât la data de 10 septembrie 2003 SC C.A. SRL a solicitat atât anularea cererii de rambursare TVA înregistrată la A.F.P. Timișoara în 25 august 2003 aferentă perioadei mai 2003 - iulie 2003, cât și o nouă cerere de rambursare TVA, înregistrată la A.F.P. Timișoara în 10 septembrie 2003, prin care suma solicitată la rambursare a fost de 3.297.017.309 ROL aferentă perioadei mai - august 2003.

Se reține în rechizitoriu că din examinarea procesului verbal încheiat la data de 12 septembrie 2003 de martora B. cu privire la controlul anticipat având ca obiect cererea de rambursare depusă de SC C.A. SRL (înregistrat la D.G.F.P. Timiș în 12 septembrie 2003) se constată că acesta a fost efectuat pur formal, fără verificarea corespunzătoare a documentelor contabile ale societății, fiind aprobată rambursarea aproape integral a sumelor solicitate, inclusiv pentru mai multe facturi fiscale care nu îndeplineau condițiile legale pentru a putea fi luate în considerare la deducerea TVA-ului, deoarece, așa cum rezultă din raportul de constatare întocmit de specialiștii P.N.A., facturile emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL, SC U. SRL reprezintă operațiuni de tipul prestărilor de servicii care nu au anexate nici un fel de documente justificative (contract de prestări servicii, deviz, situații de plată etc) din care să rezulte natura și valoarea serviciilor prestate în acest sens [obligatorii conform art. 29 lit.

b) din Legea nr. 345/2002] și nu conțin toate elementele prevăzute de Legea nr. 345/2002 pentru a putea fi luate în considerare la deducerea TVA-ului aferent (potrivit art. 29 din Legea nr. 345/2002 și Ordinul ministrului finanțelor nr. 29 din 14 ianuarie 2003 privind aplicarea H.G. nr. 831/1997 „pe facturile fiscale care se utilizează pentru prestări de servicii se vor menționa, în mod expres, numărul și data contractului (respectiv ale comenzii, în cazul prestărilor de servicii ocazionale care nu au la bază un contract), deoarece nu sunt denumite sau menționate serviciile la care se referă, nu cuprind cantitățile, prețul unitar și numărul contractului de prestări servicii la care se referă, iar pentru aceste servicii nu au fost întocmite devize ori situații de lucrări care să le justifice deoarece nu existau contracte de prestări servicii încheiate de SC C.A. SRL cu aceste societăți, iar facturile de la SC M.C.C. România SRL sunt pentru achiziționarea de băuturi alcoolice [potrivit art. 24 alin. (2) lit.

d) din Legea nr. 345/2002 „Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la băuturile alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol”], concluzionând că pentru perioada 01 mai 2003 - 31 august 2003, prin procesul-verbal din data de 12 septembrie 2003 înregistrat la D.G.F.P. Timiș în 12 septembrie 2003 întocmit de inspectorul de specialitate B.M., s-a aprobat deducerea nelegală a sumei de 279.586.691 ROL ca TVA ce trebuia rambursat SC C.A. SRL.

Se reține de către D.N.A. că prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale s-a confirmat faptul că SC C.A. SRL nu avea drept de deducere a TVA-ului pentru facturile fiscale emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL și SC U. SRL, deoarece cele 3 societăți nu au condus contabilitatea de gestiune referitoare la calculul costurilor serviciilor prestate în favoarea SC C.A. SRL și nu există o fundamentare a costului serviciilor prestate, iar persoanele responsabile cu conducerea contabilității și întocmirea declarațiilor fiscale la SC C.A. SRL (respectiv inculpata A.) nu a respectat dispozițiile legale privind exercitarea dreptului de deducere a TVA.

Din verificările efectuate s-a mai stabilit că SC C.A. SRL a mai beneficiat de restituirea ilegală a sumei de 179.071.915 ROL reprezentând TVA-ul aferent unei facturi emise de SC L. SRL, factură înregistrată în registrul jurnal de cumpărări al SC C.A. SRL aferent lunii august 2003 dar care nu s-a regăsit fizic în documentele financiar contabile de aprovizionare ale societății, documente care stau la baza întocmirii registrului jurnal de cumpărări, iar din verificările efectuate la SC L. SRL Timișoara s-a constatat că factura respectivă a fost anulată și toate cele trei exemplare ale facturii se află la furnizorul SC L. SRL care nu a expediat SC C.A. SRL nici un exemplar al facturii respective.

De altfel, caracterul formal al controlului și faptul că s-a încălcat metodologia de lucru rezultă și din concluziile raportului privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiș, în care se constată faptul că: „Deoarece, conform procesului verbal data începerii controlului la sediul societății este anterioară datei de înregistrare a cererii de rambursare TVA în urma căreia a fost declanșată verificarea și acest control s-a efectuat într-o perioadă de doar trei zile, ne exprimăm îndoiala cu privire la realitatea celor consemnate în procesul-verbal.

În anexele la procesul-verbal din 12 septembrie 2003 existente la dosarul fiscal al societății aflat la A.F.P. Timișoara nu se afla nici un document sau act care să ateste realitatea lucrărilor efectuate de SC C.A. SRL la Spitalul de copii și nici copii ale facturilor emise de societate în regim de scutire a TVA pentru lucrările efectuate la obiectivul menționat mai sus. De asemenea, nu se regăsesc în anexele la procesul-verbal copii după facturile în care sunt înscrise intrările destinate realizării de către SC C.A. SRL a lucrărilor la Spitalul de copii.

Deoarece din procesul-verbal din 12 septembrie 2003 și anexele acestuia nu rezultă realitatea lucrărilor efectuate de SC C.A. SRL la Spitalul de copii și nici TVA aferent lucrărilor efectuate pentru care societatea a beneficiat de scutire cu drept de deducere, propun reverificarea acestor aspecte. În perioada verificată, respectiv 01 mai 2003 - 31 august 2003, societatea a beneficiat de scutirea cu drept de deducere a TVA pentru lucrările de construcții de locuințe pentru tineret prin A.N.L. în anexele la procesul-verbal din 12 septembrie 2003 la dosarul fiscal al societății aflat la A.F.P. Timișoara nu se află nici un act sau document care să ateste realitatea lucrărilor efectuate de SC C.A.

SRL pentru construirea de locuințe pentru tineret prin A.N.L. și nici copii ale facturilor emise către A.N.L. pentru lucrările de construcții efectuate la locuințele pentru tineret. Deoarece din procesul-verbal din 12 septembrie 2003 și anexele acestuia nu rezultă realitatea lucrărilor efectuate de SC C.A. SRL pentru construirea de locuințe pentru tineret prin A.N.L. și nici TVA aferentă lucrărilor efectuate la obiectivul mai sus menționat pentru care societatea a beneficiat de scutire cu drept de deducere, propun reverificarea acestor aspecte.”.

De asemenea, s-a concluzionat că „la soluționarea cererii de rambursare TVA cu control anticipat din 10 septembrie 2003 nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 7 alin. (5), (6), (7) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 621 din 13 mai 2003”.

Cererea SC C.A. SRL de rambursarea cu control anticipat a sumei de 1.354.635.237 ROL reprezentând TVA aferent perioadei 01 aprilie 2003 - 31 aprilie 2003 înregistrată în 14 mai 2003 la A.F.P. Timișoara și în 14 mai 2003 la Direcția de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș, finalizată prin procesul-verbal din data de 23 mai 2003 întocmit de inspectorii L. și O., prin care s-a aprobat rambursarea nelegală a sumei de 292.369.776 ROL, așa cum rezultă atât din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpata P., cât și din declarațiile martorilor, a fost însoțită de intervenția în favoarea SC C.A. SRL pe care inculpata P. a făcut-o pe lângă martorul B., căruia i-a cerut să repartizeze cererea de rambursare a TVA-ului depusă de această societate inspectoarei L.M. cu care inculpata era în relații apropiate (fiind foste colege de serviciu la SC C.A. SA, înainte de a fi angajate la finanțele publice, iar apoi au fost colege la Biroul rambursări TVA din cadrul D.G.F.P. Timiș). De altfel, din conținutul discuțiilor telefonice purtate între inc. P. și martora L. rezultă că martora îi comunica inculpatei P. tot ceea ce constata cu ocazia controalelor fiscale la societățile comerciale aflate în sfera de protecție a inculpatei P., iar apoi, de comun acord, stabileau modalitatea de rezolvare a eventualelor probleme (prin neîntocmirea actului de constatare, nedispunerea măsurilor legale, prin determinarea reprezentantului societății să-și retragă cererea de rambursare și să o depună la o dată ulterioară, după ce rezolvarea neregulilor contabile) astfel încât, urmare a intervenției inculpatei P. controlul a avut un caracter formal, societatea beneficiind în mod nelegal de deducerea de TVA pentru mai multe facturi fiscale emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL și SC U. SRL, facturi care nu îndeplineau condițiile legale (întrucât lipseau aceleași elemente ca la facturile analizate cu referire la controlul efectuat în septembrie 2003 la SC C.A.) și pentru facturile emise de SC M.C.C. România SRL aferent unor achiziții de băuturi alcoolice, aspecte care rezultă atât din raportul de constatare întocmit de specialiștii P.N.A., cât și din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale.

De altfel, caracterul formal al controlului și faptul că s-a încălcat metodologia de lucru rezultă, ca și în cazul controlului la care am făcut referire mai sus, și din concluziile raportului privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiș, în care se constată faptul că „(...) la soluționarea cererii de rambursare TVA cu control anticipat din 14 mai 2003 nu a fost respectată procedura prev. de art. 7 alin. (5), (6), (7) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 621 din 13 mai 2003. În ceea ce privește condițiile în care a fost acordată rambursarea TVA acuzarea consideră că este necesară reverificarea aspectelor constatate în procesul-verbal din 26 mai 2003 în legătură cu scutirea cu drept de deducere a TVA pentru lucrările de construcții de locuințe efectuate de SC C.A. SRL prin A.N.L. și pentru lucrările de consolidare și modernizare efectuate de societate la Spitalul clinic de copii în vederea stabilirii cu claritate a realității lucrărilor efectuate”. Organele de control din cadrul A.N.A.F. - Direcția de audit public intern au mai constatat că nu s-au respectat dispozițiile privind metodologia de compensare și de rambursare a TVA, deoarece inspectorii au menționat că au verificat modul de constituire și virare al mai multor impozite și fonduri, metodologia de lucru fiind încălcată și prin modul în care funcționarii din cadrul A.F.P. Timișoara au realizat compensarea creanțelor bugetare neachitate și modul în care au dispus restituirea TVA.

Cererea SC C.A. SRL de rambursare cu control anticipat a sumei de 1.842.932.886 ROL înregistrată în 11 noiembrie 2003 la A.F.P. Timișoara, finalizată prin procesul-verbal din 25 noiembrie 2003 al Direcției de Control Fiscal Timiș prin care s-a aprobat rambursarea în mod nelegal a sumei de 367.079.430 ROL, așa cum rezultă atât din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpata P., cât și din declarațiile martorilor, a fost însoțită de intervenția în favoarea SC C.A. SRL pe care inculpata P. a făcut-o pe lângă funcționarii din cadrul Direcției de Control Fiscal pentru rezolvarea cu celeritate a cererii și pentru efectuarea unui control formal, aspecte care rezultă și din raportul de constatare întocmit de specialiștii P.N.A., din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale și din concluziile raportului privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiș de Direcția de audit public din cadrul A.N.A.F., în care se constată faptul că la efectuarea controlului s-a încălcat metodologia de lucru.

Astfel, din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpata P. și inculpata A. rezultă că cele două au stabilit modul în care vor acționa în cazul acestei noi cereri ce urma să fie depusă de SC C.A. SRL, sens în care urmau să intervină la funcționarii din cadrul Direcției de Control Fiscal și totodată inculpata A. o informează pe inculpata P. despre demersurile pe care Ie-a făcut în legătură cu construcția casei din localitatea Dumbrăvița (despre faianța care urmează să vină din Italia, despre marmura și parchetul care urmează să fie montate, despre finisarea pereților, despre gardul care urmează să fie construit de SC A. SA din dispoziția expresă a inculpatei A., despre amenajarea curții, amenajare făcută tot de SC A. SA din dispoziția expresă a inculpatei A.).

Intervenția inculpatei P. s-a materializat nu doar în rezolvarea cu celeritate a cererilor și în virarea banilor (în condițiile în care așa cum rezultă din conținutul convorbirilor purtate de inculpata P. cu martorul B. Direcția de Control Fiscal avea multe cereri mai vechi ale altor societăți comerciale), ci și în caracterul formal al controlului și în aprobarea spre rambursare a întregii sume solicitate de SC C.A. SRL inclusiv pentru mai multe facturi emise de SC T.A. SRL, SC D. SRL, SC U. SRL, care, ca și facturile la care s-a făcut referire mai sus, nu îndeplineau cerințele legale, nefiind completate cu toate elementele obligatorii și nu erau însoțite de documentele justificative obligatorii conform dispozițiilor legale, situație în care nu putea fi acceptată rambursarea TVA-ului aferent acestor facturi, aspecte care rezultă atât din raportul de constatare întocmit în cauză de specialiștii P.N.A., din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale și din concluziile raportului privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiș efectuat de A.N.A.F. - Direcția de audit public intern.

Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat și faptul că inculpata P., în calitatea sa de director al A.F.P. Timișoara, a desfășurat activitățile infracționale descrise mai sus în scopul favorizării SC C.A. SRL, primind în schimb de la inculpata A., administratorul acestei societăți, foloase materiale necuvenite constând în construirea și amenajarea unei vile cu 9 camere și a unor anexe în localitatea Dumbrăvița, foloase necuvenite care însumează 3.378.838.555 ROL, deoarece la mijlocul anului 2002 inculpata P. și soțul său au angajat la A.

Bank - Sucursala Timișoara un credit care avea un termen de rambursare în 120 luni pentru a cumpăra imobilul situat în localitatea Dumbrăvița cu prețul de 20.000 dolari S.U.A. (14.000 dolari S.U.A. provenind din credit, conform contractului de vânzare-cumpărare autentic și din contractul de facilitate de credit din 29 mai 2002). La scurt timp după cumpărarea acestui imobil, inculpata P. a acceptat primirea de la inculpata A. (administrator al SC C.A. SRL) a lucrărilor de construire și amenajare a imobilului constituit din 9 încăperi (inclusiv gardul, anexele constând în garaj, bucătărie de vară, magazie, baie de serviciu, precum și lucrările privind dotarea acesteia cu instalații sanitare și centrală termică și amenajarea curții) din localitatea Dumbrăvița pe terenu! achiziționat anterior, lucrări care au fost efectuate de SC C.A.

SRL cu materiale de construcții scoase din fondurile acestei societăți și însușite de către inculpata A.M.E. în favoarea sa, aspecte care rezultă atât din conținutul convorbirilor telefonice purtate de cele două inculpate (din care rezultă în mod cert că bunurile încorporate în locuința inculpatei P., respectiv instalațiile sanitare, au fost achitate din fondurile SC C.A. SRL), din rezultatele verificărilor efectuate de organele de urmărire penală la SC R.I. SRL Timișoara (factura fiscală și certificatul de garanție au fost emise pe numele SC C.A.

SRL, iar la rubrica utilizator este consemnat numele inculpatei P.L. și adresa imobilului din localitatea Dumbrăvița) și la locuința inculpatei P. (unde au fost identificate ca fiind montate în cele două băi din imobilul său obiectele sanitare inclusiv cada cu hidromasaj și centrala termică, despre care se face referire în conținutul convorbirilor telefonice purtate de cele două), din rezultatul verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare Timiș în evidența contabilă a SC C.A. SRL (care au stabilit că factura R. a fost înregistrată în registrul jurnal de cumpărări aferent lunii septembrie 2003, iar suma de 205.684.022 ROL a fost achitată de către SC C.A.

SRL și nu a fost întocmit deviz de lucrări ori comandă), din raportul de constatare întocmit în cauză de specialiștii P.N.A., din raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul urmăririi penale (din care rezultă că bunurile respective au fost incluse în mod nelegal pe cheltuielile generale ale SC C.A. SRL prin întocmirea mai multor bonuri de consum deși bunurile nu se regăsească în patrimoniul societății ori în lucrările de construcții realizate în mod legal de societate, iar prin înregistrarea acestei facturi fiscale în contabilitate societății s-a diminuat baza impozabilă privind impozitul pe profit al SC C.A.

SRL cu valoarea acestor bunuri, cheltuielile respective nefiind deductibile fiscal, nefiind aferente veniturilor realizate la acea dată și nefiind efectuate în interesul societății), ca și din declarațiile martorilor B. (care a arătat că în toamna anului 2002 inculpata A. a fost cea care i-a cerut să facă proiectul de arhitectură pentru casa familiei P. ce urma să fie realizată de SC C.A. SRL, l-a pus în legătură cu familia P., dar l-a atenționat de la început să nu discute problemele financiare ale acestui proiect cu membrii familiei P. deoarece contravaloarea acestui proiect îi va fi decontată de SC C.A.

SRL odată cu alte lucrări aflate la acea dată în derulare între SC C.A. SRL și SC A.B. SRL, C.E. (care a arătat că în data de 22 septembrie 2004 sau în dimineața zilei de 23 septembrie 2004 inculpata A., care fusese citată pentru audiere la P.N.A., i-a cerut să întocmească devize ofertă pentru lucrările efectuate la locuința inculpatei P. în baza planurilor de construcție pe care le avea la dispoziție, inculpata încercând astfel să-și acopere activitatea infracțională efectuată în legătură cu construirea, amenajarea și dotarea imobilului inculpatei P., deși aceste devize s-a stabilit în mod cert că sunt false ca și moment al întocmirii lor și ca și conținut deoarece nu reflectă toate lucrările efectuate respectiv nu se regăsește ca fiind montată la locuința inculpatei centrala termică cu funcționare pe bază de gaze, ci în aceste devize este menționat în mod eronat că la locuința inculpatei s-ar fi montat un alt tip de centrală cu funcționare pe bază de combustibil ușor - motorină - aspect care rezultă din raportul de constatare al specialiștilor P.N.A.) și din faptul că proiectele pentru instalații și lucrări de construcții au fost efectuate de SC U.

SRL Timișoara (aparținând familiei A.). De asemenea, din verificările efectuate a rezultat că operațiile privind lucrările efectuate de SC C.A. SRL la imobilul inculpatei P.K.I. (valoarea lor, materialele de construcții înglobate) au fost înregistrate doar într-o foarte mică măsură în evidența contabilă a SC C.A. SRL, ca venituri realizate sau ca și cheltuieli individualizate pe lucrare.

Din probele administrate s-a mai stabilit că în cursul lunii decembrie a fost finalizată construcția casei inculpatei P. (când a fost achiziționat și montat mobilierul de la SC M. SRL), iar finalizarea tuturor lucrărilor (inclusiv curtea interioară și gardul împrejmuitor) a fost realizată, cu materialele de construcție utilizate din fondurile societății, de SC C.A. SRL în cursul lunii aprilie 2004, aspect care rezultă inclusiv din lămuririle date expertului tehnic de A.C. (consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 03 noiembrie 2004).

În ceea ce privește valoarea materialelor și a celorlalte cheltuieli suportate de SC C.A. SRL pentru construirea acestei vile, prin expertiză tehnică de evaluare a lucrărilor de construcții s-a stabilit că valoarea de construcție a imobilului, raportat la perioada de efectuare a lucrărilor, este în sumă totală de 3.411.708.155 ROL, din care 3.378.838.555 ROL reprezintă cheltuielile suportate de SC C.A. SRL (din care 2.839.360.131 ROL reprezintă costul lucrărilor și 539.478.424 ROL reprezintă TVA), iar suma de 32.869.600 ROL reprezintă cheltuieli privind taxe, racorduri și branșamente suportate de beneficiar, iar din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză în cursul urmăririi penale rezultă că în evidența contabilă a SC C.A. SRL au fost înregistrate două facturi fiscale emise de această societate pentru P.L., prima la data de 02 mai 2003 pentru suma totală de 370.000.000 ROL reprezentând „avans lucrări de construcții conform contract” (fără a se specifica numărul contractului sau obiectivul pentru care s-a facturat avansul respectiv, iar în absența specificării lucrării pentru care s-a emis această factură expertul a opinat că avansul achitat în perioada 02 mai 2003 - 20 mai 2003 nu poate fi considerat ca și contravaloare a lucrărilor de construcții aferente imobilului din localitatea Dumbrăvița) și a doua la data de 31 decembrie 2003 pentru suma totală de 415.250.500 ROL, reprezentând „lucrări construcții conform contract” (înregistrată în jurnalul de vânzări aferent lunii decembrie 2003, dar plata acestei facturi a fost efectuată doar la data de 28 septembrie 2004, după data dispunerii măsurilor preventive față de cele două inculpate).

Parchetul arată că din probele administrate pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că aceste facturi nu conțin date reale deoarece la data de 31 decembrie 2003 lucrările de construcții ale imobilului familiei P. erau finalizate, iar SC C.A. SRL ar fi trebuit să factureze întreaga valoare a lucrărilor de construcții efectuate, în evidența contabilă a SC C.A. SRL nu a fost identificat nici un deviz ori situație de lucrări, și nici alt document de evidență contabilă care să justifice modul în care a fost determinată suma de 415.250.500 ROL, iar din declarația inculpatei H. (care a întocmit a doua factură) rezultă că în data de 15 decembrie 2003 inculpata A. a plecat în concediu și i-a lăsat scris pe un bilet datele cu care să completeze factura respectivă pentru a putea colecta TVA deoarece era sfârșit de lună și de închidere a situațiilor contabile pe anul fiscal 2003.

Astfel din nota de redare a convorbirii telefonice din 23 octombrie 2003, orele 12.22, dintre inculpata P.K.I. și numita R.L., administrator al SC P.R. SRL, rezultă că diversele materiale de construcții procurate de această societate pentru inculpata P.K.I. au fost facturate la cerea acestei inculpate pe firma SC C.A. SRL, relevant fiind următorul dialog:

Din verificările efectuate de Garda Financiară la SC P.R. SRL, materializate în nota de constatare din 19 octombrie 2004, rezultă că această societate a emis către SC C.A. SRL un număr de 20 facturi fiscale în perioada 27 octombrie 2003 - 17 ianuarie 2004, în valoare de 50.267.955 ROL reprezentând diverse materiale de construcții (plăci ghips carton, profile, etc.), cât și materiale consumabile pentru construcții (șuruburi, burghie, bandă ghips carton, etc), materiale care urmărirea penală reține că sunt incluse în valoarea totală a imobilului din localitatea Dumbrăvița, oferit ca folos material necuvenit inculpatei P. de către inculpata A.

De asemenea, aceeași concluzie, că lucrările de construire a imobilului înglobând și materialele de construcții constituie în realitate un folos material necuvenit inculpatei P. pentru serviciile pe care aceasta Ie-a făcut în favoarea SC C.A. SRL, rezultă și din activitățile infracționale săvârșite de inculpata P., după ce imobilul său a fost finalizat de SC C.A. SRL, activități prin care a încercat să acopere faptul că imobilul a fost construit de această societate (determinarea inculpaților T., H. și P.L. la întocmirea unor acte false și la postdatarea lor) deși lucrările la imobil erau terminate la data efectuării recepției în luna august 2004, așa cum rezultă din declarațiile martorilor B.N., G.M. și H.J.C., din procesul-verbal de recepție care a fost folosit la intabularea imobilului în cartea funciară, din cererea adresată la data de 18 august 2004 de inculpatul P.L. Primăriei Dumbrăvița, privind eliberarea unei adeverințe care să ateste existența faptică a construcției conform autorizației de construire emise de primărie, adeverință care i-a fost emisă după ce martorul H. a verificat realitatea existenței construcției pentru a fi folosită la înscrierea în cartea funciară a imobilului.

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a acvirat dosarul Parchetului cu nr. 52/P/2004, s-au audiat martorii: D.D.P., J.J., B.N., A.T., S.V.M., L.M., G.G.O., C.M., C.S., C.R., M.T.S., C.F.A., B.A.F., B.A., B.M.L., B.M.S., B.C.D., C.C., N.L., H.J.C., S.D., C.A., I.M., G.M., J.I., R.G., G.M., B.N., V.I., D.D.N., C.I.M., B.V.L., C.D., L.G., T.D., F.I., H.F., au fost audiați inculpații în condițiile art. 323 C. proc. pen., fiind efectuate expertizele judiciare contabile, respectiv de construcții de către experții I.N. și D.M., și obiecțiunile la expertiză.

Cu privire la cele două expertize judiciare întocmite în faza de urmărire penală instanța constată că în momentul întocmirii acestora s-au încălcat dispozițiile art. 6 din Convenție, cu privire la dreptul la un proces echitabil.

În speță, la data efectuării expertizei tehnice contabile de către expertul H.P. și a expertizei în construcții efectuate de expertul I.G., inculpatele, față de care se luase măsura arestării preventive, nu au avut posibilitatea să propună obiective de expertiză ori de a prezenta înscrisuri sau alte acte contabile și nu au fost citate de către experți.

De asemenea, experții au fost desemnați de către Biroul local de expertize Arad, cu încălcarea dispozițiilor art. 33 lit. b) cu referire la art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 2/2000, în care se arată că în vederea emiterii recomandării experților, cererea se adresează Biroului local care funcționează pe lângă fiecare tribunal. În această situație cererea trebuia adresată Biroului local de expertize al Tribunalului Timiș și nu Biroului de expertize al Tribunalului Arad.

Scopul principal al art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, este de a arăta care sunt garanțiile procedurale care trebuie să însoțească judecarea acuzațiilor în materie penală.

Aceste garanții se referă, pe de o parte la instanța care trebuie sa fie independentă și imparțială, iar pe de altă parte, la procedură, ce trebuie să fie caracterizată prin a fi publică, echitabilă și desfășurată într-un termen rezonabil.

Dreptul la un proces echitabil nu se limitează la aspectele prevăzute de parag. 2 și 3 ale art. 6 ce enumeră în mod nelimitativ anumite drepturi care constituie elementele esențiale ale noțiunii mai generale de proces echitabil conținute în primul paragraf, noțiunea de proces echitabil presupunând printre altele și egalitatea armelor, precum și principiul contradictorialității.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității armelor, cere ca fiecare parte să beneficieze de posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței sau la urmărire penală, în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă.

În materie penală acest principiu presupune egalitatea armelor nu doar față de Ministerul Public, care susține acuzarea, dar și față de partea civilă. Acest principiu cere ca fiecare parte să aibă posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei, să își exprime punctul de vedere cu privire la existența, conținutul și autenticitatea acestor probe, într-o formă și intr-un interval de timp adecvate.

În temeiul acestui principiu trebuie acordat ambelor părți un drept comparabil de acces la dosarul cauzei, lipsa accesului la o parte din probele pe care se bazează acuzarea fiind de natură să ducă la constatarea încălcării acestui principiu, egalitatea armelor mai cere și acordarea posibilității pentru acuzat de a combate argumentele - invocate de partea adversă sau de Ministerul Public.

Neacordarea posibilității inculpatelor P.K.I., A.M. și H.A. aflate în stare de arest preventiv să propună obiective la rapoartele de expertiză întocmite la urmărirea penală, să ia legătura cu acești experți, să propună un expert care să controleze concluziile prezentate de expertul propus de procuror, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 din Convenție. În acest sens, în cauza Bonsch, hotărârea din 06 mai 1985, precum și prin hotărârea din 18 martie 1997, cauza Mantovanelli vs. Franța s-a considerat că întrucât reclamanții nu au avut posibilitatea de a propune un expert care să combată concluziile prezentate de expertul propus de procuror, dispozițiile art. 6 au fost încălcate.

În același sens, încălcarea prevederilor art. 6 din Convenție o reprezintă și lipsa accesului inculpatelor la o parte din probele pe care se bazează acuzarea, aceasta fiind de natură să ducă la constatarea încălcării principiului egalității armelor.

În concluzie, constatând încălcarea art. 6 din Convenție în momentul întocmirii rapoartelor de expertiză din faza de urmărire penală, instanța va înlătura concluziile acestor expertize și va avea un vedere numai rapoartele de expertiză întocmite in faza de cercetare judecătorească.

Prin rechizitoriul D.N.A., inculpata P.K.I. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; complicitate la delapidare, prev. de art. 26, art. 2151 alin. (2) C. pen., în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la fals intelectual, prev. de art. 25, art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea inculpatei A.M.E. să întocmească în fals decontul TVA aferent lunii februarie 2004 și declarația de impozit pe profit aferentă anului 2003, pe care aceasta Ie-a depus la organul fiscal, prin care, în mod artificial a creat datorii la bugetul de stat pentru a justifica astfel înființarea nelegală a popririi terțului SC C. SA; instigare la fals intelectual, prev. de art. 25, 289 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea învinuitului B.C.D. de a întocmi în fals la date diferite dar în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, documentația (titlurile executorii) pentru înființarea popririi asupra terțului SC C. SA și pentru punerea în executare a acestei măsuri de executare silită; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu semnarea actelor de executare, prin care a atestat în mod nereal date necorespunzătoare adevărului; uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu depunerea formelor de executare întocmite în fals la instanța de judecată pentru menținerea popririi și cu folosirea acestor documente pentru recuperarea sumei de bani de la SC C. SA; fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu emiterea unui certificat de atestare fiscală în favoarea SC C.A. SRL conținând date necorespunzătoare adevărului; instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25, 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea învinuitului B.M.S. să antedateze la data de 21 mai 2004 decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și declarația privind impozitul pe profit aferentă anului fiscal 2003, cu data de 12 martie 2004, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25, 290 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2), cu referire la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea inculpaților T.C.L. și P.L. să întocmească în fals și să semneze contractul de prestări servicii, situația de lucrări, facturile și chitanțele emise în numele SC D.R. SRL și SC C.C. SRL; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, neurmată de executare, prev. de art. 25, 29, 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea inculpatei A.M. să întocmească în fals sau să antedateze un contract pentru a justifica suma înregistrată în contul 462 al bilanțului contabil pe anul 2002, în eventualitatea efectuării unui control de către C. Bank - Sucursala Timiș; infracțiuni informatice prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., iar inculpata A.M.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de: cumpărare de influență, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003; dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; delapidare, prev. de art. 2151 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit.

g) din Legea nr. 87/1994 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, cu referire la art. 17 lit.

g) din Legea nr. 78/2000; fals intelectual la Legea contabilității, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; instigare la săvârșirea unor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, rămasă în forma tentativei, prev. de art. 25, 20 C. pen. rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 161/2003; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu întocmirea decontului TVA aferent lunii februarie 2004, a declarației de impozit pe profit aferentă anului 2003, cu date nereale, înscris care a fost depus la organul fiscal, prin care s-au atestat datorii nereale către bugetul de stat pentru justificarea înființării popririi asupra terțului de către A.F.P. Timișoara; fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu modificarea datelor reale din bilanțul contabil pe anul 2001 în scopul obținerii creditului solicitat de la C. Bank; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu falsificarea datelor reale din balanța de verificare sintetică de pe luna septembrie 2003, ce a fost depusă la C. Bank - Sucursala Timișoara, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Analizând infracțiunile reținute in sarcina inculpatelor A.M. și P.K.I. s-au constatat următoarele:

La 10 februarie 1999 D.G.F.P. Timiș, în calitate de beneficiar, a incheiat cu antreprenorul general SC C. SA un contract de construire pentru sediul comun al D.G.F.P. Timiș. La 10 martie 1999 între SC C. SA și SC C.A. SRL din Timișoara s-a încheiat un contract de subantrepriză, SC C.A. SRL urmând a executa o parte din lucrările de construcție la sediul D.G.F.P. Timiș. Datorită împrejurării că, potrivit contractului încheiat cu SC C. SA, se prevedea plata doar către antreprenorul general a lucrărilor de construcție, beneficiarul achita antreprenorului costul lucrărilor, însă antreprenorul general achita cu foarte mare întârziere subantreprenorului contravaloarea lucrărilor executate de acesta și recepționate de beneficiar. Astfel, s-a ajuns ca la începutul lunii februarie 2004 SC C. SA, în calitatea sa de antreprenor general, să aibă datorii către subantreprenorul său SC C.A. SRL de 2.415.496.986 ROL.

Situația plaților SC C. SA cu întârziere către subantreprenorul SC C.A. SRL din partea antreprenorului general a fost adusă la cunoștința beneficiarului de repetate ori, încercând-se găsirea unei modalități de schimbare a modului de plată, acreditându-se chiar ideea unor plăți directe din partea beneficiarului către subantreprenor pentru lucrările executate de acesta. În acest sens, exista chiar și un acord exprimat în scris de către Ministerul Finanțelor, Direcția Generală Monitorizare Achiziții, prin adresa din 19 decembrie 2000, în care se precizează că „persoana juridică achizitoare poate face decontarea directă a situațiilor de lucrări către subantreprenorii de specialitate la data la care s-a făcut alocația bugetară în baza unui acord scris între investitor, antreprenorul general, subantreprenorul de specialitate”.

Prin adresa din 11 ianuarie 2001, D.G.F.P. Timiș comunică SC C.A. SRL că pentru a se putea realiza pe viitor decontarea directă a contravalorii lucrărilor de construcție executate trebuie obținut acordul antreprenorului general, SC C. SA Arad.

Existând acest debit al antreprenorului general SC C. SA Arad către subantreprenorul SC C.A. SRL, situația fiind adusă la cunoștința beneficiarului D.G.F.P. Timiș, în baza declarațiilor depuse de SC C.A. SRL privind decontul de TVA, respectiv impozitul pe profit, A.F.P. Timișoara constată existența unei creanțe a SC C.A. SRL către bugetul de stat. Astfel, se emit două titluri executorii asupra debitoarei față de bugetul de stat SC C.A. SRL, din 12 martie 2004 pentru suma de 2.040.033.213 ROL, reprezentând TVA de plată, respectiv din 12 martie 2007 pentru suma de 420.246.752 ROL, impozit pe profit de plată către bugetul de stat.

Pentru recuperarea acestor creanțe la bugetul de stat, A.F.P. Timișoara, cunoscând ca SC C.A. SRL are de încasat de la SC C. SA Arad sume de bani, a demarat, potrivit C. fisc., executarea silită prin poprirea sumelor de bani ce erau datorate de SC C. SA. Această poprire a fost înființată prin adresa din 15 martie 2003. Continuând această procedură de executare silită asupra terțului, debitor al persoanei urmărite, A.F.P. Timiș depune la instanța competentă, Judecătoria Arad, o cerere prin care solicită instanței menținerea popririi instituite asupra terțului SC C. SA Arad prin adresa de înființare a popririi din 16 martie 2004 și să se dispună începerea executării silite.

Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 3907 din 08 iunie 2004, pronunțată în Dosar nr. 5142/2004, rămasă irevocabilă prin reapelare, admite în parte cererea reclamantei creditoare A.F.P. Timișoara și dispune menținerea popririi asupra terțului poprit SC C. SA Arad, poprire ce a fost instituită prin adresa din 16 martie 2004, respingând capătul de cerere având ca obiect dispunerea începerii executării silite. În esență, motivarea hotărârii s-a întemeiat pe recunoașterea datoriei de către terțul poprit SC C. SA Arad, pe care o avea față de debitorul SC C.A. SRL.

Relevant în aprecierea stării de fapt cu privire la această poprire instituită față de terțul SC C. SA este și declarația martorului C.D., președinte al SC C. SA, care, în mod constant, atât în faza urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a explicat mecanismul și modalitatea în care s-a instituit poprirea asupra conturilor societății sale. Esențiale sunt susținerile acestui martor cu privire la recunoașterea datoriei către SC C.A. SRL, precum și la împrejurarea că prin instituirea popririi SC C. SA nu a fost afectată în vreun fel, apreciind în cele din urmă chiar firesc că datoriile acumulate de societatea sa să fie achitate.

Prin urmare, relativ la operațiunea de înființare a popririi terțului SC C. SA, se poate reține legalitatea acesteia. În sprijinul acestor concluzii se înscriu și concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în faza de cercetare judecătorească, ce susține de asemenea aceste aspecte, existând o analiză amplă în cadrul acestei probe științifice a premiselor și condițiilor concrete în care s-au derulat operațiunile de executare silită, toate fiind expuse în cadrul raportului de expertiză, respectiv în răspunsul la obiecțiuni al acelorași experți, probă științifică admisă de instanță.

În această situație, nu sunt întrunite elementele constitutive privind săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25, 289 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea învinuitului B.C.D. de a întocmi în fals la date diferite, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale unice documentația (titlurile executorii) pentru înființarea popririi asupra terțului SC C. SA și pentru punerea în executare a acestei măsuri de executare silită; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu semnarea actelor de executare, prin care a atestat în mod nereal date necorespunzătoare adevărului; uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu depunerea formelor de executare întocmite în fals la instanța de judecată pentru menținerea popririi și cu folosirea acestor documente pentru recuperarea sumei de bani de la SC C. SA, reținute în sarcina inculpatei P.K.I. Același raport de expertiză explică modalitatea în care au fost stabilite debitele față de bugetul de stat pentru SC C.A. SRL, natura acestor debite, respectiv TVA de plată sau impozite, precizând posibilitatea ca anumite declarații fiscale ale agentului economic să poată suferi modificări, respectiv aduceri la zi, în funcție de situația economico-financiară a subiectului fiscal.

Având în vedere cele arătate mai sus cu privire la expertizele efectuate în faza de urmărire penală, au fost înlăturate concluziile acestor expertize în care s-a apreciat că SC C.A. SRL nu ar fi avut datoriile față de bugetul de stat în cuantumul declarat, apreciind că înființarea popririi este nelegală deoarece nu se datorau aceste sume. Această expertiză nu face nici o referire la posibilitățile agentului economic de a face declarații rectificative, sau de a actualiza periodic, în funcție de situația economico-financiară debitele sale față de bugetul de stat.

Expertiza din faza de urmărire penală a exclus în mod arbitrar orice posibilitate a agentului economic subiect fiscal de a modifica fie rectificativ, fie prin reveniri ulterioare situația debitelor față de bugetul de stat. Deși la momentul în care s-a efectuat expertiza nu era stipulată o normă expresă în acest sens, ulterior, evoluția legislației a venit în reglementarea acestei necesități de ordin obiectiv, prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 179 din 14 mai 2007, instituindu-se posibilitatea rectificării deconturilor de TVA printr-o adresă, fără a se mai aștepta termenul de depunere a declarațiilor aferente lunilor următoare.

Un aspect de necontestat ce se regăsește atât în expertiza de la urmărirea penală, cât și cea din faza de cercetare judecătorească este acela ca SC C.A. SRL, din banii popriți la terțul SC C. SA a achitat exclusiv din contul de Trezorerie obligații față de bugetul de stat.

Aceste probe științifice, fundamentate pe înscrisuri, înlătură susținerea acuzării, relativ la influența inculpatei P.K.I. asupra funcționarilor din cadrul D.G.F.P. Timiș pentru instituirea popririi și executarea silită a terțului SC C. SA Arad ca și cele cu privire la caracterul fals al celor două înscrisuri, respectiv decontul TVA și declarația de impozit pe profit.

Relativ la maniera de a înregistra aceste declarații fiscale, martorii B.M.S. și B.C.D. au arătat cu prilejul audierii lor în ședința publică prezentând situația existentă la sediul A.F.P. la acea vreme, și explicând de ce apare un singur număr de sigiliu pe aceste declarații.

Tot din declarațiile acestor martori nu se confirmă susținerea acuzării că, datorită atitudinii autoritare a inculpatei P.K.I., au procedat astfel, ei înțelegând că trebuie să înregistreze anumite declarații pe care agentul economic Ie-a prezentat organului fiscal.

Cu privire la eliberarea certificatului de atestare fiscală din 12 decembrie 2003 în vederea participării SC C.A. SRL la o licitație pentru efectuarea de lucrări de construcție la Spitalul Timișoara, răspunsul este dat de expertiza contabilă efectuată în faza cercetării judecătorești, ce conchide că eliberarea acestui certificat de atestare fiscală de către A.F.P. Timișoara s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale pentru emiterea lui, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 25, 288 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea martorului B.M.S. să antedateze la data de 21 mai 2004 decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și declarația privind impozitul pe profit arefemtă anului fiscal 2003, cu data de 12 martie 2004.

Experții mai evidențiază aspectul existenței în mai multe exemplare ale aceleeași fișe de evidență pe plătitor a debitelor în care se regăsesc inserate valori diferite, iar A.F.P. Timișoara a precizat că programul pe evidența de plătitor era în faza experimentală în perioada analizată, fișele pe plătitor pot reflecta situații diferite, dacă sunt listate la date diferite.

Cu privire la acest punct al rechizitoriului, concluzia expertului desemnat în faza de urmărire penală a fost înlăturată deoarece acesta a examinat exclusiv un singur exemplar al fișei de evidență din care ar rezulta un debit de 1.913.918 ROL, opinând că eliberarea acestui certificat s-a efectuat în condiții nelegale. Ori, așa cum s-a arătat, existența unui debit într-una din fișe este rezultatul unei erori materiale datorată programului informatic al A.F.P. Timișoara aflat în fază experimentală la acea perioadă.

Referitor la furnizarea de către inculpata P.K.I. de date cu privire la situația financiară a Bibliotecii Centrale Universitare inculpatei A.M., acuzarea reține că în considerarea primirii unui folos material necuvenit, inculpata P.K.I. a informat-o pe inculpata A.M. cu privire la sumele de bani aflate în contul Bibliotecii Centrale Universitare cu care SC C.A. SRL era în relații contractuale, având de încasat 1,7 miliarde ROL. Prețul plătit pentru aceste informații era reprezentat de instalațiile sanitare și centrala termică pentru imobilul inculpatei P. din localitatea Dumbrăvița.

Starea de fapt descrisă la capitolul I al rechizitoriului este încadrată în drept ca fiind săvârșită de către inculpata A.M. a infracțiunilor de: fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 - în legătură cu falsificarea decontului TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, care au fost depuse la organul fiscal, cumpărarea de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 corelativă infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) C. pen. comise de inculpata P.K.I., dare de mită, prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 corelat infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comise de inculpata P. și delapidare prev. de art. 2151 alin. (2) C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu însușirea din patrimoniul SC C.A. SRL pe care îl administra în calitatea sa de director al acestei societăți a materialelor de construcție și a altor bunuri în valoare de 3.378.838.555 ROL în imobilul construit inculpatei P.K.I.

Potrivit art. 289 C. pen., constituie infracțiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzatoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Din starea de fapt reținută, potrivit celor expuse mai sus, rezultă că întocmirea celor două înscrisuri - declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003 și decontul TVA aferent lunii februarie 2004, nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât înscrisurile, la momentul întocmirii lor, fiind emanate de la o societate comercială, respectiv SC C.A. SRL, nu pot avea calitatea de înscrisuri oficiale, în sensul prevederilor art. 289 C. pen. Mai mult, nici condiția de a fi atestate fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului nu subzistă, astfel că lipsește elementul material, respectiv latura obiectivă a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește susținerea acuzării că inculpata P.K.I. a săvârșit infracțiuni informatice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003, instanța, din analiza materialului probator, a constatat că nu s-a făcut dovada existenței acestor fapte.

Art. 61 din Legea nr. 78/2000 încriminează cumpărarea de influență ca fiind promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase direct sau indirect unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Din starea de fapt reținută nu rezultă că inculpata A.M. ar fi oferit foloase necuvenite inculpatei P.K.I. pentru ca aceasta din urmă să își traficheze influența la alte persoane, pentru a obține facilități în favoarea SC C.A. SRL și a inculpatei A.M. personal.

Probatoriul administrat relevă că edificarea locuinței familiei P. din locuința Dumbrăvița s-a făcut pe bază contractuală oneroasă, existând documente ce atestă plata prețului la valoarea contractată, astfel că nu se poate reține obținerea de către inculpata P. a unui folos necuvenit.

Din alternativele încriminate în textul citat al art. 61, Parchetul s-a mărginit în a reține ca modalitate de săvârșire din punctul de vedere al laturii obiective, darea folosului material necuvenit, care este constituit din casa din localitatea Dumbrăvița. Ori, atâta vreme cât pentru aceasta, așa cum se va arăta și ulterior, pe larg, există dovada plății, condiția cerută de lege de creare a unui folos lipsește.

Mai mult, nici condiția esențială pentru reținerea acestei infracțiuni, nu s-a dovedit, respectiv determinarea unui funcționar de a face sau a nu face un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Directorul D.G.F.P. Timiș, martorul J.J., și-a executat atribuțiile de serviciu apreciind asupra actelor întocmite, fără a fi influențat sau determinat de inculpata P.K.I., iar funcționarii A.F.P. Timișoara însărcinați cu înregistrarea documentelor de asemenea și-au exercitat atribuțiile de serviciu fără a fi determinați de vreo altă persoană, de către aceeași inculpată.

În consecința faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 de către inculpata A.M. corelative infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) C. pen., reținută în sarcina inculpatei P.K.I.

Potrivit art. 255 C. pen. constituie infracțiunea de dare de mită promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254 C. pen.

Din punct de vedere al laturii obiective în sarcina inculpatei A.M. se reține prin actul de inculpare modalitatea de săvârșire a acestei fapte prin aceea că a dat foloase inculpatei P. pentru serviciile sale, folosul constând în construirea casei acesteia din urmă.

În ceea ce privește această infracțiune nu a putut fi reținută existența condiției esențiale de a crea funcționarului un folos atâta vreme cât SC C.A. SRL a încheiat contract cu familia P. în mai 2003 pentru care s-a plătit în 02 mai 2003 un avans, mai apoi pe parcursul derulării lucrărilor de construcții s-au achitat parte din preț, iar după recepția finală valoarea integrală.

Faptei imputate îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, a infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 de către inculpata A.M., corelative infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reținute în sarcina inculpatei P.K.I.

Potrivit prev. art. 2151 C. pen., constituie infracțiunea de delapidare însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar în interesul său sau pentru altul de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.

Cu privire la infracțiunea de complicitate la delapidare sub forma tăinuirii repetate, prev. de art. 26 rap. la art. 2151 alin. (2) C. pen., în legătură cu însușirea de către coinculpata A.M., din fondurile SC C.A. SRL în interesul inculpatei P.K.I., a materialelor de construcții și a altor cheltuieli ocazionate de construirea imobilului din localitatea Dumbrăvița, actele de complicitate constând în promisiunea că va tăinui aceste bunuri sau o va favoriza pe inculpata A.M., Tribunalul a constatat următoarele:

S-a reținut în rechizitoriu că inculpata A.M. și-a însușit din patrimoniul SC C.A. SRL, materiale de construcții în valoare de 3.378.838.555 ROL.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare s-a observat că elementul material constă dintr-o acțiune de sustragere definitivă sau temporară a unui bun din patrimoniul unei persoane juridice în posesia sau detenția căreia se afla, de către o persoană care îl gestionează sau îl administrează.

Însușirea, folosirea sau traficarea reprezintă modalități ale sustragerii. În caz de delapidare, prin folosire sau traficare, dacă obiectul material este o sumă de bani, paguba este reprezentată prin echivalentul dobânzii legale.

Urmarea imediată la infracțiunea de delapidare constă în speță în paguba produsă prin echivalentul dobânzii legale pe durata folosirii sumei.

Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de delapidare, este necesar să existe o legătură de cauzalitate între modalitățile sustragerii și urmarea imediată.

În speță, pe de o parte, prin raportul de expertiză judiciară contabilă, s-a făcut dovada că prețul stabilit pentru construirea casei familiei P., a fost achitat, așa cum am arătat mai sus, nefiind stabilită existența pagubei produse SC C.A. SRL, care nu s-a constituit parte civilă.

În consecință, din moment ce nu s-a dovedit săvârșirea infracțiunii de delapidare în sarcina autorului, A.M., nu s-a putut reține complicitate la această infracțiune în sarcina inculpatei P.K.I.

De altfel, din starea de fapt expusă în capitolul I al rechizitoriului rezultă că obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie aceeași casă de locuit construită de SC C.A. SRL familiei inculpatei P., iar pe cale de consecință, un eventual prejudiciu ar putea fi localizat doar în patrimoniul acestei societăți comerciale.

Din examinarea probelor, potrivit celor mai sus arătate, rezulta că SC C.A. SRL a încasat contravaloarea lucrărilor de construcții ale imobilului, ele se regăsesc în contabilitatea acestei societăți, ceea ce exclude existența vreunei pagube.

De altfel, însăși SC C.A. SRL, prin înscrisul depus la dosar precizează că nu a suferit nici o pagubă și nu are pretenții civile, aceste susțineri fiind confirmate și de concluziile expertizelor tehnice efectuate în cauză.

Un argument comun ce vine în sprijinul soluțiilor de achitare pentru infracțiunile de rezultat reținute în sarcina inculpatei A.M. este acela ca cele trei infracțiuni de cumpărare de influență, dare de mită și delapidare, în cazul în care ar fi reținute, ar avea același obiect material, anume casa din localitatea Dumbrăvița, construită de SC C.A. SRL inculpatei P.

Este evident însă că din punct de vedere al principiului legalității încriminării astfel cum este consacrat în art. 2 C. pen., aceeași activitate materială, în speță activitatea de a da un folos necuvenit inculpatei P., nu poate fi încadrată în același timp în prevederile a trei infracțiuni distincte.

Pentru a se documenta cu privire la posibilitățile de a contracta noi credite pentru SC C.A. SRL, inculpata A.M., însoțită de inculpata P.K.I., s-a deplasat la inceputul lunii octombrie 2003 la sucursala din Timișoara a C. Bank pentru a obține informații cu privire la condițiile de creditare. Deși în rechizitoriu se susține cu certitudine că demersul viza informații cu privire la acordare credit Phare, în urma analizei ansamblului probator nu rezultă această împrejurare. La sucursala C. Bank din Timișoara nu există depusă sau înregistrată vreo solicitare în scris privind acordarea unui credit Phare. Mai mult, martorul T.D.V., director la acea vreme a sucursalei C. Bank din Timișoara, cu prilejul audierii sale în fața instanței, afirmă că C. Bank nu gestiona astfel de credite, ceea ce făcea imposibilă o solicitare adresată acestei instituții bancare privind acordarea de credite Phare. Nici cu privire la valoarea sumei solicitate cu titlu de împrumut nu există vreo proba certă, afirmația că solicitarea ar fi vizat suma de 130.000 euro nu are suport probator.

Cercetările derulate de organele de urmărire penală sub acest aspect, așa cum se poate desprinde și din materialul de urmărire penală, au demarat în urma găsirii unor înscrisuri la sediul sucursalei C. Bank Timișoara, care provin de la SC C.A. SRL. De menționat, încă o dată, că aceste înscrisuri nu erau înregistrate în nici un fel la această sucursală, ele aflându-se la persoana cu care inculpatele au discutat în vederea obținerii informațiilor necesare referitoare la o eventuală creditare viitoare.

În opinia acuzării, prezentarea acestor acte contabile fără vreo cerere, reprezintă o încercare de a obține în mod nelegal un credit Phare și se bazează pe raportul de constatare al specialiștilor D.N.A., care au apreciat că documentele depuse de SC C.A. SRL la sucursala C. Bank Timișoara sunt alterate tocmai pentru a crea aparența întrunirii condițiilor de eligibilitate pentru acordarea creditului. Se reține că bilanțul aferent anului 2001 depus la C. Bank conține date diferite față de bilanțul depus la D.G.F.P. Timiș, iar balanța contabilă aferentă lunii septembrie 2003 găsita la C. Bank conține date diferite față de balanța ridicată de la SC C.A. SRL.

În răspunsul comun dat de experții contabili ce au efectuat raportul de expertiză în faza de cercetare judecătorească, se afirmă că nu a existat nici o cerere înregistrată pentru obținerea de credite, balanța de verificare aferentă lunii septembrie 2003 și bilanțul din anul 2001 nu au fost înregistrate la C. Bank - Sucrusala Timișoara, iar modalitățile în care au fost efectuate modificările nu au produs consecințe juridice, concluzia experților fiind aceea că demersul SC C.A. SRL nu putea duce la obținerea unui credit de orice fel.

Această concluzie a experților este confirmată și prin declarația martorilor C.A., I.M. și N.L., care au afirmat în fața instanței că în urma analizei datelor notificate nu îi confereau SC C.A. SRL posibilitatea de a fi încadrată în vreun grad de eligibilitate, finalitatea fiind excluderea de la orice formă de creditare a acestei societăți.

Relevanta este și adresa C. Bank din 19 aprilie 2005, din cuprinsul căreia rezultă în mod indubitabil că C. Bank nu are în obiectul lui de activitate administrarea de credite Phare. Este eronată susținerea din rechizitoriu că inculpatele au recunoscut săvârșirea faptelor, deoarece din depozițiile acestora rezultă clar că recunoașterea comportă doar asupra deplasării la unitatea C. Bank în vederea informării asupra condițiilor de creditare.

Această stare de fapt este încadrată de acuzare în ceea ce o privește pe inculpata A.M. în infracțiunile de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, corelativă infracțiunii de trafic de influență săvârșită de inculpata P.K.I. prin intervenția sa la conducerea C. Bank Timișoara, în scopul mai sus indicat în considerația aceluiași folos material; fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu modificarea prin fals a datelor din bilanțul contabil pe anul 2001, înscris care prin depunerea lui la organul fiscal devine înscris oficial în sensul prev. de art. 150 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu modificarea datelor contabile din balanța sintetică pe luna septembrie 2003 ce a fost depusă la C. Bank Timișoara; instigare la săvârșirea unor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene, în forma tentativei, prev. de art. 25, 20 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu instigarea inculpatei H. de a prezenta la C. Bank Timișoara documentele contabile falsificate în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene ori din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 78/2000 constituie infracțiune de cumpărarea de influență promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase direct sau indirect unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Inculpata A.M. este acuzată că în schimbul oferirii folosului - casa din localitatea Dumbrăvița - inculpatei P.K.I., i-a cerut acesteia să intervină la conducerea C. Bank pentru a beneficia de un credit Phare, fără a exista probe în acest sens, iar faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive, mai exact latura obiectivă.

Potrivit art. 288 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, iar potrivit alin. (2) falsul din alin. precedent săvârșit de un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu este mai grav.

În ceea ce privește bilanțul contabil pe anul 2001 nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii care atrage incidența acestui text de lege, deoarece nu s-a propdus nici o consecință juridică.

Potrivit art. 290 C. pen. constituie fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

În ceea ce privește această faptă imputată inculpatei A.M. urmează a se aprecia că nu întrunește elementele constitutive pentru a fi infracțiune. Așa-zisa alterare a datelor în balanța sintetică pe luna septembrie 2003 găsită la Sucursala Timișoara a C. Bank nu poate produce în nici un fel consecințe juridice, aspect confirmat de probele mai sus arătate. În plus e de menționat că raportat la data când se reține în rechizitoriu că a fost depusă la C. Bank această balanță, începutul lui octombrie 2003, datele din curpinsul balanței erau susceptibile de a fi modificate oricând, în funcție de activitatea economico-financiară a SC C.A. SRL.

Potrivit art. 181 din Legea nr. 78/2000 constituie infracțiune folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Potrivit art. 20 C. pen., tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

Potrivit art. 25 C. pen., instigator este persoana care cu intenție determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

Ca stare de fapt inculpatei A.M. i s-a reținut că a determinat-o pe inculpata H.A. de a prezenta la C. Bank documente false. Așa cum s-a arătat, documentele nu întrunesc condițiile de a fi reținute ca false în sensul legii penale, însă în ceea ce privește reținerea acestei infracțiuni se impune a fi precizate următoarele:

C. Bank nu are ca obiect de activitate gestionarea de credite Phare, iar SC C.A. SRL nu a înregistrat nici o solicitare scrisă în sensul de a beneficia de vreun credit, documentele găsite de organele de urmărire penală la C. Bank nu erau apte de a produce nici un fel de consecințe juridice și financiare, fiind imposibil ca pe baza lor să se obțină vreun credit de orice fel, starea de fapt redată îmbracă forma unei tentative absolut improprii care potrivit art. 20 alin. (3) C. pen. nu este încriminată. Potrivit textului de lege nu există tentativă când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. Starea de fapt expusă se încadrează pe deplin în acest text de lege, atât martorii audiați în cauză cât și experții contabili susținând imposibilitatea ca prin demersul imputat, SC C.A. SRL să beneficieze de vreun credit.

În urma desfășurării activităților economice în cadrul SC C.A. SRL, potrivit drepturilor conferite de legislația în vigoare în materia restituirii și deducerii TVA, societatea a formulat, în perioada august 2003 - februarie 2004, un număr de trei solicitări, având ca obiect rambursarea TVA colectată și vărsată la bugetul de stat.

Cu privire la modalitatea de soluționare a cererii de restituire TVA din 25 august 2003 prin care agentul economic SC C.A. SRL solicita A.F.P. Timișoara ca în urma unui control anticipat să dispună asupra rambursării sumei de 3.756.403.170 ROL aferentă lunii iulie 2003 s-a apreciat că aceasta a fost soluționată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse de legislația aplicabilă la acea vreme, iar procesul-verbal de control întocmit de inspectoarea B.M., audiată ca martor, corespunde realității.

Nu s-a putut reține împrejurarea că desemnarea acestei inspectoare pentru a efectua controlul fiscal anticipat în soluționarea cererii s-a făcut exclusiv la intevenția inculpatei P.K.I., deoarece nu există probe în acest sens.

Martorii audiați în cauză, A.T., B.M. nu confirmă aceste aspecte. Martorul A.T. afirmă că nu avea cunoștință de vreo relație apropiată a inculpatei P.K.I. cu SC C.A. SRL, iar martora B.M. relatează doar aspecte tehnice cu privire la modalitatea în care a efectuat controlul fiscal anticipat.

Analizând legislația aplicabilă în materia controalelor anticipate de rambursare a TVA rezultă că acest control trebuie realizat cu operativitate, în termenul de 30 zile prevăzut de lege. Cererea a fost depusă la organul competent în 25 august 2003, iar persoana însărcinată cu efectuarea controlului anticipat s-a deplasat la sediul societății în data de 09 septembrie 2003. Cum în timpul derulării controlului s-a ajuns la constatarea împrejurării că între timp, datorită activității economico-financiare a SC C.A. SRL au apărut modificări referitoare la TVA, respectiv că la data controlului suma ce putea fi aprobată la rambursare era cu 400.000.000 ROL mai mică, acestea reprezentând TVA de plată din partea SC C.A. SRL, inculpata A.M. a formulat o nouă cerere pentru rambursarea de TVA la data de 10 septembrie 2003.

Prin această nouă cerere din 10 septembrie 2003, înregistrată la A.F.P. Timișoara, SC C.A. SRL prin reprezentantul ei, inculpata A.M. a solicitat să se dispună rambursarea sumei de 3.297.017.309 ROL, sumă în care era inclusă și perioada aferentă lunii august 2003.

În aceste noi condiții, în urma controlului efectuat, s-a aprobat rambursarea sumei de 3.193.448.991 ROL, 101.454.447 ROL urmând a fi reportată în decontul lunii septembrie 2003, iar prin același act de control s-a respins cererea de rambursare a sumei de 2.113.871 ROL.

Susținerea din actul de inculpare cu privire la caracterul formal efectuat de martora B.M., fără verificarea temeinică a documentelor de evidență contabilă, cu explicația că metoda de control a fost prin sondaj, nu este reală. În fundamentarea acestei concluzii vin și concluziile experților contabili ce au efectuat expertiza tehnică în faza de cercetare judecătorească, care consemnează că martorul B.M., cu privire la TVA deductibilă și TVA colectată a efectuat un control total și nu prin sondaj, deoarece au fost verificate toate facturile fiscale înscrise în jurnalul pentru cumpărări și jurnalul pentru vânzări, aceeași idee fiind reluată și în răspunsul la obiecțiunile formulate la expertiza contabilă, aflat în răspunsul experților.

În urma cererii înregistrate la A.F.P. Timișoara din 14 mai 2003, SC C.A. SRL, prin inculpata A.M. ca administrator, a solicitat rambursarea sumei de 1.354.635.237 ROL, reprezentând TVA aferent perioadei 01 aprilie - 31 aprilie 2003, cererea fiind înaintată D.G.F.P. Timiș, unde a fost repartizată spre soluționare inspectoarei L.M. audiată ca martor.

La 23 mai 2003 martorii L.M. și O.J., inspectori de specialitate în cadrul D.G.F.P. Timiș au efectuat controlul anticipat în vederea soluționării cererii depusă la 14 mai 2003, iar la finalizarea acestui control, prin procesul-verbal întocmit s-a aprobat pentru rambursare suma de 1.354.635.237 ROL, suma de 196.275.932 ROL fiind reportată în decontul lunii următoare.

Susținerea cu privire la acest control, că a fost unul formal, deoarece nu au fost identificate facturile care nu îndeplineau condițiile legale pentru a fi dedus TVA-ul nu este fondată, în acest sens, sunt relevante concluziile expertizei judiciare contabile din faza de cercetare judecătorească unde se afirmă că inspectorii L.M. și O.J. au efectuat un control total și nu prin sondaj, deoarece au fost verificate toate facturile fiscale înscrise în jurnalul pentru cumpărări și jurnalul pentru vânzări.

La 11 noiembrie 2003 SC C.A. SRL prin administrator A.M. a solicitat rambursarea TVA în sumă de 1.842.932.886 ROL, cerere ce a fost înaintată D.G.F.P. Timiș spre competentă soluționare. La 20 noiembrie 2003 martorii R.G. și G.O. întocmesc procesul-verbal din 25 noiembrie 2003, prin care au aprobat rambursarea întregii sume solicitate potrivit cererii depuse de agentul economic la 11 noiembrie 2003.

Nici acest control nu s-a putut reține că ar fi avut un caracter formal, atâta vreme cât, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă din faza de cercetare judecătorească rezultă că SC C.A. SRL avea dreptul la rambursări TVA aferent facturilor controlate.

Mai mult, chiar inspectorii care au efectuat controale anticipate în vederea soluționării cererilor de rambursare TVA, cu prilejul audierii lor ca martori, afirmă că au respectat legislația în vigoare pentru activitatea lor de control, procesele-verbale fiind întocmite fără a interveni inculpata P.K.I. în favoarea agentului economic controlat.

Nu s-a putut reține o activitate de influență a inculpatei P.K.I. asupra inspectorilor de specialitate însărcinați cu efectuarea controalelor anticipate în vederea rambursării TVA către SC C.A. SRL, fiind unanim recunoscut principiul în materia penală că prezumțiile nu pot sta la baza stabilirii unei vinovații, pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție instituită de art. 66 C. proc. pen., fiind necesare probe.

În opinia acuzării, atitudinea inculpatei P., este determinată de intenția ei de a obține același folos material injust, respectiv casa pe care SC C.A. SRL o construia acesteia, dar această susținere nu a fost probată prin nici un mijloc de probă.

Aceleași susțineri din rechizitoriu pleacă de la o premisă că bugetul de stat a fost prejudiciat prin rambursarea în mod nelegal către SC C.A. SRL a sumei de 1.009.485.460 ROL a TVA.

Dacă inițial urmărirea penală a început împotriva inculpatei A.M. pentru săvârșirea sub acest aspect al rambursării TVA, pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., pe măsură ce probele au fost administrate în cauză, respectiv expertiza contabilă în faza de urmărire penală ulterior prejudiciul a suferit modificări consistente.

Coroborând concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară cu răspunsul la obiecțiunile formulate și cu precizările experților se desprinde concluzia că SC C.A. SRL a avut dreptul la rambursarea TVA-ului în cuantumul în care s-a dispus prin fiecare act de control încriminat în rechizitoriu ca fiind nelegal.

Un singur aspect diferă față de unul din actele de control, respectiv cel întocmit de martora B.M. și care vizează suma de 2.265.355 ROL, despre care experții afirmă că SC C.A. SRL nu avea dreptul la rambursarea acestei sume de TVA și care reprezintă contravaloarea unor bunuri de consum casnic.

Potrivit art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, iar potrivit alin. (2) înșelăciunea este mai gravă dacă s-a săvârșit prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Activitatea materială reținută ca stare de fapt potrivit celor de mai sus nu se încadrează în prevederile acestui text de lege. Nu poate fi vorba de săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prin depunerea și înregistrarea la organul competent a unor cereri care au fost soluționate în urma unor controale efective de către inspectorii de specialitate.

După cum s-a arătat, persoanelor desemnate cu efectuarea controlului anticipat Ie-a fost prezentate întreaga documentație necesară pentru a putea hotărî cu privire la cuantumul sumei ce se cuvenea cu titlu de rambursare TVA SC C.A. SRL. Aceste persoane, prin declarațiile lor, nu au făcut referire la nici o activitate de inducere în eroare, fie prin acte comisive, fie prin omisiune, de natură a altera constatările materializate prin procesele-verbale întocmite.

Nici condiția esențială cerută de lege pentru a putea fi reținută infracțiunea de înșelăciune cu privire la existența unei pagube nu este îndeplinită, deoarece, potrivit concluziilor expertizei contabile, sumele ce au fost plătite SC C.A. SRL cu titlu de rambursare TVA se cuveneau acestei societăți.

Se impune a fi examinată și poziția părții civile D.G.F.P. Timiș care a precizat prin adresa aflată la dosar fond că s-a constituit parte civilă la solicitarea D.N.A., ceea ce duce la concluzia că în evidențele organului fiscal, SC C.A. SRL nu figurează înregistrată cu datorii. Astfel, faptelor imputate inculpatei A.M.E. le lipsește unul din elementele constitutive pentru a fi infracțiune, respectiv latura obiectivă și paguba.

În ceea ce privește săvârșirea de către această inculpată, cu privire la rambursarea de TVA, a infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, așa cum s-a făcut referire cu prilejul celor arătate mai sus, nu pot fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 78/2000 constituie infracțiunea de cumpărare de influență promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase direct sau indirect unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.”

Se face referire în rechizitoriu la înțelegerea prealabilă dintre inculpatele P.K.I. și A.M., în scopul obținerii aceluiași folos material prin construirea și amenajarea imobilului inculpatei P.K.I. din locuința Dumbrăvița.

Între SC C.A. SRL în calitate de constructor și inculpatul P.L. s-a încheiat un contract de construire prin care părțile au convenit ca SC C.A. SRL să construiască beneficiarului o locuință unifamilială cu garaj, în localitatea Dumbrăvița, pe terenul beneficiarului. Potrivit clauzelor acestui contract prețul locuinței a fost stabilit la 60.000 dolari SUA + TVA, achitabil în RON la cursul oficial al Băncii Naționale a României din ziua facturării.

Ca modalitate de plată s-a stabilit că 20% din valoarea locuinței se va achita la începerea lucrărilor, 80% la data recepției. În contract s-a prevăzut ca și durată de execuție termenul din autorizația de construcție, constructorul având obligația de a asigura forța de muncă, materialele, instalațiile, echipamentele și toate celelalte obiecte.

La data încheierii acestui contract, proiectul, certificatul de urbanism și autorizația de construcție despre care se face vorbire în cuprinsul contractului erau eliberate de autoritățile competente, ca situare în timp, ultimul, autorizația de construire, fiind eliberat la 14 octombrie 2002. Un alt element ce contrazice teza acuzării cu privire la valabilitatea acestui contract îl reprezintă factura fiscală emisă de SC C.A. SRL la 02 mai 2003 pentru suma totală de 370.000.000 ROL beneficiarului P.L. Această factură, la rubrica „localitate”, are specificarea localitatea Dumbrăvița. Mai mult, la rubrica „denumirea produselor sau a serviciilor” este stipulat în mod expres „avans lucrări de construcții conform contract”. Nu este lipsit de importanță faptul că această sumă a fost achitată de către beneficiar, inculpatul P., în numerar, în zilele de 02 mai 2003 - 20 mai 2003, cu un an înainte de a se pune vreo cerere de restituire a TVA-ului, vreo cerere pentru eliberarea certificatului fiscal sau alte cererei de a se efectua plăți.

Așa cum constată expertiza contabilă din faza de cercetare judecătorească, precum și la concluziile aceluiași raport, factura emisă la 02 mai 2003 este înregistrată în jurnalul contabil de vânzări în luna mai 2003, iar sumele de bani încasate în numerar au fost evidențiate în contabilitatea societății ca și încasare avans.

Prin urmare, viciile imputate acestui contract ce a fost succedat în timp de documente contabile, nu există. Nu se poate ajunge la concluzia că acest contract între părți este nereal deoarece nu poartă dată și nici număr de înregistrare, și că ar avea o formă sumară.

Este de principiu ca în materia raporturilor de drept privat și în special în materia dreptului comercial forma scrisă cu dată certă sau cu alte mențiuni nu este prevăzută în mod imperativ, fiind reglementată doar în anumite situații, forma scrisă a tranzacției, ca și condiție ad probationem. Dovada raportului comercial, al conținutului acestuia, a întinderii drepturilor și obligațiilor părților poate fi făcută în orice mod și cu orice mijloc de probă.

În situația din speță există înscrisul ce conține voința părților, sub denumirea de contract de construire, iar existența lui este confirmată de celelalte documente, ce, odată înregistrate în registrul comerciantului, capătă însușirea de acte cu dată certă.

O altă dovadă a existenței contractului o reflectă însăși începerea executării obligației stabilite în sarcina beneficiarului, respectiv aceea de a achita constructorului, cu titlu de avans, 20% din valoarea lucrării, sume ce au fost achitate, așa cum s-a arătat, în numerar, în limita plafonului de plată admisă la acea vreme în perioada 02 mai 2003 - 20 mai 2003.

Opinia acuzării, prezentată ca atare, că acest contract nu a putut fi luat în considerare ca document legal, întrucât nu este înregistrat în evidențele societății, nu are o dată certă, fiind întocmit sumar, tocmai pentru a justifica în eventualitatea unor controale lucrările efectuate la locuința inculpatei P., reprezintă o apreciere pur subiectivă a organului de anchetă, fără a fi întemeiată pe un suport probator.

În continuarea executării obligațiilor asumate prin acest contract de construire, SC C.A. SRL a început executarea lucrărilor de construire a locuinței familiei P., consumul de materiale cuprinse în situațiile de lucrări fiind înregistrat în evidențele contabile ale SC C.A. SRL pe baza bonurilor de consum, în registrul jurnal la conturile corespunzătoare de cheltuieli din clasa 6 conturi și cheltuieli, grupa 60 „cheltuieli materiale”. Cheltuielile relative la manoperă au fost înregistrate în conturile de cheltuieli din grupa 42 „personal și conturi asimilate”, ce rezultă din răspunsul experților aflat în raportul de expertiză contabilă din faza de cercetare judecătorească.

Pentru plata contravalorii lucrărilor executate de constructorul SC C.A. SRL, la 31 decembrie 2003 se emite pe numele inculpatului P.L., menționându-se aceeași adresă din localitatea Dumbrăvița, str. O.T., pentru suma totală de 415.250.500 ROL, în rubrica „denumirea produselor sau serviciilor” fiind specificată „lucrări construcții conform contract casa Dumbrăvița”.

Această factură, așa cum se arată și în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de cercetare judecătorească, a avut ca temei al emiterii situație de lucrări deviz-ofertă. Această factură a fost încasată de constructor la 28 septembrie 2004, la 9 luni după emiterea ei, suma fiind înregistrată în contabilitate și în fila registrului de casă al societății, la poziția a doua din ziua de 28 septembrie 2004.

Mai apoi, pentru plata integrală a costurilor lucrărilor de construcții executate de SC C.A. SRL la casa inculpatei P. a fost emisă la 25 septembrie 2004 factura pentru suma de 1.520.112.608 ROL, la rubrica „denumirea produselor sau serviciilor” fiind prevăzute „lucrări construcții instalații casa Dumbrăvița conform contract”, precum și mențiunile „se scade factura avans din 02 mai 2003 și factura din 31 decembrie 2003.”

Această sumă a fost încasată de la beneficiarul construcției potrivit documentelor contabile în 19 mai 2005, 21 mai 2005, 26 mai 2005. Și această din urmă factură, la baza emiterii ei, au existat devizele de lucrări. Acest aspect rezultă din expertiza contabilă din faza de cercetare judecătorească coroborat cu răspunsul din raport.

Aceste constatări întemeiate pe concluziile fără echivoc ale experților contabili care au întocmit raportul în faza de cercetare judecătorească au fost reanalizate de aceiași experți cu prilejul obiecțiunilor formulate atât de către acuzare, cât și de apărare, concluzia acestora fiind aceea că pentru lucrările de construcție executate de SC C.A. SRL la casa familiei inculpatei P. au fost emise facturi ce au avut la baza documente justificative, astfel că întreaga valoare a construcției e reflectată în acte contabile.

În susținerea inculpării în cadrul acestui capitol, pentru a motiva infracțiunile reținute în sarcina inculpatei A. de dare de mită, cumpărare de influență, delapidare, evaziune fiscală și fals, acuzarea susține că factura din 02 mai 2003 nu poate fi atribuită în contravaloarea lucrărilor de construcție aferente imobilului din Dumbrăvița, pentru că în conținutul acesteia nu se specifică pentru ce lucrare s-a emis această factură; cea de a doua factură emisă la 31 decembrie 2003 nu a fost achitată decât după dispunerea măsurilor preventive față de inculpatele P.K.I. și A.M. și că respectiv aceasta a fost emisă când lucrările de construcție ale imobilului erau deja finalizate, și în consecința nu conține date reale. În locul acestei facturi acuzarea susține că trebuia facturată întreaga valoare a lucrărilor de construcție care erau deja finalizate în totalitate. Deși aceste susțineri se întemeiază potrivit rechizitoriului pe raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală, examinarea minuțioasă și complexă prin prisma comparării tuturor elementelor regăsite în contabilitatea SC C.A. SRL ce a avut loc cu prilejul expertizei contabile din faza de cercetare judecătorească, dovedește contrariu.

După cum s-a mai arătat, ansamblul tematicii referitoare la construirea casei familiei P. a fost temeinic analizat de expertiza din faza de cercetare judecătorească, la solicitarea atât a acuzării, cât și a apărării, concluziile în ceea ce privește acest subiect fiind fără echivoc, chiar dacă între expertul desemnat de instanță și experții asistenți sunt aparent diferențe. Astfel, deși expertul contabil numit de instanță își manifestă rezerva asupra devizelor-ofertă ca și situații de lucrări, ca justificare a stabilirii prețului contractual, experții contabili desemnați de părți afirmă că raportat la legislația în materie nu se poate pune în discuție problema respectării de către SC C.A. SRL a legislației în materie, cu privire la întocmirea situației de lucrări pe faze, în condițiile în care nu există texte de reglementări legale privitoare la acestea.

Coroborând acestea cu răspunsul comun al experților de la concluziile raportului, din cuprinsul cărora rezultă că nu există reglementări, norme sau legi, care să instituie obligația firmelor de construcții de a întocmi și înregistra în evidențele lor situații de lucrări. Singura concluzie logică ce se desprinde este aceea că facturarea contravalorii lucrărilor de construcție se poate face de către antreprenor și fără a avea anexată situații de lucrări sau alte documente. Prin urmare, susținerea acuzării relativă la caracterul nereal și nefundamentat al documentelor financiar-contabile emise pentru încasarea contravalorii lucrărilor de construcții la casa inculpatei P., nu au temei legal.

În ceea ce privește momentul finalizării lucrărilor de construcție de către antreprenorul SC C.A. SRL la casa familiei inculpatei P., momentul recepției acestei lucrări și implicit scadența plății prețului integral al lucrărilor, deși acuzarea susține că lucrările de construcție la acest imobil au fost finalizate în cursul anului 2003, ansamblul materialului probator administrat în cauză impune reținerea unei alte stări de fapt: în decembrie 2003, așa cum rezultă din factura întocmită la acea dată, lucrările de construcție erau în desfășurare, aspect confirmat din constatarea experților că în contabilitatea societății, la momentul de referință iulie 2004 exista înregistrată o producție neterminată de 1.400.000.000 ROL.

Astfel, nu se poate imputa SC C.A. SRL faptul că nu a evidențiat contabil la sfârșitul anului 2003 lucrări de construcție pe care Ie-a evidențiat în contabilitate în anul 2004 la rubrica specială destinată producției neterminate respectiv în contul 711.

Mai mult, potrivit clauzelor contractuale nu exista nici o obligație scadentă de plată din partea beneficiarului, atâta vreme cât nu s-a întocmit recepția lucrărilor materializată prin proces-verbal.

Din actul de inculpare rezultă împrejurarea că, pe parcursul anului 2004, la casa din Dumbrăvița a inculpatei P. s-au executat lucrări de construcție de natura celor prevăzute în contract. Astfel, în rechizitoriu se prevede în mod expres că „în primăvara anului 2004 SC C.A. SRL a mai efectuat prin angajații săi doar lucrări de amenajare la locuința inculpatei P.K.I. privind gardul împrejmuitor și curtea interioară, de asemenea cu materialele de construcție utilizate din fondurile SC C.A. SRL”. Tot potrivit acuzării aceste lucrări au fost finalizate in cursul lunii aprilie 2004.

Prin urmare, lucrările de construcție la casa familiei inculpatei P. nu au fost finalizate în cursul anului 2003, doar în cursul anului 2004, aceste aspecte fiind confirmate și de declarațiile martorilor propuși prin rechizitoriu, cât și propuși în apărarea inculpatei P.K.I.

Reluând constatările experților ce au întocmit raportul de expertiză în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că pentru construcția casei familiei inculpatei P. contabilitatea SC C.A. SRL pe anul 2003 are înregistrate venituri din lucrări facturate, precum și venituri din lucrări facturate și în curs de execuție pe anul 2003, la 31 decembrie 2003 încheindu-se cu valoarea 0. În anul 2004, la 31 august 2004 sunt evidențiate venituri din lucrări în curs de execuție în valoare de 1.400.000.000 ROL, pentru ca la 25 septembrie 2004 să se înregistreze venituri din lucrări facturate, aferente facturii fiscale pentru suma de 1.937.279.923 ROL.

Un aspect esențial în aprecierea stării de fapt cu privire la problematica construirii casei familiei P. îl reprezintă momentul recepției, dată de la care, potrivit prevederilor contractuale se naște în sarcina beneficiarului obligația de plată. În opinia acuzării s-a recurs la modalitatea recepționării lucrărilor în vederea intabulării și plata sumelor după acest moment, în scopul de a justifica existența lucrărilor în eventualitatea unui control al organelor de stat. Pentru a-și argumenta propria opinie acuzarea prezintă demersurile familiei P. prin care, la 18 august 2004, se solicita Primăriei Dumbrăvița eliberarea unei adeverințe ce să ateste existența construcției.

În același context, așa cum se desprinde din rechizitoriu, urmărirea penală a reținut că în cursul lunii august 2004, Primăria Dumbrăvița a eliberat adeverința din 18 august 2004, prin care se atestă existența imobilului din această localitate pentru a servi la intabularea în cartea funciară. Se susține că această adeverință ce atestă executarea lucrărilor, concordanța lor cu autorizația de construcție, fiind semnate de martorii H.J.C., B.N. și G.M., fără ca aceștia din urmă să fi participat la recepție, este falsă, fără un suport probator.

Martorii audiați în cauză relativ la această problematică, H.J.C., B.N. și G.M., în declarațiile lor susțin contrariul: martorul H. afirmă că în calitatea sa de arhitect șef al localității Dumbrăvița avea în atribuțiile sale verificarea respectării executării lucrărilor de construcții potrivit autorizației emise și că la 26 august 2004 s-a deplasat la locuința familiei P. din Dumbrăvița verificând lucrarea și deoarece nu a constatat abateri de la autorizație a semnat procesul-verbal de recepție din partea autorității locale. Tot atunci s-a eliberat și adeverința de existență a construcției. Același martor, în declarația sa, explică, printr-o eroare, data purtată de adeverința de existență a construcției.

Potrivit susținerilor acestui martor, activitatea de recepție a lucrării, materializată prin procesul-verbal întocmit a fost efectuată la 16 august 2004, însă înregistrarea acestui document s-a făcut de abia la 05 octombrie 2004 la Primăria Dumbrăvița, prin aceasta însă nu au fost modificate în nici un fel cele constatate cu prilejul deplasării la fața locului, casa familiei inculpatei P. din Dumbrăvița.

Experții în concluziile lor afirmă ideea că procesul-verbal de recepție încheiat pentru construcția casei inculpatei P. este întocmit în conformitate cu prevederile H.G. nr. 273/1994 privind regulamentul de realizare a recepției lucrărilor de execuție a construcțiilor. Susținerea este întărită prin răspunsul acelorași experți la obiecțiunile la expertiza contabilă formulate de D.N.A. care afirmă existența procesului-verbal de recepție înregistrat la Primăria Dumbrăvița din 08 septembrie 2004 și că nu au luat la cunoștință de existența unor documente ce să ateste finalizarea imobilului în luna iulie 2004.

Din punctul de vedere al valorii lucrărilor de edificare a construcției casei inculpatei P. acuzarea susține că unul din elementele ce denotă formalismul și simplitatea contractului de construire, valoarea inserată în clauzele contractuale. Potrivit contractului, prețul stabilit de părți este de 60.000 dolari S.U.A. + TVA achitabil în RON la data facturării. Temeiul acestei afirmații se regăsește, potrivit organului de urmărire penală în aceea că potrivit expertizei tehnice în materie de construcții întocmită în cauză în faza de urmărire penală de expertul I.G. valoarea totală a construcțiilor și instalaților aferente este de 3.378.838.555 ROL, cu mult peste valoarea contractată și ca aceasta a fost suportată de SC C.A. SRL.

Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, din faza de cercetare judecătorească valoarea fără TVA exprimată în dolari S.U.A. a locuinței familiale cu garaj, imobil edificat în localitatea Dumbrăvița, este de 57.848 dolari S.U.A. Această valoare a fost contestată prin obiecțiuni de către acuzare, iar în răspunsul la acestea experții concluzionează că valoarea lucrărilor contractate reprezentând locuința unifamilială P+M și garaj este de 1.912.697.462 ROL fără TVA.

Experții precizează că, prin lucrări contractate se înțelege totalitatea lucrărilor ocazionate de execuția casei familiale, respectiv lucrările evaluate în devizele din anexele din raport și care au făcut obiectul contractului.

Experții contabili, in răspunsul lor comun, reluat la răspunsul la obiecțiunile D.N.A., conchid că nu au rămas valori neîncasate de către SC C.A. SRL, maniera de facturare a întregii activități fiind în concordanță atât cu legislația în vigoare, cât și cu situația lucrărilor de construcții efectiv executate.

Potrivit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată prin Legea nr. 161/2003 constituie infracțiune de evaziune fiscală omisiunea în tot sau în parte, în acte contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția.

Prin modificarea intervenită prin Legea nr. 241/2005 acest text de lege se regăsește în prev. art. 9 lit. b), ceea ce impune ca în temeiul art. 12 C. proc. pen. să se dispună schimbarea calificării juridice a faptei în aceste prevederi aflate în vigoare.

După cum s-a arătat, pe baza concluziilor expertizei contabile efectuate în faza de cercetare judecătorească, a răspunsului la obiecțiunile formulate la aceasta, înregistrările în contabilitatea SC C.A. SRL au fost făcute cu respectarea legii, consumul de materiale și manopera fiind înregistrat de asemenea în mod corespunzător, toate acestea pe baza documentelor jusitificative aferente, existând situații de lucrări pe faze, comenzi și clienți. Mai mult, s-au întocmit devize de oferte cu defalcare pe stadii de execuție, pe elemente de costuri și pe clienți, existând o evidență separată a costurilor și veniturilor aferente clientului P.

În contabilitatea SC C.A. SRL a fost înregistrată producția neterminată aferentă construcției casei inculpatei P., fapt ce a degajat consecințele fiscale corespunzătoare privind veniturile impozabile.

Acestea sunt reafirmate în răspunsul la obiecțiuni al acelorași experți ce susțin că facturarea lucrărilor la casa inculpatei P.K.I. fost efectuată la termenele și corespunzător prevederilor contractului de construcție a casei și că nu se pot identifica încălcări ale legislației în această materie.

Totodată în răspunsul dat de experți își găsește rezolvarea și problema achitării obligațiilor fiscale aferente facturilor emise, prin aceea că TVA-ul aferent acestor facturi a fost evidențiat și preluat corect în registrul de vânzări, în deconturile de TVA pentru lunile mai 2003, decembrie 2003, septembrie 2004, a fost înscris TVA colectat pentru aceste facturi și care s-a decontat la bugetul de stat. Referitor la impozitul pe profit, veniturile aferente acestor facturi au fost înscrise în contul de profit și pierdere și luate în calcul la întocmirea declarațiilor trimestriale și anuale aferente anilor 2003-2004.

Pe cale de consecință, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, față de inculpata A.M.

Cu aceeași motivare nu s-a putut reține falsul intelectual la Legea contabilității, care potrivit acuzării ar fi fost săvârșit prin omisiune relativ la înregistrarea în evidențele contabile a operațiunilor comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcții la imobilul inculpatei P.K.I.

Activitatea omisivă poate constitui infracțiune doar în situația în care legea impune o anumită conduită. S-a demonstrat că potrivit stării de fapt inculpata A.M. nu avea nici o obligație de a înregistra în contabilitatea societății pe anul 2003 situații economico-financiare generate în urma unor activități efectuate în cursul anului 2004. De asemenea, din probe rezultă în mod evident că activitățile desfășurate în cursul anului 2004 au fost înregistrate potrivit derulării lor în timp și la valorile rezultate din documentele aferente fiecărei faze de execuție.

Inculpata P.K.I. a achitat prețul real al acestei construcții, nu mai poate fi vorba de un folos obținut în mod nelegal de aceasta și prin urmare fundamentarea atitudinii acestei inculpate pe ideea obținerii de foloase este evident greșită și neprobată.

Examinând încadrarea juridică a faptelor imputate inculpatei A.M.E. prin dispozitivul rechizitoriului se impune precizarea că fiecare act material ce intră în componența infracțiunilor continuate sau fiecare faptă a fost analizată în mod individual, cu prilejul descrierii stării de fapt, potrivit manierei în care a fost întocmit actul de inculpare.

Relativ la raportul privind unele nereguli din activitatea D.G.F.P. Timiș și A.F.P. Timișoara întocmit de A.N.A.F., înregistrat în 15 iunie 2005, înaintat de către Ministerul Public - P.N.A. instanței la 23 iunie 2005, s-a apreciat că nu poate fi avut în vedere la soluționarea acestei cauze. La 26 ianuarie 2005 a fost întocmit rechizitoriu, actul de sesizare a instanței de judecată și totodată actul prin care organul de urmărire penală s-a dezînvestit. Prin urmare, după această dată referitoare la starea de fapt descrisă în actul de inculpare, organul de urmărire penală nu mai poate produce nici un fel de probe sau înscrisuri ce țin de faza de urmărire penală, iar în faza de judecată se pot administra doar probele încuviințate de către instanță și care urmează a se administra nemijlocit în fața acesteia, cu respectarea tuturor principiilor și regulilor ce guvernează procesul penal, inclusiv principiul nemijlocirii și contradictorialității.

Inculpata H.A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 7872000; infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene, rămasă în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cu privire la inculpata H.A. referitor la infracțiuniile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene, rămasă în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, reținute în raport cu solicitarea unui credit la C. Bank, se susține generic că ar fi falsificat anumite înscrisuri, fără a se indica care sunt aceste înscrisuri, dacă au caracter oficial și care sunt sub semnătură privată.

Potrivit art. 150 alin. (2) „înscris oficial” este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemenea unități. Art. 145 are următorul conținut:

Prin termenul „public” se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Unul din actele analizate de C. Bank a fost bilanțul contabil al SC C.A. SRL, care era depus în copie xerox.

În speța de față bilanțul contabil pentru anul 2001 nu este un document ce conține viza de legalitate sau certificare, fiind o simplă copie xerox ce nu poate avea caracterul unui act oficial. Act oficial îl constituia originalul acestui înscris și care ar fi purtat tot în original parafa instituției publice la care este înregistrat.

În ceea ce privește restul actelor existente la C. Bank, deși în original, acestea nu conțin modificări sau corecturi.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu avem nici în această situație actele materiale săvârșite de inculpata H.A. de natură a întruni elementele constitutive ale infracțiunii. De asemenea, nu este relevant nici obiectul material. Potrivit doctrinei penale, înscrisul sub semnătură privată trebuie să fie semnat și datat de persoana de la care emană și să aibă un conținut cu relevanță juridica, susceptibil de a produce efecte juridice.

Deși se susține de organele de urmărire că balanța de verificare pentru luna septembrie conține date eronate, din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putere de tăgadă că acest act a fost listat anterior închiderii lunii financiare, iar ca atare ea reflectă situația conturilor la acea dată, anterioară închiderii.

De asemenea, din întâmpinarea depusă de C. Bank la dosarul cauzei cu privire la acordarea de credite Phare, rezultă că instituția mai sus amintită nu putea dispune acordarea de credite Phare așa cum a arătat în declarația dată fostul director al instituției la acea vreme, T.D.

Acesta explică faptul că C, Bank - Sucursala Timișoara nu putea acorda credite Phare, ei doar preluau cererile de acordare a unor asemenea credite și documentația aferentă. Tot din declarațiile acestui martor coroborate cu cele ale martorei C.A., rezultă că nici SC C.A. SRL și nici H.A. sau o altă coinculpată nu a depus o solicitare de acordare a unui credit de orice fel. De asemenea, actele depuse de inculpata H.A. nu erau în măsură a produce consecințe juridice, pentru că nu conțineau informații de natură a creea un grad de bonitate ridicat pentru societate. De asemenea, coroborat cu declarațiile martorei I.M., SC C.A. SRL nu se putea încadra în nici o grilă de creditare, având un coeficient de bonitate D, coeficient care făcea imposibilă orice intenție de obținere a vreunui credit.

Potrivit art. 288 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, iar potrivit alin. (2) falsul din alin. precedent săvârșit de un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu este mai grav.

În ceea ce privește bilanțul contabil pe anul 2001 a cărui alterare atrage incidența acestui text de lege în opinia acuzării, acesta nu poate întruni condițiile cumulative din textul de încriminare.

S-a stabilit că maniera în care a fost modificat bilanțul contabil pe anul 2001 nu putea produce nici o consecință juridică astfel că faptei îi lipsește această condiție cerută de lege pentru a fi infracțiune.

Prin urmare, nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, față de inculpata H.A.

Ca atare, în raport cu cele relatate nu s-a putut reține în sarcina aceleeași inculpate a infracțiunii de instigare la săvârșirea unor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene, în forma tentativei, prev. de art. 25, 20 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Privitor la infracțiunea de complicitate la fals intelectual reținută în sarcina inculpatei H.A., din probele administrate rezultă că SC C.A. SRL în calitate de contribuabil a completat și depus, la 12 martie 2004 atât declarația privind impozitul pe profit aferentă anului fiscal 2003, cât și decontul de TVA aferent lunii februarie 2004.

Societatea înregistra la acea dată creanțe de plată față de A.F.P. Timiș. Potrivit C. proc. fisc., taxa pe valoare adăugată este exigibila la plata la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor. Conform poziției experților exprimată în raportul de expertiză administrat în fața instanței, SC C.A. SRL a întocmit și înregistrat la A.F.P. Timișoara declarațiile la data de 12 martie 2004, în cadrul termenului pentru depunerea situațiilor financiare, dată până la care, conform art. 34 alin. (6) trebuia făcută și plata acestor taxe.

Față de acest aspect, în raportul de expertiză depus în instanță, se concluzionează că instituirea de către A.F.P. Timișoara a procedurii de executare silită asupra SC C.A. SRL a fost făcută în conformitate cu cerințele C. proc. fisc.

Astfel, s-a depus o declarație rectificativă vis-a-vis de impozitul pe profit aferent anului fiscal 2003 și un decont de TVA corector.

Aceste modalități de clarificare și corectare a înscrierilor sunt legale, permise și prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. Aspectul acesta este subliniat și prin raportul de expertiză în specialitatea contabilitate efectuat în cauză în faza de judecată.

Potrivit C. fisc., ori de câte ori contribuabilul constată erori în declarația anterioară este obligat la a completa o declarație rectificativă.

Pentru a observa mai mult că există această instituție a rectificării/corectării înscrisurilor sus menționate, arătăm că în anul 2005 legiuitorul a stabilit prin Ordinul nr. 261/2005 obligativitatea organului fiscal de a transmite contribuabililor, prin poștă, formularele de declarații, inclusiv rectificative. Această obligație exista și în anul 2004.

Experții stabilesc că în speță decontul de TVA depus și înregistrat de SC C.A. SRL, pentru luna aprilie, din 21 mai 2004, act ce este anexă la raportul de expertiză, este un decont rectificativ pentru unele operațiuni înscrise în deconturile de TVA întocmite și înregistrate în lunile anterioare, în cuprinsul acestuia fiind făcute regularizări ale operațiunilor anterioare. Aceste aspecte învederate de experți sunt susținute atât de C. proc. fisc., cât și de normele metodologice.

Termenul în care contribuabilul poate să revină la Administrația Financiară cu declarații rectificative pentru declarațiile anterioare nu este expres prevăzut, operațiunea fiind realizată atunci când contribuabilul constată din documente și evidențe contabilă erori în declarațiile depuse. Posibilitatea înscrierii eronate a unor date în aceste înscrisuri era și este prevăzută de legea fiscală, existind însă obligația contribuabilului la a efectua corectarea în momentul în care a observat eroarea.

Astfel, declarația și decontul au fost depuse în 12 martie 2004 și ele au fost rectificate ulterior, până la închiderea lunii fiscale următoare.

Mai mult, după cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză contabilă dispus de instanță - SC C.A. SRL înregistra la acea vreme datorii față de A.F.P. Timișoara. Cu toate acestea, valorile au fost acumulate până la cuantumul indicat datorită refuzului SC C. SA de a-și respecta obligațiile contractuale.

S-a observat că la data confirmării legalei instituiri a popririi - luna a 6-a - declarațiile rectificative au fost depuse, dar la data emiterii sentinței, datoriile SC C.A. SRL față de buget erau considerabile, depășind 2 miliarde ROL. Acest fapt se poate observa cu ușurință și din rechizitoriu, care detaliază plățile efectutate direct de A.F.P. din contul SC C. SA către conturile reprezentând datorii bugetare înregistrate de SC C.A. SRL. Au fost achitate valori reprezentând impozit pe profit, contribuții la fondul accidente de muncă și boli profesionale, CAS, impozit salarii etc.

În raport cu conținutul legal al infracțiunii de fals intelectual, raportat la ansamblul probator indicat mai sus și la contribuția inculpatei H.A. s-a constatat că acțiunile enumerate de organul de acuzare nu îmbracă forma unei infracțiuni, fie ea și de fals intelectual, lipsind atât obiectul infracțiunii, cât și conținutul constitutiv al acesteia.

Pentru a fi complice la o infracțiune de fals intelectual era obligatoriu ca inculpata să aibă o voință neviciată și directă cunoscând că acele înscrisuri sunt contrafăcute.

Potrivit art. 289 C. pen., constituie infracțiune de fals intelectual „falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzatoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.”

Din starea de fapt reținută, potrivit celor expuse mai sus, rezultă că întocmirea în maniera arătată a celor două înscrisuri - declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003 și decontul TVA aferent lunii februarie 2004, nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât înscrisurile, la momentul întocmirii lor, fiind emanate de la o societate comercială, respectiv SC C.A. SRL, nu pot avea calitatea de înscrisuri oficiale, în sensul prevederilor art. 289 C. pen. Mai mult, nici condiția de a fi atestate fapte sau împrejurări necorespunzatoare adevărului nu subzistă, astfel că lipește elementul material, respectiv latura obiectivă, pentru această infracțiune reținută în sarcina inculpatei H.A.

În ceea ce privește pe inculpații T.C.L. și P.L., s-a reținut în rechizitoriu că în primăvara anului 2004, inculpata P.K.I. i-a solicitat inculpatului T.C. să-i procure documente false prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său din localitatea Dumbrăvița (fundație, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăți, iar materialele de construcții, precum ciment, var, oțel beton, cărămidă etc. provin de la alte societăți, scop în care inculpatul P. i-a determinat pe ceilalți doi inculpați să încheie în fals, în numele SC D.R. SRL Berzovia (societate la care evidența contabilă era ținută de inculpatul T.), un contract de prestări servicii, pe care l-au și semnat, obiectul contractului constând în „execuții fundații 250 ml”, „execuție zidărie 50 mc” și „diverse amenajări interioare finisaje, zugrăveli” toate în valoare de 200 milioane ROL plus TVA, termenul de efectuare a lucrărilor fiind de „60 zile calendaristice de la data de începere transmisă prin ordin”.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpații T. și P.L. au mai întocmit în fals și au semnat, cu data de 20 decembrie 2003, în baza contractului menționat mai sus, situația de lucrări executate la șantierul „Casa particulară str. O.T. nr. 15”, prin care lucrările executate au fost defalcate pe cantitate, preț materiale și valoarea manoperei, iar inculpatul T. i-a emis în fals inculpatului P.L. atât o factură fiscală aferentă acestui contract, în valoare de 238.000.000 ROL și chitanțele aferente din care rezultă efectuarea plății ei, cât și o factură fiscală în valoare de 299.289.760 ROL care reprezenta contravaloarea mai multor materiale de construcții care ar fi fost livrate de SC C.C. SRL Berzovia (la care contabilitatea era ținută de inculpatul T.), sens în care l-a determinat pe colegul său S.D. - care nu cunoștea caracterul lor nereal - să completeze factura cu datele respective, și a întocmit chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății.

Toate aceste operațiuni au fost înregistrate, în mod nelegal, de inculpatul T.C. în contabilitatea celor două societăți, prin aceasta fiind denaturate rezultatele patrimoniale ale celor două societăți, așa cum se reflectă ele în bilanțurile contabile.

Inculpatul T.C. în declarația dată în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței a arătat că inculpata P.K.I. i-a cerut să-i procure documente cu privire la lucrările efectuate pentru imobilul ce se edifica în localitatea Dumbrăvița. Același inculpat declară că a încheiat in fals un contract de prestări servicii, o situație de lucrări și o factură fiscală, stare de fapt ce rezultă atât din declarațiile sale, cât și ale martorilor C.I.M. și B.V.L.

Toate aceste operațiuni recunoscute de către inculaptul T.C. au fost înregistrate în contabilitatea SC D.R. SRL Berzovia, respectiv SC C.C. Berzovia.

Faptele inculpatului T.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și fals intelectual la Legea contabilității, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 C. pen., în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul P.L. l-ar fi determinat pe martorul H.J.C. să înregistreze și să redacteze în fals un proces-verbal de recepție a imobilului familiei P., pentru a justifica plata ulterioară a lucrărilor executate de SC C.A. SRL, potrivit concluziilor experților contabili și a răspunsurilor la obiecțiunile la această expertiză despre care am arătat mai sus.

De asemenea, așa cum am arătat în legătură cu inculpatul T.C.L., persoana care i-a cerut să procure documente cu privire la lucrările efectuate la casa din localitatea Dumbrăvița a fost inculpata P.K.I. și nu soțul său P.L.

În această situație s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25, 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. c) C. pen., reținute in sarcina inculpatului P.L.

Referitor la latura civilă a cauzei, în rechizitoriu se arată că D.G.F.P. Timiș are calitate de parte civilă, aceasta solicitând repararea pagubei prin adresa din 21 ianuarie 2005.

Modalitatea de calcul și valoarea pretențiilor formulate în calitate de parte civilă de către D.G.F.P. Timiș este identică cu constatările din expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală de către expertul H.P., expertiză care, așa cum pe larg s-a arătat mai sus, a fost înlăturată din ansamblul materialului probator.

Tot potrivit opiniei acuzării, în dosar are calitatea de parte vătămată SC C.A. SRL, apreciindu-se că aceasta a fost păgubită cu valoarea imobilului pe care această societate l-a edificat familiei inculpatei P. în localitatea Dumbrăvița.

După cum rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală, cât și cele administrate în fața instanței, SC C.A. SRL, prin adresa scrisă arată că nu a suferit nici o pagubă în urma faptelor descrise în rechizitoriu și imputate inculpaților.

Edificatoare în soluționarea laturii civile a cauzei, în dauna acestor părți civile și vătămate, sunt probele științifice administrate în faza de judecată, respectiv expertiza tehnică în specialitatea contabilitate și expertiza tehnică în specialitatea construcții, care au fost analizate pe larg, cu prilejul soluționării laturii penale a cauzei, fiecare faptă descrisă prin prisma concluziilor expertizelor, se impune a se reține că prin faptele imputate inculpaților nu s-a produs nici o pagubă.

În raport de partea civilă, D.G.F.P. Timiș, în actul de inculpare se apreciază că prin faptele deduse judecății, inculpata A. împreună cu inculpata P. au cauzat o pagubă bugetului de stat în sumă totală de 2.000.753.282 ROL, compusă din suma de: 1.009.485.460 ROL reprezentând TVA dedus și rambursat în mod nelegal și suma de 891.267.822 ROL reprezentând sustragere de la plata obligațiilor fiscale, prin înregistrarea în evidențele contabile a SC C.A. SRL a operațiunilor comerciale derulate în legătură cu construirea imobilului inculpatei P. Aceeași sumă de 2.000.753.282 ROL se reține ca fiind paguba produsă bugetului de stat de către inculpate și din rechizitoriu, cu aceleași explicații, respectiv în urma săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală.

În expozeul rechizitoriului sunt descrise faptele apreciate de acuzare ca reprezentând elementul material al infracțiunii de înșelăciune, fiind indicate facturile emise, în urma cărora SC C.A. SRL nu era îndreptățită la rambursarea TVA-ului.

Ca o concluzie la cele prezentate în actul de inculpare, în perioada 01 octombrie 2002 - 31 octombrie 2003 SC C.A. SRL, prin inculpata A. a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă totală de 930.413.545 ROL, astfel cum rezultă atât din raportul de constatare întocmit de specialiștii P.N.A., cât și din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză. Ulterior, sunt defalcate sumele ce compun acest total.

Astfel, este de remarcat neconcordanța dintre susținerile acuzării, în ceea ce privește întinderea pagubei referitoare la această problematică a TVA-ului; odată afirmând că prejudiciul este în sumă de 930.413.545 ROL pentru ca la final, fără alte explicații ori probe, să se conchidă că valoarea pagubei este de 1.009.485.460 ROL.

Potrivit celor de mai sus, stabilirea existenței unui prejudiciu, precum și a întinderii sale, s-a întemeiat exclusiv pe constatările specialiștilor D.N.A. și a raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală. Cu prilejul examinării laturii penale a cauzei, s-a motivat pe larg, rațiunea pentru care aceste probe au fost înlăturate cu consecința firească de a nu fi luate în considerare, la pronunțarea soluției în cauză, ideea de bază fiind modalitatea neprocedurală în care aceste probe au fost încuviințate și mai apoi administrate.

Referitor la rambursarea TVA-ului, expertiza contabilă întocmită în faza de cercetare judecătorească, răspunsul la obiecțiunile formulate, precum și completarea adusă de experți raportului de expertiză inițial, au concluzii ferme și unitare, cei patru experți, cel desemnat de instanță și cei trei asistenți afirmând fără echivoc că SC C.A. SRL a beneficiat în mod legal de rambursarea TVA-ului. Astfel, în răspunsul dat la obiectivele stabilite de D.N.A. și la obiectivele stabilite de inculpate concluzia este că SC C.A. SRL avea dreptul la rambursările de TVA aferente facturilor enumerate în rechizitoriu.

În răspunsul la precizările formulate de către inculpata A.M., aceeași experți ajung la concluzia că SC C.A. SRL avea dreptul la rambursările de TVA aferente facturilor enumerate în rechizitoriu.

Prin urmare, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu s-a putut reține producerea vreunei pagube bugetului de stat, astfel că, și din punct de vedere a laturii civile a cauzei, relativ la acest aspect al rambursării TVA-ului, susținerile acuzării sunt neîntemeiate.

Astfel, în temeiul prev. art. 14, 346 C. proc. pen. art. 998 și urm. C. civ., au fost respinse pretențiile civile formulate în cauză de către partea civilă D.G.F.P. Timiș, cu privire la paguba cauzată bugetului de stat în urma rambursării în mod nelegal a sumei de 930.413.545 ROL.

Referitor la cealaltă componentă a prejudiciului apreciată de acuzare ca pagubă adusă bugetului de stat, prin înregistarea în evidențele contabile a SC C.A. SRL a operațiunilor comerciale derulate în legătură cu construirea imobilului inculpatei P. în sumă de 891.267.822 ROL, s-au reținut următoarele: faptele apreciate ca element material al infracțiunii ce au cauzat această pagubă sunt descrise în rechizitoriu și în esență constau în aceea că, deși lucrările de construire la casa familiei inculpatei P. au fost finalizate încă din luna decembrie 2003, iar împrejmuirea și curtea interioară au fost finalizate în luna aprilie 2004, veniturile realizate in urma activității desfășurate de SC C.A. SRL în sumă totală de 2.490.410.131 ROL nu au fost înregistrate în evidența contabilă a acestei societăți, cauzând prejudiciul în valoarea mai sus arătată și care se compune din: impozit pe profit aferent anului fiscal 2003 în sumă de 598.756.160 ROL; impozit pe profit aferent semestrului I al anului 2004 în sumă de 23.846.373 ROL și TVA aferent perioadei decembrie 2003 - aprilie 2004 în sumă totală de 268.665.289 ROL.

Această problemă este examinată de expertiza contabilă din faza de cercetare judecătorească în urma obiectivului formulat de acuzare și al obiectivelor formulate de inculpate.

Astfel, starea de fapt este examinată în amănunt în raportul de expertiză, concluziile exprimate fiind acelea că SC C.A. SRL a înregistrat corect în contabilitate operațiunile economice și financiare privind construcția casei familiei P., conform documentelor justificative aferente, că nu există reglementări, norme sau legi care să instituie obligația firmelor de construcție de a întocmi și înregista în evidențele lor situații de lucrări, iar din analiza și verificarea documentației existente la sediul firmei de construcții s-a constatat că în contabilitatea SC C.A. SRL există o evidență separată a costurilor și veniturilor aferente clientului P.

Edificator pentru soluționarea laturii civile asupra acestui aspecte este răspunsul experților de la raport care conchide că „în contabilitatea SC C.A. SRL a fost înregistrată producția neterminată aferentă construcției casei familiei P., fapt ce a degajat consecințele fiscale corespunzătoare privind veniturile impozabile”. Totodată, se precizează și aceea că lucrările au fost facturate și încasate fără a rămâne vreo diferență de încasat. Aceste constatări ale expertizei au determinat în mod necesar și concluzia de la raport, unde se precizează că stabilirea unor obligații suplimentare în sarcina SC C.A. SRL nu are o bază reală și legală de stabilire.

Mai mult, aceeași idee este reluată în răspunsul la obiecțiuni, prin care expertiza reconfirmă faptul că facturarea lucrărilor la casa familiei P. a fost efectuată la termenele și corespunzător prevederilor contractului de construire a casei și astfel nu se pot identifica încălcări ale legislației în materie.

Din examinarea celor de mai sus, rezultă împrejurarea că bugetul de stat nu a fost păgubit în nici un fel, ceea ce, pe cale de consecință, duce ca în temeiul prev. art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., pretențiile civile formulate în cauză de către partea civilă D.G.F.P. Timiș relative la această problematică - evaziune fiscală - să fie respinse.

Referitor la partea vătămată SC C.A. SRL, s-a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă.

Urmare acestei constatări, s-a impus examinarea împrejurărilor prin prisma ansamblului probator administrat în cauză dacă patrimoniul acestei persoane juridice a suferit vreo pagubă. În mod evident această parte vătămată nu a suferit vreun prejudiciu și din acest considerent nu s-a constituit parte civilă.

Acuzarea reține că valoarea materialelor de construcții și a celor ocazionate de construirea imobilului familiei P. de 3.378.838.555 ROL, a fost însușită de inculpata A. din fondurile SC C.A. SRL și că ea reprezintă un folos material adus inculpatei P.

Coroborând cele prezentate cu prilejul examinării laturii penale a cauzei, cât și cele reținute ca temei al respingerii pretențiilor civile formulate de D.G.F.P. Timiș, respectiv aceea că lucrările efectuate de SC C.A. SRL pentru construirea casei familiei inculpatei P. au fost corect, la timp și în mod legal înregistrate în contabilitatea societății, că toate sumele facturate au fost încasate fără a rămâne vreo diferență, ceea ce a dus la reținerea împrejurării că prin faptele descrise, în patrimoniul SC C.A. SRL nu a putut fi localizată nici o pagubă.

În ceea ce privește celelalte părți vătămate și introduse în această calitate în cauză, în faza de cercetare judecătorească, s-a constatat în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. că nu s-au constituit părți civile.

După cum rezultă din rechizitoriu și din înscrisurile aflate la dosar instanță, prin ordonanța din 21 ianuarie 2005 urmată de procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 s-a luat măsura asigurătorie, prin instituirea inscripției ipotecare în cartea funciară asupra imobilului situat în Timișoara, imobil aparținând inculpatei A.M.E.

Deși actele de instituire și înființare a acestei măsuri asigurătorii au ca temei, potrivit acuzării, existența unei pagube la bugetul de stat de 2.000.753.282 ROL, în C.F. Y Timișoara s-a înscris sechestru asigurător în favoarea Statului Român, prin P.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara pentru suma de 4.312.091.498 ROL, în baza art. 353 C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., acest prejudiciu nu a fost dovedit, astfel că s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispusa prin ordonanța din 21 ianuarie 2005 și aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005, ambele din Dosarul nr. 52/P/2004 al P.N.A. - Serviciului Teritorial Timișoara, și pe cale de consecință s-a dispus și radierea din C.F. Y a notării referitoare la aplicarea sechestrului asigurător.

Față de cele arătate mai sus, prima instanță a dispus condamnarea, respctiv achitarea inculpaților, conform dispozitivului sentinței.

În baza art. 14, 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă D.G.F.P. Timiș.

S-a constatat că părțile vătămate SC C.A. SRL, Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, C. Bank București, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 353 și art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispusă prin ordonanța din 21 ianuarie 2005, aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și radierea din C.F. nr. X a notării referitoare la aplicarea sechestrului asigurător.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false intocmite de inculpatul T.C.L.: contract prestări servicii și situație finală de lucrări.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații P.K.I. și T.C.L. la câte 500 RON cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus publicarea hotărârii definitive într-un ziar local.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpații P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. și T.C.L. și D.G.F.P.

Prin decizia penală nr. 17 din 20 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpații P.K.I. și T.C.L. și în rejudecare au fost înlăturate dispozițiile art. 81 C. pen., dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei P.K.I., în regim privativ de libertate.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiș și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2136/R din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-a constatat executată această pedeapsă, inculpata fiind liberată condiționat la 28 mai 2007, cu un rest de 605 zile închisoare neexecutate. S-a dedus din durata acestei pedepse arestul preventiv pe perioada 23 martie 2004 - 05 octombrie 2005.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost înlăturată aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și a fost condamnat inculpatul P.L., la 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art. 82 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen., făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, privind pe inculpatul P.L.

S-a înlăturat aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu privire la infracțiunile prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind pe inculpatul T.C.L.

S-a înlăturat aplicarea măsurii sechestrului asigurător dispus prin ordonanța din 04 octombrie 2004 asupra imobilului situat în localitatea Dumbrăvița, proprietatea inculpatei P.K.I. și a inculpatului P.L.

S-a dispus, în temeiul art. 14 lit. a), art. 346 C. proc. pen., anularea actelor false: factură fiscală din 20 decembrie 2003; chitanța din 21 decembrie 2003 și din 22 decembrie 2003, factura fiscală din 15 ianuarie 2004, chitanțele din 29 ianuarie 2004 și din 15 ianuarie 2004 și bilanțul contabil întocmit la 31 decembrie 2003 de SC D.R. SRL Berzovia și bilanțul contabil întocmit la 30 iunie 2004 de SC C.C. SRL Berzovia. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de D.G.F.P. Timiș, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta D.G.F.P. Timiș la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 RON, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., partea civilă și inculpații P.K.I., P.L. și T.C.L. Prin decizia penală nr. 4258/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 12521/30/2009 s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., partea civilă D.G.F.P. Timiș și inculpații P.K.I., P.L. și T.C.L.

A fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara pentru rejudecarea apelurilor.

Judecând, după casare, prin decizia penală nr. 70/A din 11 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpații P.K.I. și T.C.L. împotriva sentinței penale nr. 81 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1252/30/2005 din 01 februarie 2005.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - A.N.A.F. - D.G.F.P. Timiș împotriva aceleiași hotărâri.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și, rejudecând cauza:

S-a înlăturat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei P.K.I. pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (corelativă infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată comise de inculpații T.L.C. și P.L.).

1. În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata P.K.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (corelativă infracțiunii de fals intelectual comise de inculpata A.M.E.).

În baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată (corelativă faptei de fals intelectual în formă continuată comise de învinuitul B.C.D.).

În baza art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (corelativă faptei de fals intelectual în formă continuată comise de învinuitul B.C.D.).

În baza art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (în privința certificatului de atestare fiscală).

În baza art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă d 2 ani închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (corelativă faptei fals material în înscrisuri oficiale comise de învinuitul B.M.S.). În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de modificare sau ștergere, fără drept, de date informatice.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) raportate la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru această inculpată în prezenta cauză (pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită de prima instanță și pedepsele stabilite de instanța de apel) și pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2136/R din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpata P.K.I. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzie inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a fost scăzută din durata pedepsei închisorii perioada arestării preventive de la 23 septembrie 2004 la 05 octombrie 2005.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiș și s-a emis un nou mandat, conform hotărârii.

2. În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata A.M.E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

În baza art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost comdamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în formă continuată.

În baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 20 și art. 25 C. pen. raportate la art. 181 din Legea nr. 78/2000, a fost comdamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, rămasă în forma tentativei.

În baza art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost comdamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) raportate la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpata A.M.E. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada arestării preventive de la 23 septembrie 2004 la 05 octombrie 2005.

3. În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost comdamnată inculpata H.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 26 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (corelativă infracțiunii de fals intelectual comise de inculpata A.M.E.).

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) raportate la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reținerii din 19 septembrie 2004 și a arestării preventive de la 20 octombrie 2004 la 24 iunie 2005.

4. În baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C.L. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la Legea contabilității în formă continuată.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul T.C.L. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și apoi o dată pe trimestru la datele stabilite de acest organism;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

5. În baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.L. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (corelativă faptei fals material în înscrisuri oficiale comise de învinuitul H.J.C.).

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul P.L. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și apoi o dată pe trimestru la datele stabilite de acest organism;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

6. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost obligată inculpata A.M.E. la plata sumei de

182.168,1367 RON (1.821.681.367 ROL) despăgubiri către partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - A.N.A.F. - D.G.F.P. Timiș.

7. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 21 ianuarie 2005, aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara asupra imobilului situat în municipiul Timișoara, înscris în C.F. nr. X Timișoara, proprietatea inculpatei A.M.E.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 04 octombrie 2004 asupra imobilului situat în localitatea Dumbrăvița, județul Timiș, proprietatea inculpatei P.K.I. și a inculpatului P.L.

S-a confiscat de la inculpata P.K.I. suma de 329.569,6123 RON (3.295.696.123 ROL).

În temeiul art. 346 raportat la art. 14 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false:

- decont TVA pe luna februarie 2004 înregistrat în 12 martie 2004;

- declarația impozit pe profit pe anul 2003;

- titluri executorii din 12 martie 2004;

- adresa de înființare a popririi și somație;

- titluri executorii și somația din 14 iunie 2004;

- balanța sintetică pe anul 2003 SC C.A. SRL;

- bilanț contabil al SC C.A. SRL - 31 decembie 2001 înregistrat la D.G.F.P. Timiș în 01 aprilie 2002;

- factură fiscală din 20 decembrie 2003;

- chitanțe din 21 decembrie 2003 și 22 decembrie 2003;

- factura fiscală din 15 ianuarie 2004;

- chitanțe din 29 ianuarie 2004 și din 15 ianuarie 2004;

- proces-verbal de recepție din 05 octombrie 2004;

- certificat de atestare fiscală din 12 decembrie 2003;

- bilanț contabil la 31 decembrie 2003 al SC D.R. SRL;

- bilanț contabil la 30 iunie 2004 al SC C.C. SRL;

- bilanț contabil pe anul 2003 al SC C.A. SRL.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc pen., au fost obligați inculpații apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în fapt următoarele:

1. Inculpata P.K.I. a îndeplinit funcția de director al A.F.P. Timișoara în perioada 2001 - septembrie 2004, având ca principale atribuții de serviciu: organizarea, conducerea și controlul întregii activități a A.F.P. Timișoara, colectarea veniturilor la bugetul de stat, coordonarea activității de primire și înregistrare a cererilor privind rambursarea TVA, acordarea unor înlesniri la plata impozitelor și taxelor, coordonarea și îndrumarea acțiunilor de constatare, stabilire, urmărire și încasare a impozitelor și taxelor și activitatea de trezorerie, urmărirea aducerii la îndeplinire a prevederilor legale de compartimentele funcționale din cadrul A.F.P.

În data de 10 februarie 1999, D.G.F.P. Timiș, în calitate de beneficiar, a încheiat cu SC C. SA Arad, în calitate de antreprenor general, contractul de construire având ca obiect construirea obiectivului „Sediu comun pentru D.G.F.P.C.F.S. Timiș”, a cărui valoare a fost stabilită la suma de 65.934.257.000 ROL, inclusiv TVA.

Ulterior, la data de 10 martie 1999, SC C. SA Arad, în calitate de antreprenor general, a încheiat cu SC C.A. SRL Timișoara, în calitate de subantreprenor de specialitate (executant), contractul de subantrepriză din 10 martie 1999, având ca obiect executarea unor lucrări de construcții-montaj pentru același obiectiv - Sediu comun pentru D.G.F.P.C.F.S. Timiș.

La începutul lunii februarie 2004, SC C. SA Arad avea o datorie restantă către SC C.A. SRL Timișoara în sumă de 2.415.496.986 ROL, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcții efectuate în cursul anului 2003 la noul sediu al D.G.F.P.C.F.S. Timiș (în prezent, D.G.F.P. Timiș).

Pentru recuperarea acestei sume, inculpata A.M.E., director economic și administrator al SC C.A. SRL, a apelat la inculpata P.K.I. pentru ca aceasta, față de funcția pe care o deținea și influența de care aceasta se prevala că o are asupra unor funcționari din conducerea D.G.F.P. Timiș în vederea aprobării de către aceștia a procedurii de executare silită împotriva antreprenorului general și în considerația folosului necuvenit pe care a acceptat să-l primească, materializat în construirea și amenajarea din fondurile SC C.A. SRL a unei vile situate în localitatea Dumbrăvița, județul Timiș, să o ajute să recupereze suma amintită prin instituirea în mod nelegal a unei popriri asupra terțului SC C. SA.

Astfel, la începutul lunii februarie 2004, inculpatele P.K.I. și A.M.E. au convenit ca, în cererea pe care inculpata A.M.E. urma să o adreseze conducerii D.G.F.P. Timiș, să invoce în mod nereal că SC C.A. SRL avea datorii restante la bugetul de stat, pentru achitarea cărora să fie necesară recuperarea, prin înființarea popririi de către A.F.P. Timișoara, a datoriei pe care terțul SC C. SA o avea față de SC C.A. SRL.

La data de 06 februarie 2004, inculpata P.K.I. a intervenit la conducerea D.G.F.P. Timiș, respectiv la directorul adjunct D.D. (a se vedea declarațiile acestui martor), care i-a recomandat să se adreseze pentru soluționarea acestor probleme directorului executiv al D.G.F.P. Timiș, J.J., care avea competența pentru aprobarea acestor solicitări.

La data de 07 februarie 2004, ora 13.18, între cele două inculpate s-a purtat o convorbire telefonică, din care reiese în mod evident atât promisiunea inculpatei P.K.I. de a interveni la directorul J.J. pentru soluționarea problemei, cât și modul în care trebuia redactată cererea pe care cele două inculpate urmau să o prezinte directorului D.G.F.P. Timiș.

La data de 09 februarie 2004, inculpata P.K.I. a intervenit la directorul executiv al D.G.F.P. Timiș, J.J. (a se vedea și declarațiile acestuia), pentru aprobarea cererilor formulate de inculpata A.M.E. și chiar i-a prezentat-o pe aceasta, dându-i de înțeles că este în interesul A.F.P. Timișoara să aprobe instituirea popririi asupra terțului SC C. SA Arad.

Cu ocazia acestei întâlniri, inculpata A.M.E. i-a prezentat directorului D.G.F.P. Timiș cererile redactate în numele SC C.A. SRL, înregistrate la această societate în 09 februarie 2004 și ulterior la D.G.F.P. Timiș în 09 februarie 2004, prin care se solicita sprijin atât pentru recuperarea datoriei în sumă de 2.415.496.986 ROL de la SC C. SA, prin instituirea popririi, cât și pentru efectuarea în mod direct de către beneficiar și nu prin intermediul antreprenorului general, așa cum prevedeau clauzele contractuale, a plăților viitoare pentru lucrările de construcții efectuate în calitate de subantreprenor la noul sediu.

Pe baza situației prezentate de cele două coinculpate, martorul J.J. (fost învinuit, față de care cauza s-a disjuns prin rechizitoriu) a aprobat cererile SC C.A. SRL, dispunând prin rezoluții distincte, consemnate pe exemplarul original și pe duplicatul acestuia, ca A.F.P. Timișoara să instituie poprirea asupra terțului SC C. SA în vederea recuperării datoriilor restante la bugetul de stat ale SC C.A. SRL și ca numita S.V.M., consilier în cadrul Serviciului Financiar Contabilitate, Investiții și Buget Propriu din cadrul D.G.F.P. Timiș, să întocmească documentația necesară pentru ca, pe viitor, plata lucrărilor de construcții efectuate de SC C.A. SRL să se achite direct acestei societăți, însă cu acordul SC C. SA (declarația martorei S.V.M.; declarația martorului C.D.).

După aprobarea acestor cereri expuse mai sus, în cursul aceleiași zile de 09 februarie 2004, cele două inculpate au convenit asupra modalității prin care urmau să fie puse în aplicare măsura executării silite prin poprirea veniturilor terțului SC C. SA și încasarea pe viitor a contravalorii lucrărilor de construcții direct de la D.G.F.P. Timiș. Acest aspect rezultă în mod clar din conținutul convorbirii telefonice purtate la 09 februarie 2004, ora 16.51, în care cele două inculpate discută cum să procedeze ca banii să nu vină în contul antreprenorului general, ci în cel al subantreprenorului SC C.A. SRL, și cu ce titlu să fie înregistrate plățile (decontare în avans).

Urmare a celor convenite cu inculpata P.K.I., inculpata A.M.E., cu ajutorul inculpatei H.A. (inspector auditor în cadrul D.G.F.P. Timiș - Serviciul Audit, care, contrar prevederilor Legii nr. 161/2003 privind incompatibilitățile în exercitarea funcțiilor publice, ținea în mod nelegal evidența contabilă a SC C.A. SRL - a se vedea declarația martorului), a întocmit în fals un decont de TVA aferent lunii februarie 2004 și o declarație privind impozitul pe profit aferentă anului fiscal 2003, în care au consemnat date nereale, în sensul că societatea avea datorii la bugetul de stat de 2.040.033.213 ROL TVA și de 420.246.752 ROL impozit pe profit. Datele amintite nu corespund celor din evidența contabilă a societății și nici celor din fișa de evidență a plătitorului, întrucât, la data de 12 martie 2004, societatea nu avea de plată TVA, ci avea dreptul la rambursarea unei sume de 110.413.104 ROL cu acest titlu, iar suma de plată către bugetul de stat ca impozit de profit era mult mai mică decât cea indicată, respectiv 296.380.199 ROL, așa cum reiese din raportul întocmit de specialiștii din cadrul D.N.A. și raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală.

Ambele documente au fost semnate de către inculpata A.M.E., aceasta depunându-le la data de 12 martie 2004 la A.F.P. Timișoara, prin inculpata P.K.I. (a se vedea declarațiile martorilor S.M. și B.A.T.), pentru a înfățișa datorii nereale, pe care SC C.A. SRL le-ar fi avut la bugetul de stat, „datorii” menite să justifice instituirea popririi asupra veniturilor terțului SC C. SA Arad.

În evidența A.F.P. Timișoara, decontul de TVA cu datele nereale a fost înregistrat în 12 martie 2004, iar declarația de impozit pe profit cu date nereale în 12 martie 2004.

Cele două înscrisuri falsificate de inculpatele A.M.E. și H.A. au fost folosite la întocmirea documentației pentru instituirea popririi asupra veniturilor terțului SC C. SA Arad.

La aceeași dată de 12 martie 2004, inculpata P.K.I. i-a dat dispoziție inspectorului B.C.D. din cadrul Serviciului Executări Silite să întocmească formele de executare silită a SC C.A. SRL, respectiv să emită titluri executorii față de această societate în calitate de debitor și să emită adresa de înființare a popririi către SC C. SA, punându-i la dispoziție în acest sens decontul TVA și declarația de impozit pe profit cu conținuturi nereale. Pe baza acestor două documente, martorul (fost învinuit) B.C.D. a întocmit titlul executoriu din 12 martie 2004 pentru suma de 420.246.752 ROL reprezentând impozit pe profit datorat bugetului de stat și titlul executoriu din 12 martie 2004 pentru suma de 2.040.033.213 ROL reprezentând TVA datorată bugetului de stat, în care a menționat în mod nelegal ca termen scadent de plată data de 12 martie 2004 (potrivit dispozițiilor legale în vigoare obligațiile devenind scadente la data de 25 ale fiecărei luni), înscrisurile oficiale respective fiind semnate de el, inculpata P.K.I. și martora C.R.

Ulterior, la data de 15 martie 2004, martorul B.C.D. (a se vedea și declarațiile sale) a întocmit, din dispoziția aceleiași inculpate P.K.I., adresa de înființare a popririi către SC C. SA Arad, înregistrată în 15 martie 2004 și semnată de martora M.T.S., director adjunct al A.F.P. Timiș (a se vedea și declarația acesteia), prin care s-a adus la cunoștința reprezentanților acestei societăți măsura instituită de A.F.P. Timișoara, conform titlurilor executorii din 12 martie 2004, pentru sumele de bani datorate debitorului SC C.A. SRL, iar somația înregistrată în 15 martie 2004 i-a fost adresată debitorului SC C.A. SRL prin care societatea era înștiințată că figura în evidența fiscală cu debitele de 2.040.033.213 ROL TVA și 420.246.752 ROL impozit pe profit.

Adresa de înființare a popririi emisă către SC C. SA Arad a fost predată personal de martorul B.C.D. la secretariatul SC C. SA din Arad, în data de 16 martie 2004, fiind înregistrată la această societate în 16 martie 2004, acesta deplasându-se de la Timișoara la Arad în acest scop cu un autoturism pus la dispoziție de SC C.A. SRL (aspect care rezultă din declarațiile martorilor B.C.D. și M.T.S.).

Apoi, la data de 20 aprilie 2004, A.F.P. Timișoara, prin inculpata P.K.I., a chemat în judecată pe debitoarea SC C.A. SRL și pe terțul poprit SC C. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună menținerea popririi asupra terțului poprit, depunând la dosar adresa de înființare a popririi și somația de plată în care erau consemnate în mod nereal ca datorii ale SC C.A. SRL la bugetul de stat, suma în valoare de circa 2,4 miliarde ROL. Acțiunea formulată de A.F.P. Timișoara a fost admisă cu privire la menținerea popririi (a se vedea sentința civilă nr. 3097 din 08 iunie 2004 a Judecătoriei Arad).

Ulterior, pe baza hotărârii de menținere a popririi asupra terțului SC C. SA, au fost blocate conturile acestei societăți, iar sumele astfel obținute, în total de 2.383.355.906 ROL, au fost folosite pentru plata unor datorii viitoare la bugetul de stat ale SC C.A. SRL (a se vedea în acest sens raportul întocmit de specialiștii din cadrul D.N.A. și raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală).

La data de 14 iunie 2004, martorul B.C.D., din dispoziția aceleiași inculpate P.K.I., a emis încă 9 titluri executorii față de SC C.A. SRL, precum și somația de plată către aceeași societate, acte de executare care au fost semnate și de inculpata P.K.I. în locul martorului C.M.F., care la acea dată deținea funcția de director adjunct al A.F.P. Timișoara și care avea în responsabilitate Serviciul Executări Silite, pentru a distribui pe datorii ale SC C.A. SRL prima sumă încasată de la SC C. SA, în valoare de 651.277.263 ROL, menționând în mod nelegal în cuprinsul acestor documente de executare ca termen scadent data de 11 iunie 2004, în realitate obligațiile respective devenind scadente prin efectul legii la 25 iunie 2004 (a se vedea declarațiile martorului C.M.F.).

Așadar, prin măsurile de executare silită, constând în instituirea popririi asupra conturilor terțului SC C. SA de către A.F.P. Timișoara prin inculpata P.K.I., și prin intervenția ei la conducerea D.G.F.P. Timiș în acest sens nu s-a urmărit stingerea unor datorii reale ale SC C.A. SRL către bugetul de stat, ci s-a urmărit ajutarea inculpatei A.M.E. pentru ca societatea acesteia, SC C.A. SRL, să recupereze datoria de aproximativ 2,4 miliarde ROL de la SC C. SA, pe calea acestei proceduri urgente și fără plata de taxe de timbru.

La data de 21 mai 2004, inculpatele P.K.I. și A.M.E. au convenit ca SC C.A. SRL să depună la A.F.P. Timișoara decontul real de TVA aferent lunii februarie 2004 și declarația reală de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003, conforme cu cele din evidența contabilă a societății, pentru a nu figura cu datorii restante la bugetul de stat (create în mod artificial prin documentele depuse și înregistrate la data de 12 martie 2004), pentru care trebuia să achite majorări și penalități.

Pentru înlocuirea datelor nereale rezultate din documentele depuse de SC C.A. SRL în data de 12 martie 2004, inculpata P.K.I., după ce a primit aceste noi documente de la inculpata A.M.E., i-a dat dispoziție la data de 21 mai 2004 inspectorului B.M.S. din cadrul Compartimentului TVA să introducă în baza de date a A.F.P. Timișoara aceste noi documente prezentate de SC C.A. SRL, să le antedateze cu 12 martie 2004 și să le atribuie aceleași numere sub care au fost înregistrate la data de 12 martie 2004 decontul de TVA și declarația de impozit pe profit conținând date nereale.

Martorul (fost învinuit) B.M.S. a introdus noile date din documentele contabile aparținând SC C.A. în evidența A.F.P. Timișoara și prin aceasta, datele din documentele cu conținut nereal introduse în aceiași evidență la data de 12 martie 2004 au fost înlocuite cu cele reale. Totodată, martorul B.M.S. a făcut mențiunea „rectificativă” pe declarația de impozit, ca și când declarația inițială depusă și înregistrată la data de 12 martie 2004 ar fi conținut date eronate (a se vedea declarațiile sale; constatarea IT efectuată de specialiști din cadrul D.N.A.).

2. La data de 12 decembrie 2003, inculpata P.K.I. a emis în mod nelegal certificatul de atestare fiscală prin care confirma în mod nereal că SC C.A. SRL nu avea datorii la bugetul de stat, pentru ca astfel să poată participa la licitația organizată se Spitalul Universitar Timișoara în vederea efectuării unor lucrări de construcții.

Datele consemnate în acest certificat de atestare fiscală nu sunt reale, întrucât din fișa analitică a plătitorului SC C.A. SRL din A.F.P. Timișoara rezultă că, la data de 12 decembrie 2003, acesta avea datorii la bugetul de stat în sumă totală de 1.913.918 ROL reprezentând TVA, așa încât nu era îndreptățit să i se elibereze certificatul de atestare fiscală pentru a participa la licitația respectivă (a se vedea fișa de evidență a plătitorului, certificatul în discuție, procesul-verbal de licitație, raportul de constatare întocmit de specialiști din cadrul D.N.A., raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală).

3. În considerația primirii aceluiași folos material necuvenit, inculpata P.K.I., la cererea inculpatei A.M.E., i-a furnizat acesteia la 17 septembrie 2003 date cu privire la situația financiară a Bibliotecii Centrale Universitare din Timișoara, de la care SC C.A. SRL avea de încasat 1,7 miliarde ROL în baza unor raporturi contractuale.

În contextul furnizării acestor date, inculpata A.M.E. i-a comunicat inculpatei P.K.I. că i-a procurat de la SC R. SA, așa cum au convenit, instalațiile sanitare și centrala termică pentru imobilul din localitatea Dumbrăvița, aflat la acea dată în construcție, care constituie folosul material necuvenit de care inculpata P.K.I. a beneficiat ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de corupție (aceste aspecte rezultă din convorbirea telefonică dintre cele două de la 17 septembrie 2003, ora 11.27).

4. La data de 10 februarie 1999, în baza programului Phare, Ministerul Finanțelor Publice și C. Bank au încheiat Acordul de Credit privind Programul Phare prin care C. Bank a fost abilitată să acorde întreprinderilor mici și mijlocii credite Phare pentru dezvoltarea acestora, cu finanțare din fondurile Comunităților Europene, respectiv de la Uniunea Europeană - Phare.

În cursul lunii octombrie 2003, SC C.A. SRL, prin administrator, inculpata A.M.E., a depus la C. Bank - Sucursala Timișoara o parte din documentele contabile ale societății necesare obținerii unui astfel de credit Phare, respectiv bilanțurile contabile la 31 decembrie 2001, 31 decembrie 2002 și la 30 iunie 2003, precum și balanțele de verificare pe lunile august și septembrie 2003, în scopul obținerii în mod nelegal a unui credit Phare în valoare de 130.000 euro, pentru achiziționarea unor utilaje. SC C.A. SRL nu îndeplinea condițiile de creditare Phare, motiv pentru care procedura de acordare nu a continuat, pe baza calculării indicatorilor de bonitate rezultând că societatea nu s-a încadrat în categoria de performanță necesară obținerii creditului solicitat (a se vedea adresele C. Bank - Sucursala Timișoara din 27 septembrie 2004 și din 18 octombrie 2004).

Inculpata P.K.I. a intervenit la conducerea C. Bank - Sucursala Timișoara în favoarea SC C.A. SRL pentru a i se acorda creditul de 130.000 euro (a se vedea declarațiile martorilor T.D.V. și C.A. și din notele de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatele P.K.I. și A.M.E. la 26 septembrie 2003 ora 12.18, 30 septembrie 2003 ora 15.39, 06 octombrie 2003 ora 19.06, 09 octombrie 2003 ora 10.06; 04 noiembrie 2003 ora 11.46 și 04 noiembrie 2003 ora 12.03).

Inculpata P.K.I. a determinat-o pe coinculpata A.M.E. să întocmească în fals sau să antedateze un contract pentru a justifica faptul că suma de 660.000.000 ROL ce figura în contul 462 (creditori diverși) să fie curentă și nu restantă (instigare care însă nu a fost urmată de executare, întrucât, la acea dată, exista un contract de creditare a societății de către asociați).

La începutul lunii octombrie 2003 inculpata P.K.I. a contactat-o telefonic pe martora C.A., cerându-i o întâlnire pentru a-i prezenta pe administratorul SC C.A. SRL, în vederea facilitării intrării la directorul C. Bank - Sucursala Timișoara, T.D.V. Cu ocazia întâlnirii care a avut loc, inculpata A.M.E. a afirmat că este interesată de contactarea unui credit Phare în valoare de 130.000 euro în numele SC C.A. SRL pentru achiziționarea unor utilaje de construcții. În acest context conducerea C. Bank i-a solicitat inculpatei A.M.E. să prezinte situația financiară a societății, respectiv bilanțul la 31 decembrie 2001, 31 decembrie 2002, 30 iunie 2003, precum și balanțele sintetice de verificare pe lunile august și septembrie 2003. Documentele respective i-au fost prezentate martorei C.A. de către inculpata H.A. în numele inculpatei A.M.E. (a se vedea declarațiile martorilor C.A., T.D.V., I.M., director economic, și N.L., consilier în cadrul Serviciului Credite; adresele C. Bank - Sucursala Timișoara din 27 septembrie 2004 și din 18 octombrie 2004; nota de redare a convorbirii telefonice din data de 30 septembrie 2003 ora 15.39 dintre inculpatele P.K.I. și A.M.E.).

Documentele contabile depuse de inculpata A.M.E. la C. Bank - Sucursala Timișoara au fost falsificate pentru ca SC C.A. SRL să întrunească din punct de vedere economic condițiile necesare obținerii creditului.

Bilanțul întocmit de SC C.A. SRL aferent anului 2001, ce a fost depus la C. Bank în vederea obținerii creditului Phare, conține date diferite față de bilanțul aceluiași an depus de societate la D.G.F.P. Timiș, iar balanța contabilă aferentă lunii septembrie 2003, prezentată la C. Bank în vederea obținerii aceluiași credit, conține date diferite față de balanța ridicată de la societate (a se vedea raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în de specialiști din cadrul D.N.A.; declarațiile martorei C.A., șef Serviciu Credite din cadrul C. Bank - Sucursala Timișoara, care a efectuat o analiză a documentelor).

Bilanțul contabil pe anul 2001 și balanța de verificare pe luna septembrie 2003, depuse la C. Bank - Sucursala Timișoara, au fost falsificate prin consemnarea în conținutul acestora a altor date decât cele reale de către inculpata A.M.E., care Ie-a și semnat în calitate de director economic și administrator al SC C.A. SRL, fiind ajutată de către inculpata H.A., care ținea în mod nelegal evidența contabilă a societății (a se vedea declarațiile inculpatelor H.A. și A.M.E.; declarațiile martorului M.I.).

Elemente de activ din bilanțui depus la C. Bank, pe anul 2001 au fost diminuate cu suma de 1.089.714.000 ROL prin eliminarea efectivă a acestei sume reprezentând „diferențe de conversie - activ”; capitaluri proprii din bilanțul pe anul 2001 depus la C. Bank au fost supraevaluate cu suma de 1.518.613.000 ROL, prin această creștere artificială a capitalurilor proprii urmărindu-se prezentarea unei situații nereale privind gradul general de îndatorare a societății, mai scăzut decât cel real, și gradul de îndatorare financiară a acesteia; clienții creditori din bilanțul pe anul 2001 depus la C. Bank au fost diminuați cu aceeași sumă de 1.518.613.000 ROL, ceea ce reprezintă pe fond o diminuare a obligațiilor totale ale societății cu aceeași sumă, scăderea datoriilor totale având ca efect diminuarea gradului de îndatorare a societății și obținerea unei solvabilități ridicate.

Cele 3 exemplare ale bilanțului contabil la 31 decembrie 2001 (cel ridicat de la C. Bank - Sucursala Timișoara și celelalte 2 ridicate de la SC C.A. SRL și de la A.F.P. Timișoara) au același număr de înregistrare, din 01 aprilie 2002, atribuit de A.F.P. Timișoara.

Cât privește datele înscrise în balanța aferentă lunii septembrie 2003 depusă la C. Bank, soldul final creditor al contului 121 (cont închidere) a fost supraevaluat cu suma de 764.119.335 ROL, ceea ce denotă o creștere artificială a profitului contabil cu suma respectivă, fapt prin care s-a urmărit înfățișarea unei rentabilități superioare a cifrei de afaceri și o creștere a rentabilității generale; soldul final al contului 401 „furnituri marfă” a fost diminuat cu suma de 1.100.000.000 ROL; soldul final al contului 419 „clienți creditori” a fost diminuat cu suma de 4.210.000.000 ROL, ceea ce reprezintă pe fond o diminuare a obligațiilor totale ale societății cu aceeași sumă. Scăderea datoriilor totale are ca efect diminuarea gradului de îndatorare a societății și obținerea unei rentabilități ridicate. Rulajele cumulate ale cheltuielilor și veniturilor la 30 septembrie 2003 au fost denaturate în acest fel.

Creditul solicitat nu a fost acordat, pe motiv că SC C.A. SRL nu a îndeplinit condițiile de bonitate pentru a putea beneficia de acest credit.

Instanța de apel înlătură declarația martorului T.D.V. dată în fața primei instanțe, prin care acesta arată că C. Bank nu gestiona credite Phare, întrucât este contrazisă de Acordul de Credit privind Programul Phare și de declarația acestuia din faza de urmărire penală.

5. În perioada august 2003 - februarie 2004, inculpata P.K.I., în baza unei înțelegeri prealabile avute cu inculpata A.M.E. și în scopul obținerii aceluiași folos materializat în construirea și amenajarea imobilului său, a intervenit la funcționari din conducerea a intervenit la conducerea Direcției de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș pentru ca verificările prevăzute în procedura de rambursare a TVA ce urmau să aibă loc la SC C.A. SRL să fie efectuate de inspectorii L.M. sau B.M.L., persoane apropiate ei, și să aibă un caracter formal, astfel încât această societate să beneficieze cu operativitate de rambursări TVA în valoare totală de 6.953.971.293 ROL.

a) La data de 25 august 2003, inculpata A.M.E. a întocmit, în calitatea sa de director economic și administrator al SC C.A. SRL, cererea de efectuare a controlului anticipat pentru rambursarea TVA în suma de 3.756.403.170 ROL aferentă activității pe luna iulie 2003, pe care a depus-o la A.F.P. Timișoara, unde a fost înregistrată în 25 august 2003.

În data de 27 august 2003, A.F.P. Timișoara a înaintat această cerere la Direcția Controlului Financiar Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș, fiind înregistrată la data de 28 august 2003.

La aceeași dată de 28 august 2003, la ora 13.46, inculpata P.K.I., la cererea coinculpatei A.M.E., a intervenit la martorul A.T., care la acea dată îl înlocuia la conducerea Serviciului Control Fiscal pe martorul B.N., aflat în concediu de odihnă, și i-a solicitat ca, în calitatea sa de înlocuitor la conducerea serviciului, să repartizeze cererile de rambursare formulate de SC M.S. SRL și SC Q.B. SRL inspectorului L.M., iar cererea de rambursare TVA formulată de SC C.A. SRL să o repartizeze inspectorului B.M.L. (a se vedea conținutul convorbirii telefonice dintre inculpata P.K.I. și martorul A.T. din 28 august 2003, ora 13.46; declarația martorului A.T.).

Urmare acestei intervenții, controlul anticipat privind cererea de rambursare TVA în valoare de 3.297.017.309 ROL aferentă perioadei 01 mai 2003 - 31 august 2003 a fost efectuat de inspectorul B.M.L. singură, deși în mod obișnuit astfel de controale se efectuează în echipă formată din doi inspectori.

Inculpata P.K.I. a întreprins demersuri pentru a-l influența pe șeful serviciului, prin inspectorul L.M., să împiedice efectuarea controlului la SC C.A. SRL privind cererea de rambursare TVA din 25 august 2004 de către inspectorul C.A., despre care aflase că își manifestase intenția de a efectua el controlul, pe motiv că suma cerută la rambursare este mare, iar inspectorul B.M.L. nu are experiența necesară pentru efectuarea unui astfel de control, solicitându-i inspectorului L.M. să-l determine la rândul ei pe șeful serviciului, respectiv pe B.N., să o repartizeze pentru acest control pe B.M.L.

Inculpata P.K.I. s-a înțeles cu martora L.M. ca acesta din urmă să-i spună martorului B.N. (șeful Serviciului Control Fiscal), că cea interesată pentru ca SC C.A. SRL să fie favorizată în procedura de verificare pe linia rambursării TVA este inculpata H.A. și nu ea.

Inspectorul L.M. a asigurat-o pe inculpata P.K.I. că, în pofida discuțiilor ce au avut loc în cadrul serviciului cu privire la acest control, cererea de rambursare a fost repartizată inspectorului B.M.L., care va începe controlul în dimineața zilei de 09 septembrie 2003. Inculpata P.K.I. i-a cerut inspectorului L.M. să o contacteze pe B.M.L. pentru a-i comunica acesteia ca, în cazul în care va constata probleme la SC C.A. SRL, să o anunțe pe ea, respectiv să o țină la curent cu desfășurarea controlului.

În dimineața zilei de 09 septembrie 2003, data la care inspectorul B.M.L. a început controlul la SC C.A. SRL, inculpata P.K.I. a intervenit din nou la conducerea D.G.F.P. Timiș, respectiv la martorul B.N. - șeful Serviciului Control Fiscal (care revenise din concediul de odihnă), în favoarea aceleiași societăți, încercând să-l convingă că SC C.A. SRL este o societate serioasă și reprezentanții ei sunt oameni cumsecade (a se vedea convorbirile telefonice purtate de inculpata P.K.I. cu martora L.M. la datele de 08 septembrie 2003, ora 19.19, și 11 septembrie 2003, ora 10.55, și cu martorul B.N. din data de 09 septembrie 2003, ora 10.52, dată care corespunde zilei în care s-a început efectiv controlul la societate; declarația martorului B.N.).

Controlul efectuat de inspectorul B.M.L. (a se vedea procesul-verbal din 12 septembrie 2003) a avut un caracter formal, în sensul că organul de control nu a verificat temeinic documentele de evidență contabilă înregistrate în contabilitatea societății, prevalându-se de posibilitatea legală de efectuare a controlului prin sondaj.

În urma controlului efectuat, din suma totală solicitată, inspectorul B.M. a aprobat la rambursare cea mai mare parte, suma de 101.454.447 ROL urmând să fie reportată în decontul lunii septembrie 2003 întrucât reprezenta TVA aferent furnizorilor neachitați până la data controlului, iar suma de 2.113.871 ROL a fost respinsă la rambursare deoarece s-a considerat ca fiind dedusă din bonuri fiscale emise de aparate electronice fiscale, bonuri care nu îndeplinesc condiția de document justificativ pentru deducerea TVA.

SC C.A. SRL a beneficiat pe nedrept de rambursarea TVA în sumă de 279.586.691 ROL pentru perioada 01 mai 2003 - 31 august 2003 aferente unor facturi fiscale emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL și SC U. SRL, care reprezintă operațiuni de tipul prestărilor de servicii și nu aveau anexate documente justificative (contract de prestări servicii, deviz, situații de plată etc.) din care să rezulte natura și valoarea serviciilor prestate în acest sens sau nu conțineau toate elementele prevăzute de Legea nr. 345/2002 pentru a putea fi luate în considerare la deducerea TVA; aferente unor facturi fiscale care se referă la achiziționarea de băuturi alcoolice de la SC M.C.C. România SRL [potrivit art. 24 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 345/2002]; aferentă facturii emise de SC L. SRL Timișoara, anulată, toate cele trei exemplare regăsindu-se în documentele financiar-contabile ale furnizorului, nefiind expediat niciunul din cele trei exemplare către SC C.A. SRL în acest sens sunt raportul de constatare întocmit de specialiști din cadrul D.N.A. și raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală.

b) Prin cererea înregistrată la A.F.P. Timișoara din 14 mai 2003, inculpata A.M.E., în calitatea sa de director economic și administrator al SC C.A. SRL, a solicitat rambursarea cu control anticipat a sumei de 1.354.635.237 ROL reprezentând TVA aferentă perioadei 01 aprilie 2003 - 31 aprilie 2003. La aceeași dată, cererea a fost înaintată de A.F.P. Timișoara la Direcția Controlului Financiar Fiscal Timiș.

Și inspectorul L.M. a fost în control fiscal la SC C.A. SRL, tot pe linia rambursării TVA, fiind repartizată la controlul din luna mai 2003 de șeful Serviciului Control Fiscal, martorul B.N., tot ca urmare a intervenției inculpatei P.K.I.

Astfel, în cursul lunii mai 2003, inculpata P.K.I. a intervenit la șeful Serviciului Control Fiscal B.N., în considerația primirii aceluiași folos material de la inculpata A.M.E., solicitându-i ca cererea de rambursare TVA depusă de SC C.A. SRL să-i fie repartizată spre soluționare inspectorului L.M., cu care avea o relație privilegiată, fiind foste colege de serviciu la SC C.A. SA, iar după aceea, circa un an de zile au fost colege la Biroul Rambursări TVA din cadrul D.G.F.P. Timiș.

La data de 23 mai 2003, inspectorul L.M. și martorul O.J. au efectuat controlul anticipat la SC C.A. SRL pentru soluționarea cererii de rambursare a sumei de 1.354.635.237 ROL.

Verificarea documentelor primare puse la dispoziție de reprezentanții societății s-a efectuat prin sondaj. În urma efectuării acestui control, a fost aprobată la rambursare suma de 1.354.635.237 ROL, iar suma de 196.275.932 ROL a fost reportată în decontul lunii următoare fiind aferentă furnizorilor neachitați până la data controlului. Suma de 5.103.890 ROL a fost refuzată la rambursare pe motiv că pe 5 facturi fiscale din evidența societății, care conțineau aceste sume drept TVA, nu era menționat codul fiscal al furnizorului (a se vedea procesul-verbal întocmit de cei doi inspectori).

Și acest control a avut un caracter formal, suma rambursată în mod nelegal fiind de 292.369.776 ROL. Unele facturi fiscale, emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL și SC U. SRL, nu îndeplineau condițiile legale pentru a fi dedus TVA, din conținutul acestora facturi nerezultând denumirea serviciilor prestate și neavând anexate niciun document justificativ (contract de prestări servicii, deviz, situații de plată etc.) din care să reiasă natura și valoarea serviciilor prestate. Alte facturi fiscale se referă la achiziționarea de băuturi aicoolice de la SC M.C.C. România SRL (a se vedea raportul de constatare întocmit de specialiști din cadrul D.N.A. și raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală).

c) Prin cererea înregistrată la A.F.P. Timișoara din 11 noiembrie 2003 SC C.A. SRL a solicitat rambursarea cu control anticipat a sumei de 1.842.932.886 ROL, cerere care a fost înaintată la aceeași dată către Direcția Controlului Financiar Fiscal Timiș.

Anterior, la data de 04 noiembrie 2003, inculpata P.K.I. s-a oferit să intervină la funcționari din conducerea D.G.F.P. Timiș pentru ca SC C.A. SRL să fie favorizată cu ocazia controlului vizând rambursarea TVA, intervenție în considerația căreia inculpata A.M.E. urma să-i continue, prin societatea pe care o administra, lucrările de amenajare a vilei din localitatea Dumbrăvița, lucrări privind punerea faianței, a plăcilor de marmură și a parchetului, construirea gardului, amenajarea curții ș.a.

Și acest control a avut un caracter formal, prin procesul-verbal încheiat la data de 20 noiembrie 2003 de către inspectorii R.G. și G.O., înregistrat la D.G.F.P. Timiș în 25 noiembrie 2003, organele de control aprobând rambursarea întregii sume solicitate de SC C.A. SRL, de 1.842.932.886 ROL, iar suma totală dedusă în mod nelegal ca TVA fiind de 367.079.430 ROL, aferentă unor facturi fiscale emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL și SC U. SRL (a se vedea raportul de constatare întocmit de specialiștii D.N.A. și raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală).

Instanța de apel nu poate avea în vedere expertiza contabilă efectuată în cursul judecății în primă instanță, în care se arată că s-au verificat toate documentele și nu prin sondaj. Chiar persoanele care au efectuat controalele, martorii G.O., L.M. și B.M.L., au declarat că verificările s-au făcut prin sondaj.

Astfel, în perioada 01 octombrie 2002 - 31 octombrie 2003, SC C.A. SRL, prin inculpata A.M.E., a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă totală de 939.035.987 ROL.

SC C.A. SRL, cu sediul în Timișoara, a fost înființată în anul 1991 de către asociații A.M.E., A.C. și M.I. (fostă J.) - mama inculpatei A.M.E. Conducerea acestei societăți este asigurată de către asociații A.M.E. și A.C., care au și calitatea de administratori, însă A.C. se ocupa de conducerea activităților de ordin tehnic, iar inculpata A.M.E. este cea care conducea și coordona activitatea economică și contabilă a societății, aceasta având și funcția de director economic, astfel cum rezultă din declarațiile acestora și din contractul de muncă încheiat între inculpată și societate, la data de 09 martie 1994, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș.

Rezultă că inculpata A.M.E., în calitatea sa de director economic și de administrator al SC C.A. SRL, a condus activitatea de evidență contabilă a societății, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, implicit pentru deducerea nelegală a TVA, îi revine ei.

În ceea ce privește SC T.A. SRL, SC D. SRL și SC U. SRL, societăți care au emis în mod nelegal facturi fiscale în favoarea SC C.A. SRL, pe baza cărora aceasta din urmă și-a dedus TVA aferentă, contrar dispozițiilor legale, se impun următoarele precizări:

SC T.A. SRL, cu sediul în Timișoara, a fost înființată în anul 1994 de către numitul J.I. - fratele inculpatei A.M.E., care deține în cadrul acestei societăți calitatea de asociat unic și administrator. Martorul J.I., administratorul acestei societăți, declară că toate documentele contabile, inclusiv facturile fiscale emise către SC C.A. SRL, au fost întocmite și semnate de sora sa, inculpata A.M.E., precum și că el este, în același timp, și salariat al SC C.A. SRL.

SC U. SRL are aceiași asociați și administratori ai SC C.A. SRL (inculpata A.M.E. și soțul ei, A.C.).

SC D. SRL are ca asociat unic și administrator pe martorul G.M., care a declarat că nu a avut o evidență a lucrărilor prestate în favoarea SC C.A. SRL și nici convenții încheiate în scris pentru prestarea unor servicii în favoarea acesteia.

6. La data de 29 mai 2002, inculpata P.K.I. și soțul său, inculpatul P.L., au cumpărat de la soții B.M. și B.I. imobilul situat în localitatea Dumbrăvița, constând din loc de casă cu casă și teren în suprafață de 1.079 m.p., cu prețul total de 20.000 dolari S.U.A. (a se vedea contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați D.M.C. prin încheierea de autentificare din 29 mai 2002).

Contravaloarea acestui imobil a fost achitată de cumpărători astfel: suma de 6.000 dolari S.U.A. în numerar la data autentificării contractului, iar diferența de 14.000 dolari S.U.A. a fost achitată de A. Bank - Sucursala Timișoara, de la care inculpații P. au obținut un credit în valoare de 14.000 dolari S.U.A., cu termen de rambursare în 120 luni (a se vedea contractul de facilitate de credit din 29 mai 2002).

La scurt timp după cumpărarea acestui imobil, pentru activitățile infracționale efectuate în calitatea sa de director al A.F.P. Timișoara în favoarea SC C.A. SRL, constând în exercitarea în mod nelegal a atribuțiilor sale de serviciu și intervenții la funcționari din conducerea D.G.F.P. Timiș, C. Bank - Sucursala Timișoara și alte instituții, de influența asupra cărora s-a prevalat, pentru aprobarea unor cereri, efectuarea unor plăți, desfășurarea în mod formal a unor controale, executarea silită a unei societăți terțe, obținerea unui credite necuvenit sau rambursarea cu operativitate a TVA fără îndeplinirea condițiilor legale, inculpata P.K.I. a acceptat de la administratorul acestei societăți, respectiv de la inculpata A.M.E., primirea unui folos material necuvenit, constând în construirea și amenajarea, cu materiale de construcții din fondurile SC C.A. SRL, a unei vile cu 9 camere și a unor anexe, situată în localitatea Dumbrăvița, județul Timiș, în valoare totală de 3.378.838.555 ROL.

În acest sens, în toamna anului 2002, inculpata A.M.E., administrator și director economic al SC C.A. SRL, l-a contactat pe martorul B.N. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală și sancționat administrativ cu amendă prin rechizitoriu), de profesie arhitect, asociat și administrator al SC A.B. SRL, cu care SC C.A. SRL colabora la realizarea mai multor obiective de construcții (ex. sediul E. Bank Timișoara, extindere Facultatea de Drept, locuințe A.N.L.), și l-a pus pe acesta în legătură cu inculpații P., în vederea realizării proiectului de arhitectură pentru vila ce urma să fie construită de SC C.A. SRL.

De la început, inculpata A.M.E. i-a pus în vedere arhitectului amintit să nu discute problemele financiare ale acestui proiect cu membrii familiei P., urmând ca valoarea acestui proiect să-i fie decontată de SC C.A. SRL odată cu a altor lucrări aflate la acea vreme în derulare între această societate și SC A.B. SRL (a se vedea declarațiile fostului învinuit B.N.).

Proiectul de arhitectură realizat de martorul B.N. și proiectele pentru instalații și lucrări de construcții efectuate de SC U. SRL Timișoara au fost verificate și vizate de către expertul tehnic G.M. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală și sancționat administrativ cu amendă prin rechizitoriu), proiecte în baza cărora Primăria Dumbrăvița a eliberat autorizația de construire din 14 octombrie 2002.

În cursul anului 2003, SC C.A. SRL., reprezentată de inculpata A.M.E., a efectuat lucrările de construire a imobilului inculpatei P.K.I. constituit din 9 încăperi și o clădire anexă (garaj, bucătărie de vară, magazie, baie de serviciu), precum și lucrările privind dotarea acestuia cu instalații sanitare și centrală termică în valoare totală de 3.378.838.555 ROL (a se vedea convorbirea telefonică dintre inculpatele P.K.I. și A.M.E., purtată la data de 17 noiembrie 2003, ora 11.27).

La SC R.I. SRL Timișoara a fost identificată factura fiscală din 12 septembrie 2003, emisă pentru SC C.A. SRL, în valoare de 205.684.022 ROL, în conținutul căreia sunt menționate obiectele sanitare despre care se face referire în conținutul convorbirii telefonice, inclusiv cada cu hidromasaj și centrala termică. Aceste bunuri au fost identificate ulterior în locuința inculpatei P.K.I., ca fiind montate în cele două băi (obiectele sanitare) și bucătăria (centrala termică) din componența imobilului său. În privința centralei termice marca „F.”, înscrisă în conținutul acestei facturi, a fost emis de SC R.I. SRL certificatul de garanție din 16 septembrie 2003 pentru cumpărătorul SC C.A. SRL, la rubrica „utilizator” fiind consemnat numele inculpatului P.L., adresa imobilului din Dumbrăvița și numărul de telefon al acestuia.

În evidența contabilă a SC C.A. SRL, factura menționată a fost înregistrată în registrul jurnal de cumpărări aferent lunii septembrie 2003, iar suma de 205.684.022 ROL a fost achitată de către această societate către SC R.I. SRL prin ordinul de plată din 25 septembrie 2003. De asemenea, bunurile menționate în conținutul acestei facturi au fost incluse în mod nelegal pe cheltuielile SC C.A. SRL, prin întocmirea bonurilor de consum din 30 septembrie 2003, fără ca aceste bunuri să se regăsească în patrimoniul societății ori în lucrările de construcții realizate în mod legal de societate (a se vedea nota de constatare a Gărzii Financiare Timiș din data de 22 septembrie 2004).

În data de 22 septembrie 2004, inculpata A.M.E. a declarat, cu ocazia verificărilor efectuate la sediul SC C.A. SRL de către organele de urmărire penală, că pentru bunurile consemnate în această factură, pe care Ie-a inclus pe cheltuielile generale ale societății, nu a întocmit deviz de lucrări ori comandă. Ulterior, în data de 22 septembrie 2004 sau în dimineața zilei de 23 septembrie 2004, această inculpată i-a cerut martorului inginer C.E., înainte ca ea să fie reținută preventiv, să întocmească devize ofertă pentru lucrările efectuate la locuința inculpatei P.K.I., în baza planurilor de construcție pe care le avea la dispoziție.

Aceste devize ofertă nu pot fi luate în considerare la justificarea din punct de vedere contabil a lucrărilor de construire efectuate de SC C.A. SRL în favoarea coinculpatei P.K.I., deoarece aceste documente nu conțin date reale, au fost întocmite după data efectuării primelor verificări de către organele de urmărire penală, iar în conținutul acestora nu figurează toate lucrările efectuate la locuință. În conținutul acestor documente nu se regăsește ca fiind montată la locuința inculpatei centrala termică funcțională pe bază de gaze, ci în aceste devize este menționat în mod eronat că la locuința inculpatei s-ar fi montat un alt tip de centrală cu funcționare pe bază de combustibil ușor - motorină (a se vedea raportul de constatare al specialiștilor D.N.A.).

Prin înregistrarea în contabilitatea societății pe cheltuieli a acestei facturi fiscale, inculpata A.M.E. a diminuat baza impozabilă privind impozitul pe profit al SC C.A. SRL cu valoarea acestor bunuri, întrucât cheltuielile respective nu erau deductibile fiscal, nefiind aferente veniturilor realizate la acea dată și nici efectuate în interesul societății (a se vedea raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală).

Construcția casei propriu-zise a fost finalizată în cursul lunii decembrie 2003, odată cu achiziționarea la data de 09 decembrie 2003 de către inculpata P.K.I. a mobilierului de la SC M. SRL și montarea acestuia de angajații acestei societăți în imobilul nou construit, iar finalizarea imobilului în întregul său, inclusiv curtea și împrejmuirea, realizată de SC C.A. SRL, a avut loc în cursul lunii aprilie 2004 (a se vedea lămuririle date de numitul A.C. expertului tehnic, consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 03 noiembrie 2004).

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a lucrărilor de construcții, respectiv a materialelor și a altor cheltuieli suportate de SC C.A. SRL pentru construirea acestei vile, prin care s-a stabilit că Valoarea de construcție a imobilului, raportată la perioada de efectuare a lucrărilor, este în sumă totală de 3.411.708.155 ROL, din care 3.378.838.555 ROL reprezintă cheltuielile suportate de SC C.A. SRL (valoarea materialelor de construcții, a manoperei înglobate și a instalațiilor, 2.839.360.131 ROL reprezentând costul lucrărilor, iar 539.478.424 ROL reprezentând TVA), iar suma de 32.869.600 ROL reprezintă cheltuieli privind taxe, racorduri și branșamente suportate de beneficiar (a se vedea reportul de expertiză tehnice de evaluare a lucrărilor de construcții, respectiv a materialelor și a altor cheltuieli suportate de SC C.A. SRL).

Valoarea lucrărilor efectuate și a materialelor de construcții înglobate în imobil au fost înregistrate doar într-o mică parte în evidența contabilă a SC C.A. SRL, ca venituri realizate sau ca și cheltuieli individualizate pe lucrare. Astfel, în evidența contabilă au fost înregistrate două facturi fiscale emise de societate pentru inculpatul P.L. Prima dintre acestea, a fost emisă la data de 02 mai 2003 pentru suma totală de 370.000.000 ROL, reprezentând „avans lucrări de construcții conform contract”, fără a se specifica numărul contractului sau obiectivul pentru care s-a facturat avansul respectiv. Cea de a doua factură, emisă la data de 31 decembrie 2003 pentru suma totală de 415.250.500 ROL, reprezentând lucrări construcții conform contract, deși a fost înregistrată în jurnalul de vânzări aferent lunii decembrie 2003, până la data începerii verificărilor de către organele de urmărire penală suma respectivă nu a fost achitată. Plata acestei facturi a fost efectuată la data de 28 septembrie 2004, după data dispunerii măsurilor preventive față de inculpatele P.K.I. și A.M.E.

Aceste facturi nu conțin date reale, în sensul că la data de 31 decembrie 2003, când a fost emisă cea de a doua factură, lucrările de construcții ale imobilului erau deja finalizate, astfel că SC C.A. SRL trebuia să factureze întreaga valoare a lucrărilor de construcții efectuate. În evidența contabilă a societății nu a fost identificat niciun deviz, nicio situație de lucrări și nici alt document de evidență contabilă care să justifice modul în care a fost determinată suma de 415.250.500 ROL. Factura a fost întocmită de inculpata H.A., după ce, la 15 decembrie 2003, inculpata A.M.E., când a plecat în concediu, i-a lăsat scris pe un bilet datele cu care să completeze factura respectivă pentru a putea colecta TVA, fiind sfârșit de lună și de închidere a situațiilor contabile pe anul fiscal 2003 (a se vedea declarația inculpatei H.A.).

Veniturile realizate din prestarea de servicii aferente lucrărilor de construcții executate la imobil trebuiau înregistrate în evidența contabilă pe măsura realizării acestora. Din valoarea totală a lucrărilor de construcție a imobilului, respectiv de 2.839.360.131 ROL, SC C.A. SRL nu a înregistrat, ca venituri decât suma de 348.950.000 ROL corespunzătoare facturii fiscale din 31 decembrie 2003 minus TVA aferent acesteia, rămânând nefacturată și neînregistrată în contabilitate suma de 2.490.410.131 ROL.

Este nefondată susținerea inculpatei A.M.E. în sensul că nu a înregistrat în contabilitate veniturile realizate prin prestarea acestor servicii de construire a imobilul deoarece nu ar fi efectuat recepția lucrării respective la data de 30 iunie 2004, așa cum era prevăzut într-un așa-zis contract de construire, pe motiv că diverse instalații (ex. sistemul de încălzire) ar fi avut mici defecțiuni. Imobilul a fost finalizat încă din luna decembrie 2003, împrejmuirea și curtea interioară au fost finalizate în luna aprilie 2004, iar inculpata i-a dat de înțeles arhitectului B.N., încă din faza de proiect, că valoarea de construire a vilei o va include pe cheltuielile societății și o va deconta pe alte lucrări aflate în derulare.

Inculpata A.M.E. a invocat ca document justificativ existența unui contract de construire încheiat între societatea sa și familia P. Contractul respectiv, în care se menționează că prețul lucrărilor de construirea a imobilului este în valoare totală de 60.000 dolari S.U.A. plus TVA, nu poate fi luat în considerare, întrucât acest înscris nu este înregistrat în evidențele societății și nici nu este datat. De altfel, chiar forma acestuia, în raport cu cea a celorlalte contracte de construire încheiate de SC C.A. SRL cu alți beneficiari, denotă caracterul nereal al său (lipsa unei date și a unui număr de înregistrare, forma sumară și discrepanța vădită dintre valoarea consemnată în cuprinsul acestuia și valoarea reală a lucrărilor de construcții, care depășesc echivalentul a 100.000 dolari S.U.A.). Totodată, în așa-zisul contract s-a prevăzut că plata în întregime a lucrărilor trebuia să se facă la data de 30 iunie 2004, după recepția imobilului, deși imobilul a fost finalizat în totalitate încă din luna aprilie 2004 și pus la dispoziția beneficiarului, care se și mutase în acesta încă de la sfârșitul anului 2003. În plus, această inculpată a ezitat să prezinte acest înscris organelor de urmărire penală de la începutul verificărilor efectuate în cauză, declarând ulterior că își amintește că parcă ar exista un înscris sub semnătură privată sau o convenție scrisă de mână.

Prin neînregistrarea în evidența contabilă a SC C.A. SRL a veniturilor realizate în sumă de 2.490.410.131 ROL, inculpata A.M.E. a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 891.267.822 ROL, care se compune din: impozit pe profit aferent anului fiscal 2003 în sumă de 598.756.160 ROL, impozit pe profit aferent semestrului I 2004 în sumă de 23.846.373 ROL și TVA aferentă perioadei decembrie 2003 - aprilie 2004 în sumă de 268.665.289 ROL (a se vedea nota suplimentară la raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală).

În prima declarație dată în fața organelor de urmărire penală, inculpata A.M.E. a susținut că nu a efectuat nicio lucrare pentru inculpata P.K.I., pentru ca ulterior să arate că a efectuat doar câteva lucrări la locuința acesteia, constând în faianțări și zugrăveli. De asemenea, a încercat să ascundă și faptul că centrala termică și celelalte bunuri care fac obiectul facturii au fost montate la locuința inculpatei P.K.I., susținând că centrala termică respectivă ar fi fost montată la sediul firmei sale, iar cada cu hidromasaj la locuința ei.

Dacă ar fi fost reală convenția dintre părți, inculpata A.M.E. ar fi depus diligențe pentru facturarea și încasarea contravalorii lucrărilor prestate și a materialelor înglobate, care totalizează o sumă deloc neglijabilă în economia societății, comparând-o cu suma similară pentru recuperarea căreia de la SC C. SA a procedat în modul descris la pct. 1. Abia după declanșarea urmăririi penale s-a străduit să emită devize și facturi pentru lucrări și astfel să încaseze formal contravaloarea acestora.

Inculpata A.M.E. a avut o poziție de recunoștință față de inculpata P.K.I. pentru serviciile în favoarea societății sale (a se vedea convorbirea telefonică dintre cele două inculpate din data de 24 noiembrie 2003).

La cererea inculpatei P.K.I., diversele materiale de construcții procurate pentru ea de SC P.R. SRL au fost facturate pe SC C.A. SRL(a se vedea nota de constatare din 19 octombrie 2004 a Gărzii Financiare Caraș-Severin; convorbirea telefonică dintre inculpata P.K.I. și martora R.L., administrator al SC P.R. SRL, de la 23 octombrie 2003, ora 12.22).

Pentru a încerca să acopere faptul că imobilul a fost construit de această societate SC C.A. SRL, inculpata P.K.I. a desfășurat alte activități infracționale.

Astfel, în primăvara anului 2004, inculpata P.K.I. i-a cerut inculpatului T.C.L., cunoscând că acesta ținea contabilitatea mai multor societăți, să-i procure documente false, prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său din localitatea Dumbrăvița (fundație, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăți, iar materialele de construcții (ciment, var, oțel beton, cărămidă etc.) provin, de asemenea, de la alte societăți.

În acest scop inculpata P.K.I. i-a determinat pe inculpatul T.C.L. și pe soțul ei, inculpatul P.L., să încheie în fals contractul de prestări servicii care apare înregistrat în 15 octombrie 2003, SC D.R. SRL Berzovia fiind prestator, iar inculpatul P.L. beneficiar, precum și situația de lucrări (din 20 decembrie 2003) executate la șantierul „Casa particulară str. O.T. nr. 15” cu aceeași societate, căreia inculpatul T.C.L. îi ținea evidența contabilă (a se vedea declarația inculpatului T.C.L.; raportul de constatare tehnico-științifică grafică).

Totodată, inculpatul T.C.L. a întocmit în fals factura fiscală din 20 decembrie 2003 în numele SC D.R. SRL Berzovia, respectiv a administratorului acestei societăți, C.I.M., având ca mențiuni „prestări servicii, conform contractului din 15 octombrie 2003” în valoare de 238.000.000 ROL, factură care apare ca fiind emisă pentru inculpatul P.L., soțul inculpatei P.K.I. (declarațiile martorului C.I.M.; raportul de constatare tehnico-științifică grafică).

De asemenea, pentru a justifica efectuarea plății acestor lucrări, inculpatul T.C.L. a întocmit chitanțele din 22 decembrie 2003 și din 21 decembrie 2003, în valoare totală de 238.000.000 ROL, prin care a atestat în mod nereal că beneficiarul, inculpatul P.L., ar fi achitat această sumă conform facturii mai sus menționate (a se vedea raportul de constatare tehnico-științifică grafică).

Tot inculpatul T.C.L., în același scop de a acoperi proveniența materialelor de construcții utilizate de SC C.A. SRL la locuința inculpatei P.K.I. și pentru a oferi acesteia un document justificativ, a întocmit factura fiscală din 15 ianuarie 2004 în valoare de 299.289.760 ROL reprezentând diverse materiale de construcții (BCA, ciment, var, plasă sudată, țeavă etc.) în numele SC C.C. SRL Berzovia, căreia, de asemenea, îi ținea evidența contabilă, pentru același beneficiar, inculpatul P.L., prin determinarea colegului său S.D. să completeze factura cu datele respective, fără ca acesta să cunoască caracterul lor nereal (a se vedea declarațiile martorului S.D.; declarațiile martorului D.D.N., care arată că autovehiculul consemnat la rubrica privind expediția nu a efectuat în perioada respectivă transporturi pe ruta Berzovia - Dumbrăvița cu materiale de construcții; declarațiile martorului B.V.L., reprezentantul legal al SC C.C. SRL Berzovia; raportul de constatare tehnico-științifică grafică). Totodată, același inculpat T.C.L., cu aceeași ocazie și în același mod, a întocmit și chitanțele din 15 ianuarie 2004 și din 29 ianuarie 2004, în valoare totală de 299.298.760 ROL, prin care se atesta în mod nereal că beneficiarul P.L. ar fi achitat contravaloarea materialelor de construcții care au făcut obiectul facturii emise în numele SC C.C. SRL (a se vedea declarația inculpatului T.C.L.).

Același inculpat T.C.L. a înregistrat în contabilitatea celor două societăți, în mod nelegal, facturile și chitanțele întocmite în fals și astfel a denaturat rezultatele patrimoniale care se reflectă în bilanțurile contabile ale celor două societăți (a se vedea adresa din 17 ianuarie 2005 și nota de constatare din 14 ianuarie 2005 ale Gărzii Financiare Caraș-Severin).

Prin procesul-verbal de recepție încheiat de comisia de recepție a imobilului, formată din inculpații P.K.I. și P.L., B.N., G.M. și Primăria Dumbrăvița, reprezentată prin arhitect H.J.C. (ultimii 3 au avut calitatea de învinuiți, scoși de sub urmărire penală și sancționați cu amenzi administrative prin rechizitoriu), s-a constatat că lucrările la imobil, ce au fost executate în baza autorizației emise de Primăria Dumbrăvița, au fost terminate, valoarea declarată a obiectivului (imobilului) la data recepției fiind de 1.491.820.000 ROL. Pe baza acestui proces-verbal, a fost întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului (a se vedea extrasul de carte funciară).

La data de 18 august 2004, inculpatul P.L. a adresat o cerere scrisă Primăriei Dumbrăvița, solicitând emiterea unei adeverințe prin care să se ateste existența faptică a construcției P+M și garaj, conform autorizației de construire emise de primărie. Cererea a fost însoțită de planul de încadrare în zonă, copia autorizată de construire, copia planului de situații, copia taxei de regularizare și formularul procesului-verbal de recepție, completat și semnat atât de beneficiarii construcției - soții P., cât și de martorii B.N. și G.M., în calitatea lor de membrii ai comisiei de recepție a lucrărilor de construcții. Arhitectul H.J.C. a semnat în numele primăriei procesul-verbal de recepție. A fost eliberată adeverința din 18 august 2004 prin care atesta existența imobilului.

Ulterior, după luarea măsurilor preventive față de inculpatele P.K.I. și A.M.E., inculpatul P.L., pentru a induce în eroare organele de urmărire penală și pentru a acredita ideea că el și soția lui au achitat contravaloarea lucrărilor de construcție și a materialelor înglobate în imobil, întrucât recepția nu a fost efectuată, l-a determinat pe arhitectul H.J.C. din cadrul Primăriei Dumbrăvița să postdateze cu 05 octombrie 2004 procesul-verbal de recepție a lucrărilor de la imobilul său și astfel să ateste și cadrul legal pentru a efectua plata constructorului. A fost atribuit în fals nr. Z din 05 octombrie 2004 (a se vedea declarațiile martorului H.J.C.).

Așadar, în procesul-verbal de recepție au fost trecute ca dată de înregistrare 05 octombrie 2004 și faptul că în inclusiv inculpata P.K.I. ar fi participat în ziua respectivă la încheierea lui și recepția bunurilor, moment în care ea de fapt era încarcerată în Penitenciarul Timișoara.

În fapt, procesul-verbal de recepție a fost semnat în fals de ceilalți membrii ai comisiei de recepție (martorii B.N. și G.M. - a se vedea declarațiile acestora) înainte de a fi prezentat Primăriei Dumbrăvița, fără a participa în fapt la recepția acestor lucrări, după cum reiese din declarațiile acestora, cu motivarea că lucrările au fost deja executate și finalizate, iar procesul-verbal de recepție era necesar beneficiarului pentru întabularea locuinței.

În drept, faptele au fost încadrate după cum urmează:

1. Fapta inculpatei P.K.I. de a îndeplini acte ce intră în atribuțiile sale de serviciu și acte contrare acestora, în legătură cu executarea silită, pentru datorii nereale ale SC C.A. SRL către bugetul de stat, a terțului poprit SC C. SA Arad, în vederea recuperării în mod nelegal a sumei de 2,4 miliarde ROL pe care această societate o datora către SC C.A. SRL, în scopul obținerii folosului material necuvenit materializat în construirea și amenajarea unei vile de locuit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei P.K.I. de a interveni la funcționari din conducerea D.G.F.P. Timiș (directorul D.G.F.P. Timiș, J.J., fost învinuit, față de care cauza s-a disjuns prin rechizitoriu), de influența asupra cărora s-a prevalat în fața inculpatei A.M.E., de a interveni la conducerea C. Bank - Sucursala Timișoara în favoarea SC C.A. SRL pentru a i se acorda un credit Phare, precum și de a interveni la funcționari din conducerea D.G.F.P. Timiș pentru efectuarea cu operativitate și în mod formal și de către persoane apropiate ei a verificărilor prevăzute în procedura de rambursare a TVA ce urmau să aibă loc la SC C.A. SRL, în scopul primirii aceluiași folos material mai sus menționat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei P.K.I. de a o determina pe inculpata A.M.E. să întocmească decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și declarația de impozit pe profit aferentă anului 2003 din care să rezulte în mod nereal că SC C.A. SRL ar avea datorii către bugetul de stat și pe care aceasta din urmă Ie-a depus la organul fiscal întrunește elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei P.K.I. de a da dispoziție inspectorului B.C.D. să întocmească formele de executare silită a SC C.A. SRL, respectiv să emită titluri executorii față de această societate în calitate de debitor și să emită adresa de înființare a popririi către SC C. SA, punându-i la dispoziție în acest sens decontul TVA și declarația de impozit pe profit cu conținuturi nereale, întrunește elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei P.K.I. de a folosi titlurile executorii false, emise de martorul B.C.D. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală și sancționat administrativ cu amendă prin rechizitoriu) în condițiile arătate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei P.K.I. de a emite un certificat de atestare fiscală cuprinzând date nereale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatei P.K.I. de a da dispoziție inspectorului B.M.S. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală și sancționat administrativ cu amendă prin rechizitoriu) să înlocuiască în baza de date a A.F.P. Timișoara datele nereale rezultate din documentele depuse de SC C.A. SRL în data de 12 martie 2004 cu cele cuprinse în noile documente contabile prezentate de această societate la 21 mai 2004, să antedateze aceste documente cu 12 martie 2004 și să le atribuie aceleași numere sub care au fost înregistrate la data de 12 martie 2004 decontul de TVA și declarația de impozit pe profit conținând date nereale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de modificare sau ștergere, fără drept, de date informatice, prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, și ale instigării la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei P.K.I. de a determina pe inculpații T.C.L. și P.L. să întocmească documente false, prin care să se ateste în mod nereal că lucrările de construcție la locuință și materialele de construcții provin de la alte societăți decât SC C.A. SRL întrunește elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Fapta inculpatei A.M.E. de a da foloase, materializate în construirea și amenajarea unei vile de locuit pentru inculpata P.K.I., pentru ca aceasta să îndeplinească acte ce intră în atribuțiile sale de serviciu și acte contrare acestora, în legătură cu executarea silită, pentru datorii nereale ale SC C.A. SRL către bugetul de stat, a terțului poprit SC C. SA Arad, în vederea recuperării în mod nelegal a sumei de 2,4 miliarde ROL pe care această societate o datora către SC C.A. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei A.M.E. de a da foloase, materializate în construirea și amenajarea unei vile de locuit pentru inculpata P.K.I., care avea influență și a lăsat să se creadă că are influență asupra unor funcționari (directorul D.G.F.P. Timiș - J.J., directorul C. Bank - T.D.V., B.N. -șeful Serviciului Control Fiscal, înlocuitorul acestuia pe perioada concediului - A.T.), în scopul de a-i determina să facă acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu (aprobarea cererilor SC C.A. SRL de instituire a popririi asupra terțului SC C. SA în vederea recuperării datoriilor restante nereale la bugetul de stat ale primei societăți și de plată a lucrărilor de construcții, efectuate de SC C.A. SRL la noul sediu al D.G.F.P. Timiș, direct subantreprenorului, contrar clauzelor din contractul de antrepriză; obținerea unui credit Phare în favoarea SC C.A. SRL, deși această societate nu întrunea condițiile cerute în acest sens; efectuarea cu operativitate și în mod formal, de către persoane apropiate inculpatei P., a verificărilor prevăzute în procedura de rambursare a TVA, ce urmau să aibă loc la SC C.A. SRL), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei A.M.E. de a întocmi decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și declarația de impozit pe profit aferentă anului 2003 din care rezultă în mod nereal că SC C.A. SRL ar avea datorii către bugetul de stat, documente pe care Ie-a depus la organul fiscal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei A.M.E. de a modifica prin datele din bilanțul contabil pe anul 2001 și din balanța sintetică pe luna septembrie 2003, înscrisuri care, prin depunerea lor la organul fiscal, devin înscrisuri oficiale în sensul de art. 150 alin. (2) C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Instanța de apel va menține soluția de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu modificarea datelor contabile din balanța sintetică pe luna septembrie 2003, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, prin depunerea la organul fiscal, înscrisul devine oficial, astfel încât activitatea infracțională menționată se încadrează în dispozițiile art. 288 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei A.M.E. de a o determina pe inculpata H.A. să prezinte la C. Bank - Sucursala Timișoara documente contabile falsificate în vederea obținerii pe nedrept a unui credit Phare, care în final nu a fost acordat, întrunește elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, rămasă în forma tentativei, prevăzută de art. 20 și art. 25 C. pen. raportate la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei A.M.E. de a induce în eroare organul fiscal prin depunerea în trei rânduri, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, de documente care conțin date nereale, în vederea obținerii unui folos material constând în rambursarea TVA necuvenit, producând un prejudiciu bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei A.M.E. de a nu înregistra în evidența contabilă a SC C.A. SRL a veniturilor în sumă de 2.490.410.131 ROL, având drept consecință sustragerea de la plata impozitelor și taxelor cu suma de 891.267.822 ROL reprezentând impozit pe profit și TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 13 C. pen.

Curtea va păstra soluția de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. d) pentru fals intelectual la Legea contabilității prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., în condițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu denaturarea elementelor patrimoniale ale SC C.A. SRL reflectate în bilanțul contabil, prin neînregistrarea în evidențele contabile a operațiunilor comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcții la imobilul inculpatei P.K.I. Astfel, prin decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidențierea, în actele contabile ori înalte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori, evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) și c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994)], nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității, raportat la art. 289 C. pen., aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv ai laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

3. Fapta inculpatei H.A. de a da ajutor inculpatei A.M.E. pentru a falsifica documente contabile, (decontul TVA aferent lunii februarie 2003 și declarația de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003), depuse apoi la organul fiscal, realizează conținutul constitutiv al complicității la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen.

Fapta inculpatei H.A. de a modifica datele din bilanțul contabil pe anul 2001 și din balanța sintetică pe luna septembrie 2003, înscrisuri care, prin depunerea lor la organul fiscal, devine înscris oficial în sensul de art. 150 alin. (2) C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Instanța de apel va menține soluția de achitare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu modificarea datelor contabile din balanța sintetică pe luna septembrie 2003, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, prin depunerea la organul fiscal, înscrisul devine oficial, astfel încât activitatea infracțională menționată se încadrează în dispozițiile art. 288 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei H.A. de a prezenta la C. Bank - Sucursala Timișoara documente contabile falsificate în vederea obținerii pe nedrept a unui credit Phare, care în final nu a fost acordat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, rămasă în forma tentativei, prevăzută de art. 20 raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

4. Fapta inculpatului T.C.L. de a întocmi documente prin care se atestă în mod nereal că lucrările de construcție la locuință și materialele de construcții provin de la alte societăți decât SC C.A. SRL, precum și de a determina pe martorul S.R., în condițiile participației improprii, să întocmească documente false în numele SC C.C. SRL, fără ca acesta din urmă să aibă cunoștință de conținutul lor fals, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului T.C.L. de a denatura elementele patrimoniale din bilanțurile contabile ale SC D.R. SRL și SC C.C. SRL realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual la Legea contabilității în formă continuată, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. Fapta inculpatului P.L. de a semna contractul prin care se atestă în mod nereal că SC D.R. SRL Berzovia este prestator, iar el este beneficiar, și situația de lucrări emisă în numele SC D.R. SRL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.L. de a determina pe martorul H.J.C. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală și sancționat administrativ cu amendă prin rechizitoriu) să postdateze procesul-verbal de recepție și să-l înregistreze la o dată ulterioară, 05 octombrie 2004, în evidența Primăriei Dumbrăvița, deși procesul-verbal de recepție era întocmit din luna august 2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatelor A.M.E. și P.K.I. nu poate fi reținută și infracțiunea de delapidare (pentru inculpata A.), respectiv complicitate la aceasta, prin tăinuire repetată (pentru inculpata P.), deoarece activitatea de construire a vilei familiei P. din fondurile SC C.A. SRL nu a fost îndreptată împotriva patrimoniului acestei societăți, ci împotriva bunei desfășurări a activității de serviciu a inculpatei P.K.I., aspect analizat cu ocazia încadrării juridice a faptelor de dare/luare de mită și trafic/cumpărare de influență. Ca atare, vor fi menținute soluțiile de achitare a celor două inculpate în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de delapidare (inculpata A.), respectiv complicitate la aceasta, prin tăinuire repetată (inculpata P.).

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. și T.C.L.

Parchetul a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

- omisiunea de a excepta dreptul de a alege - ca pedeapsă accesorie - pentru inculpatele P.K.I., A.M.E. și H.A., caz de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.;

- instanțele nu s-au pronunțat cu privire la toate actele materiale deduse judecății reținute în sarcina inculpatei P.K.I., respectiv fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 privitor la semnarea actelor de executare, prin care atestă date necorespunzătoare realității și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 raportat la art. 29 și art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea inculpatei A.M. să întocmească în fals sau să antedateze un contract pentru a justifica suma înregistrată în contul 462 al bilanțului contabil pe anul 2002;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate de Parchet în ceea ce-l privește pe inculpatul T.C. expuse în memoriu.

Astfel, se reține că instanța de apel nu a motivat suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului T.C.

S-a apreciat că în mod greșit a fost admisă cererea formulată de inculpați, dispunându-se efectuarea unei expertize judiciare, instanța încălcând, în opinia procurorului, dispozițiile art. 64, 67 C. pen. și art. 118, 113 și 120 C. proc. pen.

S-a criticat individualizarea judiciară a pedepselor, critică ce nu a fost examinată de instanța de apel.

În fine, instanța de fond a comis mai multe erori de fapt care au avut drept consecință greșita achitare a inculpaților P.K.I., A.M.E., H.A. și P.L.

- greșita achitare a inculpaților P.K.I., A.M.E., H.A.

Cu privire la această critică, procurorul reține că instanța de apel nu a examinat probele în ansamblul lor, nu a fost motivată înlăturarea unor probe, s-a acordat o apreciere a unora în detrimentul altora, s-a luat în considerare doar parte din declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, însușindu-și nejustificat anumite declarații.

Cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală și fals reținute în sarcina inculpatei A.M.E. s-a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, infracțiunea de fals intrând în latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală.

Sub aspectul infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatelor A.M.E. și H.A., s-a reținut că soluția adoptată de instanța de apel este greșită.

În cauză au fost falsificate documentele înainte de depunerea lor la organul fiscal și nu după, scopul fiind acela de a produce consecințe juridice. Ca atare, soluția este greșită, dar, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție, se impune încetarea procesului penal.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind greșită achitarea inculpatei A.M. pentru infracțiunea de delapidare, activitatea de construire a vilei inculpatei P. fiind realizată din fondurile SC A. SRL al cărei administrator era inculpata A.M.E. Scopul urmărit a fost acela al creării unui avantaj patrimonial inculpatei P.K.I. pentru a-și desfășura necorespunzător atribuțiile de serviciu.

S-a solicitat casarea ambelor hotărâri și în rejudecare pronunțarea unei decizii în sensul criticilor formulate.

Inculpata P.K.I. a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 18, 172 și 14 C. proc. pen. S-a susținut că instanța de apel, în mod greșit, a înlăturat o parte din probele administrate în cursul cercetării judecătorești, neluând în considerare probele care conturau lipsa de vinovăție a inculpatei. Pe de altă parte, în cauză s-a împlinit termenul de prescripție, ceea ce impune încetarea procesului penal.

S-a considerat că s-a făcut o greșită aplicare a legii, fiind dedusă greșit perioada executată, aceasta fiind cuprinsă între 23 septembrie 2004, respectiv 28 mai 2007.

Hotărârile au fost criticate și sub aspectul măsurilor asigurătorii, putând fi confiscate sumele de bani primite cu titlu de mită nu și bunurile inculpatei P.K.I.

Pe de altă parte, pentru o justă soluționare a cauzei, recurenta inculpată a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize, audierea martorilor, ceea ce justifică casarea cu trimitere spre rejudecare. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatei, prezumția de nevinovăție nefiind înlăturată.

În fine, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, s-a solicitat aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată.

Recurentul inculpat T.C. a solicitat casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, încetarea procesului penal, fiind împlinit termenul de prescripție pentru infracțiunile de fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În subsidiar a solicitat a se aplica dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Recurenta inculpată A.M.E. a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 12 și 14 C. proc. pen.

S-a apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu este motivată și că nu au fost examinate toate probele administrate în cauză.

Ca atare se impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel.

De asemenea, în opinia apărării, faptele reținute în sarcina inculpatei A.M. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, impunându-se, pe cale de consecință, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar s-a solicitat aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate.

Recurenta inculpată H.A. a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 14, 15, 17 și 18 C. proc. pen.

S-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., din actele cauzei nerezultând săvârșirea unei infracțiuni de corupție.

În ceea ce privește infracțiunea de obținere de fonduri europene, s-a arătat că documentele depuse nu erau de natură a conduce la obținerea unui credit, lipsind atât cererea prin care se solicita creditul, cât și cuantumul sumei solicitate și, ca atare, se impune achitarea sa.

S-a solicitat a se constata împlinit termenul de prescripție, iar în măsura în care se va aprecia că vinovăția sa a fost dovedită, să i se aplice o pedeapsă cu suspendarea condiționată.

Recurentul inculpat P.L. a solicitat casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești rezultă, în esență, că inculpata P.K.I. a îndeplinit funcția de director al A.F.P. Timișoara, iar la data de 10 februarie 2009, această entitate juridică a încheiat cu SC C. SA Arad, contractul ce a avut ca obiect construirea unui sediu comun pentru D.G.F.P.C.F.S. Timiș a cărui valoare a fost estimată la 65.934.257.000 ROL inclusiv TVA.

Ulterior, la data de 10 martie 1999, SC C. SA Arad în calitate de antreprenor general a încheiat cu SC C.A. SRL Timișoara, în calitate de subateprenor, contractul de antrepriză din 10 martie 1999, având ca obiect executarea unor lucrări de construcții pentru același obiectiv.

SC C. SA a acumulat în cursul anului 2004 o datorie restantă către SC C.A. SRL Timișoara în valoare de 2.415.496.986 ROL reprezentând contravaloarea unei lucrări de construcție efectuate în cursul anului 2003, astfel că inculpata A.M.E. - director economic al SC C.A. SRL - i-a solicitat inculpatei P.K,I, și aceasta a acceptat ca în schimbul construirii unei vile, să-și încalce atribuțiile de serviciu prin instituirea, în mod nelegal, a unei popriri asupra terțului SC C. SA și, de asemenea, să intervină pe lângă conducerea D.G.F.P. Timiș, respectiv la directorul adjunct D.D., pentru rezolvarea favorabilă a cererii în care inculpata A.M., la sugestia inculpatei P.K.I., a susținut în mod nereal faptul că SC C.A. SRL, are datorii restante la bugetul de stat, iar pentru achitarea acestora era necesară înființarea popririi de către A.F.P. Timiș pentru datoria pe care terțul SC C. SA o avea față de SC C.A. SRL.

La data de 09 februarie 2004, inculpata P.K.I. a intervenit și la directorul executiv al D.G.F.P. Timiș, martorul J.J., pentru aprobarea cererilor formulate de inculpata A.M.E., în cadrul acestei întâlniri, acesta din urmă prezentându-i cererile redactate în numele SC C.A. SRL prin care se solicita recuperarea datoriei de 2.415.496.986 ROL.

În baza acestor date nereale, martorul J.J. a aprobat cererile SC C.A. SRL, dispunând instituirea popririi asupra terțului SC C. SA în vederea recuperării datoriilor restante la bugetul de stat al SC C.A. SRL.

Urmare a înțelegerii intervenite între inculpata P.K.I. și A.M., cu ajutorul inculpatei H.A. - inspector auditor în cadrul D.G.F.P. Timiș, Serviciul Audit - a întocmit în fals un decont de TVA aferent lunii februarie 2004 și o declarație privind impozitul pe profit aferent anului fiscal 2003, în care s-a consemnat în mod nereal, existența unei datorii a socității la bugetul de stat în valoare de 2.040.033.213 ROL TVA și de 420.246.752 ROL impozit pe profit.

Documentele au fost semnate de inculpata A.M.E., care, la data de 12 martie 2004 Ie-a depus la A.F.P. Timiș, prezentând datorii nereale pe care SC C.A. SRL le-ar fi avut la bugetul de stat, datorii care ar fi justificat înființarea popririi asupra veniturilor SC C. SA Arad.

La data de 12 martie 2004, inculpata P.K.I. i-a dat dispoziție inspectorului B.C.D., din cadrul Serviciului Executări Silite, să întocmească procesele de executare silită a SC C.A. SRL, respectiv să emită titluri executorii, fiindu-i puse la dispoziție decontul TVA și declarația de impozit pe profit ce conțieanu date nereale.

Ulterior, la 15 martie 2004, din dispoziția aceleiași inculpate, martorul B.C.D. a întocmit adresă de înștiințare a popririi către SC C. SA Arad.

La data de 14 iunie 2004, din dispoziția aceleiași inculpate, martorul B.C.D. a emis 9 titluri executorii față de SC C.A. SRL, precum și o somație de plată către aceeași societate, acte de executare ce au fost semnate și de inculpata P.K.I.

La data de 21 mai 2004, inculpatele P.K.I. și A.M.E. s-au hotărât să depună la A.F.P. Timiș decontul real de TVA pentru luna februarie 2004 și declarația reală de impozit a SC C.A. SRL.

Pentru a reveni la situația reală, anterior întocmirii documentelor false, inculpata P.K.I. i-a dat dispoziție martorului B.M., inspector în cadrul Compartimentului TVA, să introducă în baza de date noile documente prezentate de inculpata A., pentru SC C.A. SRL, și să le antedateze cu 12 martie 2004, atribuindu-le aceleași numere sub care au fost înregistrate decontul de TVA respectiv declarația de impozit pe profit.

Aceeași inculpată, la data de 12 martie 2003 a emis, în mod nelegal, certificatul de atestare fiscală prin care confirma în mod nereal că SC C.A. SRL nu avea datorii la bugetul de stat, facilitând astfel participarea acestei societăți la o licitație organizată de Spitalul Universitar Timișoara.

În același scop, pentru a primi foloase necuvenite de la inculpata A.M.E., inculpata P. i-a furnizat acesteia, la data de 17 septembrie 2003, date cu privire la situația financiară a Bibliotecii Centrale Universitare din Timișoara, de la care SC C.A. SRL avea de încasat sume de bani.

La 10 februarie 1999, astfel cum se reține în decizie, Ministerul Finanțelor Publice și C. Bank au încheiat Acordul de Credit privind Programul Phare prin care C. Bank a fost obligată să acorde întreprinderilor mici și mijlocii credite Phare pentru dezvoltarea acestora.

În cursul lunii octombrie, SC C.A. SRL prin administratorul său, inculpata A.M.E., a depus la C. Bank - Sucursala Timișoara o parte din documentele contabile ale societății, necesare obținerii unui credit Phare.

Pentru obținerea acestui credit, inculpata P.K.I. a intervenit la factorii de decizie ai C. Bank pentru a-i facilita inculpatei A. obținerea unui credit de 130.000 euro.

În acest scop, a determinat-o pe inculpata A. să întocmească mai multe documente false, dar, în final creditul nu a fost acordat pe motiv că SC C.A. SRL nu a îndeplinit condițiile de bonitate pentru a beneficia de acest credit.

Rezultă, de asemenea, că în perioada august 2003 - februarie 2004, inculpata P.K.I. în baza unei înțelegeri cu inculpata A.M.E., în scopul construirii și amenajării locuinței a intervenit pe lângă mai mulți funcționari din cadrul Direcției de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș pentru ca verificările prevăzute în procedura de rambursare a TVA ce urmau să aibă loc la SC C.A. SRL, să fie efectuate de inspectorii L.M. sau B.M., persoane apropiate inculpatei P.K.I., controlul urmând să aibă un caracter formal, iar SC C.A. SRL să beneficieze de rambursări TVA în valoare de 6.953.971.293 ROL.

La data de 29 mai 2002, inculpata P.K.I. împreună cu inculpatul P.L. au cumpărat un imobil situat în localitatea Dumbrăvița, cu suma de 20.000 dolari S.U.A.

Având în vedere activitatea infracțională desfășurată de inculpata P.K.I. în favoarea inculpatei A.M.E., i-a cerut acesteia din urmă să-i amenajeze imobilul cumpărat, prin achiziționarea materialelor de construcție necesare, din fondurile SC C.A. SRL, valoarea totală fiind estimată la suma de 3.378.838.555 ROL.

Inculpata A.M.E. a fost de acord, cerându-le persoanelor implicate în construcția imobiulului, discreție.

Prin expertizele tehnice de evaluare a lucrărilor de construcție s-a stabilit că valoarea de construcție a imobilului a fost de 3.411.708.155 ROL din care suma de 3.378.838.500 ROL reprezintă cheltuielile suportate de SC C.A. SRL, iar suma de 32.869.600 ROL reprezenta cheltuieli privind taxe, racorduri și branșamente suportate de beneficiar.

Valoarea lucrărilor și a materialelor de construcție nu au fost înregistrate, în totalitate, în evidențele contabile ale SC C.A. SRL, parte din facturile evidențiate purtând date nereale.

Inculpata A.M.E., pentru a-și acoperi propria activitate infracțională, în perioada anului 2004, i-a cerut inculpatului T.C.L. - cunoscând că acesta ține evidența mai multor societăți comerciale - să-i procure documente false, prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construcție efectuate la locuința inculpatei P. din localitatea Dumbrăvița, au fost efectuate de alte societăți, iar materialele de construcție provin, de asemenea, de la alte societăți.

În acest sens, inculpata P. I-a determinat la rândul său pe inculpatul T.C., dar și pe inculpatul P.L. să încheie în fals un contract de prestări servicii care apărea înregistrat în 15 octombrie 2003, SC D.R. SRL fiind prestator, iar inculpatul P.L. beneficiar, iar situația de lucrări să pară a fi fost executată la șantierul „Casă particulară str. O.T. nr. 15” cu aceeași societate, căreia inculpatul T.C. îi ținea evidența contabilă.

Inculpatul T.C. a întocmit în fals factura fiscală în numele SC D.R. SRL, având mențiunea „prestări servicii” în valoare de 238.000.000 ROL, factură care apare ca fiind emisă de inculpatul P.L.

În același scop, inculpatul T.C. a întocmit două chitanțe prin care atesta în mod nereal că beneficiarul, respectiv inculpatul P.L. ar fi achitat integral această sumă.

Același inculpat a întocmit și o altă factură fiscală în data de 15 ianuarie 2004 în valoare de 299.289.760 ROL reprezentând contravaloarea materialelor de construcție, în numele SC C.C. SA Berzovia, pentru același beneficiar, respectiv inculpatul P.L.

Pentru a crea aparența de legalitate, inculpatul T. a întocmit chitanțele în valoare de 299.298.760 ROL, prin care atesta, în mod nereal, faptul că suma a fost achitată de inculpatul P.L.

Facturile și chitanțele false au fost înregistrate de inculpatul T. în contabilitatea celor două societăți denaturând rezultatele bilanțurilor contabile.

La finalizarea lucrărilor de construcție a fost întocmit un proces-verbal de recepție, iar la data de 18 august 2004, inculpatul P.L. a formulat o cerere la Primăria Dumbrăvița, solicitând emiterea unei adeverințe care să ateste existența faptică a construcției.

Înalta Curte reține că încadrarea juridică atribuită faptelor de către instanța de apel este corectă, iar vinovăția inculpaților este dovedită, dincolo de orice dubiu.

În ceea ce privește recursul procurorului, Înalta Curte reține că acesta este fondat, în parte, numai în ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție pentru parte din infracțiunile reținute însărcina inculpaților, pedepsele complementare, pedepsele accesorii, iar în raport de aceste elemente, și individuializarea judiciară a pedepselor.

Astfel, în raport de data comiterii faptelor și limitele de pedeapsă, se va constata împlinit termenul de prescripție după cum urmează:

- pentru inculpata P.K.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 raportat la art. 289 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 C. pen. rap. la art. 289 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 rap. la art. 288 alin. (2) și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

- pentru inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 Iit. e) din Legea nr. 78/2000; fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

- pentru inculpata H.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 289 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

- pentru inculpatul T.C.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

- pentru inculpatul P.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În atare condiții, pedepsele rezultante vor fi descontopite, repuse în individualitatea lor și ulterior se va proceda la contopirea pedepselor executabile pentru fiecare inculpat în parte.

Pedepsele complementare și accesorii vor fi limitate în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Nu se justifică interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. pentru că s-ar încălca prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 în condițiile în care nu s-a constatat o nedemnitate a inculpaților în ceea ce privește dreptul de a alege.

Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate celelalte critici din recursul Parchetului, însușindu-și sub acest aspect, argumentele invocate de instanța de apel care a analizat toate motivele de apel.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpata P.K.I., Înalta Curte reține că probele nu au o valoare dinainte stabilită, astfel că instanțele de fond și apel și-au fundamentat hotărârile pronunțate în cauză pe ansamblul probelor administrate, probe care confirmă activitatea infracțională desfășurată de inculpata P.K.I., scopul urmărit de acesta, atragerea celorlalți inculpați în sfera infracțională, determinarea altor persoană să săvârșească, fără vinovăție fapte penale.

Pretinderea de bunuri și servicii, primirea efectivă a acestora, de la coinculpata A.M.E. în schimbul încălcării atribuțiilor de serviciu, exercitarea de influență asupra factorilor decizionali din cadrul D.G.F.P. Timiș, determinarea întocmirii unor documente false pentru acoperirea activității sale infracționale, sunt dovedite, astfel că în mod corect instanța de apel a reținut vinovăția inculpatei P.K.I.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor, Înalta Curte reține gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acestora, inculpata coordonând practic întreaga activitate infracțională, scopul fiind acela al primirii unor foloase materiale din partea inculpatei A., la rândul său fiind interesată de obținerea unor beneficii pentru SC C.A. SRL.

Ca atare, nu se justifică modificarea cuantumului pedepselor și nici a modalității de executare a acestora.

Recursul declarat de inculpatul T.C.L. este întemeiat în ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție, urmând a se dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. și art. 289 C. pen. cu referire la disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Vor fi înlăturate, cu privire la acest inculpat, prevederile art. 861, art. 863, art. 864 C. pen. și art. 71 și 64 C. pen.

Recursurile inculpatelor A.M.E. și H.A. sunt, de asemenea, întemeiate sub aspectul împlinirii termenului de prescripție, respectiv pedepsele complementare și accesorii.

Toate celelalte critici invocate în recurs sunt neîntemeiate, faptele reținute în sarcina acestora fiind dovedite, fiecare având reprezentarea activității lor infracționale, acceptând în mod voit producerea rezultatului socialmente periculos.

De asemenea, decizia instanței de apel este motivată, iar pedepsele aplicate reflectă gradul de pericol social al faptelor comise.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. și T.C.L., va casa decizia atacată și sentința penală nr. 81 din 31 ianuarie 2009 a Tribunalului Timiș, numai în ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție, pedeapsa complementară, pedeapsa accesorie și individualizarea judiciară a acestora.

În rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultată de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpata P.K.I. și va repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare aplicată aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- 4 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativ infracțiunii comise de către inculpata A.M.E.);

- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativ faptei de fals intelectual în formă continuată comisă de inculpatul B.C.D.);

- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicare art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativă faptei de fals intelectual în formă continuată comisă de inculpatul B.C.D.);

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (relativ la certificatul de atestare fiscală);

- 2 ani închisoare pentru instigare la fals intelectual în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativă faptei de fals intelectual în înscrisuri oficiale comisă de inculpatul B.M.S.);

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de modificare sau ștergere fără drept de date, prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003;

- 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 2136 din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 2 ani spor de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei P.K.I. ca urmare a împlinirii termenului de prescripție pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 raportat la art. 289 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 C. pen. rap. la art. 289 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 rap. la art. 288 alin. (2) și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; 4 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de modificare sau ștergere, fără drept, de date infracțiune prevăzută de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin decizia penală nr. 507 din 08 martie 2005 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2136/R din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curți de casație și Justiție și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an, executând în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. aplicate inculpatei A.M.E. și le va repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994;

- 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente și declarații false, inexacte sau incomplete pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 25 C. pen. și art. 181 din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 1 an spor de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A.M.E., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va dispune contopirea pedepselor de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000; 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 25 C. pen. și art. 181 din Legea nr. 78/2000 și va dispune executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpata va executa în final pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. aplicată inculpatei H.A. și va repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 (corelativă infracțiunii de fals intelectual comisă de inculpata A.M.E.);

- 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente și declarații false, inexacte sau incomplete pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000;

- 6 luni închisoare spor de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei H.A., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 289 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

IV. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.C.L. și va repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la Legea contabilității prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.C.L., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

Va înlătura din dispozițiile deciziei recurate cu privire la acest inculpat, dispozițiile art. 861, 863, 864 și art. 71, art. 64 și art. 71 alin. (5) C. pen.

V. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.L. și va repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.L., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Va înlătura din dispozițiile deciziei recurate cu privire la acest inculpat, dispozițiile art. 861, 863, 864 și art. 71, 64 și art. 71 alin. (5) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpații P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. și T.C.L. împotriva deciziei penale nr. 70/A din 16 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

Casează, în parte, decizia atacată și în parte sentința penală nr. 81 din 31 ianuarie 2009 a Tribunalului Timiș, numai în ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie aplicată inculpaților, individualizarea judiciară a pedepselor.

Rejudecând cauza în aceste limite:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpata P.K.I. și repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare aplicată aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- 4 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativ infracțiunii comise de către inculpata A.M.E.);

- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativ faptei de fals intelectual în formă continuată comisă de inculpatul B.C.D.);

- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicare art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativă faptei de fals intelectual în formă continuată comisă de inculpatul B.C.D.);

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (relativ la certificatul de atestare fiscală);

- 2 ani închisoare pentru instigare la fals intelectual în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativă faptei de fals intelectual în înscrisuri oficiale comisă de inculpatul B.M.S.);

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de modificare sau ștergere fără drept de date, prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003;

- 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 2136 din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- 2 ani spor de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei P.K.I. ca urmare a împlinirii termenului de prescripție pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 raportat la art. 289 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 C. pen. rap. la art. 289 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 rap. la art. 288 alin. (2) și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; 4 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de modificare sau ștergere, fără drept, de date infracțiune prevăzută de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin decizia penală nr. 507 din 08 martie 2005 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2136/R din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an, executând în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. aplicate inculpatei A.M.E. și repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994;

- 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente și declarații false, inexacte sau incomplete pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 25 C. pen. și art. 181 din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 1 an spor de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A.M.E., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. dispune contopirea pedepselor de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000; 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 25 C. pen. și art. 181 din Legea nr. 78/2000 și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpata urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

III. Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. aplicată inculpatei H.A. și repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 (corelativă infracțiunii de fals intelectual comisă de inculpata A.M.E.).

- 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente și declarații false, inexacte sau incomplete pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

- 6 luni închisoare spor de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei H.A., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 289 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

IV. Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.C.L. și repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la Legea contabilității prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.C.L., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

Înlătură din dispozițiile deciziei recurate cu privire la acest inculpat, dispozițiile art. 861, 863, 864 și art. 71, 64 și art. 71 alin. (5) C. pen.

V. Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.L. și repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.L., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Înlătură din dispozițiile deciziei recurate cu privire ia acest inculpat, dispozițiile art. 861, 863, 864 și art. 71, 64 și art. 71 alin. (5) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Suma de câte 75 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. și T.C.L., până la prezentarea apărătorilor aleși, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 septembrie 2012.