Decizia nr. 298/2014 AI generated

Decizia nr. 298/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Case Number Decizia nr. 298/2014

Court / Authority Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Jurisdiction

Romania (RO)

Decision Date 2014-01-28

Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

În baza art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata E.V. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

Legislator headnote

AI generated

art. 41 alin. (2) C. pen, art. 76 alin. (2) C. pen, art. 65 C. pen, art. 35 C. pen, art. 36 alin. (3) C. pen, art. 64 lit. c) C. pen; Decizia nr. 298/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală: În baza art. 71 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

Keywords

AI generated

art. 41 alin. (2) C. pen art. 76 alin. (2) C. pen art. 65 C. pen art. 35 C. pen art. 36 alin. (3) C. pen art. 64 lit. c) C. pen

Cited Legislation

AI generated

art. 41 alin. (2) C. pen

art. 41 alin. (2) C. pen.

art. 76 alin. (2) C. pen

(2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

art. 65 C. pen

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

art. 35 C. pen

Conform art. 33, art. 34, art. 36 și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

art. 36 alin. (3) C. pen

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen.

art. 64 lit. c) C. pen

de art. 64 lit. c) C. pen.

art. 289 C. pen

2746/98/2006, Tribunalul Ialomița, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată, prin apărător, de inculpatul I.M., respectiv din art. 289 C. pen.

art. 291 C. pen

și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art.

Full text

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1765 din 24 mai 2013 a Înaltei Curți de casație și Justiție, secția penală, s-au dispus următoarele:

S-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.N.A. și de inculpații E.V., C.M., I.M., B.S., Z.I. și T.E. împotriva Deciziei penale nr. 356/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

S-a casat în parte decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților E.V., C.M., I.M., B.S., Z.I. și T.E. și rejudecând în fond:

1. În baza art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata E.V. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

2. În baza art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata C.M. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

3. În baza art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (20 C. pen. a fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

4. În baza art. 26 comb. art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele prin care a fost condamnată prin sentința penală nr. 1856 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Slobozia, def. prin Decizia penală nr. 1987 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1856 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Slobozia și a repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, de 8 luni închisoare, de 2 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare, de 8 luni închisoare și de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 07 iulie 2005 ia 07 noiembrie 2006.

5. În baza art. 26 comb. cu art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

6. În baza art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art, 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata T.E. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr. 255 din 08 iunie 2004 a Judecătoriei Fetești, def. prin Decizia penală nr. 823 din 10 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255/08 iunie 2004 a Judecătoriei Fetești și a repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare, de 2 ani și 6 luni închisoare, de 2 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 8 luni închisoare, 3 ani închisoare și 5 ani interzicere drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

Conform art. 33, art. 34, art. 36 și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 28 octombrie 2002 la 22 decembrie 2003 și de la 27 mai 2005 la 04 aprilie 2006.

S-a menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

S-au respins ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z. (fostă S.) D.L., Z.M., N.I., l.R.L., O.E., Z.Z., S.G., S.N., S.G., G.L. și de partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia împotriva aceleiași decizii penale.

Au fost obligați recurenții inculpați Z. (fostă S.) D.L., Z.M., N.I., l.R.L., O.E., Z.Z., S.G., S.N., S.G., G.L. la plata sumelor de câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații, C.M., I.M., Z.I. și T.E., în sume de câte 100 lei, s-au plătit din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații B.S. și E.V. în sume de câte 400 lei, s-au plătit din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligată recurenta parte responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se dispune astfel s-au reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 56/F din 25.012008, pronunțată în Dosarul nr. 2746/98/2006, Tribunalul Ialomița, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată, prin apărător, de inculpatul I.M., respectiv din art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a fost respinsă cererea de schimbare încadrare juridică formulată de Ministerul Public - D.N.A. pentru fiecare inculpat astfel:

1. Pentru inculpata E.V. din infracțiunile:

- art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea 78/200.0 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Pentru inculpata C.M. din infracțiunile:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 26 rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Pentru inculpata S.D.L. din infracțiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;- art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Pentru inculpata Z.M. din infracțiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

5. Pentru inculpata O.E. din infracțiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. raportat ia art. 215 alin. (1) - 5 C. pen.; - art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

6. Pentru inculpata Z.Z. din infracțiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - 5 C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

7. Pentru inculpata S.G. din infracțiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; - art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - 5 C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

8. Pentru inculpatul I.M. din infracțiunile:

- art. 215alin. (1) -5 C. pen.;- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

9. Pentru inculpatul B.S. din infracțiunile

- art. 215 alin. (1) -5 C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

10. Pentru inculpatul Z.I. din infracțiunile:

- art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) - 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

11. Pentru inculpatul S.G. din infracțiunile:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea78/2000;

- art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de :- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

12. Pentru inculpata T.E. din infracțiunile:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap.la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

13. Pentru inculpatul N.I. din infracțiunile:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 Iit. b) Legea nr. 78/2000 în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.

14. Pentru inculpatul I.R. din infracțiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;- art. 291 C. pen.; fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

15. Pentru inculpata G.L. din infracțiunile:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 în infracțiunile prev. de:

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.;

- art. 289 C. pen.;

- art. 291 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în următoarele, pentru fiecare inculpat, astfel:

1. E.V. din : art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. cu 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.; ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

2. C.M. din art. 26 C. pen. rap. la art, 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. S.D.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Z.M. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 S.N. C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000- fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. O.E. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. ; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

6. Z.Z. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

- S.G. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

7. I.M. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1),3,5 C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000;art. 10 lit. c)-Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

9. B.S. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. La art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000;art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 Iit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

10. Z.I. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap, la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000 fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

11. S.N. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen.;art. 291 C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 Cod pena;art. 291 C. pen.

12. S.G. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

13. T.E. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.;art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. ia art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

14. N.I. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 10 Iit. c) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 Iit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000.

15. I.R.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.; ambele combinate cu art. 17 Iit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit b Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 Iit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen.

16. G.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 Cod penal.ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 în art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000.

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata E.V., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare și neurmărirea destinațiilor contractate ale acestora prev. de art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în legătură cu o infracțiune de corupție, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata C.M.fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare și neurmărirea destinațiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata S.D. fostă Z., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare și neurmarirea destinațiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata Z.M., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare și neurmarirea destinațiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în legătură directă cu o infracțiune de corupție, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata O.E., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare și neurmarirea destinațiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata Z.Z., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare și neurmărirea destinațiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata S.G., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare și neurmărirea destinațiilor contractate ale acestora prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art, 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

8. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul I.M., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 12 C. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de utilizare a creditelor bancare în alt scop decât cel pentru care a fost contractat prev. de art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de uz de fals, în legătură cu o infracțiune de corupție, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul B.S., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000.

15. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitat inculpatul I.R.L., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. rap. La art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de uz de fals, în legătură directă cu o infracțiune de corupție, prev. de art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

16. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 12 C. pen., a fost achitată inculpata G.L., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de acordare nelegală de credite bancare prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legeajir. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție prev. de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000.

În baza art. 346 alin. final C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă B.C.R.- Sucursala Ialomița.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: referate ofițeri credite și procese verbale ale comitetului director din cadrul B.C.R. - sucursala Țăndărei cu privire ia acordarea creditelor nerestituite; contractul de antrepriză dintre SC I.C. SRL și SC S.C.A.F.T. SRL din 01 martie 2000 și facturi din 10 martie 2000 emise de SC S.C.A.F.T. SRL către SC I.C. SRL, contractul antrepriză din 07 septembrie 2000 dintre SC I.C. SRL și SC S.I. SA și facturile emise de către SC S.I. SA în baza contractului menționat anterior; contractul dintre SC S.C.A.F.T. SRL și SC S.I. SA și contractul dintre SC S.C.A.F.T. SRL și SC I.C. SRL pe baza cărora s-a acordat creditul de 4,9 mild.lei (nr. 185 din 16 iunie 2000) către SC S.C.A.F.T. SRL, precum și ordinele de plată în avans emise de SC S.C.A.F.T. SRL în executarea acestor contracte; factura din 09 august 2001emisă de SC S. SRL către SC A. SRL; balanțele contabile ale SC S. SRL depuse la documentația contractului de credit din 31 mai 2001; balanța contabilă a SC A.S. SA depusă pentru obținerea creditului din 27 aprilie 2000; contract din 01 februarie 2001 între SC A. SA și SC A. SRL Slobozia; ordinele de plată prin care SC A. SA achită lucrări în avans către Agromec Scînteia în februarie 2001; balanțele contabile folosite de SC A. SA la obținerea celor patru credite; contractele comerciale încheiate între SC P.P. SRL și SC B.C. SRL București, aflate la documentația creditelor obținute de SC P.P. SRL.

În baza art. 353 alin. final C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii (sechestru judiciar) instituit asupra bunurilor mobile aparținând inculpaților, măsuri luate prin ordonanțele din datele de 30 octombrie 2002,05 noiembrie 2002 și 18 noiembrie 2002 și p.v. de aplicare a sechestrului (vol. VII u.p.).

S-a luat act că următorii inculpați au fost reținuți și arestați preventiv în prezenta cauză, după cum urmează: E.V. de la 04 noiembrie 2002 la 16 mai 2003; C.M. de la 04 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; Z.M. de la 04 noiembrie 2002-16 mai 2003; S.D.L. de la 04 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; B.S. de la 04 noiembrie 2002- 16 mai 2003; I.M. de la 06 noiembrie 2002 - 16 mai 2003; Z.I. de la 06 noiembrie 2002 la 16 mai 2003.

S-a luat act că inculpații S.G. a fost reținut 24 ore de la 19 noiembrie 2002 și l.R.L. reținut 24 ore de la 19 noiembrie 2002.

În cadrul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații G.L., S.G., O.E., S.G., N.I. (de la fila 438 vol. 17), l.R.L., T.E., S.N., Z.I., Z.Z. (de la fila 451 vol. 17), Z.M., C.M., S.D.L. ( de la fila 468 vol. 17), B.S., E.V., (de la fila 485 vol. 17) și I.M. (fila 498 vol. 17), martorii din lucrări T.C., N.S.G., M.L., R.M.D., V.A., P.V., martorii propuși de inculpați D.B., S.G., N.N., I.E., D.I., P.D., R.l., V.C., M.D.V., s-a realizat o expertiză judiciară tehnică în specialitatea informatică și o expertiză contabilă în specialitatea financiar bancară.

Analizând datele și lucrările dosarului, în raport de coroborarea probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt grupată pe societățile comerciale beneficiare:

1). SC S.I. SA a contractat trei credite la B.C.R. Sucursala Țăndărei primul din ele (contractul din 17 nov. 1999) este un credit global de exploatare, care, așa cum e definit în normele metodologice ale B.C.R. acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale clienților, anume pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime, materiale, mărfuri, subansamble, piese de schimb, energie, combustibil, cheltuieli curente necesare realizării și finalizării producției de mărfuri.executării de lucrări și prestări de servicii care au consum și desfacere asigurată prin contracte și comenzi ferme.

În realitate, scopul urmărit nu a fost de a susține o activitate economică curentă, ci acela ca SC S.I. SRL să preia o altă societate comercială SC I.C. SRL Tandarei, societate care avea un credit nerambursat la B.C.R. Țăndărei.

Astfel, din creditul de 5 mld. lei luat de Sal Ind cu termen de rambursare 31 dec. 1999, o parte a fost folosită pentru a acoperi datoria (credit și dobândă) a SC I.C. SRL, ulterior SC I.C. SRL fiind preluată de inculpatul I.M.

La creditul luat de SC S.I. SRL s-a adus în garanție o clădire și mijloace fixe proprietatea SC I.C. SRL.

În afara garanției menționate s-au gajat în favoarea băncii 16 tractoare și un utilaj agricol (uscător) aparținând SC S.I. SRL toate bunurile fiind evaluate de inculpata C.M., care a fost totodată ofițerul de credite ce s-a ocupat de dosarul respectiv. Bunurile aduse în garanție nu au fost asigurate, iar ipoteca pentru imobilul SC I.C. SRL și unul din contractele de garanție mobiliară au fost autentificate ulterior angajării efective a creditului.

Referatul de credit întocmit de inculpata C.M. a fost semnat și însușit de inculpata S.D.L., șefa compartimentului credite, iar acordarea creditului a fost aprobată de Comitetul Director al sucursalei compus din inculpatele E.V., C.M., S.D.L., O.E. și S.G.

După o primă prelungire a perioadei de creditare până la 31 martie 2000, aprobată ulterior scadenței, la 7 ianuarie 2000, prin act adițional la contractul de credit din 13 martie 2000, creditul este transformat din credit global de exploatare în credit pentru finanțarea stocurilor sezoniere fixându-se termen de rambursare 30 martie 2.000 = 500 mii. lei, la 30 ianuarie 2000=1,5 mld. lei și la 15 mai 2000=3 mld. lei.

Societatea nu achită decât 100 mii. lei, iar prin act adițional în 30 martie 2000, diferența de 400 mii.lei este rescadențată pentru 15 mai 2000. Prin actul adițional la contractul de credit din 12 mai 2000 datoria de 4,9 mld. lei este reeșalonată pentru 17 noiembrie 2000.

Inculpata C.M. a declarat că schimbarea tipului de creditare s-a efectuat în interesul băncii, după o discuție cu inculpata E.V. și reprezentanți ai Sucursalei județene Slobozia și Centralei B.C.R., însă, practic s-a înlocuit un tip de credit (global de exploatare) ce necesita analiză justificativă și aprobarea motivată a prelungirii la fiecare 3 luni, cu un alt tip de credit (pentru finanțarea stocurilor temporare) care, conform normelor metodologice ale B.C.R. permitea fixarea scadenței direct la 12 luni de la acordare.

Al doilea contract de credit din 30 martie 2000 în valoare de 1,5 mld. lei a fost acordat SC S.I. SRL conform Legii nr. 165/1998 (în prezent abrogată) reprezentând credit pentru agricultură (plata cheltuielilor privind aprovizionarea cu semințe, îngrășăminte chimice, ierbicide, lucrări mecanice, combustibili).

Noul împrumut a fost acordat în perioada în care societatea mai avea în derulare un alt credit din care nu achitase aproape nimic și care fusese transformat în interesul clientului întocmindu-se la 30 martie 2000 act adițional de rescadentare a unei rate.

Inculpata C.M., și în acest caz ofițer de credite, a susținut că noul credit avea destinație separată de primul iar societatea avea rulaj mare pe conturi, existând în acest caz aprobarea unității bancare ierarhic superioare. Aceeași inculpată a mai precizat că, la întocmirea documentației acestui credit, ea a completat partea din referatul de credit în legătură cu reținerea situației debitorului unic (a grupului de societăți ce au legătură de interese și care potrivit normelor metodologice B.C.R. prezintă risc sporit față de bancă, trebuind analizate ca un singur și același debitor) raportat la SC S.I. SRL S.A. și la altă societate (respectiv R.T. Făurei) la care SC S.I. SRL deținea 98% din capitalul social și care era și ea creditată de B.C.R. Sucursala Țandarei), însă inculpata E.V. s-a opus reținerii acestei situații, iar când a dus personal documentația spre aprobare la Slobozia, a retras partea din referatul de credit cu mențiunile respective.

Garantarea creditului s-a realizat în proporție de 50% de către F.G.C.R, (fond de garantare a creditului rural), cu contract de garanție din 30 martie 2000 și 50%o cu bunuri mobile, utilaje aparținând SC S.I. SRL și imobile proprietatea SC A. SA Bărăganu și SC A. SA Cireșu.

Evaluare bunurilor aduse în garanție s-a făcut de inculpata C.M., necalificată în acest sens.

Utilizarea creditului s-a realizat aparent conform destinației cu plăți (ordine de plată), facturi fiscale emise de SC A. SA Bărăganu, SC A. SA Cireșu și SC A. SA Slobozia, printre furnizorii de mărfuri și servicii către care s-au îndreptat banii din credit regăsindu-se aceiași care au garantat obținerea creditului.

Deși inițial s-au prevăzut în contractul de credit termene scurte de rambursare și în rate, prin actul adițional din 29 septembrie 2000 banca a admis scadența la 1 an (conform Legii nr. 165/1998) însă nici la 31 martie 2001 și nici ulterior, SC S.I. SRL nu a restituit vreo sumă de bani din acest împrumut.

La data de 10 iulie 2000, cu două credite importante în derulare, pentru SC S.I. SRL se încheie acordul de garanție/contract de credit nr. 5 pe baza căruia se emite scrisoarea de garanție din 11 iulie 2000 valabilă până la 31 dec.2000 în valoarea de 1,892 mild. lei. Prin aceasta B.C.R. Țandarei garanta pentru SC S.I. SRL preluarea unei cantități de grâu prin contractul de împrumut de la A.N.R.S. (Agenția națională a rezervelor statului).

Cum SC S.I. SRL nu a restituit grâul în termen la A.N.R.S., banca a onorat scrisoarea de garanție și contractul de garanție s-a transformat în credit.

Ofițer de credite în acest caz a fost inculpata S.D.L. care a întocmit referatul de credit în aceeași zi la 6 iulie 2000 cu înregistrarea cererii de acordare a creditului.deși în realitate a întocmit ulterior și a antedatat acest referat.

Garanția împrumutului a fost constituită abia la 10 iulie 2000, respectiv ipotecă rang II asupra unui imobil din București proprietatea numitului D.B. SC S.I. SRL nu a restituit acest credit, acesta fiind scos în afara bilanțului la 11 iunie 2001, odată cu celelalte două credite ale societății.

2). SC S.I. SRL Țăndărei după preluarea și acoperirea datoriei anterioare de către inculpatul I.M., a obținut de la B.C.R. Țăndărei două credite.

Prin contractul nr. 50/2 martie 2000 se acordă 2,5 mld. lei reprezentând credit pentru echipament (investiție) în completarea surselor proprii pe termen scurt, de 1 an pentru achiziționarea unor utilaje de rafinat ulei.

Ofițerul de credite care s-a ocupat cu documentația a fost inculpata S.D.L., cererea de credit, referatul ofițerului de credit și contractul de credit purtând toate aceeași dată, 2 martie 2000. în referatul de credit se arată garanțiile, una mobiliară (gaj asupra 8 combine agricole și utilaje de moară aparținând SC K.K. SRL București-societate deținută tot de inculpatul I.M.) și una imobiliară (ipotecă asupra clădirii restaurantului „M." din Slobozia, cu mențiunea că valoarea garanțiilor acoperă doar creditul și dobânda aferentă unui trimestru, deși conform normelor metodologice B.C.R. S.A. garanțiile trebuiau să acopere în întregime creditul și dobânda aferentă întregii perioade de creditare.

Din dosarul de creditare rezultă că doar aducerea în garanție a combinelor și utilajelor aparținând SC K.K. SRL s-a realizat efectiv la încheierea contractului de credit. Aducerea în garanție a clădirii restaurantului „M." Slobozia nu s-a mai făcut, inculpatul I.M. identificând ulterior în patrimoniile societăților pe care le controla, alte bunuri cu care să poată garanta creditul deja acordat. S-au încheiat astfel mai multe contracte de garanție în favoarea băncii pentru bunuri mobile și imobile.

S-a întocmit un act adițional la contractul de credit cu data de 13 martie 2000 având ca obiect modificarea art. 14 din contract, referitor la garanțiijnsă în cuprinsul actului din 13 martie 2000 se face referire directă la contractele de garanție încheiate ulterior în 14 martie 2000.

Astfel, s-a procedat la încheierea unui contract de antrepriză fictiv, datat 1 martie 2000 prin care antreprenorul SC S.T. SRL se obliga să execute lucrări de montare, reglare, racordare și probe de funcțiune la instalația de rafinare ulei.

În derularea acestui contract, inculpatul B.S. a emis facturile fiscale toate cu data de 10 martie 2000 în sumă totală de circa 2,5 mld. lei cât valoarea creditului.

Inculpatul B.S. a declarat că de fapt a fost folosit drept paravan de către inculpatul I.M., necunoscând în realitate dacă bunurile menționate în facturi au existat. Mai declară că SC Scaf Total achiziționase aceleași bunuri prin facturi cu dată anterioară de la SC K.K. SRL, SC S.I. SRL și SC A. SA Cireșu, iar după încasarea banilor de la SC I.C. SRL i-a virat celor trei societăți menționate,așa încât creditul s-a întors în cash la dispoziția inculpatului I.M..

Înainte de scadența primei rate fixate pentru restituirea creditului anterior SC I.C. SRL contractează la B.C.R. Tandarei un nou împrumut pentru echipament în completarea surselor proprii însă pe termen mediu (5 ani) prin contractul din 8 septembrie 2000 pentru 3,8 mId.lei. Între timp, inculpatul B.S. devenise alături de inculpatul I.M. administrator la SC I.C. SRL, scopul declarat al investiției fiind achiziționarea terenului și construirea unui siloz pentru cereale.

Împrumutul s-a solicitat la 07 septembrie 2000, documentația întocmită și aprobată de Comitetul Director în ziua următoare în care s-a autentificat și ipoteca asupra bunului imobil adus în garanție, complexul restaurant „Privighetoarea" din Slobozia proprietatea SC S.I. SRL (inculpatul I.M.).

Imobilul a fost evaluat de inculpata C.M. (în același timp, ofițer pentru creditul în cauză) și admis în garanție la suma de 575.221 lei, cu mențiunea că acoperă creditul și dobânda pentru 1 an perioadă de creditare.

Între SC I.C. SRL beneficiar (inculpatul B.S.) și SC S.I. SRL SA antreprenor general (inculpatul I.M.) se încheie contractul fictiv de antrepriză din 7 septembrie 2000 cu obiect construirea unui siloz de 400 tone capacitate cu durată execuție 6 luni de la obținerea avizului de construcție.

La dosarul de creditare s-a anexat un contract „demonstrativ" semnat de inculpatul B.S. pentru SC I.C. SRL, inculpatul I.M. pentru SC S.I. SRL și SC I.P. SRL (ca executant proiect) cu un preț de 39.468 dolari fără T.V.A.

Plățile din credit au început imediat, așa încât până la 18 septembrie 2000 SC I.C. SRL a virat către SC S.I. SA suma de 325.000 lei, iar către SC A. SA Bărăganu restul de 550 mii lei.

Întrucât după mai bine de 1 an de la contract nu se restituie nicio sumă din credit, inculpata C.M. a întocmit la 7 decembrie 2001 o notă de constatare în care arată că SC I.C. SRL și-a încetat activitatea din luna mai 2001, iar pe teren nici măcar nu s-a început construcția silozului - obiectiv al investiției.

Creditul a fost scos în afara bilanțului la 31 ianuarie 2002.

Inculpata C.M. a afirmat că inculpata E.V. i-a spus că urmează să fie acordat un credit către SC I.C. SRL, dându-i detalii despre afacerea clientului și informând-o că ea va trebui să se ocupe de respectivul credit.

Mai departe, inculpata C.M. a avizat chiar în ziua creditării plata unei prime sume (1,5 mId. lei) din credit, iar la revenirea sa din concediu a constatat că suma era consemnată - ca plată în avans pentru lucrări de construcție contractate cu SC S.I. SRL (lucrări care însă nu s-au efectuat).

3) SC S.T. SRL SRL București a luat de la B.C.R. Tandarei un credit global de exploatare cu plafon majorat succesiv de la 155 milioane lei la 5 mId. lei conform contractului de credit din 16 iunie 2000 și actelor adiționale ulterioare cu același număr.

Creditul inițial s-a majorat din nou la 18 august 2000 cu 100 milioane lei, iar la 3 ianuarie 2001 s-a revenit la plafonul de 4,9 miliarde lei; creditul a fost analizat și prelungit din 3 în 3 luni până la limita maximă de 1 an (termen 16 iunie 2001), după care constatându-se nerestîtuirea a fost scos în afara bilanțului băncii la 27 noiembrie 2001.

Inculpatul B.S. a declarat că hotărârea de majorare principală a plafonului a fost iuată în comun cu inculpata E.V. și inculpatul I.M. la solicitarea celui din urmă.

Întrucât-SC S.T. SRL nu avea la acordarea creditului un rulaj suficient în conturi pentru a justifica acordarea creditului s-au încheiat contracte comerciale fără suport real între SC S.T. SRL, SC S.I. SRL și SC I.C. SRL, pe baza cărora inculpatul B.S. a plătit marfa în avans către inculpatul I.M., marfa, nelivrată ulterior.

Din același credit inculpatul B.S. a achitat fără o bază comercială reală suma de 140.000.000 lei către SC F.I. SRL Slobozia la rugămintea inculpatei E.V., iar 50 milioane lei i-a achitat prin O.P. din 19 iunie 2000 către SC A.C. SRL Tandarei pe al cărei patron l-a cunoscut prin intermediul inculpatei E.V.

În ianuarie 2002 inculpatul B.S. a cesionat întregul capital social cu activul și pasivul societății către numiții B.Z. și S.l.

4) SC S. SRL București a fost înființată în aprilie 2000, capitalul social fiind deținut 40/60% de numita S.V. (sora inculpatei E.V.) și inculpatul B.S., acesta fiind și administratorul societății.

S.C. Siveron a luat primul credit prin contractul din 31 mai 2001, creditul global de exploatare este inițial de 270 milioane lei, ulterior majorat prin actele adiționale din 1 august 2001 și 28 noiembrie 2001 la 970 milioane lei, apoi la 2,55 mId. lei

Garanțiile acestui credit au fost gajul general asupra bunurilor societății, cesionarea cash flow-ului (rulaj din conturi) și gaj tară deposedare asupra unui autoturism Opel Frontera (neevaluat), la care s-a adăugat, la prima majorare a plafonului, cesiunea de creanță asupra contractului de vânzare -cumpărare produse chimice agricole de 1,6 mId. lei încheiat între SC S. SRL și SC A.H. SRL (din 6 august 2001), apoi a doua majorare a plafonului - un contract de garanție reală mobiliară asupra unui stoc de produse electronice și electrocasnice,care nu este autentificat, iar bunurile nu sunt asigurate în favoarea băncii, valoarea luată în garanție fiind de 1,66 mld.lei.

La 9 august 2001 inculpatul B.S. emite în numele S.C. Siveron către SC A. SRL factura pentru 9.200 kg .îngrășământ chimic folistop în valoare de 1.599.360.000 lei, ca garanție a creditării.

La indicațiile inculpatei E.V., inculpatul B.S. a înregistrat această factură în contabilitatea societății în octombrie 2001 alături de alte facturi emise către SC E. SRL Slobozia (1,5 mId. lei) și SC A.C. SRL Tăndărei (circa 560 mii. lei) societăți de la care a încasat contravaloarea respectivelor facturi și cărora Ie-a restituit imediat sumele de bani primite.

Acest rulaj fals în conturi, conform declarației inculpatului B.S. a fost aranjat de inculpata E.V. și efectuat în scopul obținerii pentru SC S. SRL a unor indicatori specifici (cifră de afaceri, bonitate) care să permită mărirea plafonului de creditare.

Referitor la utilizarea creditului, acesta s-a făcut parțial conform destinației pentru marfa înregistrată în evidențele contabile ale SC S. SRL, însă și în alt scop, respectiv mărirea capitalului social al SC S. SRL.

Ofițerul de credit ce s-a ocupat de împrumutul SC S. SRL a fost inculpata Z.M. care a declarat că la constituirea documentației de creditare atât în mai 2001 cât și cu ocazia majorărilor plafonului, inculpata E.V. a intervenit personal pentru ca societatea să îndeplinească condițiile de creditare.

În legătură cu garanțiile creditului, inculpata Z.M. a arătat că, contractul de gaj asupra aparaturii electronice nu a putut fi autentificat întrucât nu existau documente care să ateste proprietatea S.C. Siveron asupra bunurilor respective.

S-a stabilit pe de altă parte că atunci când inculpata Z.M. s-a deplasat la București pentru a verifica faptic existența bunurilor ce urmau a fi gajate, inculpatul B.S. i-a arătat într-un depozit mai multe bunuri aparținând altei societăți, verificarea făcându-se prin sondaj și fără listă de inventariere. Creditul a fost scos în afara bilanțului la 30 august 2002.

Al doilea credit acordat SC S. SRL a fost un credit pentru facilității de cont cu termen la 07 februarie 2002 de 250 milioane lei - contract din 8 ianuarie 2002, în împrejurările în care creditul global de exploatare era în fază ultimă a termenului de derulare.

Creditul a fost garantat doar cu gajul general și cesionarea cash-flow-ului societății, legal posibil în cazul clienților cu situație financiară economică bună și numai după o analiză temeinică a parametrilor activității respectivului client.

Cei 250 milioane lei au fost plătiți conform destinației unui astfel de credit către o firmă de la care SC S. SRL achiziționase anterior marfa și față de care nu-și achitase obligațiile din lipsă de lichidități. Creditul nu a fost restituit și a fost scos în afara bilanțului la 30 august 2002 odată cu creditul global de exploatare.

5) SC A.C. SA la care inculpatul I.M. deținea prin SC S.I. SRL, 98% din capital a fost creditată de B.C.R. Țăndărei, prin contractul din 31 iulie 2000, credit de tipul - credit pentru echipament în completarea surselor proprii fiind acordat pe termen mediu (5 ani) la un plafon de 3,5 mld. lei.

în garanție au fost aduse bunuri mobile și imobile aparținând atât societății împrumutate cât și altor societăți comerciale: SC A. SA Bărăganu, SRL, SC T. SA Făurei și SC K.K. SRL.

Investiția propusă de SC A. SRL Cireșu consta în construirea unei clădiri pentru o fabrică de pâine și cumpărarea utilajelor de la SC S.I. SRL SA, iar după angajarea credituluiSC A. SRLCireșu SA a achitat către SC S.I. SRL SA suma de 1.137.012.930 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale (utilaje fabrică de pâine import Turcia și uzinaj cuptor).

La data de 21 noirmbrie 2000 creditul utilizat e în sumă de 2 mld. lei cu dobânzi restante de-160 milioane lei. În continuare nu s-au mai folosit sume din credit, iar prin actul adițional la contractul din 24 dec. 2000 plafonul este diminuat la suma deja cheltuită de 2 mld. Lei.

În împrejurările în care creditul a fost contractat tocmai pentru realizarea investiției și nu a fost utilizat decât parțial, prin adresa către bancă din 22 iunie 2001 SC A. SA Cireșu, a comunicat că investiția nu a putut fi pusă în funcționare din lipsă de fonduri.

La 29 noiembrie 2001 creditul este scos în afara bilanțului pentru suma de 2 mld. lei și dobânzile aferente, ofițerul de credit care a întocmit raportul de evaluare a bunurilor aduse în garanție fiind inculpata S.D.L.

6). SC A. SA Scânteia a beneficiat de un credit pentru echipament în completarea surselor proprii în sumă de 1,6 mld. lei, în contractul din 27 aprilie 2000 fiind fixată perioada de rambursare la 5 ani, garanția constând în ipotecă rang II asupra unei clădiri și utilaje aferente pentru rafinat ulei, proprietatea SC I.C. SRL. Inculpatul S.N. administratorul SC A. SA Scânteia fusese administrator la SC S.I. SRL SA, alături de inculpatul I.M. până în februarie 2000 cu două luni înainte de contractarea creditului.

Inculpatul S.N. declară că inculpata E.V. i-a propus să-i dea un credit pentru a cumpăra respectivele capacități productive, iar la o lună după primirea creditului inculpatul S.N. nu a mai putut continua activitatea, neputând obține avizele necesare.

În luna ianuarie 2002 se aduce garanție suplimentară la credit, respectiv gaj fără deposedare asupra unei combine agricole și a unui tractor, proprietatea SC A. SRL Scânteia. Creditul a acumulat dobânzi de peste 1 mld. lei și în 30 august 2002 e scos în afara bilanțului, ofițer de credit în acest caz fiind inculpata S.D.L.

7) SC A. SA Slobozia administrată de inculpatul S.G. a beneficiat de 4 credite de la B.C.R. Tandarei, în toate cazurile figurând ofițer de credite inculpata S.D.L. Inculpatul S.G. este fratele inculpatului S.N., iar acționari la SC A. SA erau mai mulți membrii ai familiei. Cei doi inculpați au declarat că societatea nu a avut nevoie de primul credit, însă acest lucru Ie-a fost propus de inculpata E.V. și I.M. și B.S. Astfel din creditul de 6,2 mld. lei urma ca o parte să fie folosit de SC A. SRL pentru achitarea unui activ adjudecat anterior de la Federalcoop Slobozia cu plata căruia se aflau în termen, iar de restul sumei să beneficieze inculpatul I.M. ce avea nevoie de lichidități.

Astfel, inculpatul I.M. contribuie inițial cu bunuri mobile aparținând SC S.I. SRL alături de complexul „Privighetoarea" ipotecat de inculpatul S.G., după care la 10 februarie 2001 scoate de sub garanție prin act adițional toate bunurile SC S.I. SRL, rămânând în garanție doar imobilul SC A. SA.

Între SC A. SA și SC A. SA se încheie un contract datat 1 februarie 2001 pentru cumpărarea fictivă de marfa (pesticide), iar în 2 februarie 2001 se emite factură de către SC A.SA pentru 2,4 mld. lei, marfa a fost achitată după care s-a anulat factura iar banii au fost restituiți de către inculpatul l.R.L.(administrator la SC A. SA).

Suma de 2,4 mld.lei din credit a fost virată de inculpatul S.G. în conturile S.C. SC A. SA Scânteia ca plată în avans pentru lucrări agricole și pesticide, inculpatul S.N. transferând imediat banii către SC I.C. SR.

Întrucât SC A. SA înregistra pierderi și nu putea beneficia de credit în aceste condiții, inculpata G.L. (angajată la societate pe post de casieră cu atribuții de evidență contabilă primară) a completat cu date false la sediul băncii patru balanțe lunare ale societății, balanțele respective aflate la dosarul de creditare nu corespund cu cele din evidența contabilă a societății, având modificat contul de profit și pierdere astfel încât să rezulte că SC A. SA desfășurase o activitate în profit.

Inculpata G.L. a declarat că după depunerea balanțelor reale la bancă, inculpata C.M. (și nu inculpata S.D.L. care figura ca ofițer de credite în documente) îi prezenta modificările ce trebuiau făcute, după modelul cărora ea completa rubricile noilor balanțe. Actele respective erau ștampilate și semnate ulterior de inculpatul S.G.

Termenul scadent al creditului a fost 30 iulie 2001, fără cerere din partea debitorului, prin actul adițional din 30 iulie 2001 este prelungită perioada de creditare până la 31 decembrie 2001. Dobânda nu era achitată așa încât la 31 iulie 2001 se acordă SC A. SA un credit pentru facilități de cont de 400 milioane lei, garantat doar cu gajul general al societății cu termen la 29 august 2001. Odată ajunși în contul curent banii au fost folosiți pentru acoperirea restanțelor anterioare ale aceleiași societăți.

În aceeași atitudine de nesocotire a normelor de prudență bancară SC A. SA mai primește două credite - unul global de exploatare în 30 august 2001 de 500 milioane lei și o nouă facilitate de cont eliberată a doua zi.

Două din creditele SC A. SA, cel de 4,7 mld. lei și cel din 30 august 2001 de 500 milioane lei au rămas nerestituite, ambele fiind scoase în afara bilanțului băncii la 30 august 2002.

8) SC P.P. SRL București a primit de la B.C.R. Țăndărei patru credite, toate fiind credite pe C.E.C.uri emise spre încasare. La acest tip de credit clientul împrumutat are de încasat sume de bani de la alți agenți economici, având emise C.E.C.uri în favoarea sa pentru efectuarea plăților, C.E.C.uri cu care garantează prin cesiune împrumutul luat de la bancă, banca urmând a încasa respectivele file C.E.C. dacă debitorul nu restituie creditul.

Asociat și administrator al SC P.P. SRL București era în vara anului 2001 inculpatul I.M.. Acesta îl cunoștea pe inculpatul Z.I. (care fusese director al B.I.R. - Sucursala Slobozia până la falimentul acestei bănci). După o primă etapă în care inculpatul Z.I. a devenit asociat la SC P.P. SRL în septembrie 2001 preia de la inculpatul I.M. procentul majoritar al părților sociale (80%) devenind și administrator al societății.

Primul credit (contractul din 26 iulie 2001 semnat de inculpatul I.M.) a fost în sumă de 3,6 mId. lei având ca destinație „plată furnizori" și termen scadent la 7 septembrie 2001; ca garanție a fost cesionată fila de C.E.C. barat emis de SC N. SRL Bacău.

Al doilea credit (contractul din 13 septembrie 2001) semnat de inculpatul Z.I. e în sumă de 4,5 mid. lei, cu aceeași destinație generică de „plată furnizori" și termen scadent la 28 septembrie 2001. în garanție sunt cesionate 2 file C.E.C. în valoare de 2,5 mid. lei fiecare.

Al treilea credit (contract din 5. Octombrie 2001 semnat de inculpatul Z.I.) păstrează aceleași caracteristici. Suma împrumutată este de 5,85 mid. lei, scadentă la 26.X.2001, fiind garantată cu cesionarea drepturilor de încasat din C.E.C.urile în sumă totală de 6,5 mid. lei, rambursat integral la 14 noiembrie 2000.

Al patrulea credit este în valoare de 6,1 mild. lei cu termen la 25 dec.2001, garantat cu 3 file C.E.C. în valoare de 2,5 mild. lei fiecare, emise de SC B.C. SRL București. Referatele de creditare au fost în toate aceste situații întocmite de inculpata S.D.L.

Creditul de 6,1 mild. lei nu a fost restituit în termen, așa încât C.E.C.urile au fost introduse la decontare, fiind refuzate la plată la B.C.R. - Sucursala București, pentru lipsă totală disponibil; comunicarea refuzului de plată deși trimisă la B.C.R. Tandarei la 3 ianuarie 2002 e înregistrată chiar la 7 ianuarie 2002.

Primele trei credite au fost restituite băncii, deci fără ca la scadență filele C.E.C. aduse în garanție să fie introduse spre decontare. în fapt, acoperirea sumelor datorate (credit și dobânzi) s-a făcut „în lanț" din creditele acordate ulterior tocmai în acest scop, așa cum declară și inculpatul I.M.

9) SC E.S. SRL Brăila administrată de inculpata T.E. a primit 5 credite de la B.C.R. Țăndărei.

Primul credit (contractul din 8 martie 2001), credit global de exploatare a fost inițial în sumă de 250 milioane lei, la data de 17 mai 2001 plafonul fiind majorat la 380 milioane lei, la 26 septembrie 2001 la 2,6 miliarde lei, iar la 4 octombrie 2001 la 4,1 miliarde lei, scadența fiind prelungită în mod corespunzător până la maximul posibil de 1 an, respectiv 7 martie 2002.

Următoarele trei credite (contractul din 3 septembrie 2001 în sumă de 2 miliarde lei; contractul din 2 noiembrie 2001 în sumă de 100 milioane lei; contractul din 23 noiembrie 2001 în sumă de 1,4 miliarde lei) au reprezentat facilități de cont cu scadentă la 30 zile.

Venind scadența la prima facilitate de cont și nedispunând de suma necesară restituirii, inculpata T.E. în înțelegere cu inculpata E.V., la 26 septembrie 2001, au majorat plafonul creditului global de exploatare („adăugând" 2,2 miliarde lei) din care a doua zi (27 septembrie 2001) s-au achitat cele 2 miliarde lei reprezentând creditul pentru facilități de cont.

Din creditul luat la 23 noiembrie 2001, s-a restituit în aceeași zi cel contractat la 2 noiembrie 2001, de 100 milioane lei, iar ultimul credit pentru facilități de cont, de 2,4 miliarde lei a rămas restant la începutul anului 2002.

Al cincilea credit (contract din 7 martie 2002) global de exploatare cu un plafon de 6,5 miliarde lei și scadența la 6 luni, a reprezentat o prelungire mascată a creditului inițial de exploatare, din care au și fost practic acoperite soldul și dobânda primului credit, ce nu mai putea fi prelungit, precum și restanțe de la ultimul credit pentru facilități de cont, cu tot cu dobânzile aferente,

Primul credit a fost contractat și inițial s-a derulat în condiții legale cu garanții suficiente, problemele apărând odată cu majorările considerabile ale plafonului de creditare, Astfel, la cele două majorări (la 2,6 și la 4,1 miliarde lei) intervenite la 8 zile una de alta, s-au adus în garanție, succesiv, două case de vacanță situate în comuna Rucăr, județul Argeș, proprietatea inculpatei T.E. Evaluarea acestor imobile s-a efectuat de către inculpata C.M. (ofițer de credite în acest caz) doar pe bază de documente și fără a se deplasa în teren, folosind o formulă de calcul specifică construcțiilor din beton/cărămidă, și nu celor din lemn, cum era cazul imobilelor în speță.

Astfel, s-a ajuns la acceptarea, ca valoare luată în garanție a sumelor de 2.807.016.445 lei, respectiv 1.709.411.745 lei pentru cele două imobile (teren și construcții), deși valoarea reală (stabilită ulterior prin expertiză) era de 910 milioane lei, mai mult, la data creditării nu exista autorizație de construcție pentru acele case de vacanță, iar una din ele nu era terminată de construit.

Totodată, se menționează că SC E.S. SRL era înregistrată din luna august 2001 la C.I.P. pentru emitere de C.E.C.uri fără acoperire-aspect ignorat la creditare.

10). SC N. SRL Slobozia, administrată de inculpatul N.I., a beneficiat de două credite de la B.C.R. Țăndărei.

Primul (contract din 7 noiembrie 2000 în valoare de 3,6 miliarde lei) este un credit pentru agricultură cu dobândă subvenționată conform Legii nr. 165/1998, cu scadență la 30 septembrie 2001 pentru 1 miliard lei și la 25 octombrie 2001 pentru 2,6 miliarde lei.

Deși în anul 1999 banca refuzase acestui client acordarea unui credit similar, solicitat la o valoare de 1,5 miliarde lei, iar pe de altă parte prima rată scadentă a fost amânată pentru termenul final 25 octombrie 2001, având în vedere garanțiile depuse și faptul că dosarul a primit aprobarea structurilor superioare ale SC B.C.R. SA (conform procedurii specifice), nu s-au reținut încălcări ale normelor bancare cu privire la acordarea respectivului credit.

în luna mai 2001 (contract din 4 mai 2001) înainte de a fi confirmată calitatea de bun platnic a SC N. SRL Slobozia, B.C.R. Țăndărei acordă aceluiași client un credit global de exploatare în sumă de 1,5 miliarde lei. Ofițer de credit a fost inculpata S.D.L., care la întocmirea referatului de credit a copiat, practic, din documentația creditului anterior, fiind menționată ca dată a aprobării creditării în comitetul director 9 mai 2001, la 5 zile după semnarea contractului de credit.

În a doua jumătate a lunii octombrie 2001 se apropia data scadenței la creditul inițial, inculpatul N.I. neavând posibilități de rambursare integrală, în termen, în cazul depășirii acestuia riscând să piardă beneficiul dobânzii subvenționate - specific creditelor pentru agricultură. Soluția găsită de comun acord cu inculpata E.V. a fost mărirea plafonului creditului global de exploatare, prin act adițional, la 15 octombrie 2001, până la 4,1 miliarde lei, astfel încât din această sumă, odată intrată în contul curent al societății, programul informatic automat al băncii să identifice disponibilul și să acopere creditul devenit scadent al aceluiași client.

Astfel, între SC N. SRL Slobozia și SC A. SRL Slobozia (administrator inculpatul l.R.L.) se încheie la 22 octombrie 2001 un contract pentru vânzarea-cumpărarea de insecticide, ierbicide și semințe, cu plata în avans, în baza căruia suma de 4 miliarde lei este achitată către SC A. SRL Slobozia la 23 octombrie 2001.

În ziua de 25 octombrie 2001 (data scadenței creditului), contractul este anulat cu mențiunea „din motive obiective", iar suma este retransmisă la dispoziția SC N. SRL Slobozia și, fiind găsită în contul curent, este folosită la acoperirea creditului pentru agricultură.

Creditul global de exploatare nerestituit, reeșalonat, a avut ultim termen de rambursare la 29 aprilie 2003, cu acumulare de dobândă 1.267.236.648 lei. La 28 mai 2003 creditul e scos în afara bilanțului băncii.

Inculpatele C.M., S.D.L. și Z.M. au avut o atitudine sinceră în cauză, la fel și inculpații O.E., S.G., Z.Z., S.G., S.N. și G.L.

O poziție procesuală de nerecunoaștere a faptelor se regăsește în persoana inculpaților E.V., Z.I., T.E., N.I. și l.R.L.

Prin raportul de expertiză contabilă specialitatea financiar-bancară, s-au stabilit pentru creditele acordate fiecărei societăți în parte, normele de creditare încălcate cu ocazia acordării, derulării, utilizării și rambursării creditelor, prejudiciul cauzat părților civile, sumele rambursate, modalitatea de rambursare, sumele scoase în afara bilanțului, ce sume de bani au fost recuperate din garanțiile constituite pentru fiecare contract în parte și prejudiciul rămas nerecuperat pentru fiecare societate în parte.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice, instanța de fond a apreciat că inculpații funcționari bancari pentru care s-a reținut prin rechizitoriu și complicitatea la înșelăciune, iar pentru inculpații administratori, înșelăciune și complicitate la înșelăciune, după caz, din întregul material probator administrat rezultă că activitatea infracțională desfășurată în cauză se circumscrie infracțiunilor prev. de art. 10 lit. b) și Iit. e) din Legea nr. 78/2000, neputând fi reținute înșelăciunea nici sub forma autoratului și nici a complicității, ca forme ale participației penale.

Astfel, sub aspectul încadrării juridice, din acest punct de vedere, au fost reținute doar infracțiunile complexe din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. b) și c), după caz, complicitate și autorat.

Raportat la situația de fapt sus-menționată, instanța de fond a reținut că întreaga activitate de acordare, derulare și utilizare a creditelor s-a făcut cu încălcarea unei multitudini de norme cu specific bancar, la fel și creditele acordate beneficiarilor care au fost utilizate în alt scop decât cel pentru care au fost acordate.

Corelativ, însă, au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 69 din 26 martie 2007 în vigoare la 1 aprilie 2007 ce a dezincriminat infracțiunile prev. de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000, sub aspectul tezei întâi din ambele litere, referitoare la acordarea de credite și utilizarea creditelor.

În aceste condiții, ținând seama de faptul că aceste prevederi sunt de imediată aplicare, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaților, în ambele forme ale participației penale cu aplicarea, totodată, a art. 12 C. pen.

Având în vedere această motivare, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice cerută de reprezentantul D.N.A., în sensul reținerii infracțiunii de înșelăciune, după caz, autorat și complicitate, și art. 289 și 291 C. pen. cu reținerea formei continuate, acolo unde e cazul (deci fără raportare la legea specială).

S-a apreciat apliCurtea de Apel Bucureștiil principiul unicității încadrării juridice, în sensul că o persoană nu poate fi trimisă în judecată în vederea angajării răspunderii penale în sarcina sa pentru aceeași faptă săvârșită în același timp și în aceeași modalitate, atât în baza normei cu caracter general C. pen., cât și a normei cu caracter special inserată în art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000.

Cu privire la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.M. s-a reținut că înscrisurile sub semnătură privată au fost falsificate, dar fapta nu s-a comis prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lor în orice mod.

Fapta de falsificare a înscrisurilor sub semnătură privată s-a produs cu prilejul întocmirii acestora, cum se reține, de altfel, prin rechizitoriu, prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Pe de altă parte, alterarea actelor, în modalitățile prev. de art. 288 C. pen. privește, însă, forma actelor și nu conținutul acestora - legea penală neincriminând falsul intelectual al înscrisurilor sub semnătură privată, ci numai falsul material al unor asemenea înscrisuri.

Față de aceste aspecte, s-a apreciat, deci, corectă construcția juridică din rechizitoriu privind falsul și uzul de fals, în raportare, bineînțeles, la prevederile legii speciale, art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen., acolo unde este cazul.

Cât privește instituțiile bancare, s-a apreciat că orice bancă, indiferent de natura dreptului de proprietate asupra capitalului este destinată a intra în relații de afaceri cu un grup nelimitat de persoane fizice și juridice, devenind astfel o persoană juridică de interes public, în sensul art. 145 C. pen. (referitor la inculpații funcționari bancari și natura actelor emise de aceștia).

Cu privire la soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals cu raportare la Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pornind de la premisa că cele două infracțiuni art. 10 lit. b) și art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000 au fost dezincriminate (sub aspectul creditelor), trebuie reanalizata latura subiectivă în cadrul modalității agravante din art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000.

Astfel, modalitatea agravată prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 este caracterizată din punctul de vedere al elementului subiectiv de intenție directă calificată de scop, legea cerând ca făptuitorul să acționeze, să săvârșească faptele în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile de corupție sau a uneia asimilată cu acestea, ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.

Deci, în această modalitate agravată fapta nu poate fi săvârșită decât cu intenție calificată de scop.

Ca efect al dezincriminării celor două infracțiuni, s-a apreciat, că în modalitatea agravată a art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000 nu mai subzistă scopul, nemaifiind întrunită cerința legală a intenției calificată de scop - cu care trebuie să acționeze făptuitorul.

Din punctul de vedere al poziției subiective a făptuitorului, infracțiunea de uz de fals se săvârșește numai cu intenție directă calificată de scop, în modalitatea agravată prev. de art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000, acesta trebuie să acționeze în scopul de a ascunde săvârșirea unei infracțiuni de corupție sau asimilată acestora, ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.

S-a adiționat și la uzul de fals (subsecventă, derivată și corelativă, în raport de infracțiunea de fals) cele aspectate la infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. cu referire la Legea nr. 78/2000.

Instanța de fond a apreciat că dezincriminarea art. 10 lit. b) și 10 lit. c) atrage automat dezincriminarea art. 289 și 291 C. pen., toate raportate la legea specială.

Cu privire la soluția pronunțată în cauză privind pe inculpatul S.N..

Pentru acest inculpat s-au reținut, ca încadrare juridică, faptele de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată cu art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual și uz de fals C. pen.

Cât privește inculpații funcționari bancari, reprezentantul D.N.A. nu a înțeles să sesizeze instanța pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată (sub aspectul participației penaie-autorat) pentru a se putea reține pentru inculpatul S.N. complicitatea la abuzul în serviciu în formă calificată (raportat la actele materiale desfășurate de acesta).

Prin același rechizitoriu, pentru inculpații funcționari bancari s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu.

Pe de altă parte, în mod corect, s-a reținut că activitatea infracțională a acestui inculpat s-a desfășurat în întregime înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2000, așa încât faptele sale nu se circumscriu legii speciale.

Față de cele ce preced, prima instanță a apreciat că aceasta nu a fost învestită în cauză, în primul rând, cu infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, ca situație premisă, așa încât nici complicitatea la această faptă nu poate fi reținută.

Cum prin rechizitoriu nu s-a prezentat situația premisă - infracțiunea de abuz în serviciu comisă de inculpații funcționari bancari la acordarea creditului către inculpatul S.N. - anterior Legii nr. 78/2000, nu se poate atrage și eventuala complicitate ia abuz în serviciu pentru acest inculpat.

Sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 289 și 291 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. (intervenirea prescripției răspunderii penale) cu referire și ia art. 124 C. pen. (prescripția specială) și având în vedere, pentru art. 291 C. pen., teza ultimă referitoare la pedeapsa pentru înscrisul sub semnătură privată.

Legea nr. 78/2000 e apliCurtea de Apel Bucureștiilă din 18 mai 2000, actele materiale săvârșite de acest inculpat situându-se anterior legii speciale, cum s-a reținut anterior, așa încât termenul de prescripție calculat, chiar și din 18.05,2000, s-a împlinit la nivelul lunii noiembrie 2007, pentru ambele fapte prev. de art. 289 C. pen. și 291 C. pen.

Pentru inculpata Grosu Liiica, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, prima instanță a apreciat că aceasta a îndeplinit calitatea de subiect activ întrucât complice la săvârșirea acestei infracțiuni poate fi orice persoană care are capacitatea de a răspunde penal, legea neimpunând ca aceștia (fie complice, fie instigator) să aibă o anume calitate.

În baza art. 346 alin. final C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă B.C.R. Sucursala Ialomița, atât în referire la infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea conform art. 10 lit. b) C. proc. pen., cât și în referire la inculpatul S.N., pentru care s-a încetat procesul penal conform art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Cât privește soluția de achitare conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals raportate la legea specială, s-a apreciat că nu se poate reține paguba în relaționarea cu cele două infracțiuni de fals.

Aceste infracțiuni se consumă la momentul efectuării respectivelor mențiuni în fals, deci la acest moment nu putem vorbi despre existența pagubei întrucât nu s-a produs încă, ci ea apare ulterior folosirii înscrisurilor falsificate și obținerii creditului.

În genere, infracțiunile de fals nu fac altceva decât să afecteze încrederea în circuitul civil al respectivelor documente (aceasta ținând de esența infracțiunilor de fals, falsul fiind premisa săvârșirii altor infracțiuni).

Din aceste motive instanța nu a pronunțat o soluție de admitere pe latură civilă, conform art. 346 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 56/F din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița au formulat apeluri Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., inculpații Z.I., N.I., l.R.L., S.D.L. și Z.M. și partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia.

La termenul din 29 octombrie 2008 inculpatele S.D.L. și Z.M. și-au retras recursurile.

În motivarea apelurilor s-a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, solicitându-se admiterea apelurilor.

Prin Decizia penală nr. 115 A din 30 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală în Dosarul nr. 2746/98/2007 (nr. 597/2008), au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., inculpații Z.I., N.I. și l.R.L. și de partea responsabilă civilmente SC N. SRL, a fost desființată, în totalitate, sentința apelată și în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 300 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., în vederea refacerii actului de sesizare.

Totodată, s-a luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpatele S.D.L. și Z.M., iar cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 317 C. proc. pen., fapta ce constituie obiectul judecății trebuie determinată în cuprinsul actului de sesizare prin toate elementele sale constitutive, care să ateste neîndoielnic vocația la o anumită încadrare juridică, iar în caz de participație, este necesară determinarea contribuției fiecărui participant la săvârșirea infracțiunii.

Astfel, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar o simplă referire la anumite fapte, ci descrierea acelor fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, adică cu referiri la elementele constitutive ale infracțiunii, la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod și scop în care a fost săvârșită fapta, daca acestea au consecințe asupra încadrării juridice, la persoanele care au participat și a contribuției fiecăreia.

O cauză penală trebuie lămurită sub toate aspectele, în fața organului de urmărire penală, în scopul de a fi judecate cazurile clarificate pe deplin.

Or, în cauză, neexistând o descriere a faptelor susceptibilă de a conduce la reținerea unei situații de fapt, Curtea a apreciat că nu poate să complinească această sarcină ce revine acuzării.

Se arată că în mod obiectiv, nu se poate verifica dacă încadrările juridice corespund situației de fapt reținute prin actul de inculpare, câtă vreme acesta nu conține o descriere a faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat și a participației concrete a fiecăruia la comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

A stabili, pentru prima dată, în apel, data comiterii acțiunilor ce întregesc conținutul infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, a determina participația fiecăruia dintre inculpați, modalitatea faptică de comitere a infracțiunilor dar și câte acțiuni ale infracțiunii săvârșite în formă continuată, urmează a se reține în sarcina fiecărui inculpat, echivalează cu o încălcare a principiului separației funcțiilor procesuale (acuzare - judecată) și o autosesizare a instanței prin precizarea obiectului judecății și anume determinarea actelor materiale și a faptelor asupra cărora urmează să se pronunțe precum și a persoanelor care le-au comis.

În respectarea principiului anterior menționat, instanța a conchis că nu poate judeca decât pe baza unei acțiuni în justiție exercitate de către un subiect îndrituit și în urma unei sesizări corespunzătore, care să-i permită să fie liberă în aprecierile sale, pentru a pronunța o hotărâre dreaptă, neinfluențată de faptul că prin stabilirea obiectului judecății, și-a exprimat deja părerea cu privire la faptele deduse judecății.

Instanța trebuie să fie sesizată cu o situație de fapt clar determinată, urmând ca pe baza probatoriului administrat să stabilească dacă aceasta a fost corect reținută și dacă există corespondență cu încadrările juridice date faptelor.

A mai reținut instanța de apel că inculpații nici nu și-au putut construi o apărare efectivă, până în prezent, întrucât nu li s-a precizat prin actul de inculpare care sunt, în concret, faptele ce li se impută.

Pentru considerentele expuse, în prezenta cauză, Curtea a constatat că, în cuprinsul rechizitoriului nu se regăsește o descriere, care să satisfacă cerințele art. 264 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 317 din același cod, nefiind îndeplinite cerințele unei legale sesizări.

Astfel, Curtea a apreciat că se impune refacerea de către procuror a actului de trimitere în judecată în sensul descrierii, în concret, în cazul fiecăruia dintre inculpați, a activității infracționale desfășurate.

Această din urmă soluție a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., cale de atac soluționată prin Decizia penală nr. 641 din 19 februarie 2010 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza pentru continuarea judecării la Curtea de Apel București.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia și de inculpații C.M., Z.Z., S.N., S.G., G.L., O.E. și S.G. și ca tardiv formulate recursurile declarate de inculpații N.I., l.R.L., E.V., B.S. și I.M. împotriva aceleiași decizii.

Înalta Curte, referitor la motivul de recurs formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., a constatat critica formulată ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

Instanța de apel nu a pus în discuția părților și nici a procurorului măsura restituirii cauzei la Parchet, întemeiată pe dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen., deși potrivit art. 371 C. proc. pen. raportat la art. 384 C. proc. pen., judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că excepția vizând neregularitatea actului de sesizare trebuia pusă în discuția părților și a procurorului, în contradictoriu.

Totodată, instanța supremă a constatat că soluția restituirii cauzei a fost tardiv adoptată, avându-se în vedere dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen., din interpretarea sistematică a acestora rezultând că se coroborează cu prevederile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. Or, din acest punct de vedere, s-a observat că acest moment procesual specific reglementat de art. 300 alin. (1) C. proc. pen. a fost depășit cu mult de către Curtea de Apel București în soluționarea apelurilor, după momentul rămânerii cauzei în pronunțare.

S-a reținut că, în mod greșit, Curtea de Apel București a considerat că nu ar exista o descriere a situației de fapt în rechizitoriu, în realitate faptele fiind detaliate pe larg în rechizitoriu (filele 7-41), în conformitate cu prevederile art. 263 alin. (1) C. proc. pen..

Inculpații își pot formula apărări efective și în faza apelului, întrucât garanțiile procesuale specifice judecății în fond sunt încorporate și în această fază. Astfel, potrivit art. 384 C. proc. pen., judecarea în fond a cauzei de către instanța de apel sau rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii atacate se desfășoară potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolele I și II, care se aplică în mod corespunzător.

În aceste condiții, reluându-se judecata apelului, Curtea a constatat că împotriva sentinței penale nr. 56 din 25 ianuarie 2008 a Tribunalului Ialomița pronunțată în Dosarul nr. 2746/98/2006, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., inculpații S. (fostă Z.) D.L., Z.M., Z.I., N.I., l.R.L. și partea responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia.

În dezvol.tarea motivelor de apel depuse în scris la dosar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție - D.N.A critică soluția primei instanțe sub aspectul:

1). Greșitei schimbări a încadrării juridice dispuse din oficiu de către instanța de fond, susținând în dezvol.tarea motivelor scrise, că încadrarea juridică trebuia schimbată, astfel:

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 17 noiembrie 1999, față de inculpatele C.M., S.D.L., E.V., O.E. și S.G., în infracțiunile prevăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 30 martie 2000, față de inculpatele C.M., Z.M. și E.V., în infracțiunile prevăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la acordul de garanție din 11 iulie 2000, față de inculpatele E.V., O.E. și C.M., în infracțiunile prevăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 16 iunie 2000, față de inculpatele E.V., S.D.L., O.E., C.M. și S.G., în infracțiunile prevăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 mai 2001, față de inculpatele E.V. și Z.M., în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 mai 2001 față de inculpatele S.D.L., O.E., C.M., S.G. și Z.Z., în infracțiunile prevăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 8 ianuarie 2002, față de inculpatele Z.M., S.D.L., E.V., O.E., C.M. și S.G., în infracțiunile prevăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 15 februarie 2001, față de inculpatele E.V., O.E., S.D.L. și S.G., în infracțiunile prevăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 iulie 2000, față de inculpatele E.V., O.E., S.D.L. și C.M., în infracțiunile revăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 27 aprilie 2000, față de inculpata E.V., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 27 aprilie 2000, față de inculpatele O.E., S.D.L. și C.M., în infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC A. SA, față de inculpatele E.V., G.L., C.M., O.E., S.D.L. și S.G., în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC P.P. SA, față de inculpatele E.V., C.M., O.E. și S.D.L., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditarea SC E. SA, față de inculpatele E.V., C.M., O.E., S.D.L. și S.G., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditarea SC N. SRL, față de inculpatele E.V. și S.D.L., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditele din 17 noiembrie 1999, din 30 martie 2000, din 11 iulie 2000, față de inculpatul I.M., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditul din 2 martie 2000, față de același inculpat, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul din 8 septembrie 2000, față de același inculpat, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 iulie 2000, față de același inculpat, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248/1 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC P.P. SA, față de același inculpat, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 02 martie 2000, față de inculpatul B.S., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul 279/8 septembrie 2000, față de același inculpat, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 16 iunie 2000, față de același inculpat, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 31 mai 2001, față de același inculpat, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 8 ianuarie 2002, față de același inculpat, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248/1 C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC P.P. SRL, față de inculpatul Z.I., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC A. SA, față de inculpatul S.G., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditarea SC E.S. SRL, față de inculpata T.E., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditarea SC N. SRL, față de inculpatul N.I., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise privind creditarea SC N. SRL, față de inculpatul l.R., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- pentru faptele descrise cu privire la creditul acordat prin contractul din 27 aprilie 2000, față de inculpatul S.N., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

S-a susținut că, în mod greșit, prima instanță a considerat că în toate situațiile de creditare inculpatele funcționare au avut cunoștință de împrejurarea că beneficiarii creditelor au uzitat de mijloace frauduloase.

S-a solicitat a se constata că o parte din activitatea infracțională a inculpaților, reprezentanți ai societăților comerciale beneficiare de credite se circumscrie infracțiunii de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals, iar o parte infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, iar activitatea inculpaților funcționari bancari infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, fals intelectual, uz de fals și complicitate la înșelăciune.

Faptele funcționarilor bancari sunt în strânsă conexitate cu cele ale beneficiarilor de credite, constituind acte de complicitate fără de care infracțiunile de înșelăciune comise de autori nu ar fi fost posibile.

De asemenea, o parte din credite au fost acordate cu încălcarea normelor bancare prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu concursul funcționarilor bancari.

În condițiile în care faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și complicitate la această infracțiune, se arată că, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților în ioc să se schimbe încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de legea specială.

2). Greșitei achitări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, având în vedere că infracțiunea de fals intelectual și uz de fals sunt incriminate prin dispoziții cu caracter general, respectiv art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

3). Greșitei achitări a inculpatului S.N. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 2481 C. pen. cu referire la art. 248 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (fila 217 vol. ll Dosar nr. 4305/2/2010 - Curtea de Apel București, secția a II-a, fila 6 vol. I, Dosar nr. 2746/98/2007 Curtea de Apel București, secția a II-a).

Apelantul inculpat Z.I. a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei anulări a înscrisurilor, susținând că acestea nu au caracter de înscrisuri false, iar în sarcina sa nu s-au reținut infracțiunile de fals și uz de fals.

A criticat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina sa, susținând că aceasta este influențată de încadrarea juridică dată faptelor de care sunt acuzați inculpații - funcționari bancari, care nu poate fi aceea de înșelăciune, ci eventual de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, apreciind în final că sunt incidente prevederile care reglementează infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen. pentru care este împlinit termenul special al răspunderii penale.

A solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune avută în vedere de Parchet prin cererea de schimbare a încadrării juridice.

Apelantul inculpat N.I. a solicitat, prin concluziile scrise, schimbarea temeiului achitării pentru infracțiunile prev. de art. art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, apreciind că în mod corect se impune aplicarea dispozițiilor art. 10 Iit. b C. proc. pen., având în vedere dezincriminarea infracțiunilor prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și prev. de art. 10 lit. c) din aceeași lege, între infracțiunile de fals și infracțiunile din legea specială, pentru care a fost trimis în judecată, fiind o legătură condiționată de „obținerea creditelor și utilizarea acestora nelegală".

Totodată a susținut achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu există în materialitatea lor nici una dintre infracțiunile reținute prin rechizitoriu.

A criticat în același timp obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care a fost achitat (fila 253, vol. ll).

Apelanta parte responsabilă civilmente SC N. SRL Slobozia a criticat soluția primei instanțe sub aspectul lăsării nesoluționate a laturii civile a cauzei.

Apelantul inculpat l.R.L. a criticat soluția primei instanța sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând achitarea întrucât s-au administrat probe din care rezultă indubitabil nevinovăția sa.

În esență, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. c) C. proc .pen. pentru infracțiunea asimilată infracțiunii de corupție de care este acuzat a fi comisă în relațiile comerciale aie SC A. SRL cu SC A. SA SRL; achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc .pen. pentru infracțiunea asimilată infracțiunii de corupție de care este acuzat a fi comisă în relațiile comerciale ale SC A. SRL cu SC N. SRL; achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile de fals și uz de fals, ambele în legătură cu o infracțiune de corupție, reținute a fi săvârșite în formă continuată (conform concluziilor scrise - fila 83 vol. I, Dosar nr. 2746/98/2007 și susținerilor orale de la dezbaterile în fond a cauzei).

Apelantele inculpate S. (fostă Z.) D.L., Z.M. au formulat apel la data de 25 ianuarie 2008, iar la termenul din 29 octombrie 2008, personal, și-au retras apelurile după cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la termenul respectiv (fila 220, vol. 1, Dosar nr. 2746/98/2007 Curtea de Apel București, secția a II-a).

În conformitate cu dispozițiile art. 369 C. proc. pen., care prevede că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, Curtea a luat act de această manifestare de voință a inculpatelor S. (fostă Z.) D.L. și Z.M.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel București a constatat următoarele:

Declarația de apel a procurorului face referire generică la sentința atacată și la toți inculpații, iar apelul declarat este în defavoarea acestora, astfel că se impune examinarea legalității și temeiniciei hotărârii criticate sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., inclusiv situația tuturor inculpaților.

Referitor la fapte, Curtea a fost sesizată cu faptele care au format obiectul judecății în primă instanță, ceea ce înseamnă că urmează a se dispune în privința faptelor cuprinse în actul de trimitere în judecată (chiar și asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat - faptele în legătură cu creditul acordat prin contractul din 15 februarie 2001 pentru SC T.T. SRL), precum și cu privire la schimbarea de încadrare juridică dată acestora, căci instanța de apel este sesizată cu faptele, iar nu cu caracterizarea juridică.

Prima instanță de fond nu a realizat o analiză a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și în timpul cercetării judecătorești, dar Curtea a constatat că această situație nu constituie motiv pentru desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în raport de dispozițiile art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. care reglementează expres și limitativ cazurile în care sentința primei instanțe poate fi desființată cu trimitere spre rejudecare.

Cât privește încadrarea juridică a faptelor, prin rechizitoriu, s-a stabilit că faptele inculpatelor funcționare bancare E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. și S.G. constituie concurs de infracțiuni între infracțiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu apiic.art. 41 alin. (2) C. pen. (autor sau complice, după caz, în forma în vigoare la momentul sesizării instanței) și complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1)-(5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. sau complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., după caz, dat fiind scopul urmărit prin acordarea creditelor cu încălcarea legii sau normelor de creditare și prin neurmărirea destinațiilor contractate (în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite), dar și împrejurarea că s-a cauzat, în acest mod, un prejudiciu B.C.R. Sucursala Țăndărei.

Relativ la infracțiunea prev. de art. art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, prin rechizitoriu, s-a reținut că inculpata E.V. - directoarea B.C.R. Sucursala Țăndărei a acționat cu forma de participație a autoratului, iar celelalte inculpate funcționare bancare și inculpații beneficiari ai creditelor I.M., B.S., Z.I., S.G., S.N., N.I. și T.E., precum și inculpații l.R.L. și G.L., au săvârșit infracțiunea cu forma de participație a complicității.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, s-a reținut că inculpații beneficiari ai creditelor au comis infracțiunea în calitate de autori, iar inculpatele funcționare bancare și inculpații l.R.L. și G.L. au participat la săvârșirea acestei infracțiuni în calitate de complici.

În plus, s-a reținut că inculpații I.M. și B.S. sunt complici în raport de infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpații reprezentanți ai societăților creditate, ai căror administratori nu erau, datorită'faptului că, în realitate, aceștia erau apropiații inculpatei E.V. - directoarea B.C.R. Sucursala Țăndărei, ei fiind cei care „au aranjat", ajutând în interes propriu Ia obținerea creditelor de către celelalte societăți.

Curtea a constatat, ca și prima instanță, că faptele inculpatelor funcționare bancare E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. și S.G., constând în modalitatea concretă de acțiune în procesul de acordare, derulare a creditelor și de urmărire a utilizării acestora, respectiv prin încălcarea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a normelor legale cu specific bancar în materia creditării, nu mai sunt incriminate prin art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, deoarece conținutul constitutiv al infracțiunii sancționate prin acest text legal a fost modificat prin Legea 69/26 martie 2007 privind lit. b) și c ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în varianta actuală, prin art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este incriminată numai acordarea de subvenții cu încălcarea legii și neurmărirea destinației acestora, conform legii).

Diferit însă de instanța de fond, Curtea a considerat că aceste fapte au rămas incriminate, ca infracțiuni, prin legea generală reprezentată de C. pen., atâta timp cât au cauzat un prejudiciu B.C.R. Sucursala Țăndărei.

Norma de incriminare a faptei de a nu îndeplini un act ori de a-l îndeplini în mod defectuos, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, C. pen., are caracter general și subsidiar în raport cu norma de incriminare specifică a aceleiași fapte din Legea nr. 78/2000.

Pe cale de consecință, sunt incidente dispozițiile art. 246 C. pen. deoarece acțiunile inculpatelor E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z., S.G., funcționare bancare ce s-au aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii, mai sus menționate, constând în „neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea acestuia în mod defectuos".

Împrejurarea că dispozițiile ce reglementează infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. nu prevăd cerința intenției calificate prin scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, nu echivalează cu dezincriminarea faptelor comise de inculpatele funcționare bancare, atâta timp cât sunt întrunite elementele constitutive aie acestei infracțiuni.

Apoi, prin mijloacele de probă administrate, s-a dovedit că, prin faptele lor, inculpatele funcționare bancare au produs un prejudiciu B.C.R. Sucursala Țăndărei, adică au cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane juridice, condiție prevăzută de Codul penal pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. în plus, cum acest prejudiciu a fost mai mare de 200 000 lei (chiar în mod repetat), infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor îmbracă forma calificată prev. de art. 2481 C. pen.

Faptele întrunesc, așadar elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, sens în care Parchetul a și solicitat schimbarea încadrării juridice, pentru unele fapte de care sunt acuzați inculpații.

În consecință, în mod incorect, prin sentința penală atacată s-a considerat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală și s-a dispus achitarea inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în calitate de autor sau complice, după caz).

Dintr-o altă perspectivă, schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de abuz în serviciu, este posibilă întrucât, prin rechizitoriu, au fost prezentate atât normele legale cu specific bancar din materia creditării care au fost încălcate de inculpatele funcționare, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cât și vătămarea adusă (crearea unei pagube), iar toate acestea s-au reflectat în încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței (chiar dacă sub forma unui concurs de infracțiuni).

În plus, Curtea a constatat că probele administrate dovedesc că în toate cazurile în care s-au acordat credite cu încălcarea normelor legale cu specific bancar în materia creditării, inculpatele E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. și S.G., funcționare bancare, care s-au aflat în exercițiul funcțiunii, în cadrul instituțional al părții vătămate B.C.R. Sucursala Țăndărei, constituită parte civilă, au acționat cu intenție în sensul îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu sau a neîndeplinirii acestora.

În acest context nu se poate admite că, în același timp și cu același prilej, inculpatele funcționare bancare au fost induse în eroare sau au contribuit la inducerea în eroare a B.C.R. Sucursala Țăndărei, și astfel s-a creat paguba în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei. Acordarea creditelor bancare în condițiile în care inculpatele funcționare bancare nu au respectat minime norme de prudență bancară și nu au efectuat o analiză riguroasă, pe baza unor documente prezentate de ceilalți inculpați, întocmind ulterior referatele de creditare și procesele verbale ale Comitetului director, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât banca, prin angajații săi, care și-au încălcat atribuțiile de serviciu, a cunoscut condițiile în care a acordat împrumuturile.

Așadar, deosebit de opinia Parchetului, exprimată prin cererea de schimbare a încadrării juridice, în sensul că inculpatele funcționare bancare au comis, în concurs, infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată (cu excepția inculpatei Z.Z. pentru care au fost invocate numai dispozițiile prev. de art. 2481 C. pen.), Curtea a considerat că faptele fiecăreia dintre aceste inculpate constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată.

Faptele de abuz în serviciu au fost comise în forma reglementată de dispozițiile art. 246 C. pen. - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar nu în forma ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

Paguba cauzată prin activitatea infracțională a inculpaților nu s-a produs în patrimoniul unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen. întrucât B.C.R. Sucursala Țăndărei nu reprezintă o instituție de interes public și nici nu efectuează un serviciu de interes public, chiar dacă în parte avea capital de stat.

Ca urmare, prin schimbarea de încadrare juridică a faptelor, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 246 C. pen., iar nu cea a dispozițiilor art. 248 C. pen., ceea ce reprezintă o încadrare juridică favorabilă inculpaților, astfel că nu se aduce acestora o vătămare, în acest sens fiind și jurisprudența instanței supreme (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 1778 din 14 martie 2005).

Curtea a mai constatat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 258 C. pen. având în vedere că inculpatele funcționare bancare E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. și S.G. nu au calitate de funcționari publici întrucât nu au exercitat o însărcinare în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., B.C.R. SA nefăcând parte din acea categorie de unități.

Față de toate cele de mai sus, Curtea a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatelor E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. și S.G., din complicitate la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1)-(5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. sau complicitate la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și autorat sau complicitate la infracțiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2), după caz, în infracțiunea prev. de art. 246 coroborat cu art. 2481 și art. 258 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare dintre aceste inculpate.

Având în vedere calitatea și atribuțiile corespunzătoare în exercitarea cărora au comis faptele, Curtea a apreciat că inculpatele S.D.L., O.E., C.M., Z.M., S.G. și Z.Z. au participat la comiterea faptelor, în calitate de coautori, iar nu de complici întrucât contribuțiile lor la activitatea infracțională se înscriu în realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii, acestea participând în mod nemijlocit ia săvârșirea infracțiunii, prin acordarea creditelor cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia creditării.

Având în vedere cele menționate, Curtea a considerat că faptele constând, în esență, în prezentarea de situații de eficiență economică, de existență a garanțiilor și a unor relații comerciale neconforme cu realitatea, de întocmire și utilizare la bancă de înscrisuri false (în unele cazuri) și de completare ulterioară a documentației dosarului de credit, în scopul obținerii unor credite în mod nelegai, comise de inculpații beneficiari ai creditelor I.M., B.S., Z.I., S.N., S.G., T.E., N.I., precum și de inculpații l.R.L. și G.L. constituie complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 26 rap. la art. 246 coroborat cu art. 2481 și art. 258 (cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în majoritatea cazurilor), pentru niciuna din situațiile de acordare a creditelor nefiind incidente dispozițiile care reglementează infracțiunea prev. de art. 215 C. pen.

Pe cale de consecință, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților I.M., B.S., Z.I., S.G., T.E., N.I. din concurs între complicitate la infracțiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în formă simplă sau continuată, după caz), infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1)-(5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. sau infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) (în formă simplă sau continuată, după caz), infracțiunea de prev. de art. 10 Iit. e) din Legea nr. 78/2000 (în formă simplă sau continuată, după caz), infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul inculpatului I.M.) și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul inculpatului B.S.), în infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 246 coroborat cu art. 2481 și art. 258 C. pen. (în formă simplă sau continuată, după caz) și prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (în formă simplă sau continuată, după caz), pentru fiecare dintre inculpați.

S-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților l.R.L. și G.L. din concurs între complicitate la infracțiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în formă simplă sau continuată, după caz), infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.(în cazul inculpatului l.R.L.) și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) (în cazul inculpatei Grosu Liiica) în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 246 coroborat cu art. 2481 și art. 258 C. pen. (în formă simplă sau continuată, după caz), pentru fiecare dintre acești inculpați.

De asemenea, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului S.N., din concurs între infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și infracțiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, urmând ca răspunderea sa penală să fie antrenată în funcție de participarea sa, în calitate de complice, la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată.

Ținând seama de toate cele mai sus precizate, Curtea a apreciat corectă critica adusă de inculpatul Z.I. că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, dar în raport de materialul probator administrat, nu se poate admite cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât activitatea sa infracțională, strâns legată de cea a inculpatelor funcționare din cadrul B.C.R. Țăndărei (pe care prima instanță a circumscris-o infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), îmbracă forma complicității la abuz în serviciu prev. de art. 26 rap. la art. 246 coroborat cu art. 2481 și art. 258 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al incidenței dispozițiilor C. pen., cu caracter general și subsidiar celor din legile speciale.

Curtea a mai precizat că faptele nu constituie un concurs de infracțiuni, ci infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, având în vedere și împrejurarea că inculpații, care au săvârșit mai multe acte materiale, au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale, după cum dovedesc probele administrate, raportat la perioada scurtă de timp dintre creditele acordate și modalitatea aproape identică de acțiune: creditarea în regim preferențial a clienților agreați de inculpata E.V., asigurarea unei surse facile și fără drept de finanțare pentru acești clienți, scop în care celelalte inculpate funcționare ale băncii au îndeplinit sarcinile primite, încălcând repetat normele de creditare, identitatea și repetabilitatea mijloacelor folosite pentru acoperirea unor credite nelegal obținute -„credit din credit", precum și pentru justificarea utilizării creditelor.

Este real că, prin rechizitoriu, s-a dispus față de inculpatele E.V., O.E., S.D.L., Z.M., C.M., Z.Z. și S.G. scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu (reținute de la caz la caz ca fiind săvârșite în calitate de autoare sau complice, ca abuz contra intereselor publice ori contra intereselor persoanelor) prev. de art. 248/1 cu referire la art. 248 C. pen. ori la art. 246 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceeași soluție s-a dispus și față de inculpații Z.I. și I.M. sub aspectul complicității la infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 2481 cu referire la art. 248 C. pen. și aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Dar, în adoptarea acestei soluții, s-a avut în vedere că faptele de acordare nelegală a creditelor și de neurmărire a destinațiilor contractate a creditelor, comise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2000 și continuate după acest moment, au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel că încadrarea juridică s-a realizat în conformitate cu legea specială, în vigoare la momentul epuizării infracțiunii, faptele fiind incluse în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la momentul întocmirii rechizitoriului.

Având în vedere motivul care a stat la baza dispunerii soluției de scoatere de sub urmărire penală, precum și faptul că această soluție, adoptată prin rechizitoriu, nu se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea a constatat că nu există un impediment legal pentru schimbarea încadrării juridice, în cursul judecății, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu privire la fapte care nu au fost dezincriminate și care sunt prevăzute ca infracțiuni în Codul Penal, iar nu într-o lege specială, și cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată.

Față de acestea, este întemeiată critica Parchetului privind greșita achitare a inculpatului S.N. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., dispusă de prima instanță pentru considerentul că faptele sale au fost comise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2000, iar inculpatele funcționare bancare nu au fost trimise în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, ci pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Curtea a considerat că faptele inculpatelor E.V., S.D.L., O.E., C.M., Z.M., S.G. și Z.Z. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen., după cum s-a susținut în apărarea apelantului inculpat Z.I., care a solicitat încetarea procesului penal în ceea ce îl privește pentru complicitate la gestiune frauduloasă, în temeiul art. 10 lit. g) C. pen.p.

Inculpatele și-au încălcat obligațiile pe care le aveau în legătură cu bunurile care le-au fost încredințate, pricinuind o pagubă, dar actele pe care le-au exercitat nu s-au desfășurat în cadrul administrării sau conservării bunurilor (sumele de bani cu care societățile au fost creditate). Administrarea bunurilor înseamnă desfășurarea unei activități gospodărești corespunzătoare naturii și destinației bunurilor, iar conservarea presupune luarea unor măsuri de pază, de ocrotire a bunurilor pentru a nu fi sustrase, distruse, degradate.

Prin activitatea lor infracțională, inculpatele au cauzat un prejudiciu B.C.R. Sucursala Țăndărei, în exercitarea atribuțiilor de serviciu care, prin conținutul lor nu se încadrează activităților specifice administrării sau conservării bunurilor.

Ca atare, având în vedere că în sarcina inculpatelor care au desfășurat activitatea infracțională în forma autoratului, nu s-a putut reține comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă, nici în sarcina inculpatului Z.I. care a invocat forma de participație a complicității, nu poate fi reținută această infracțiune.

Pe cale de consecință, nu există justificare pentru a se verifica împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru apelantul inculpat Z.I., în raport de complicitate la gestiune frauduloasă.

Cu privire la infracțiunile de fals prev. de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, reținute în sarcina inculpaților (cu excepția inculpaților Z.I. și T.E.), Curtea a precizat, mai întâi, că prima instanță în mod greșit a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii), cu argumentul că infracțiunile prev. de art. 10 lit. b) și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au fost dezincriminate și, ca urmare, faptei îi lipsește cerința legală a intenției calificate prin scop (de a ascunde săvârșirea unei infracțiuni de corupție sau asimilată acesteia, ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune).

Curtea a considerat că, împrejurarea că falsul și uzul de fals (având ca obiect material contracte comerciale, balanțe contabile, facturi, ordine de plată, referate de credit și procese verbale ale Comitetului director al B.C.R. - Sucursala Țăndărei) au fost comise în legătură cu acordarea unor credite cu eludarea normelor bancare și că prin aceste mijloace s-a urmărit a se ascunde o infracțiune asimilată unei infracțiuni de corupție, nu poate avea drept consecință achitarea inculpaților pentru întocmirea în fals a unor înscrisuri și folosirea acestora, atâta timp cât acțiunile respective întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 incriminate în C. pen., ca lege generală și subsidiară în aplicare, față de Legea nr. 78/2000, iar vinovăția inculpaților este dovedită.

Pentru acest motiv, nu a putut fi primită cererea inculpatului N.I. care a solicitat schimbarea temeiului achitării, în aii 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), pentru infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu ari 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu ari 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, motivat de împrejurarea că infracțiunile prev. de ari 10 lit. b) și prev. de ari 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, au fost dezincriminate.

Dat fiind faptul că B.C.R. Sucursala Țăndărei nu este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., nici înscrisurile false întocmite și folosite de inculpatele funcționare bancare, și nici cele întocmite și folosite la B.C.R. Sucursala Țăndărei de ceilalți inculpați (în sarcina cărora s-au reținut aceste fapte), nu sunt înscrisuri oficiale.

În conformitate cu dispozițiile art. 290 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

Contrafacerea scrierii înseamnă reproducerea conținutului pe care îl are în mod obișnuit un înscris, astfel că nu se acceptă opinia exprimată de prima instanță de fond că, prin dispozițiile art. 290 C. pen., se incriminează numai fapta prin care este alterată forma actelor, „legea penală neincriminând falsul intelectual al înscrisurilor sub semnătură privată".

Înscrisurile amintite au atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, reproducând conținutul pe care, în mod obișnuit, îl au un contract comercial, o balanță contabilă, un ordin de plată, o factură, un referat de credit sau un proces verbal al Comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei.

Ca urmare, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpaților (cu excepția inculpaților Z.I. și T.E. în sarcina cărora nu au fost reținute infracțiuni de fals), din infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. ambele combinate cu art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu aii 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 (formă simplă sau continuată, după caz), în infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (în formă simplă sau continuată, după caz).

Referitor la cererea apelantului inculpat N.I. de a se constata că cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice dată faptei, în ceea ce îl privește, este nelegală, Curtea a constatat că, în primă instanță, la termenul din 14 decembrie 2007, Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul Nită Ion din infracțiunile consemnate în actul de trimitere în judecată, în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals intelectual și uz de fals (fila 173 vol. 30).

Prin concluziile formulate, la termenul de judecată din 18 ianuarie 2008, reprezentantul Ministerului Public a susținut că menține cererea formulată anterior, făcând anumite precizări numai pentru inculpații funcționari bancari, astfel că nu rezultă că Parchetul ar fi renunțat la vreo cerere de schimbare a încadrării juridice formulată în privința faptelor de care este învinuit apelantul inculpat N.I.. Ulterior, prin apelul declarat, Parchetul a reiterat pentru apelantul inculpat N.I. aceeași cerere de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals (fila 32 Dosar nr. 2746/98/2007 vol. 1).

De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică dată faptei poate fi pusă în discuție în tot cursul judecății.

Aceeași este concluzia și în raport de situația punerii în discuție a unei schimbări de încadrare juridică, din oficiu, de prima instanță, la termenul din 5 aprilie 2007, asupra căreia instanța a revenit la termenul din 23 noiembrie 2007.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea a reținut, în ceea ce privește starea de fapt, că în perioada septembrie 1999 - martie 2002, Sucursala B.C.R. Țăndărei a acordat credite societăților comerciale SC S.I. SA, SC I.C. SRL, SC A.F.T. SRL, SC S. SRL, SC T.T.S. SRL, SC A. SA Cireși SA, SC A. SA Scânteia, SC A. SRL, SC P.P. SRL, SC E.S. SRL, SC N. SRL, fiind încheiate mai multe contracte de credit, fiecare dintre acte fiind defalcate faptic și juridic în plan detaliat.

În această perioadă de timp, inculpata E.V. a îndeplinit funcția de director al B.C.R. Sucursala Țăndărei, ocazie cu care l-a cunoscut pe inculpatul I.M., reprezentant al SC S.I. SRL SA București, societate care avea printre altele, ca obiect de activitate exploatarea unor suprafețe de teren agricol în județele Ialomița și Brăila, care a solicitat credite pentru această societate.

Ulterior, prin intermediul acestuia, inculpata E.V. l-a cunoscut pe inculpatul B.S., cu care a intrat în relație de prietenie.

Pe fondul acestor raporturi, inculpata E.V. a dispus acordarea de credite către societăți în care I.M. și B.S. erau asociați/administratori sau către societăți care aparțineau unor cunoscuți ai acestora ori aveau reiații comerciale cu societățile pe care aceștia le administrau.

Inculpata S.D.L. a îndeplinit funcția de șef al compartimentului de credite, inculpatele C.M. și Z.M. au îndeplinit funcția de ofițeri de credite, inculpata O.E. pe cea de contabil șef, iar inculpata Z.Z. pe cea de jurist în cadrul B.C.R. Sucursala Țăndărei, toate acestea, cu excepția inculpatei Z.M., fiind împreună cu inculpata S.G., și membre ale Comitetului Director al B.C.R. Sucursala Țăndărei, pe toată perioada de timp care interesează cauza, sau numai în anumite perioade.

Procedura de analizare și aprobare a acordării unui credit prevedea ca pe baza documentației solicitate clientului, ofițerul de credit să întocmească un referat complet și motivat, prin care să propună acordarea sau neacordarea creditului, urmând ca referatul să fie luat în discuție și aprobat în Comitetul director al Sucursalei.

Răspunderea personalului B.C.R.-SA era reglementată la pct. 668-671 din N.M. nr. 1/1997 (idem pct. 724-727 din N.M. nr. 1/2000). Astfel: „Nerespectarea de către personalul băncii a prevederilor prezentelor norme metodologice poate atrage, pe lângă răspunderea disciplinară și materială .răspunderea civilă sau penală, după caz"; „Ofițerii de credite răspund de corecta determinare și interpretare a rezultatelor indicatorilor stabiliți pentru acordarea creditelor, pe baza datelor prezentate de clienți (situații contabile periodice etc), precum și a verificărilor proprii, cât și de concluziile și propunerile formulate, în raport de prevederile din norme"; „Șeful compartimentului credite examinează documentele prezentate de ofițerii de credite și răspunde de soluția propusă. în caz de necesitate, șeful compartimentului credite restituie ofițerilor de credite referatele și documentațiile ce i-au fost prezentate, în scopul completării sau adâncirii analizelor"; „Comitetul director din sucursală răspunde de aprobările date pe baza referatelor și documentațiilor prezentate, de propunerile înaintate centralei băncii pentru referatele care depășesc competențele sale, precum și de urmărirea creditelor acordate până la rambursare" (fila 76 verso, 162 verso vol. III).

Regulamentul de organizare și funcționare a B.C.R. SA - Sucursala județului Ialomița avea apliCurtea de Apel Bucureștiilitate și cu privire la Sucursala Țăndărei (conform art. 9 din Regulament), iar la art. 12, 14, 26 și 36 din Regulament sunt prevăzute atribuțiile și răspunderile principale ale funcționarilor bancari:

1. Comitetul director: analizează și aprobă cererile de credite pe termen scurt, mediu și lung ale agenților economici, potrivit competențelor prin normele de lucru ale băncii; analizează periodic situația creditelor acordate de. unitate și stabilește măsuri pentru îmbunătățirea activității.

2. Directorul unității: organizează, conduce și răspunde de întreaga activitate a unității, în conformitate cu dispozițiile legale; exercită controlul direct asupra activității compartimentelor de lucru din cadrul unității; asigură aplicarea dispozițiilor legale privind creditarea . urmărește și răspunde de modul de desfășurare a acestora, conform normelor de lucru ale băncii; aprobă acordarea de credite, potrivit competențelor stabilite prin norme; răspunde pentru lucrările însușite, vizate sau semnate, pentru indicațiile personale date și competențele acordate salariaților din subordine.

3. Contabilul șef : organizează, conduce, îndrumă și controlează activitatea operativă și de evidență a unității.; organizează și exercită controlul financiar asupra operațiilor proprii ale băncii și analizează periodic, împreună cu directorul unității, modul de exercitare a controlului financiar.

4. Serviciul de credite: asigură și răspunde de creditarea agenților economici.; analizează cererile de credite, întocmește documentația necesară și o prezintă Comitetului director spre aprobare. urmărește permanent evol.uția creditelor. efectuează analize economico-financiare la agenții economici cu un vol.um mare de credite în special nerambursate. urmărește și face propuneri privind declanșarea procedurii de recuperare a creanțelor băncii;. aceste analize sunt menite să reflecte o situație reală a evol.uției situației economico-financiare a clienților băncii.

5. Oficiul juridic: avizează asupra legalității măsurilor ce urmează a fi luate de sucursală în desfășurarea activității acesteia - avizează, la cererea conducerii sucursalei, asupra oricăror acte care pot angaja răspunderea patrimonială a băncii (fila 164 vol.3 d.u.p.).

Apoi, potrivit fișei postului, în calitate de director, al B.C.R. Sucursala Țăndărei, inculpata E.V. avea obligația de a asigura aplicarea dispozițiilor legale privind activitatea de creditare, de a urmări și a răspunde pentru modul de desfășurarea a acesteia, de a identifica și controla riscul în activitatea de creditare (fila 153 vol.18).

Inculpatele C.M., Z.M. și S.D.L. (fostă Z.), în calitate de ofițeri de credite, aveau printre alte atribuții: de a analiza documentația tehnico-economică și situația economico-financiară a solicitanților de credite, de a analiza bonitatea agentului economic și de a evalua riscul creditului, de a propune Comitetului director analizarea și soluționarea creditelor în baza concluziilor desprinse și a referatului întocmit, de a încheia contractele de garanție, acordurile de garanție, contractele de credit, de a urmări semnarea lor de către părți, precum și transcrierea și înregistrarea garanțiilor, de a urmări parcursul derulării creditelor, rambursarea ratelor de credit, modul în care se respectă destinația creditelor acordate și existența garanțiilor constituite, de a efectua evaluarea bunurilor ce constituie garanția creditelor, de a întocmi, a verifica și a raporta informațiile privind riscul bancar, de a analiza situația credilor nerambursate la scadență, de a lua măsuri pentru rambursarea lor, de a transmite informații de risc bancar conform normelor B.N.R. și B.C.R., în vederea gestionării acestora în cadrul Centralei Riscului Bancar, de a se preocupa de dezvol.tarea activității de asigurare a bunurilor aduse în garanția creditelor prin societățile de asigurare (fila 157-175 vol. 18).

Conform deciziei 24 din 9 octombrie 1998, de la data de 10 octombrie 1998, Comitetul director al B.C.R. Sucursala Țăndărei a avut în componența sa pe inculpatele E.V., O.E. și C.M.. Această compunere a fost modificată prin decizia 2 din 12 februarie 2001, prin care s-a stabilit că fac parte din acest comitet inculpatele E.V., O.E., C.M., S.D.L. (fostă Z.) și S.G.. în această compunere, Comitetul director și-a desfășurat activitatea până în 7 noiembrie 2001, când C.M. a fost înlocuită cu inculpata Z.Z. Comitetul director a funcționat, astfel, până la 26 iunie 2002 (file 192-195 vol. 18).

Cât privește modalitatea în care au fost acordate creditele care interesează cauza, precum și felul în care inculpatele funcționare bancare au înțeles să-și exercite atribuțiile, relevante sunt chiar declarațiile acestora, care dovedesc că au comis actele materiale ale infracțiunilor continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și fals material în înscrisuri sub semnătură privată, cu știință, adică cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Astfel, inculpata S.G. a declarat că, atâta timp cât a fost membră a Comitetului Director al B.C.R. Țăndărei, nu s-au ținut ședințele acestuia prin care să se aprobe creditele către societățile comerciale, clienți ai băncii, dar a semnat procesele verbale, la date ulterioare, fiindu-i aduse de inculpatele Z.M. și Z.Z., care îndeplineau și atribuții de secretare. Totodată, a menționat că nu a studiat documentația care a stat la baza creditelor, iar despre relația dintre incuipata E.V., I.M. și B.S. a arătat că era una foarte bună, motiv pentru care între angajații băncii, printre care și inculpatele S.D.L., Z.M. și C.M., au existat discuții privind temerea unei eventuale răspunderi față de modalitatea în care s-au acordat și derulat credite, în favoarea unor clienți agreați de inculpata E.V. - directoarea băncii (file 398-408 vol. 1 d.u.p, fila 439 vol. 17 d.u.p.).

Cu probele administrate în cauză, prin care se dovedește vinovăția inculpaților, se coroborează și declarațiile inculpatei O.E., șef Serviciu contabil al B.C.R. Țăndărei și membră a Comitetului Director, care a precizat că a semnat procesele verbale de acordare a creditelor, ca și ceilalți membrii ai Comitetului director, la date ulterioare celor angajării efective a creditelor, astfel că aprobarea devenea pur formală întrucât, apoi, se completau dosarele de creditare, situația datorându-se inculpatei E.V., directoarea băncii, care negocia direct cu clienții. Relativ la contractele de creditare, inculpata a declarat că Ie-a semnat, deși documentația nu era completă, lipsind referatele ofițerului de credit și aprobarea Comitetului director. Cu privire la respectarea normelor de creditare, a relatat că ofițerii de credit și-au manifestat îngrijorarea cu privire la posibilitatea reală a societăților comerciale din cauză de a restitui creditele contractate deoarece apăreau restanțe la plata dobânzilor și a ratelor aferente creditelor (file 369-381 vol. 0-1 d.u.p., fila 440 vol. 7 d.u.p.).

Referindu-se la atribuțiile Comitetului director de a examina dosarele de creditare și de a întocmi procesele verbale de acordare a creditelor, inculpata Z.Z. a declarat că acestea au început a fi exercitate în cadrul băncii numai de pe la începutul anului 2002, perioadă până la care procesele verbale respective erau întocmite ulterior acordării creditelor (fie de ea, fie de Z.M.) și prezentate pentru a fi semnate membrilor Comitetului director. A mai arătat inculpata că au existat situații în care a semnat contracte de credit înainte ca la dosar să existe referatul ofițerului de credit și aprobarea Comitetului director, susținere care se coroborează cu declarația inculpatei O.E.

Inculpata Z.Z. a precizat că toate acestea s-au întâmplat din dispoziția expresă a inculpatei E.V., care a amenințat pe unele dintre colege că își pierd serviciul dacă nu îndeplinesc sarcinile date.

De asemenea, inculpata Z.Z. a menționat că în relațiile cu societățile comerciale ce interesează cauza, creditele s-au acordat în regim de urgență, impus de inculpata E.V., care consta în punerea creditului la dispoziția clientului în maxim 2 zile, ulterior întocmindu-se documentația. Grija inculpatei E.V. pentru acești clienți ai băncii este explicată de inculpata Z.Z. prin relațiile apropiate pe care E.V. le avea cu reprezentanții acestor societăți, respectiv I.M. și B.S., fiind cunoscut și faptul că, la SC S. SRL, sora acestei inculpate, numita S.V., era asociată cu B.S. (file 383-396 vol. 0-1 d.u.p. și file 461-462 vol. 17 dos.inst).

Inculpata Z.M. a reiterat împrejurarea că, în cazul celor trei contracte în care a fost ofițer de credit - din 15 februarie 2001, din 31 mai 2001 și din 8 ianuarie 2002, referatele de credit și procesele verbale ale Comitetului director s-au întocmit ulterior angajării creditelor. în plus, a mai recunoscut că, în calitate de secretară a Comitetului director, deși nu a avut loc nici o ședință, a întocmit în biroul său procesele verbale ale Comitetului director, pe baza unor notițe date de inculpata E.V., referitor la creditele acordate, moment după care mergea la fiecare membru să semneze, această activitate fiind efectuată ulterior de S.D.L. și Z.Z. Și această inculpată a relatat că ședințele Comitetului director au început să se țină de prin anul 2002.

Potrivit inculpatei Z.M., de la dobândirea calității de clienți ai băncii, de către inculpații I.M. și B.S., atitudinea inculpatei E.V. față de angajați s-a schimbat, aceștia doi ajungând să stabilească dacă și pe cine trebuie să dea afară dacă se comenta cu privire la acordarea creditelor.

Inculpata S.D.L., șefa compartimentului credite a declarat, în concordanță cu ceea ce au relevat capturile de ecran calculator, că a întocmit referatele de credit ulterior aprobării creditelor (fila 478 vol. 17 dosar inst., file 691-698 vol. 0-1 d.u.p.). Totodată, a precizat că inculpata E.V. punea ofițerii de credite în fața faptului împlinit deoarece referatele de credit nu se întocmeau înainte de acordarea creditelor, aceeași situație fiind și cu privire la redactarea și semnarea proceselor verbale ale Comitetului director (fila 479 verso vol.17 dosar inst.).

În faza de urmărire penală, inculpata S.D.L. a menționat că, în perioada de referință, a îndeplinit și a avut atribuții de șefă a compartimentului de credite din sucursală, sens în care a semnat și ar fi trebuit să verifice și să cunoască referatele de credit și conținutul dosarelor de creditare cu privire la toate celelalte credite ce fac obiectul cauzei și în care nu a fost ofițer de credite. în calitate de membră a comitetului director a recunoscut că a semnat procesele verbale ale comitetului director prin care s-au „aprobat" creditele, în împrejurările descrise mai sus. Referindu-se la modul de lucru privind creditarea societăților comerciale din prezenta cauză, inculpata a menționat că reprezentanții societăților comerciale implicate negociau și stabileau toate detaliile referitoare la credite, personal, cu directoarea sucursalei, inculpata E.V., astfel încât împreună cu inculpatele C.M. și Z.M., ofițeri de credite, nu au făcut decât să respecte dispozițiile și cele deja stabilite de inculpata E. Aceasta din urmă semna împreună cu inculpata O.E., contabila șefă și cu juristul sucursalei, contractele de credit, semna plafonul aprobând angajarea efectivă a creditului, și mai mult, în unele cazuri viza direct și ordinele de plată prin care se utilizau sumele din creditele respective, astfel încât întocmirea ulterioară a referatului de credit și a celorlalte documente - de exemplu constituirea garanțiilor -, precum și redactarea și semnarea proceselor verbale ale comitetului director erau obligatorii, pentru a nu rămâne cu dosarele de creditare incomplete (fila 284, 286-287, 305-306, 310-311 vol. 0-1 d.u.p.).

Inculpata C.M. a susținut, în fața instanței de judecată, că și-a pus problema de ce nu se țin ședințele Comitetului director numai după ce a constatat că nu se rambursează la timp creditele, fiind trecute la restanță. în timpul urmăririi penale a menționat că între colegi au avut loc discuții privind modul incorect de acordare a creditelor unor societăți comerciale, precum și faptul că a discutat cu inculpata E.V. despre întrunirea condițiilor de debitor unic a SC S.I. SRL SA, SC I.C. SRL și SC T. SA Făurei.

Curtea a mai reținut că, în pofida probelor administrate care arata modul defectuos în care inculpata E.V., în calitate de director al B.C.R. Sucursala Țăndărei, a coordonat și controlat acordarea și urmărirea destinațiilor contractate ale creditelor, aceasta a declarat că nu au existat situații în care un ofițer de credite să-i aducă la cunoștință sau să îi prezinte în referatul de credit că o societate nu ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de normele bancare pentru creditare (fila 155 vol. 0-1 d.u.p.).

Conștientizarea gravității faptelor sale este dovedită însă prin declarația inculpatului B.S., care a precizat că „directoarea se plângea că practic nu știe ce ar face dacă cineva ar urmări aceste credite" (fila 420 vol. .0-1 d.u.p.).

În cadrul ilustrat, prin declarațiile anterior prezentate, al desfășurării activității la B.C.R. Sucursala Țăndărei, unitatea bancară a acordat împrumuturi mai multor societăți comerciale, menționate, cu implicarea și altor persoane în cauză, ce au dobândit statutul penal de complici, cu încălcarea normelor legale cu caracter bancar în materia creditării.

În plan rezumativ, Curtea de Apel București a constatat că inculpatele E.V. (directoare a B.C.R. Sucursala Țăndărei și membră a Comitetului director), S.D.L. (ofițer de credite, șefă a compartimentului credite, membră a comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei) și O.E. (contabil șef și membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei), se fac vinovate de faptul că, în perioada septembrie 1999 - martie 2002, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în baza aceleiași rezoluții infracționale, au acordat (majorat/diminuat), în mod repetat, credite unor societăți comerciale agreate de conducerea unității, cu nerespectarea mai multor norme cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, prin care au contribuit la cauzarea unui prejudiciu material B.C.R. SA - Sucursala Țăndărei, reprezentând suma tuturor creditelor acordate prin contractele din 17 noiembrie 1999, din 30 martie 2000, din 10 iulie 2000, din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000, din 16 iunie 2000, din 31 mai 2001, din 8 ianuarie 2002, din 15 februarie 2001, din 31 iulie 2000, din 27 aprilie 2000, din 1 februarie 2001, din 31 iulie 2001, din 31 august 2001, din 30 august 2001, din 13 septembrie 2001, din 5 octombrie 2001, din 12 noiembrie 2001, din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 22 noiembrie 2001, din 7 martie 2002 și din 4 mai 2001.

Probele administrate, dovedesc de asemenea, vinovăția intimatei inculpate C.M. care, în perioada septembrie 1999 - martie 2002, în calitate de ofițer de credite și membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat la acordarea (majorare/diminuare), în mod repetat, a unor credite către mai multe societăți comerciale agreate de conducerea unității, cu nerespectarea mai multor norme cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, reprezentând suma tuturor creditelor acordate prin contractele din 17 noiembrie 1999, din 30 martie 2000, din 10 iulie 2000, din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000, din 16 iunie 2000, din 31 mai 2001, din 31 iulie 2000, din 27 aprilie 2000, din 1 februarie 2001, din 31 iulie 2001, din 13 septembrie 2001, din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 22 noiembrie 2001, din 7 martie 2002 și din 4 mai 2001.

Materialul probator administrat în cauză a demonstrat că intimata inculpată C.M. nu a fost nici ofițer de credit și nici nu a făcut parte din Comitetul director care a acordat, cu încălcarea normelor legale, creditele prin contractele din 15 februarie 2001, din 30 august 2001, din 31 august 2001, din 5 octombrie 2001 și din 12 noiembrie 2001, astfel că nu se poate reține contribuția inculpatei la comiterea acestor fapte. Așa cum s-a arătat prin actul de sesizare a instanței, aceeași este situația și cu privire la acordarea creditului prin contractul din 8 ianuarie 2002.

Aceste fapte nu au fost reținute ca făcând parte din conținutul constitutiv al infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată săvârșită de inculpata C.M.

Curtea a apreciat că, din coroborarea probelor administrate, rezultă fără dubiu, că inculpata Z.M., în calitate de ofițer de credite la B.C.R. Sucursala Țăndărei, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat, în mod repetat, la acordarea (majorarea) unor credite către societăți comerciale agreate de conducerea unității - SC S. SRL și SC T.T. SRL, cu nerespectarea mai multor norme legale cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 31 mai 2001, din 8 ianuarie 2002 și din 15 februarie 2001.

Totodată, mijloacele de probă dovedesc vinovăția intimatei inculpate Z.Z. care, în perioada iunie 2001- martie 2002, în calitate de jurist și membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat, în mod repetat, la acordarea (majorare/diminuare) unor credite către mai multe societăți comerciale agreate de conducerea unității, cu nerespectarea unei multitudini de norme legale cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 12 noiembrie 2001, din 8 ianuarie 2002, din 22 noiembrie 2001, din 31 mai 2001, din 31 august 2001, din 30 august 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 13 septembrie 2001, din 15 octombrie 2001 și din 7 martie 2002.

Având în vedere probele administrate, Curtea a considerat că este dovedită vinovăția intimatei inculpate S.G. care, în perioada septembrie 1999 - martie 2002, în calitate de membră a comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat, în mod repetat, la acordarea (majorare/diminuare) unor credite către mai multe societăți comerciale agreate de conducerea unității, cu nerespectarea mai multor norme legale cu specific bancar în materia creditării persoanelor juridice, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele credit din 31 mai 2001, din 8 ianuarie 2002, din 15 februarie 2001, din 1 februarie 2001, din 31 august 2001, din 30 august 2001, din 13 septembrie 2001, din 5 octombrie 2001, din 12 noiembrie 2001, din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 22 noiembrie 2001, din 7 martie 2002 și din 4 mai 2001.

Intimata inculpată S.G. nu a făcut parte din Comitetul director al B.C.R. Sucursala Țăndărei care a aprobat celelalte credite care interesează cauza și care au fost acordate cu încălcarea normelor legale cu specific bancar în materia creditării, așa încât nu se poate reține contribuția acestei inculpate la comiterea acelor fapte, astfel că acestea nu au fost reținute ca acte materiale ale infracțiunii continuate pe care a săvârșit-o, contrar celor reținute prin rechizitoriu.

Curtea a apreciat că, din coroborarea probelor administrate în cursul procesului, rezultă vinovăția intimatului inculpat I.M., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a sprijinit moral și material inculpatele funcționare la B.C.R. Sucursala Țăndărei (în principal pe inculpata E.V., și inclusiv prin întocmirea și utilizarea de contracte comerciale și facturi fiscale conținând date nereale), în vederea acordării, cu încălcarea normelor legale cu specific bancar din materia creditării, a creditelor către SC S.I. SRL SA, SC I.C. SRL și SC A. SRL Cireșu, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, reprezentând suma creditelor acordate în baza contractelor din 17 noiembrie 1999, din 30 martie 2000, din 10 iulie 2000, din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000 și din 31 iulie 2000.

Curtea a considerat că, față de materialul probator administrat în cauză, nu se poate reține coautoratul/ complicitatea acestui inculpat și în raport faptele comise de reprezentanții celorlalte societăți comerciale care au fost creditate cu încălcarea normelor cu specific bancar, numai din prisma faptului că se afla în relații apropiate cu inculpata E.V., așa cum s-a reținut în rechizitoriu.

Excepție face creditul acordat SC A. SRL Cireșu, prin contractul din 31 iulie 2000, întrucât așa cum s-a dovedit, probele au indicat, fără dubiu, participația penală a inculpatului I.M., la acordarea acestui credit, în calitate de complice.

Ținând seama de materialul probator administrat, nu s-a reținut ca act material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, acordarea creditului prin contractul din 26 iulie 2001, întrucât acest împrumut a fost acordat cu respectarea normelor bancare de creditare.

Probele administrate au dovedit fără dubiu că intimatul inculpat B.S., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a sprijinit moral și material, inculpatele funcționare bancare (în principal pe inculpata E.V., și inclusiv prin emiterea și utilizarea de contracte comerciale, facturi fiscale și balanță contabilă conținând date nereale), în vederea acordării, cu încălcarea normelor de creditare, a creditelor la care nu ar fi avut dreptul SC I.C. SRL, SC S.C.A.F.T. SRL și SC S. SRL, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, reprezentând suma creditelor acordate în baza contractelor din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000,din 16 iunie 2000, din 31 mai 2001 și din 8 ianuarie 2002.

Curtea a considerat că, față de materialul probator administrat în cauză, nu se poate reține complicitatea inculpatului B.S. în raport de faptele comise de reprezentanții celorlalte societăți comerciale care au fost creditate cu încălcarea normelor cu specific bancar, numai din prisma faptului că se afla în relații apropiate cu inculpata E.V.

Excepție face creditul acordat SC I.C. SRL, prin contractul din 2 martie 2000, întrucât așa cum dovedesc probele, inculpatul B.S. a participat la acordarea acestui credit, în calitate de complice.

Curtea a considerat că prin mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în timpul cercetării judecătorești, este dovedită vinovăția intimatului inculpat S.N., care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sprijinit material și moral inculpatele funcționare bancare (inclusiv prin semnarea și folosirea unor balanțe contabile a SC A. SRL Scânteia, care nu reflectau realitatea), în vederea acordării, cu încălcarea normelor bancare de creditare, a creditelor din 17 noiembrie 1999 pentru SC S.I. SRL SA și din 27 aprilie 2000 pentru SC A. SRL Scânteia, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. -Sucursala Țăndărei, reprezentând suma celor două credite.

Totodată, Curtea a reținut că, în cauză, a fost dovedită vinovăția intimatului inculpat S.G., care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sprijinit material și moral, inculpatele funcționare bancare (inclusiv prin falsificarea cu prilejul întocmirii, a unor balanțe contabile ale SC A. SA SRL și a unei facturi către SC A. SRL) în vederea acordării, cu încălcarea normelor de creditare, a creditelor la care SC A. SA SRL nu ar fi avut dreptul, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R.- Sucursala Țăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 1 februarie 2001, din 31 iulie 2001, din 31 august 2001, din 30 august 2001.

Curtea a apreciat că, din coroborarea probelor administrate, rezultă fără dubiu, că intimatul inculpat Z.I., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a sprijinit material și moral inculpatele funcționare bancare (prin folosirea unor file C.E.C. care nu exprimau relații comerciale reale) în vederea acordării, cu încălcarea normelor bancare de creditare, a trei credite către SC P. SRL la care acesta societate nu ar fi avut dreptul, contribuind în acest mod la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 13 septembrie 2001, din 5 octombrie 2001 și din 12 noiembrie 2001.

Probele administrate, dovedesc de asemenea, vinovăția intimatei inculpate T.E., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a sprijinit material și moral, inculpatele funcționare bancare (inclusiv prin prezentarea ca garanție a unui imobil pentru care nu exista autorizație de construcție), în vederea acordării, cu încălcarea normelor de creditare, a creditelor la care SC E.S. SRL nu ar fi avut dreptul, contribuind prin acesta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, reprezentând suma creditelor acordate prin contractele din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 22 noiembrie 2001 și din 7 martie 2002.

Curtea a considerat că, prin mijloacele de probă administrate, s-a dovedit vinovăția apelantului inculpat N.I. constând în sprijinul material și moral dat inculpatelor funcționare bancare, în primul rând inculpatelor E.V. și S.D.L., în vederea majorării, cu încălcarea normelor legale cu specific bancar, a plafonului creditului acordat prin contractul din 4 mai 2001 societății comerciale SC N. SRL, prin care a contribuit la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, în valoare de 410.000 lei.

De asemenea, Curtea a reținut că, în cauză, a fost dovedită vinovăția intimatei inculpate G.L., casieră cu atribuții de evidență contabilă primară în cadrul SC A. SA, constând în sprijinul material dat inculpatelor funcționare bancare (prin întocmirea Normelor Metodologice unei balanțe contabile nereale), în vederea creditării, cu încălcarea normelor legale cu specific bancar, a SC A. SA, contribuind prin aceasta la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R.- Sucursala Țăndărei, reprezentând valoarea creditului acordat prin contractul din 1 februarie 2001.

Curtea a considerat că prin mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în timpul cercetării judecătorești, s-a demonstrat vinovăția intimatului inculpat l.R.L., administrator la SC A. SRL, constând în sprijinul material și moral dat, în mod repetat, prin încheierea cu reprezentanții SC A. SA și SC N. SRL a unor contracte care nu reflectau relații comerciale reale, în vederea acordării (majorării) creditelor la care cele două societăți nu ar fi avut dreptul, prin care a contribuit la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul B.C.R. Sucursala Țăndărei, egal cu valoarea creditelor acordate prin contractele din 1 februarie 2001 și din 4 mai 2001.

Curtea a apreciat că există legătură de cauzalitate între faptele inculpaților și prejudiciul cauzat B.C.R. Sucursala Țăndărei, fapte pe care aceștia le-au comis cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, motiv pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, în formă simplă sau continuată, și în calitate de coautori sau complici, după caz.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost stabilite între limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea prev. de art. 246 cu aplicarea art. 2481 C. pen. care vor fi reduse în conformitate cu dispozițiile art. 258 C. pen.

De asemenea, tot ca element comun, este perioada de timp scursă de la data la care infracțiunile au fost comise, Curtea considerând că durata de timp îndelungată de la acel moment poate fi un criteriu pentru aplicarea unor pedepse în cuantum mai redus, iar în funcție și de celelalte criterii de individualizare, precum și de scopul pedepsei, chiar pentru executarea pedepsei în condiții care exced stării de detenție.

În privința intimatei inculpate E.V., Curtea reține că aceasta, prin exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, a profitat de funcția de director pe care a deținut-o în cadrul B.C.R. - Sucursala Țăndărei pentru a acorda credite unor societăți comerciale care nu îndeplineau condițiile de creditare, pentru aceasta fiind prioritare relațiile personale pe care le avea cu inculpații beneficiari ai creditelor.

Infracțiunea comisă de inculpata E.V. prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat deoarece prin activitatea sa infracțională, intimata inculpată a coordonat și controlat producerea întregului prejudiciu cauzat B.C.R. Sucursala Țăndărei.

Perseverența sa infracțională este dovedită de împrejurarea că se face vinovată de acordarea tuturor creditelor cu nerespectarea normelor legale bancare din materia creditării, care sunt acte materiale ale infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, pe care a săvârșit-o.

Valoarea prejudiciului cauzat, în mod repetat, este extrem de ridicat și se încadrează dispozițiilor art. 146 C. pen., care definesc noțiunea de consecințe deosebit de grave.

Cât privește comportamentul procesual al intimatei inculpate E.V., se constată că aceasta a negat orice acuzație adusă. Astfel, în pofida declarațiilor celorlalte inculpate funcționare bancare, a susținut că acestea au un interes comun, și anume de a încerca să-și diminueze răspunderea și să o transfere în sarcina sa, apreciind că lor le aparținea, în primul rând, răspunderea acordării creditelor, a întocmirii dosarului de creditare și a constituirii garanțiilor, semnătura directorului fiind necesară numai pentru a da eficiență juridică actelor sucursalei, în relațiile cu terții. Această atitudine procesuală a fost manifestată și în raport de inculpații beneficiari ai creditelor, intimata inculpată E.V. menționând că și aceștia au încercat să atragă răspunderea sa pe considerentul că ar fi cunoscut toate manoperele dolosive folosite de ei.

Aceeași atitudine procesuală de negare a învinuirilor aduse a fost manifestată de inculpata E.V. și cu prilejul audierii sale în timpul cercetării judecătorești (fila 489 verso vol. 17 d.u.p.).

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, dată fiind amploarea acțiunilor sale, valoarea foarte ridicată a prejudiciului cauzat și atitudinea sa procesuală prin care nu a recunoscut acuzațiile aduse și a încercat să transfere răspunderea penală, în principal, asupra inculpatelor ofițeri de credite, Curtea a apreciat că scopul represiv și preventiv - educativ al pedepsei nu poate fi atins, în cazul intimatei inculpate E.V., decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.

La individualizarea pedepsei aplicate intimatei inculpate C.M., Curtea a avut în vedere calitatea în care aceasta a intrat în conflict cu legea penală, respectiv de ofițer de credite și de membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei.

Gradul de pericol social al faptelor sale rezidă în faptul că a săvârșit o infracțiune în formă calificată și în formă continuată, prin care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu și la integritatea patrimonială a B.C.R. Sucursala Țăndărei.

Perseverența sa infracțională este dovedită prin actele materiale repetate pe care Ie-a săvârșit într-o perioadă de timp relativ lungă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, contribuind în calitate de coautor, la prejudicierea însemnată a B.C.R. Sucursala Țăndărei.

Cât privește datele ce caracterizează persoana inculpatei, se constată că a avut un comportament procesual oscilant pe parcursul procesului, susținând în instanță că normele bancare nu au fost respectate decât din perspectiva faptului că nu s-a ținut Comitetul director, în timp ce în faza de urmărire penală a declarat că între colegi au existat discuții referitoare la faptul că unor firme li se acordă credite fără respectarea normelor bancare și că a vorbit cu inculpata E.V. despre necesitatea considerării ca grup (debitor unic) a SC I. SA, SC T. SRL Făurei și SC I.C SRL.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, ținând seama de gradul de pericol social al faptei dat de natura infracțiunii comise, numărul contractelor pentru care intimata inculpată a întocmit referatele de credit, durata de timp îndelungată în care a fost membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei, precum și comportamentul inculpatei înainte și după săvârșirea infracțiunii, Curtea a considerat că scopul pedepsei, așa cum este definit de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în stare de detenție.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei S.D.L., Curtea a avut în vedere că aceasta s-a folosit de calitatea sa de ofițer de credite, șefă a compartimentului credite și de membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei pentru a cauza unității bancare, în mod repetat, prejudicii în valori ce depășeau suma de 200.000 lei.

Repetabilitatea acțiunilor, care fiecare în parte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, calitățile în care aceasta a acționat de fiecare dată, atribuțiile de serviciu încălcate, urmările socialmente periculoase, demonstrează gradul de pericol social concret al faptelor comise.

Punând în balanță, însă, aceste aspecte cu comportamentul procesual al inculpatei, Curtea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile sale ajutând la dovedirea vinovăției altor inculpați.

Pe parcursul procesului, inculpata a avut o atitudine procesuală cooperantă, de recunoaștere a faptelor comise, relatând printre altele că personal a fost la Centrală și a informat cu privire la nerambursarea creditelor și greutatea recuperării acestora din garanții, dar a „mizat" pe faptul că inculpata E. - care era percepută inclusiv de Centrala băncii ca o directoare competentă - știe ce face și va rezolva într-un fel sau altul problema creditelor restante și a „caruselului" creditelor luate de unele din societățile din speță (fila 479 verso vol. 17 d.inst, fila 286 verso, 287 vol. 0-1 d.u.p.).

Pe cale de consecință, s-a aplicat acestei inculpate, o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea cu privire la care este cercetată, ca efect al reținerii circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, ținând seama de gradul de pericol social al faptei, dat și de natura infracțiunii comise, valoarea prejudiciului cauzat, numărul creditelor pentru care intimata inculpată a întocmit referatele de credit, precum și faptul că a fost șefa compartimentului credite și membră a Comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndarei în cazul tuturor creditelor care s-au aprobat cu încălcarea normelor de creditare, Curtea a considerat că scopul pedepsei, așa cum este definit de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în stare de detenție, chiar dacă nu este cunoscută cu antecedente penale și nu există date că anterior a avut un comportament care să contravină normelor de conviețuire în societate.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei Z.M., Curtea a avut în vedere calitatea de ofițer de credite, în care a acționat, precum și natura infracțiunii săvârșite, inculpata aducând atingere prin faptele sale, relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu, precum și integrității patrimoniului B.C.R. Sucursala Țăndarei.

Valoarea pagubei cauzate care a depășit suma de 200.000 lei, în mod repetat, denotă amploarea activității infracționale și urmările socialmente periculoase ale faptelor sale.

Având în vedere că a fost ofițer de credite numai în trei situații când s-au acordat credite cu nerespectarea normelor bancare, dar și comportamentul avut înainte de săvârșirea infracțiunii, fiind necunoscută cu antecedente penale, precum și atitudinea sa procesuală, de recunoaștere a acuzațiilor aduse, Curtea a considerat că pedeapsa care se justifică a fi aplicată trebuie să fie sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., și mai redusă decât cea aplicată inculpatei S.D.L. deoarece nu a avut și calitatea de membră în Comitetul director ai B.C.R. Sucursala Țăndarei. Curtea reține că incupata a ajutat la stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpatei E.V., prezentând caracterul imperativ al dispozițiilor pe care aceasta din urmă le dădea.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei O.E., Curtea a reținut că aceasta, în calitatea sa de membră a Comitetului director al B.C.R. - Sucursala Țăndarei, a cauzat unității bancare un prejudiciu însumat din valoarea tuturor creditelor acordate cu încălcarea normelor bancare.

Pericolul concret al faptei comise așa cum este dovedit prin paguba creată, numărul actelor materiale care compun forma continuată a infracțiunii și durata în timp a activității infracționale, reclamă aplicarea unei pedepse cu închisoarea care va fi însă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, ca efect juridic al reținerii art. 74 lit. c) C. pen.

Circumstanțele judiciare atenuante se impun a fi reținute în raport de atitudinea procesuală a inculpatei care a recunoscut în mod constant acuzațiile aduse, arătând că deși și-a dat seama că nu se respectă anumite norme bancare specifice activității de creditare, a avut încredere în inculpata E.V., care i-a spus că societățile comerciale prezintă bonitate și garanții suficiente pentru derularea și restituirea creditelor, precum și că inculpații I.M. și B.S. sunt cunoștințe ale ei și garantează pentru creditele acordate, prezentând ca posibilă sancțiune pentru nesupunerea la cerințele inculpatei E.V., pierderea locului de muncă.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei Z.Z., Curtea a avut în vedere calitatea în care a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, respectiv de consilier juridic și membră a Comitetului director în cadrul B.C.R. Sucursala Țăndărei, precum și faptul că, în mod repetat a contribuit la păgubirea patrimoniului băncii cu sume care au depășit cuantumul de 200.000 lei.

Pericolul social concret al faptei comise, așa cum este dovedit prin paguba importantă creată și numărul actelor materiale care compun forma continuată a infracțiunii calificate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, ca efect juridic al reținerii art. 74 lit. c) C. pen.

Intimata inculpată a avut o atitudine procesuală cooperantă, arătând, printre altele, că a adus la cunoștința unor inspectori din Centrala băncii modalitatea contrară normelor specifice de creditare, practicată de B.C.R. Țăndărei, cu referire expresă la creditele acordate SC S.I. SRL SA, SC A. SA Cireșu și altor societăți administrate de I.M. și B.S.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei S.G., Curtea a avut în vedere natura infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire a faptei și urmările acesteia.

Intimata inculpată, în calitate de membră a Comitetului director al B.C.R. -Sucursala Țăndărei, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a adus atingere patrimoniului unității bancare căreia i-a produs o pagubă într-un cuantum deosebit de ridicat, care se circumscrie, în mod repetat, noțiunii de consecințe deosebit de grave.

Față de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, care rezultă din valoarea pagubei și numărul actelor materiale care dau forma continuată a infracțiunii calificate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, Curtea a aplicat o pedeapsă cu închisoarea coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, ca efect a aplicării dispozițiilor prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în raport de poziția procesuală adoptată.

În procesul de individualizare a pedepsei, s-a avut în vedere inclusiv împrejurarea că aceasta deși era casier, cu studii liceale industriale, a fost desemnată membră a Comitetului director, iar Regulamentul de organizare și funcționare prevedea că Comitetul director se constituie din persoane cu funcții de conducere, juriști și specialiști cu experiență în activitatea bancară (fila 180 vol. 18, fila 167 vol. 3).

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpatelor Z.M., O.E., Z.Z. și S.G., Curtea a apreciat că circumstanțele personale ale inculpatelor, comportamentul lor înainte și după comiterea faptelor, impun concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acestora în stare de detenție și că pronunțarea condamnării constituie un serios avertisment pentru acestea.

Prin urmare, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen. pentru inculpatele Z.M., O.E., Z.Z. și S.G. și s-a atras atenția acestora asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Curtea a considerat că măsurile de supraveghere, prev. de art. 863 C. pen., cărora inculpatele trebuie să se supună pe durata termenului de încercare (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență), sunt de natură a asigura scopul pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Curtea a aplicat inculpatelor E.V., C.M., S.D.L., Z.M., O.E., S.G. și Z.Z., pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pentru infracțiunea calificată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Aplicarea acestei pedepse este nu doar obligatorie, în condițiile impuse de art. 248/1 C. pen. și în raport de limitele pedepselor principale ce se vor aplica inculpatelor, dar se și justifică având în vedere necesitatea completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, față de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de fiecare dintre inculpate și natura acesteia.

În acest sens, s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi alese în autoritățile publice sau în funcții elective publice, ca și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Interzicerea dreptului de a ocupa funcția de director de Bancă (E.V.), de a exercita profesia de ofițer de credite (C.M., S.D.L., Z.M.) ori de a desfășura o activitatea specifică membrilor Comitetului director al unei Bănci, de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunii (E.V., C.M., S.D.L., O.E., S.G. și Z.Z.), se impun din cauza nedemnității de a le exercita izvorâtă din faptul că s-au folosit de acestea în scop infracțional.

Aplicarea pedepselor accesorii s-a realizat în baza art. 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma dispozițiilor art. 5 din C.E.D.O. și a Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secțiile unite. Ca urmare, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face automat, prin efectul legii.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, Curtea a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. rap. la art. 3 din Protocolul adițional la C.E.D.O., Curtea a interzis inculpatelor cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi alese în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.S., Curtea a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise, așa cum este acesta relevat de valoarea cu consecințe deosebit de grave a prejudiciului cauzat, în mod repetat, părții civile, numărul important al actelor materiale care alcătuiesc unitatea legală a infracțiunii continuate, atitudinea sa procesuală și antecedentele penale ale acestuia.

Referitor la comportamentul procesual, s-a constatat că acesta nu a fost unul constant astfel că, dacă inițial a recunoscut comiterea faptelor și a dat declarații detaliate cu privire la desfășurarea acestora, ulterior, tot în faza de urmărire penală, prin declarațiile sale a relatat activitatea infracțională a inculpaților I.M. și E.V., atribuindu-și o participare nesemnificativă în derularea faptelor.

În fața instanței, inculpatul a revenit asupra propriilor declarații (file 485 488 vol. 17 dosar inst), negând afirmațiile din faza de urmărire penală, deși fuseseră făcute la date diferite, în prezența avocatului ales (fila 410, 416, 419, 425, 431, 444, 448 vol. 0-1 d.u.p.). Nu a oferit o explicație plauzibilă nici chiar pentru susținerile diferite din fața instanțelor de judecată.

În procesul de individualizare a pedepsei s-a ținut cont și că inculpatul B.S. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală nr. 1856 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1987 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, ceea ce demonstrează perseverența infracțională a acestuia, precum și specializare infracțională (fals intelectual având ca obiect înscrisuri de natură contabilă, fals în înscrisuri sub semnătură privată, folosirea cu rea credință a creditului societății, evaziune fiscală) - fila 194 vol. 29.

Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, ce s-a aplicat inculpatului B.S. pentru complicitate la infracțiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., în condițiile impuse de art. 2481 C. pen. și în raport de limitele pedepsei principale. Aceasta se justifică având în vedere necesitatea completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, față de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat și natura acesteia.

În acest sens, s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, ca și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator în cadrul societăților comerciale, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, se impune din cauza nedemnității de a o exercita izvorâtă din faptul că s-a folosit de aceasta în scop infracțional.

Cum faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele prin care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1856 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1987 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. în conformitate cu art. 33, art. 34, art. 36 și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele, mai sus menționate, repuse în individualitatea lor, aplicându-se pedeapsa cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev, art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 07 iulie 2005 la 07 noiembrie 2006.

Având în vedere cele expuse, care relevă un grad ridicat de pericol social al faptelor comise și ținând seama de datele ce caracterizează persoana inculpatului, Curtea a considerat că scopul pedepsei nu va fi atins, în cazul intimatului inculpat B.S., decât prin executarea pedepsei în stare de detenție.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului I.M., Curtea a reținut gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite care rezultă din repetabilitatea acțiunilor care au avut la bază aceeași rezoluție infracțională, caracterul continuat al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la comiterea căreia a participat în calitate de complice, modalitatea în care a înțeles să sprijine activitatea infracțională a inculpatelor funcționare bancare (prin întocmire și uzitare de înscrisuri cu caracter nereal), și nu în ultimul rând, valoarea însemnată a prejudiciului la a cărui producere a contribuit, în paguba B.C.R. - Sucursala Țăndărei (în mod repetat, acesta depășind suma de 200.000 lei).

În procesul de individualizare a pedepsei, s-a ținut cont, de asemenea, de datele ce circumstanțiaza persoana intimatului inculpat I.M., care în baza relațiilor apropiate pe care Ie-a avut cu inculpata E.V., a intervenit pentru acordarea unor credite pentru societăți comerciale care nu îndeplineau condițiile de creditare, astfel că, chiar dacă nu i se poate reține o participație penală în raport de toate creditele analizate în cauză, situația relevă aspecte negative ale comportamentului acestuia.

Atitudinea sa procesuală a fost, în esență, de negare a învinuirilor aduse, invocând ca justificare pentru nerestituirea împrumuturilor, în obținerea cărora a perseverat de-a lungul timpului, anii agricoli secetoși și achiziționarea unor semințe agricole necorespunzătoare calitativ.

În raport de toate acestea, ținând însă seama că nu s-a făcut dovada unui comportament care să contravină normelor în societate, înainte de comiterea infracțiunii, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum care să reflecte și durata de timp scursă de la data comiterii faptelor, cu executare în regim de detenție, este în măsură să asigure scopul preventiv educativ al pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului Z.I., Curtea a avut în vedere valoarea importantă a prejudiciului cauzat părții civile din care este nerestituită o sumă de 572.548,36 lei, precum și numărul actelor materiale care alcătuiesc unitatea legală a infracțiunii continuate, de a cărei săvârșire se face vinovat, și atitudinea sa procesuală.

Referitor la comportamentul procesual, s-a constatat că intimatul inculpat Z.I. a avut o poziție oscilantă prin care a încercat să-și diminueze răspunderea penală, în detrimentul inculpaților I.M. și E.V.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, Curtea a considerat că scopul pedepsei, așa cum este definit de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în stare de detenție în raport de natura infracțiunii comise, urmările acesteia și răspunderea pe care a înțeles să și-o asume în raport de acuzațiile aduse și probate.

Pe lângă pedeapsa principală a închisorii aplicată inculpaților I.M. și Z.I. pentru complicitate la infracțiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza alia, lit. b) și lit. c) C. pen., în condițiile impuse de art. 2481 C. pen. și în raport de limitele pedepsei principale ce se vor aplica inculpaților. Aceasta se justifică având în vedere necesitatea completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, față de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpați și natura acesteia.

În acest sens, s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, ca și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va realiza în baza art. 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma dispozițiilor art. 5 din C.E.D.O. și a Deciziei nr. 74 /2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secțiile unite.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.N., Curtea a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite care rezultă din natura și modalitatea de comitere a acestora, urmările socialmente periculoase constând în valoarea prejudiciului cauzat B.C.R. Sucursala Țăndărei, forma secundară a participației sale penale la comiterea faptelor (complice) și poziția sa procesuală.

Cât privește comportamentul său procesual, Curtea a considerat că prin declarațiile inculpatului S.N. a fost relevat rolul important al inculpatei E.V. în acordarea nelegală a creditelor, atitudinea sa procesuală urmând a fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară, întrucât a ajutat și la dovedirea vinovăției inculpaților I.M. și l.R.L.

Prin urmare, s-a aplicat acestui inculpat o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.G., Curtea a avut în vedere valoarea prejudiciului cauzat (din care cel nerestituit părții civile este de peste 457.000 lei), precum și împrejurarea că a comis faptele în mod repetat, ceea ce relevă perseverența infracțională a inculpatului. De asemenea, s-a ținut cont de forma de participație la comiterea infracțiunii, aceasta fiind una secundară, de complicitate, dar și de mijloacele folosite pentru a înlesni săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, de către autori, respectiv prin uzitare de înscrisuri care nu reflectau realitatea.

Prin declarațiile sale, inculpatul a contribuit la stabilirea situației de fapt, indicând contribuția inculpaților E.V., B.S., I.M. și l.R.L. fie la comiterea infracțiunilor, fie la crearea unui climat propice creditării societăților agreate de directoarea B.C.R. Sucursala Țăndărei.

În acest context, chiar dacă a încercat să acrediteze ideea că prin acordarea creditelor către SC A. SA SRL a fost „îndrumat și chiar păcălit de E.V. și I.M.", Curtea a reținut în beneficiul acestuia circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen., față de atitudinea sa procesuală, în ansamblu.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpaților S.N. și S.G., Curtea a apreciat că circumstanțele personale ale inculpaților, comportamentul lor înainte și după comiterea faptelor, impun concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia și că pronunțarea condamnării constituie un serios avertisment pentru aceștia.

Curtea a considerat că măsurile de supraveghere, prev. de art. 863 C. pen., cărora inculpații S.N. și S.G. trebuie să se supună pe durata termenului de încercare (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență), sunt de natură să contribuie la atingerea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52C. pen.

Curtea a aplicat inculpaților, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pentru complicitate la infracțiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În acest sens s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, ca și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale se impune din cauza nedemnității de a o exercita, izvorâtă din faptul că s-au folosit de aceasta în scop infracțional.

Aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face automat, prin efectul legii, în baza art. 71 și 64 C. pen., ci prin prisma dispozițiilor art. 5 din C.E.D.O. și a Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secțiile unite.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei T.E., Curtea a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei care rezultă din valoarea prejudiciului cauzat (din care cel nerestituit părții civile este în cuantum de 650.000 lei), repetabilitatea faptelor care conferă infracțiunii pentru care este cercetată caracter continuat, modalitatea concretă de comitere a acestora și atitudinea sa procesuală, relativ cooperantă cu organele judiciare.

În plus, s-a reținut că inculpata nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 255/08 iunie 2004 a Judecătoriei Fetești definitivă prin Decizia penală nr. 823 din 10 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pentru infracțiuni cu o gravitate sporită (fals intelectual prevăzut de legea contabilității, evaziune fiscală, înșelăciune prin C.E.C.uri, folosirea cu rea credință a creditului societății în interes personal) - fila 211 vol. 29.

Având în vedere cele enunțate, precum și timpul scurs de la data comiterii infracțiunii, Curtea a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea, scopul pedepsei putând fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.

Pe lângă pedeapsa principală a închisorii aplicată pentru complicitate la infracțiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, s-a-aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza alia, lit. b) și lit. c) C. pen., în funcție de condițiile impuse de art. 2481 C. pen. și în raport de limitele pedepsei principale ce se va aplica inculpatei. Pedeapsa complementară se justifică având în vedere necesitatea completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, față de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpată și natura acesteia.

În acest sens, s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, ca și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Cum faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele prin care a fost condamnată prin sentința penală nr. 255 din 08 iunie 2004 a Judecătoriei Fetești, în conformitate cu art. 33, art. 34, art. 36 și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele respective, repuse în individualitatea lor, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 28 octombrie 2002 la 22 decembrie 2003 și de la 27 mai 2005 la 04 aprilie 2006.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului N.I., Curtea a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul concret de comitere a acesteia (prin întocmirea și folosirea unui înscris care nu corespunde realității), împrejurarea că apelantul inculpat nu a recunoscut învinuirea adusă, dar și forma de participație a complicității cu care a comis infracțiunea și faptul că acesta a depus diligente pentru acoperirea pagubei cauzate.

Pentru acest din urmă motiv, s-a reținut în favoarea apelantului inculpat N.I. circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. b) C. pen., pedeapsa fiind coborâtă sub limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului l.R.L., Curtea a ținut cont de acțiunile cu caracter repetat ale acestuia desfășurate în legătură cu creditele acordate SC A. SA și SC N. SA, împrejurarea că acesta nu a recunoscut acuzațiile aduse, forma de participație a complicității cu care a comis infracțiunea, precum și modalitatea concretă în care a înțeles să acționeze, respectiv prin întocmire și folosire de înscrisuri care nu reflectau relații comerciale adevărate.

Toate aceste criterii, privite plural, dau nivelul gradului de pericol social al faptelor comise de apelantul inculpat l.R.L. și definesc datele ce caracterizează persoana acestuia.

Având în vedere, pe de altă parte, împrejurarea că apelantul inculpat l.R.L. nu a beneficiat efectiv de creditele acordate cu încălcarea normelor de creditare, Curtea consideră că sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., astfel că pedeapsa aplicată acestuia va fi sub minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea cu privire la care este cercetat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei G.L., Curtea a avut în vedere forma de participație penală cu care a comis faptele - complicitate, modalitatea concretă prin care a înțeles să înlesnească săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, de către coautori (prin fals), valoarea prejudiciului cauzat B.C.R. Sucursala Țăndărei (caracterizat prin consecințe deosebit de grave), și comportamentul său procesual.

Inculpata G.L. a recunoscut comiterea faptelor și a ajutat la stabilirea vinovăției inculpaților S.G. și E.V., astfel că se justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea, sub limita minimului special prevăzut de lege, pentru infracțiunea săvârșită, ca efect al reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpaților N.I., l.R.L. și inculpatei G.L., Curtea a apreciat că circumstanțele personale ale acestora, comportamentul lor înainte de comiterea faptelor, dar și după acest moment, pentru intimata inculpată G.L. și apelantul inculpat N.I., impun concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea în detenție și că pronunțarea condamnării constituie un serios avertisment.

Curtea a considerat că măsurile de supraveghere, prev. de art. 863 C. pen., cărora inculpații N.I., l.R.L. și G.L. trebuie să se supună pe durata termenului de încercare (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență), sunt de natură a asigura scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Curtea a aplicat acestor inculpați, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza all a, lit. b) și lit. c) C. pen., în funcție de condițiile impuse de art. 2481 C. pen. și în raport de limitele pedeapselor principale aplicate. Aceasta se justifică având în vedere necesitate completării represiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale, față de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de fiecare dintre inculpați și natura acesteia.

În acest sens s-a considerat întemeiată interzicerea dreptului de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale, în cazul inculpaților N.I. și l.R.L., și de a desfășura activități de natură contabilă în cazul inculpatei G.L., se impune din cauza nedemnității de a le exercita izvorâtă din faptul că s-au folosit de acestea în scop infracțional.

Cât privește infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în formă simplă sau continuată, după caz, Curtea a constatat că, de la momentul comiterii acesteia de fiecare dintre inculpați (cu excepția' inculpaților Z.I. și T.E. care nu au fost trimiși în judecată și pentru această infracțiune), s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale.

Calculând acest termen de 7 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 122 lit. d) coroborat cu art. 124 C. pen., cel mai târziu din martie 2002 (când se epuizează activitatea infracțională), rezultă că s-a împlinit în septembrie 2009.

Pentru acest motiv, s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru fiecare dintre inculpați (cu excepția inculpaților Z.I. și T.E.), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev, de art. 290 C. pen. (cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., după caz).

Prescripția specială a răspunderii penale trebuia constată (față de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de C. pen.), chiar dacă ar fi fost îndeplinite condițiile pentru a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cum s-a solicitat prin apelul Parchetului.

în raport de faptul că unul dintre motivele de apel ale Parchetului l-a constituit greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunile de fals, și având în vedere concluziile inculpaților referitoare la aceste infracțiuni, prin care au susținut achitarea fie pentru că fapta nu există, fie pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor (nefiind în situația unor înscrisuri oficiale sau pentru lipsa intenției calificată prin scop), Curtea a considerat că procesul penal a continuat și cu privire la aceste infracțiuni.

Cum însă nu s-a constatat incidența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., s-a impus încetarea procesului penal. Vinovăția sub aspectul comiterii infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., având ca obiect material contracte comerciale, balanțe contabile, facturi, ordine de plată, referate de credit și procese verbale ale Comitetului director al B.C.R. Sucursala Țăndărei, este dovedită prin coroborarea probelor astfel cum s-a arătat, în ceea ce privește inculpații I.M. (cu referire la creditele acordate prin contractele din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000, din 16 iunie 2000, din 12 noiembrie 2001), B.S. (cu referire la creditele acordate prin contractele din 2 martie 2000, din 8 septembrie 2000, din 16 iunie 2000, din 31 mai 2001) S.N. (cu referire la creditul acordat prin contractul din 27 aprilie 2000), S.G. (cu referire la creditele acordate SC A. SA), N.I. (cu referire la creditul acordat prin contractul din 4 mai 2001), l.R. (cu referire la creditele acordate prin contractele contract din 1 februarie 2001, din 4 mai 2001) și G.L. (cu referire la creditul acordat prin contractul din 1 februarie 2001), precum și în ceea ce privește inculpatele E.V., S.D.L., O.E., C.M., Z.M., Z.Z., S.G. (în privința referatelor de credit și a proceselor verbale ale Comitetului director).

Referitor la faptele inculpaților I.M., B.S., Z.I., S.G., T.E. și N.I. constând în „utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care'au fost acordate", incriminată ca infracțiune prin art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, aceasta a fost dezincriminata prin Legea nr. 69/2007 (atâta timp cât creditele nu sunt garantate din fonduri publice și nici nu urmează să fi rambursate din fonduri publice, situație care nu se regăsește în prezenta cauză), astfel că s-a dispus achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Curtea a mai constatat că în mod greșit s-a apreciat în apărarea inculpatului Z.I. că Parchetul ar fi susținut prin motivele de apel că, înscrisurile anulate de prima instanță, nu au caracterul unor înscrisuri false.

În motivarea apelului, Parchetul a criticat faptul că nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

Exprimarea opiniei că, în cazul achitării pentru infracțiunile de fals în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., nu se mai putea dispune anularea înscrisurilor (astfel cum a procedat prima instanță), nu reprezintă o cerere a Parchetului de a se înlătura măsura anulării înscrisurilor false, în contextul în care prin prezentul apel solicită a se constată că activitatea de falsificare și folosire a înscrisurilor constituie infracțiuni de fals, incriminate de C. pen.

Apoi, Curtea a reiterat, că înscrisurile considerate false în legătură cu creditele acordate SC P.P. SRL, au fost întocmite de inculpatul I.M., iar nu de inculpatul Z.I., motiv pentru care nici nu s-au reținut în sarcina acestuia din urmă comiterea infracțiunilor de fals, prin actul de sesizare a instanței. Această situație, însă, nu poate reprezenta un motiv pentru a nu se anula acele înscrisuri, cum s-a susținut în apărarea inculpatului Z.I., administrator al SC P.P. SRL.

Curtea a reținut că B.C.R. SA - Sucursala Țăndărei s-a constituit parte civilă cu suma de 67.878.513.376 lei reprezentând credite nerestituite și dobânzile aferente până la restituirea integrală a prejudiciului, solicitând obligarea inculpaților, în solidar, la plata acestei sume, de asemenea, în solidar și cu părțile responsabile civilmente (fila 72 vol. 17 d.inst).

Pe parcursul procesului, în funcție de valorificarea unor bunuri aduse în garanția unor credite, partea civilă a comunicat prejudiciul recalculat (fila 133, 209, 332 vol. 17 dosar inst.).

Prin adresa din 26 martie 2007, B.C.R. Sucursala Ialomița a cerut în numele și pentru subunitatea sa teritorială, B.C.R. Sucursala Țăndărei, obligarea în solidar și integral a inculpaților și părților responsabile civilmente, la plata sumei de 5.769.153,64 lei și a dobânzilor comerciale calculate până la plata prejudiciului băncii, conform unei anexei atașate, care face referire la valoarea reactualizată a creditelor nerestituite: relativ la contractul nr. 323 încheiat cu SC S.I. SRL - suma de 310.000 lei, relativ la contractul nr. 54 încheiat cu SC S.I. SRL - suma de 150.000 lei, relativ la contractul nr. 5 încheiat cu SC S.I. SRL - suma de 189.210 lei, relativ la contractul nr. 279 încheiat cu SC I.C. SRL - suma de 380.000 lei, relativ la contractul nr. 185 încheiat cu SC S.T. SRL - suma de 232.486, 41 lei, relativ la contractul nr. 269 încheiat cu SC S. SRL - suma de 255.000 lei, relativ la contractul nr. 1 încheiat cu SC S. SRL -suma de 25.000 lei, relativ la contractul nr. 76 încheiat cu SC T.T. SRL - suma de 550.000 lei, relativ la contractul încheiat cu SC A. SA Cireșu - suma de 200.000 lei, relativ la contractul încheiat cu SC A. SA Scânteia - suma de 152.000 lei, relativ la contractul încheiat cu SC A. SA - suma de 438.232,67 iei, relativ la contractul nr. 469 încheiat cu SC A. SA - suma de 19.709,45 lei, relativ la contractul încheiat cu SC P. SRL - suma de 572.548,36 lei, relativ la contractul încheiat cu SC E.S. SRL - suma de 650.000 lei (fila 153 vol.29 dosar inst).

Ulterior, în calitate de cesionar al creanțelor și drepturilor procesuale ale B.C.R. SA, societatea comercială SC S.C. SRL a indicat, pe parcursul judecării apelului, valoarea creditelor restante pe care Ie-a preluat ca și creanțe, respectiv pe cele care izvorăsc din contractele (fila 45 vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010).

Curtea a constatat că nu poate fi primită cererea părții civile de obligare a tuturor societăților comerciale care au fost creditate, în calitate de părți responsabile civîimente, la plata prejudiciului cauzat, în solidar cu inculpații, întrucât unele dintre acestea nu mai există, nemaifiind subiecte de drept.

Astfel, SC S.I. SRL SA a fost radiată din registrul comerțului întrucât prin sentința nr. 852/2008 a Tribunalului București, secția a VII a comercială, s-a dispus în baza art. 132 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenței (fila 232 verso vol. 1, Dosar nr. 2746/98/2007, Curtea de Apel București).

SC I.C. SRL a fost radiată din registrul comerțului având ca motiv falimentul, astfel cum s-a comunicat de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Ialomița (fila 316 vol. 23 dosar inst.).

De asemenea, prin sentința nr. 288 din 16 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei SC S.C.A.F.T. SRL, în baza art. 130 din Legea nr. 64/1995 (fila 323 vol. 23 dosar inst.).

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a comunicat la 2 martie 2007 că SC S. SRL a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului (fila 106 vol. 29 dosar inst.).

O.N.R.C. a comunicat că față de SC T.T.S. SR s-a închis procedura de insolvență și radierea acesteia din O.R.C.T. București, aceeași fiind și situația SC A. SA Cireșu SA, care a fost radiată din O.R.C.T. Brăila (fila 263 vol. 1 Curtea de Apel București Sil., nr. 4305/2/2010).

O.R.C. de pe lângă Tribunalul Ialomița a comunicat la 9 martie 2007 că SC AG. SA Scânteia a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului (fila 101 vol. 29 dosar inst.).

SC P.P. SRL a fost radiata din Registrul comerțului, astfel cum a comunicat lichidatorul S.P. G. Consult Ipurl, ca urmare a închiderii procedurii falimentului de către Tribunalul București, secția a VII a comercială, în Dosarul nr. 112/3/2002 (fila 77 Dosar nr. 2746/98/2007, Curtea de Apel București Sil.).

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila a comunicat la 2 noiembrie 2007 că SC E.S. SRL a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii insolventei (fila 120 vol. 30 dosar inst.).

Constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., Curtea a admis acțiunea civilă și a obligat către B.C.R. Sucursala Ialomița sau către SC S.C. SRL (după caz), pe inculpați să plătească, în solidar, prejudiciul cauzat în funcție de participarea fiecăruia, în raport de fiecare contract de credit acordat cu nerespectarea normelor bancare.

În plus, inculpatul S.G. a fost obligat, în solidar, și cu SC A. SA SRL, având în vedere că, conform O.R.C. de pe lângă Tribunalul Ialomița, SC A. SRL este în stare de funcțiune (fila 197 vol. 30).

Astfel, având în vedere probele administrate, s-a constatat că din creditul obținut prin contractul din 17 noiembrie 1999, valoarea nerestituită a creditului este de 310.000 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E. și I.M. către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 56 vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Creditul obținut prin contractul din 30 martie 2000, fiind nerestituit în integralitatea sa, au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E. și I.M., la plata sumei de 150.000 lei, către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 56 vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Creditul acordat prin contractul din 10 iulie 2000, fiind nerestituit în integralitatea sa, au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E. și I.M., la plata sumei de 189.210 lei, către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 56 vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Din creditul acordat prin contractul din 08 septembrie 2000, nu s-a restituit nicio sumă, astfel că au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E., I.M. și B.S.Ja plata sumei de 380.000 lei către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomița cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 153 vol. 29 dosar inst).

Din creditul acordat prin contractul din 16 iunie 2000, valoarea nerestituită este de 232.486,41 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E. și B.S. către partea civilă B.C.R. cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 154 vol. 29 dosar inst.).

Din creditul obținut prin contractul nr. 26931 mai 2001, nu s-a restituit nicio sumă, astfel că au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E., Z.M., Z.Z., S.G. și B.S. la plata sumei de 255.000 lei, către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomița cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 154 vol. 29 dosar inst.).

Creditul obținut prin contractul din 08 ianuarie 2002 nu a fost restituit așa încât au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E., Z.M., Z.Z., S.G. și B.S. la plata sumei de 25.000 iei către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomița cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 154 vol. 29 dosra inst).

Creditul obținut prin contractul din 15 februarie 2001 nu a fost rambursat, astfel că au fost obligați în solidar inculpații E.V., S.D.L., O.E., Z.M. și S.G. la plata sumei de 550.000 lei către partea civilă SC S.C. SRL, cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 56 verso vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Creditul obținut prin contractul din 31 iulie 2000 nu a fost achitat, astfel că au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E. și I.M. la plata sumei de 200.000 lei către partea civilă SC S.C. SRL, cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 48 verso vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Din creditul obținut prin contractul din 27 aprilie 2000, în valoare de 160.000 lei, a fost nerestituită suma de 152.000 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E. și S.N. către partea civilă B.C.R. -Sucursala Ialomița, cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 153 vol. 29 dosar inst.).

Din creditul obținut prin contractul din 01 februarie 2001, valoarea care a rămas de restituit este de 438.232,67 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E., Z.Z., S.G. și S.G., acesta din urmă în solidar și cu parte responsabilă civilmente SC A. SA SRL, către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 48 verso vol. 1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Din creditul obținut prin contractul din 30 august 2001, suma care a rămas de restituit a fost de 19.709,45 iei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații E.V., S.D.L., O.E., Z.Z., S.G. și S.G., acesta din urmă în solidar și cu parte responsabilă civilmente SC A. SA SRL, către partea civilă SC S.C. SRL cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 48 verso vol.1 Dosar nr. 4305/2/2010 Curtea de Apel București Sil.).

Din creditul obținut prin contractul din 12 noiembrie 2001, valoarea nerestituită a fost de 572.548,35 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpații E.V., S.D.L., O.E., Z.Z. și Z.I. către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomița cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 153 vol.29 d.inst).

Creditul obținut prin contractul din 07 martie 2002 nu a fost restituit, astfel că au fost obligați în solidar inculpații E.V., C.M., S.D.L., O.E., Z.Z., S.G. și T.E. la plata sumei de 650.000 lei către partea civilă B.C.R. - Sucursala Ialomița, cu dobânda aferentă până la achitarea integrală a debitului (fila 153 vol.29 d.inst).

Cât privește creditele acordate prin contractele din 2 martie 2000, din 31 iulie 2001, din 31 august 2001, din 13 septembrie 2001, din 15 octombrie 2001, din 8 martie 2001, din 3 septembrie 2001, din 2 noiembrie 2001, din 23 noiembrie 2001 acestea nu au reprezentat la acest moment prejudiciu pentru partea civilă B.C.R. SA, întrucât au fost recuperate „credit din credit. De asemenea, a fost restituit creditul acordat SC N. SRL, prin contractul din 4 mai 2001, după cum rezultă din probele administrate.

Critica adusă sentinței penale de către apelanta parte responsabilă civilmente SC N. SRL, referitoare la greșita lăsare nesoluționată a laturii civile de către prima instanță de fond, nu a fost întemeiată față de dispozițiile art. 346 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd că instanța nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..

Cum apelantul inculpat N.I. a fost achitat, prin sentința atacată, pentru infracțiunea prev de de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., apreciindu-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, Curtea constată că, în mod legal, latura civilă a cauzei a fost lăsată nesoluționată.

Soluția a fost corectă și din perspectiva faptului că pentru infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, s-a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât acestea sunt infracțiuni de pericol, iar nu de prejudiciu.

Cât privește critica adusă sentinței de apelantul inculpat N.I. în legătură cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care a fost achitat, Curtea consideră că aceasta este neîntemeiată față de împrejurarea că, deși a fost achitat prin sentința atacată, această soluție este desființată prin prezenta.

Față de toate considerentele de mai sus, pe calea Deciziei penale nr. 356/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București s-au dispus următoarele:

A luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpatele S.D.L. și Z.M.

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiției - D.N.A.

A desființat în parte sentința penală nr. 56 din 25 ianuarie 2008 a Tribunalului Ialomița pronunțată în Dosarul nr. 2746/98/2006 și rejudecând:

Latura penală:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu după cum urmează, pentru fiecare inculpat:

1. E.V. din art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. cu 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. ia art. 2481 și 258 C. pen., și art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

2. C.M. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen., și art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

3. S.D.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen., și art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Z.M. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen., și art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

5. O.E. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen., și art. 290 C. pen., fiecare cu apiic. art. 41 alin. (2) C. pen.

6. Z.Z. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen., și art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

7. S.G. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen., și art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

8. I.M. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

9. B.S. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

10. Z.I. din art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen., și art. 10 lit. c) din 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

11. S.N. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen. și art. 290 C. pen.

12. S.G. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 10 lit. c) din 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

13. T.E. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen., art. 10 lit. c) din 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

14. N.I. din art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 10 lit. c) din 78/2000.

15. I.R.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3),(5) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiecare cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen., art. 290 C. pen.

16. G.L. din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 10 Iit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele combinate cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în legătură cu art. 10 Iit. b) din Legea nr. 78/2000 în art. 26 rap. la art. 246 comb. cu art. 2481 și 258 C. pen., și art. 290 C. pen.

1. În baza art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata E.V. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 Iit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal față de inculpata E.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata C.M. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 Iit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal față de inculpata C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

3. În baza art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpata S.D.L. la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 Iit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal față de inculpata S.D.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

4. În baza art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpata Z.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;

b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 Iit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal față de inculpata Z.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

5. În baza art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpata O.E. pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;

b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal față de inculpata O.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

6. În baza art. 246 rap. la art. 2481 și 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpata Z.Z. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.