Complicity in currency counterfeiting and adherence to organized crime group: sufficiency of evidence for group membership and sentence enforcement

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 5/D/P/2009, D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. (falsificarea de monede sau de alte valori și punerea în circulație în orice mod a valorilor falsificate) și prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup). în sarcina acestuia s-a reținut următoarele fapte:

În cursul anului 2008 s-a constituit în județul Timiș un grup infracțional organizat la care au aderat și pe care l-au sprijinit sub diferite forme mai mulți inculpați ce aveau ca scop falsificarea de monedă românească și punerea acesteia în circulație în orice mod.

Inițial, acest grup infracțional organizat a fost cercetat în dosarul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 21/D/P/2008 și a fost trimis în judecată prin rechizitoriu din data de 06 martie 2009, fiind înregistrat la Tribunalul Timiș la nr. 1504/30/2009. Inculpații S.A., B.M.C., M.S.C., M.A.M., A.M., D.A. (toți arestați), precum și inc. R.B.C., S.A., F.M.A., S.I.D., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003. Prin același rechizitoriu, s-a mai dispus și disjungerea cauzei față de B.C.A., S.A., S.G., „A." din Făgăraș, „P." din Giurgiu, „N.V." din Timișoara, în vederea cercetării acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Din cercetările efectuate în prezentul dosar penal, s-a reținut că inc. B.C.A., a aderat la grupul infracțional organizat fiind un membru activ al acestuia. Acesta s-a ocupat de procurarea materialelor necesare, falsificarea bancnotelor și de punerea acestora în circulație (în acest sens, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, precum și procesele-verbale de investigare, aflate la vol. I).

Martorul P.I., audiat în conformitate cu prevederile art. 8615 C. pr.pen., declară că bancnotele erau tipărite de inculpați pe suport de hârtie, imaginea era scanată și apoi reprodusă cu ajutorul unei imprimante color; în fereastra transparentă a bancnotei era aplicată o folie conturată cu vopsea albă. Acești inculpați, inclusiv inc. B.C.A., au falsificat bancnotele în municipiul Timișoara, într-o locație situată în cartierul „I.". Același martor mai declară că inc. B.C.A. se ocupa și de distribuirea bancnotelor astfel falsificate - vol. I.

Martora C.D., declară că, inc. B.C.A., făcea parte integrantă din grupul infracțional organizat care falsifica bancnote și pe care le punea în circulație - vol. I.

S.A. (inculpat în Dosarul nr. 21/D/P/2008), declară că inc. B.C.A., era șoferul lui „M." (inc. B.M.C.) și că împreună cei doi din urmă se ocupau și de punerea în circulație a bancnotelor astfel falsificate - vol. I.

În perioada cercetărilor au fost identificate bancnote falsificate de acest grup infracțional organizat, pe raza a 37 județe ale țării - vol. I.

Unități de parchet din țară au făcut cercetări cu privire la unele plasări izolate de bancnote false și au constatat că aceste bancnote au aceleași serii ca și cele falsificate și puse în circulație de membrii grupului infracțional organizat, trimiși în judecată prin rechizitoriul 21/D/P/2008, printre care se numără și inculpatul B.C.A., declinându-și competența de soluționare în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara.

Parchetele care și-au declinat competența sunt: Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vâlcea, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Mureș, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

Cu privire la inc. B.C.A., la data de 11 septembrie 2009 a fost începută urmărirea penală și tot la aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind reținut pentru 24 de ore.

Prin Decizia penală nr. 624/R din 12 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3674/30/2009, Curtea de Apel Timișoara a dispus arestarea inc. B.C.A., emițând în acest sens mandatul de arestare preventivă din 12 iunie 2009, pentru 29 zile.

Prin Decizia penală nr. 705/R din 06 iulie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 4274/30/2009, Curtea de Apel Timișoara a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului cu 30 de zile, respectiv de la data de 11 iulie 2009, la data de 09 august 2009.

Prin încheierea penală nr. 109/CC din 07 august 2009 pronunțată în Dosarul nr. 4955/30/2009, Tribunalul Timiș prelungește starea de arest a inculpatului cu încă 15 zile, începând de la data de 09 august 2009, până la data de 23 august 2009.

Pe parcursul anchetei, inculpatul a invocat și a beneficiat de dreptul de a nu da declarații.

Prin sentința penală nr. 95/PI din 15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5102/30/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă și punere în circulație de monedă falsă, prev. de art. 282 alin. (1) și 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.C.A., de sub puterea mandatului de arestare din 12 iunie 2009, emis de Curtea de Apel Timișoara, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

Din probatoriul administrat în cauză: interceptări de convorbiri telefonice, procese verbale de supraveghere cu planșe foto, procese verbale de constatare, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, prima instanță a constatat că infracțiunile de care inculpatul a fost învinuit în prezentul dosar nu sunt dovedite.

Astfel, s-a reținut că audiat în fața instanței inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni. Acesta a precizat că îl cunoștea doar pe B.M.C. și că de câteva ori a văzut-o și pe numita D.A., prietena lui B.C., care au fost cercetați în alte dosare sub aceleași acuzații.

S-a mai reținut că inculpatul a arătat că nu a falsificat bani și nu a pus în circulație monedă falsă, deși a fost acasă la B.M.C. și că i-a dat calculatoare și imprimante care erau ale acestuia fără ca cineva să-i spună că s-au folosit la falsificarea de monedă.

Acesta a mai relatat că se ocupa cu vânzări de mașini și că printre altele a fost la firma SC T.N. SRL Timișoara pentru plăcuțe de înmatriculare, iar pe B.M.C. I-a cunoscut întrucât se ocupa cu vânzări de mașini la mâna a doua.

Analizând probatoriul administrat, raportat la declarația inculpatului, prima instanță a constatat că deși s-a reținut printre altele față de inculpat că acesta s-ar fi prezentat la societatea SC T.N. SRL din Timișoara, pentru a achiziționa folii transparente de formă neregulată folosită la falsificarea de monedă, constată că probatoriul cauzei, respectiv declarațiile martorilor angajați la această societate și convorbirile telefonice interceptate, infirmă o asemenea stare de fapt.

Astfel, s-a reținut că martorul C.G. audiat în faza de urmărire penală, fila 69 dos. u.p. vol.l, a arătat că nu-l cunoaște decât pe inculpatul B.M.C., nu și pe inculpatul B.C.A., față de care nu face nicio referire și că I-a recunoscut de pe planșe foto pe B.M.C. ca fiind persoana care în august - septembrie 2008 s-a prezentat personal la sediul firmei solicitând câteva mii de abțipilduri pe folie transparentă de formă neregulată, despre care a aflat ulterior că au fost folosite la fabricarea de bani falși.

Totodată, prima instanță a reținut faptul că acesta a precizat că la sediul firmei au venit și persoane care nu aveau aprobări legale pentru executarea de numere de autoturism și cu toate acestea au executat astfel de numere, ceea ce s-ar corobora cu declarația inculpatului B.C.A. care a precizat în declarația sa că a fost la această societate pentru plăcuțe de înmatriculare de autoturisme.

De asemenea, s-a reținut că colegul martorului C.G., martorul R.A., fila 70 dos. u.p. vol. I, spre deosebire de primul arată că îl recunoaște în fotografie pe inculpatul B.A. ca fiind una din persoanele ce a fost în sediul firmei în cursul anului 2008, dar fără să știe exact cu ce ocazie, precizând expres că B.M.C. a venit la el la firmă cu un desen mic și cu rugămintea de a-i executa folii transparente, în jur de 2.500- 3.000 de bucăți ceea ce a și făcut în aceeași zi.

Instanța de fond a constatat că ceea ce martorii relatează rezultă și din interceptările de convorbiri telefonice dintre B.M.C. și B.C.A., procesul verbal de la fila 107 vol. l dos. u.p., în care B.M.C. îi spune la B.C.A. „ nu mergi la Elba să faci o comandă?" iar acesta-i răspunde categoric, instanța dându-și seama de aceasta și din semnele de punctuație „ Nu! Nu, M. ! Nu! „ . nu-ți dai seama când e ok? „ și mai mult, inculpatul B.C.A. completează „ M., M., M., M. ! Nu vrei să te lași de nicio culoare. De nicio culoare, băi!

S-a apreciat că din cele de mai sus rezultă evident că inculpatul B.C.A. nu a achiziționat folii transparente care să fie folosite la falsificarea de monede de către B.M.C., chiar dacă rezultă că ar fi fost la curent cu activitățile ilicite ale acestuia, negația inculpatului B.C.A. de participare la activități infracționale fiind clar dovedită.

Instanța de fond a apreciat că de altfel, interceptările de convorbiri telefonice din prezentul dosar sunt însoțite de „ explicații ale polițiștilor" care sunt nu doar presupuneri, dar așa cum sunt analizate de către instanță sunt chiar în contradicție cu ce le conțin.

S-a reținut că martora C.C., fila 89 dos. u.p. vol. l, fosta concubină a inculpatului declară în esență că inculpatul B.C.A. zis „ A.", a dat inculpatului B.M. elemente de calculator și C.D.-uri, împrejurare care rezultă și din planșa foto aflată la fila 116 din același dosar vol. I. și din procesul verbal de filaj aflat la fila 114, fără să se poată face legătura în vreun fel că acele echipamente au fost folosite de B.M. pentru falsificare de monedă și că inculpatul B.C. a acționat astfel cu intenția de a falsifica bani împreună cu B.M. prin intermediul acelor echipamente electronice.

Instanța de fond a considerat în acest context, o simplă afirmație, fără bază probatorie cele înserate de lucrătorii de poliție în finalul procesului verbal, fila 115, respectiv că se făcea o tranzacție de echipamente utilizate la contrafacerea de bancnote .

De altfel, s-a reținut că acele echipamente electronice din planșa foto sunt bunuri mobile ca oricare altele, care pot fi trecute de la o persoană la alta fără a putea constitui în sine o faptă penală.

Deși s-a reținut că în finalul declarației martora C.C. arată „cunoșteam faptul că B.C.A., B.S., B.M.C., precum și alte persoane din anturajul lor se ocupă cu diverse ilegalități printre care și falsificarea de bani.", în fraza următoare s-a constatat că aceasta relatează altceva, în sensul că fiind împreună cu inculpatul B.C. la B.M. acasă a văzut pe o măsuță un teanc de bancnote de 100 de lei și l-a întrebat pe B.M. de unde are atâția bani. iar acesta i-a spus că ar vrea el ca acești bani să fie buni, că respectivi bani sunt falși, de față fiind și A.andra prietena lui B.M. dar că în acest context B.C.A. i-a zis lui B.M. „ nu vrei să te lași". Acest reproș făcut de inculpatul B.C.A. numitului B.M., rezultă și din două convorbiri telefonice, a se vedea fila 18 verso dos. u.p. vol. I, unde B.C.A. la o altă solicitare a inculpatului B.M., solicitare care oricum nu s-a realizat așa cum rezultă din fila 24 verso, tot convorbire telefonică îi spune acestuia „ Băi, dar nu te lași ? Nu te lași .", frază urmată tot de negații ale inculpatului B.C.A. în final. De asemenea fila 107 vol. I dos. u.p. amintita și anterior în care inculpatul B.C. are aceeași replică.

Din aceeași declarație din faza de urmărire penală s-a reținut că martora mai relatează că după incident ajunsă acasă s-a gândit la convorbirile telefonice purtate între cei doi în care aceștia discutau de comenzi și combinații și și-a dat seama că aceștia vorbeau despre bani falși și alte documente falsificate. Prima instanță a considerat că această afirmație este doar o presupunere, care nu se referă la o faptă concretă, determinată în ce-l privește pe inculpatul B.C.

Instanța de fond a reținut că în faza de judecată, același martor C.C., fila 48, a precizat că nu menține declarațiile din faza de urmărire penală în sensul că inculpatul B.C. ar fi falsificat bani și ar fi săvârșit ilegalități, întrucât această frază i-a fost dictată de anchetatori spunându-i-se că o arestează și îi trimit copii minori la D.P.C.

În acest context instanța de fond a apreciat că relatarea martorei din fața instanței apare ca fiind credibilă în sensul că nu a văzut sau nu știa ca inculpatul B.C. să fi falsificat bani s-au să fi plasat bani falși pentru că afirmația din faza de urmărire penală a martorei, așa cum s-a precizat mai sus a fost una generală și de presupunere fără nici un fel de descriere concretă ceea ce creează serioase dubii în probațiunea vinovăției inculpatului.

De altfel, s-a reținut că nici actul de sesizare al instanței nu detailează în concret infracțiunile săvârșite de inculpat, timpul, locul, modalitatea de acțiune spre a se putea constata dacă faptele acestuia întrunesc s-au nu elementele constitutive ale unor infracțiuni.

Instanța de fond a reținut că martorul S.I.D., audiat în faza de urmărire penală la fila 99 vol. I și în fața instanței fila 49 a relatat în declarația sa că a primit bani falși în cursul anului 2009 de la numitul S.A. însă a precizat că nu-l cunoaște pe inculpatul B.C., declarațiile sale neavând nicio relevanță în prezenta cauză.

Totodată, s-a reținut că martorul S.A. în declarația sa de la fila 95 din dosarul de urmărire penală, face dezvăluiri despre S.A. și B.M.C. în sensul că aceștia falsificau bani și că a primit bani falși de la S.A. pentru a-i pune în circulație însă despre B.C., într-o frază din finalul declarației arată că acesta era șoferul lui „M." B.M. și că lucra s-au lucrase ca taximetrist, că știe de la „ M." că erau partenerei de afaceri și călătorii și că au fost prin țară să plaseze bani falși.

S-a mai reținut că în fața instanței, fila 50 același martor a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul B.A., pe care l-a văzut prima dată în Penitenciar și că nu știe ca acesta să fi plasat prin țară bani falși.

Prima instanță a considerat ca sinceră această afirmație a martorului în contextul în care nici în declarația din faza de urmărire penală nu a detaliat în nici un fel fapta s-au faptele săvârșite de inculpatul B.C., această declarație făcând referire amănunțit la faptele săvârșite de numitul S.A., pe două pagini ci doar în câteva cuvinte, fără nicio bază factuală are o referință la inculpatul B.C." . au fost prin țară să plaseze bani falși", adică împreună cu B.M. și că știe aceasta de la „ M.", fără să fi perceput cu propriile simțuri.

În apreciere, instanța de fond a avut în considerare și împrejurarea că pe aceeași declarație, unde faptele numitului S.A. sunt detaliate de martorul de mai sus, prin rechizitoriu la punctul II s-a dispus față de S.A. neînceperea urmăririi penale considerându-se că acesta nu este autor al faptelor, iar inculpatul B.C.A. a fost trimis în judecată în prezentul dosar pentru aceleași infracțiuni.

Cu privire la această dispoziție instanța de fond a revenit și referitor la alte persoane „ A." din Făgăraș, „ P.", S.G., „ N.V.", care deși inițial cercetate pentru aceleași infracțiuni ca și inculpatul, grup criminal organizat și falsuri de monedă, față de ei s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât nu sunt autorii faptelor.

S-a mai reținut de către prima instanță că în cauză a fost de asemenea audiat martorul sub acoperire P.I. (declarația din faza de urmărire penală fila 86 vol. I și declarația din fața instanței fila 60).

Referitor la acesta, prima instanță a procedat la audierea sa în ședință publică în condițiile prev. de art. 862 C. proc. pen.

Totodată a verificat în condițiile art. 861 alin. (4) C. proc. pen., documentele prezentate de procuror în condiții de strictă confidențialitate privind identitatea reală a martorului și declarația olografă a acestuia dată în fața procurorului.

S-a constatat că la data de 09 iunie 2009, după aproximativ 1 an de la data când se impută săvârșirea faptelor inculpatului din prezentul dosar, acesta face o solicitare la procuror de a declara sub o altă identitate împrejurări pe care le cunoaște cu privire la cauză.

Instanța de fond a reținut că în declarațiile din faza de urmărire penală acesta arată că la o întâlnire cu B.M. „ M.", pe care îl cunoștea deoarece se întâlnise de mai multe ori cu el și S.A., a venit și inculpatul B.C.

De asemenea, s-a reținut că martorul a relatat că atunci când s-a întâlnit cu B.C. acesta era doar cu B.M.C., acest lucru rezultând din procesul verbal al procurorului de la fila 87 dos. u.p.

În analiza declarației aceluiași martor făcută de prima instanță în condiții de confidențialitate, scrisă de mâna sa a precizat că la o întâlnire cu B.M. când a venit și B.C., în toamna anului 2008 l-a întrebat pe B.M. cine este B.C., fiind o persoană necunoscută până atunci și în care martorul sub acoperire nu avea încredere.

În acest context s-a reținut că B.M. i-a spus martorului sub acoperire că B.C. este colaboratorul lui și fac parte din aceeași „echipă", că falsifică împreună bani și circulă împreună, dar că mai nou nu mai circulă direct prin țară, au persoane cumpărători care comandă cantități mari de bani falși și primesc bani buni 30% din valoare.

Prima instanță a considerat că între declarațiile martorului sub acoperire din faza de urmărire penală și cea din fața instanței există contradicții evidente referitor la întâlnirea acestuia cu inculpatul B.C.

S-a reținut că în declarația dată în fața instanței martorul relatează însă că s-a întâlnit de două ori cu inculpatul B.C. și că acesta era împreună cu B.M. și S.A., deși în declarațiile din faza de urmărire penală face referire la o singură întâlnire și fără S.A.

Mai mult, s-a reținut că acesta precizează că a discutat cu toți trei, inclusiv cu inculpatul B.C.A. și toți trei au scos din buzunar niște bancnote false pe care i le-au arătat.

Față de acestea, prima instanță și-a exprimat îndoiala cu privire la sinceritatea declarației de mai sus a martorului sub acoperire care în fața procurorului de caz nu a relatat aceste aspecte, precizând expres că l-a văzut o singură dată pe B.C. doar cu B.M. și că neavând încredere în el l-a întrebat pe B.M. cine este, fără a discuta cu B.C., cu atât mai puțin să facă referire la împrejurarea că acesta i-ar fi arătat bani falși, împrejurare greu de crezut că martorul nu și-a amintit-o atunci dar că și-a amintit-o în fața instanței după aproape doi ani de la eveniment.

S-a reținut de asemenea că față de S.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, soluție greu de crezut, în opinia primei instanțe, că s-ar fi dispus dacă martorul sub acoperire ar fi adus la cunoștință procurorului că l-a văzut pe acesta când i-a arătat banii falși pe care-i deținea.

S-a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 861 alin. (6) C. proc. pen., declarațiile martorului sub acoperire nu pot servi la aflarea adevărului într-o cauză penală decât în măsura în care acestea se coroborează cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Totodată, s-a reținut și faptul că jurisprudența C.E.D.O. în materie, care nu se opune, ca principiu la folosirea martorilor anonimi în procesele penale, impune însă respectarea unor garanții minime privind dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenție.

În acest sens instanța de fond a reținut că aceasta a decis în cazul Kostovski împotriva Olandei că aceste exigențe nu sunt îndeplinite dacă reclamantul a fost condamnat de instanța națională, care s-a bazat într-o mare măsură pe declarațiile unor martori anonimi.

Cum s-a considerat că declarația martorului anonim P.I. nu se coroborează cu nici una din probele examinate până în prezent, prima instanță a înlăturat-o pe temeiurile mai sus menționate.

S-a apreciat că interceptările de convorbiri telefonice nu dovedesc vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de care acesta a fost acuzat, instanța considerându-le cu mici excepții ca fiind echivoce și Ie-a luat ca atare în conținutul lor concret, fără explicațiile polițiștilor care au întocmit procesele verbale întrucât s-a considerat că proba o reprezintă conținutul convorbirilor telefonice și în nici un caz presupunerile anchetatorilor.

În acest sens deși s-a reținut că se reproșează printre altele inculpatului B.C.A. că ar fi falsificat bani împreună cu B.M.C. și că s-ar fi întâlnit cu un grup format din „ A.F." și alte persoane în data de 23 septembrie 2008, în Piața Operei din Timișoara, a se vedea fotografiile de la fila 126 dos. u.p. vol.l, s-a apreciat că în realitate acest lucru nu s-a întâmplat cum dovedesc interceptările de convorbiri telefonice ce vor fi evidențiate mai jos:

Din procesul verbal de interceptare fila 119 vol. I dos. u.p., instanța de fond a reținut că inculpatul B.C. și B.M. au o convorbire telefonică în sensul că așa cum precizează și lucrătorul de poliție în explicație „A.F." i-ar fi solicitat lui B.M. să falsifice 3.000 de bucăți de bancnote de 100 lei, în total 3 miliarde lei, pentru care B.M. trebuia să primească 15.000 lei.

Această activitate s-a reținut într-adevăr din discuțiile purtate de B.M. și „A.F.", a se vedea interceptările de la filele 17 și 18 vol. l din dos. u.p. însă la fila 18 verso și fila 119, B.C.A., s-a reținut că nu este de acord cu asemenea activitate.

Tot din procesele verbale de interceptare, fila 24 verso dos. u.p. vol. I, prima instanță a reținut că o astfel de tranzacție ca cea mai sus menționată nu s-a realizat, întrucât în convorbirea dintre B.M.C. și „A.F." B.M.C. îi spune la „A.F." că nu poate să falsifice o așa cantitate de bani și că „ afacerea a picat", dar ceea ce este mai important pentru cauză este faptul că B.M.C. face în discuție referire la B.C.A. spunând „ și de A. știam că el zice și după aia se duce acasă, se gândește și știu că se întoarce că-l cunosc, înțelegi?", convorbire care are loc în data de 24 septembrie 2008 la orele 18,10 după ce în data de 23 septembrie 2008 la orele 22,48 așa cum se poate vedea din planșele foto de la fila 126 dos. u.p. vol. I, sau întâlnit „A.F." cu B.M.C. și B.C.A., respectiv încă o persoană neidentificată, ceea ce denotă că întâlnirea dintre aceștia nu a avut nicio relevanță penală, întrucât „ gândul criminal" în asemenea activități nu se pedepsește.

S-a reținut că inculpatului B.C.A. i se spunea „A." așa cum îl numește și martora C.C. s-au chiar mama acesteia, fila 130 dos. u.p. vol. I. și nu în ultimul rând așa i se adresa și numitul B.M.C.

Prima instanță a apreciat că probatoriul referitor la inculpatul B.C.A. se rezumă doar la dovezile analizate până în prezent și cuprinse în vol. I din dosarul de urmărire penală respectiv dosarul instanței.

Deși s-a reținut că acesta cuprinde încă 7 volume de urmărire penală, instanța de fond, analizând fiecare din aceste volume, respectiv II -VII, a constatat că acestea cuprind în esență doar declarații și reclamații ale unor persoane care au primit bani falși pe teritoriul țării, procese verbale în acest sens, rapoarte de constatare științifice a unor bancnote false, fără nicio legătură cu inculpatul B.C.A.

De aceea prima instanță, epuizând analiza probatoriului, a constatat că raportat la acuzațiile aduse inculpatului, acesta nu răstoarnă prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 parag. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, 23 pct. 11 din Constituția României și art. 66 C. proc. pen., creând cel mult un dubiu care tot potrivit reglementărilor de mai sus profită inculpatului.

Instanța de fond a putut trage concluzia certă că inculpatul B.C.A., avea cunoștință de împrejurarea că inculpatul B.M.C. falsifica monede și că cel puțin urmărea punerea ei în circulație, însă s-a considerat că această împrejurare nu îl poate transforma pe inculpat în coautor la aceste infracțiuni, întrucât nu s-a reținut că ar fi desfășurat vreo activitate care să se încadreze într-un fel în elementele constitutive ale acestora.

De altfel, s-a reținut că, chiar rechizitoriul privind pe inculpat nu arată în concret care sunt contribuțiile inculpatului B.C.A. la săvârșirea infracțiunilor de care a fost acuzat, cu ce persoană s-a asociat într-un grup criminal și în ce momente în ce loc și în ce modalități a săvârșit infracțiunile.

Prin urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Tribunalul Timiș l-a achitat pe inculpatul B.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals de monedă și punere în circulație de monedă falsă, prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât asemenea infracțiuni nu au fost săvârșite de acesta .

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prima instanță a menționat că aceasta presupune potrivit art. 2 lit. a) din aceeași lege un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă de timp și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În rechizitoriu fila 2 alin. (2) instanța de fond a reținut în acest sens că „din cercetările efectuate în prezentul dosar a rezultat că inculpatul B.C.A., a aderat la grupul infracțional organizat fiind un membru activ al acestuia. Acesta s-a ocupat de procurarea materialelor necesare, falsificarea bancnotelor și de punerea acestora în circulație" și se invocă în probațiune procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și procesele verbale de investigare aflate la vol. I din dosarul de urmărire penală.

Din convorbirile telefonice invocate, instanța de fond a reținut că inculpatul B.C.A. era prieten doar cu B.M.C. cu care de altfel a și purtat convorbiri interceptate, din care însă nu a reținut săvârșirea de in fracțiuni sau că acesta ar fi colaborat la activitatea infracțională cu numitul „A.F.", S.A., „P. „din Giurgiu sau „N.V.", însă față de toți aceștia prin același rechizitoriu s-a dispus la punctul II neînceperea urmăririi penale pentru că nu au săvârșit infracțiunile prev. de art. 282 alin. (1), (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Față de aceasta, prima instanță a considerat că este greu de acceptat că inculpatul B.C.A. ar face parte dintr-un grup criminal împreună cu aceste persoane față de care s-a dispus soluția de mai sus, iar față de alte persoane trimise în judecată prin alt rechizitoriu, s-a observat că probatoriul nu stabilește nicio legătură cu inculpatul din prezenta cauză.

Prima instanță a constatat că la dosarul cauzei, fila 106 vol. I dos. u. p. există un proces verbal de supraveghere din care rezultă că inculpatul B.C.A. s-ar fi întâlnit cu numiții M.S. și F.M., trimiși în judecată în alt dosar pentru aceleași infracțiuni, în data de 25 mai 2009, însă această întâlnire a avut loc între orele 23,00- 23,10, considerată ca fără nicio relevanță infracțională, cum de altfel s-a reținut și în procesul verbal.

Pentru toate acestea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. prima instanță l-a achitat pe inculpatul B.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de „ grup criminal organizat" prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 95/PI/15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5102/30/2009 a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, susținând că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului pentru infracțiunile de falsificare de monedă și punere în circulație de monedă falsificată, respectiv de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 282 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În motivarea apelului, s-a arătat că probele administrate în cauză au fost eronat interpretate de instanța de judecată, respectiv procesul verbal de la fila 7 vol. 1 dosar u.p., care redă convorbirea telefonică dintre inculpatul B.C.A. și B.M.; planșele foto (fila 116 vol. 1 dosar u.p.) și procesul verbal de filaj (fila 114 dosar u.p.); declarația martorei C.C. (filele 91, 88 dosar u.p.); declarațiile martorului P.I. (filele 86 - 87, vol. 1, dosar u.p., fila 60 dosar instanță); declarația inculpatului S.A. (fila 95, vol. 1, dosar u.p.). Totodată, s-a învederat că nu există nici un motiv pentru a se înlătura declarația martorului P.I. ca nesinceră și nici declarația inculpatului S.A. dată în cursul urmăririi penale, susținând că s-a avut în vedere revenirea coinculpatului în isntanță, fără a se avea în vedere procesele verbale de supraveghere dinii septembrie 2008 (fila 105, vol. 1, dosar u.p.) din care rezultă că în 11 septembrie 2008 inculpații M.S. și F.M. s-au întâlnit cu S.A. la orele 22:18, iar la orele 23 cei doi inculpați prinși în flagrant cu plasarea valutei falsificate de B., au avut întâlnire cu inc. B.A., în autoturismul condus de B.C.A.. în concluzie, s-a arătat că din coroborarea probelor rezultă în mod indubitabil că inculpatul B.C.A. a aderat la grupul infracțional organizat de B.M.C. și a sprijinit acest grup în falsificarea și punerea în circulație de bancnote falsificate; respectiv că și în situația în care instanța nu a considerat activitatea inculpatului ca fiind autorat, totuși trebuia să rețină cel puțin complicitate la falsificarea de monedă și punerea în circulație a bancnotelor contrafăcute.

Prin Decizia penală nr. 27 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 95/PI/ 15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5102/30/2009.

A desființat, în parte sentința primei instanțe și, rejudecând cauza:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a dipus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 26 raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă.

În temeiul art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de deținere sau punere în circulație de monedă falsă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpatul B.C.A. urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 11 iunie 2009 și a arestului preventiv de la data de 12 iunie 2009 până în data de 15 februarie 2010.

În temeiul art. 861 alin. (2) și art. 862 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și apoi o dată pe trimestru, la datele stabilite de acest organism;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

În fața instanței de apel, a fost audiat inculpatul (fila 39 dosar), care nu a recunoscut comiterea faptelor, nefiind propuse și nici administrate alte probe.

Conform art. 62 C. proc. pen., mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire, în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești. Este adevărat că nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, instanța având posibilitatea să considere, atunci când declarațiile lor sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, însă are obligația de a le înlătura motivat pe celelalte și a le reține numai pe acelea care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Față de aceste principii de bază, instanța de apel a constatat că prima instanță a înlăturat în mod greșit probele administrate în cursul urmăririi penale, fără a avea în vedere că ele se coroborează cu alte probe administrate în cauză, iar revenirile asupra declarațiilor inițiale nu sunt justificate.

Astfel, în cursul urmăririi penale martorul P.I. (filele 86 - 87 dosar u.p.) a declarat că: „La această întâlnire se mai afla în autoturismul condus de B.M.C. și numitul B.C.A., despre care B.M.C. mi-a spus că este membru al aceleiași echipe, în sensul că falsifică împreună bancnote de 100 lei ron. Aceștia mi-au spus că au un nou mod de distribuire a banilor falși la nivel național, și că activitatea lor de falsificare și plasare de bani falși a luat amploare astfel că au cumpărători din toată țara care se deplasează personal din aproape toate județele țării, la ie în județul Timiș, pentru comenzi de bani falși.

Mi-au mai spus că ei respectiv M., A. și B. solicită și primesc în bani buni 30% din valoarea banilor falși". în fața Tribunalului Timiș (fila 60 dosar),n martorul și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că: „îmi amintesc că inculpatul B. era brunet, tuns scurt, mai înalt și cu ceva burtică și B.M. mi-a spus că și el se ocupă cu falsificare de bancnote de 100 lei și că distribuie împreună cu el și cu A. bani falși. îmi amintesc că era o discuție comună cu cei trei și mi-a spus și inculpatul B.C. că participă cu ceilalți la falsificare de bani și punere în circulație de bani falși.(...) Eu îmi aduc aminte că și B. avea la el când ne-am întâlnit bancnote false".

Este adevărat că în această declarație, martorul face vorbire de două întâlniri, dar acest lucru nu contrazice declarația dată în fața procurorului întrucât în aceea nu există nici o susținere în sensul existenței unei singure întâlniri. Ca argument pentru a înlătura declarația martorului P.I., prima instanță a mai reținut că față de S.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deși martorul a făcut referire și la acesta; argument pe care instanța de apel îl apreciază ca nefiind pertinent. Astfel, soluția dispusă față de o altă persoană nu poate conduce la înlăturarea unei probe referitoare la un inculpat, câtă vreme pentru a da o anumită soluție organul de urmărire penală trebuie să aibă în vedere un ansamblu de probe, ceea ce nu înseamnă că s-ar fi înlăturat de plano această declarație.

în cauză, declarația martorului se coroborează cu conținutul proceselor verbale de redare a materialului obținut în urma supravegherii audio-video și ambientale, declarația a martorei C.C.D. - dată în cursul urmăririi penale (filele 88 - 90 dosar U.P.) și a martorului S.A. (fila 95 dosar U.P.).

În acest sens procesul-verbal de la fila 109, vol. I dosar U.P. redă convorbirea telefonică din 13 septembrie 2008, ora 14:11:32 din care rezultă că B.C.A. îi cere lui B.M.C. în următoarea manieră: „Băi! Poți să-mi faci una verde de aia de fentă?" întrucât avea client; iar procesul-verbal de la fila 111, vol.I, dosar U.P., redă convorbirea telefonică dintre B.M. și B.C.A. din 18 septembrie 2008, din care rezultă că inculpatul are cunoștință de utilizarea imprimantei la falsificarea banilor, respectiv B.M. îi spune „Na, să iei alea de la acela, știi?", inculpatul confirmă „îhî. Hai că imprimanta am adus-o", iar B. îi repetă „Da? Na, să iei alea tot ce mai e, știi?". De asemenea, în discuția din 20 septembrie 2008 - fila 112, vol. I dosar u.p., B.M.C. îi spune inculpatului B.C.A. că trebuie să se apuce de treabă: „Tre să ne punem puțin pe treabă", iar planșele foto (fila 116 vol. I. dos.U.P.) și procesul verbal de filaj (fila 114, dosar u.p.) îl înfățișează pe B.C.A. transportând tehnica de calcul prin intermediul căreia s-au falsificat banii.

Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat ca fiind pertinente susținerile procurorului în sensul că replica inculpatului B.C.A.: „M., M., nu vrei să te lași de nici o culoare" nu înseamnă o dovadă a nevinovăției sale, ci o dojana admirativă adresată unei persoane care și-a dovedit aptitudinile infracțională, întrucât logic nu se poate admite că liderul unui grup infracțional -B.M. Cătălin - condamnat pentru aceste fapte, dezvăluie faptele sale unei persoane care nu este implicată în nici un mod în activitatea infracțională și, mai mult, discuțiile telefonice purtate de cei doi dovedesc relații de sprijin și susținere în activitățile desfășurate de B.M.C.

Totodată, din declarația martorei C.C. (fila 89, vol.I, dosar u.p.) concubina inculpatului B.C., se reține că acesta a dat elemente de calculator și C.D.-uri inculpatului B.M.C., obiecte, inclusiv imprimanta despre care se vorbește în discuțiile telefonice, care au fost folosite la falsificarea bancnotelor de 100 lei, imprimanta fiind ridicată de la domiciliul inculpatului B.M. Astfel, martora a arătat că avea cunoștință de „faptul că B. C.A., B.S., B.M.C., precum și alte persoane din anturajul lor se ocupă cu diverse ilegalități printre care și falsificarea de bani.

Afirm acest lucru deoarece în ziua în care am fost cu B. C.A. la B.M.C. acasă am văzut pe măsuță un teanc de bancnote de 100 lei și l-am întrebat pe B.M.C. de unde are atâția bani, a spart o bancă, iar acesta mi-a spus că ar vrea el ca acești bani să fie și buni, că respectivi bani sunt falși. De față a fost atunci și A., prietena lui B.M.C., precum și B.C.A. care i-au zis lui B.M.C. „nu vrei să te lași". După acest incident, ajunsă acasă m-am gândit la convorbirile telefonice purtate între B.C.A. și B.M.C., la care am asistat, în care aceștia discutau de comenzi și combinații și mi-am dat seama că aceștia vorbeau despre banii falși și alte documente falsificate.

îmi amintesc că într-o discuție purtată de mine cu A. de la Făgăraș, acesta m-a întrebat dacă B.C.A. și B.M.C. sunt plecați spre Făgăraș deoarece urmau să se întâlnească. (...) Cunosc faptul că în cursul anului 2008, B.C.A. și B.M.C. au fost plecați prin țară cu diverse combinații de-ale lor." în fața instanței, martora nu a mai susținut în întregime cele relatate în cursul urmăririi penale, fapt explicabil prin relația de concubinaj cu inculpatul, relație din care a rezultat și un copil. Cu toate acestea, martora a menținut afirmațiile referitoare la prezența sa și a inculpatului B.A.

în locuința inculpatului B.M.C., când acesta avea etalate bancnotele falsificate discutând în mod direct despre această activitate, la transportarea tehnicii de calcul de către inculpatul B. la domiciliul inculpatului B.M.C. unde a fost găsită imprimanta cu care s-au falsificat bancnotele puse în circulație, sau cele care erau stocate în locuința inculpatului B., în vederea punerii în circulație, declarația coroborându-se cu planșele foto care-l înfățișează pe B. transportând calculatorul la B. acasă și procesul-verbal de filaj privind traseul de deplasare a transportului echipamentelor celor doi (fila 114-118 și 126 vol.

I dosar u.p.).

În declarația inculpatului S.A. (condamnat în Dosarul nr. 1504/30/2009 al Tribunalului Timiș, Dosar nr. 21/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara), fila 95, vol. I, dosar u.p., s-a arătat că falsificarea banilor și răspândirea acestora în teritoriu o făcea A.S. împreună cu M. (B.M.C.), el i-a pus în legătură cu „M.", iar B.C.A. era șoferul lui M. și din afirmațiile acestuia din urmă știe că cei doi erau parteneri de afaceri, deplasându-se împreună prin țară pentru a plasa bani falși. Este adevărat că, fiind audiat ca martor, în fața primei instanțe, acesta a revenit asupra declarațiilor, fără însă o explicație plauzibilă, respectiv că a semnat declarația la solicitarea procurorului, fără a o mai citi, întrucât i s-a spus că este aceeași ca cea anterioară, în condițiile în care este o declarație olografă și conține reveniri asupra declarației din 15 ianuarie 2009. Faptul că declarația dată în cursul urmăririi penale este cea care corespunde adevărului rezultă din aceea că se coroborează cu procesele-verbale de supraveghere din 11 septembrie 2008 (fila 105 vol. l dosar U.P.) conform căruia în 11 septembrie 2008 inculpații M.S. și F.M. (condamnați în dosarul anterior) s-au întâlnit cu S.A. la orele 22:18, iar la orele 23 cei doi inculpați prinși în flagrant cu plasarea valutei falsificate de B., au avut întâlnire cu inculpatul B.A., în autoturismul condus de B.C.A.

Prin urmare, arată instanța de apel că în sarcina inculpatului B.C.A. se reține faptul că l-a ajutat pe condamnatul B.M.C. în procurarea materialelor necesare falsificării de bancnote, dându-i ajutorul și în ceea ce privește depozitarea imprimantei folosite la falsificare, imprimantă a cărei destinație o cunoștea, precum și că l-a însoțit și ajutat pe acesta în punerea în circulație a bancnotelor falsificate.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) C. pen. „complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală". Complicitatea morală constă în acte de sprijin moral, în vederea realizării laturii subiective a infracțiunii ca: promisiunea de tăinuire a bunurilor și de favorizare a infractorului, procurarea de date, informații cu privire la locul, timpul unde urmează să fie săvârșită infracțiunea, întărirea și menținerea hotărârii infracționale etc. Pentru definirea participării la comiterea unei fapte penale în calitate de complice este necesară intenția acestuia, iar nu modul mai mult sau mai puțin mascat de participare. în speță, cu privire la inculpatul B.C.A. nu există probe în sensul comiterii actelor materiale specifice calității de autor al infracțiunilor de falsificare de monedă și nici de deținere sau punere în circulație de monedă falsă, ci doar în sensul sprijinirii materiale și morale a acestei activități, desfășurată de B.M.C., activitatea constând în mai multe acte materiale, anterior expuse, cu ocazia analizării probatoriului. De asemenea, instanța constată că este vorba de două infracțiuni distincte, respectiv prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și nu de o singură infracțiune, chiar dacă sunt reglementate de același articol și sunt prevăzute cu aceeași pedeapsă, întrucât sancționează activități diferite, pe care legiuitorul le putea concentra într-un singur alineat dacă ar fi avut o altă concepție. Prin urmare, instanța de apel va dispune, în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și prev. de art. 26 C. pen, raportat la art. 282 alin. (2) C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen,

La individualizarea pedepselor, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen,, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispozițiilor art, 52 C. pen, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Infracțiunile de falsificare de monedă, respectiv de deținere sau punere în circulație de monedă falsă, chiar și în forma de participație a complicității, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța circuitului civil, a încrederii în moneda statului, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. De asemenea, s-a reținut și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, precum și gradul de participare la comiterea faptelor.

Totodată, s-a reținut și conduita procesuală nesinceră a inculpatului B.C.A., Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunilor, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen, „dreptul la tăcere", respectiv dreptul de a nu face nicio declarație; dar în măsura în care inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit art, 70 alin. (2) C. proc. pen, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Comportarea sinceră în cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c) C. pen, o circumstanță atenuantă, iar comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravată, poate fi de natură a influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72 C. pen. „persoana inculpatului". Astfel fiind, instanța de apel a apreciat că pedepsele de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen, după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă prev, de art, 26 raportat la art, 282 alin. (1) C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de deținere sau punere în circulație de monedă falsă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și 35 C. pen, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpatul B.C.A. urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, instanța apreciind, în raport cu aspectele reținute cu ocazia individualizării pedepselor, că nu se impune aplicarea vreunui spor.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 861 C. pen., iar raportat la circumstanțe personale și reale ale cauzei scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, cu atât mai mult cu cât de la comiterea faptelor au trecut mai muți ani în care starea de incertitudine în care s-a aflat inculpatul a fost de natură a contribui prin ea însăși la reeducarea acestuia în scopul unei conduite care să respecte dispozițiile legale și normele de conviețuire socială. Astfel, în temeiul art. 861 alin. (2) și art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 respectiv de aderare la un grup infracțional organizat, instanța de apel a apreciat că este neîntemeiat.

Astfel, în mod corect Tribunalul Timiș a dispus achitarea inculpatului B.C.A. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. în condițiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine alte legături cu membrii respectivului grup, altele decât cele avute cu B.M.C. Sub acest aspect, instanța de apel reține că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 constituie infracțiune „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup", iar art. 2 alin. (1) lit.

a) din același act normativ definește noțiunea de grup infracțional organizat ca „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material" excluzând din această categorie grupul „infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

Din analiza dispozițiilor legale sus menționate, instanța de apel a apreciat că situație premisă pentru reținerea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 o constituie probarea în prealabil a existenței grupului infracțional organizat, respectiv a cel puțin unui nucleu format din trei persoane, în raport de care să se poată determina ulterior modalitățile alternative de comitere a infracțiunii - inițierea, constituirea, aderarea, sprijinirea. în speță, existența grupului infracțional organizat format din B.M.C., M.A.M.

și M.S.C., la care au aderat și S.A., A.M., D.A.I., S.A., a fost stabilită cu caracter definitiv prin Decizia penală nr. 42/A din 17 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1504/30/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 3567 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă se impune a se analiza existența și caracterul legăturilor avute de inculpatul B.C.A. cu aceste persoane. Astfel, în opinia instanței de apel, în prezenta cauză s-au probat doar înțelegerile și cooperarea inculpatului B.C.A. cu B.M.C., nu și cu ceilalți membri ai grupului.

Pentru a se putea reține infracțiunea de aderare și sprijinire a grupului infracțional, în sarcina inculpatului trebuia să se probeze că a avut cunoștință de existența acestuia, iar activitatea desfășurată să aibă un caracter de durată și să se integreze în organizarea și rolurile prestabilite, ceea ce nu a rezultat în cauză.

Împotriva deciziei au declarat recurs Ministerul Public și inculpatul, motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Asupra recursului declarat de Ministerul Public:

În motivarea recursului Ministerului Public se menționează următoarele aspecte de nelegalitate și neteminicie:

1) aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere nu se justifică raportat de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Astfel, inculpatul nu a recunoscut faptele deși era evidentă implicarea acestuia în activitatea infracțională rezultată din notele de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, imaginile video, declarațiile martorilor și declarațiile coinculpaților.

Totodată inculpatul B.C. s-a sustras urmării penale dispunându-se disjungerea cauzei față de acesta din Dosar nr. 21/LVP72008 al D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Timișoara, fiind trimis în judecată ulterior în prezentul dosar.

Nu este lipsit de importanță, în opinia procurorului, faptul că inculpatul B.C. a ajutat la falsificarea unui mare număr de bancnote care a fost răspândit de grupul infracțional organizat pe raza a 37 de județe reușindu-se punerea în circulație a 853 bancnote false din cupiura de 100 lei la care se adaugă și bancnotele găsite cu ocazia percheziție domiciliare la inc. B.M.C. în număr de 1998 bucăți. Această activitate a fost de natură să pună în pericol stabilitatea echilibrului monetar, precum și pierderea încrederii în autenticitatea monedei naționale, aspecte sesizate atât de O.N.C.F.M., cât și de S.R.I.

S-a arătat că față de ceilalți participanți la grupul infracțional organizat pedepsele aplicare au fost, de regulă, cu închisoarea în regim de detenție așa cum rezultă din minuta Deciziei penale nr. 42/A din 17 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1504/30/2009 al Tribunalului Timiș depusă în apel precum și dovada rămânerii definitive (filele 9, 19).

2) În decizia recurată se menține greșit soluția de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 deși probele administrate demonstrează în mod indubitabil că inculpatul B.C.A. a avut reprezentarea că ajută un grup infracțional organizat în scopul falsificării și punerii în circulație de monedă falsă.

Astfel, martorul P.I. declară atât la urmărirea penală, cât și în instanță despre modalitatea în care s-a conlucrat în cadrul grupului inclusiv cu inculpatul B.C.A.. De asemenea, martora C.D. face referire la întâlnirile dintre inculpatul B.C.A., B.M.C. și D.A., întâlniri care aveau loc la domiciliul inc. B. Inculpatul S.A. declară despre B.C. că era șoferul lui B.M.C. și că împreună cei doi se ocupau și de punerea în circulație a bancnotelor false deplasându-se în diferite localități din țară. Din procesele-verbale de supraveghere aflate la fila 105, vol. I u.p. din prezentul dosar rezultă că în 11 septembrie 2008 inculpații M.S. și F.M. (condamnați în Dosar. nr. 21/D/P/2008) au avut întâlnire cu B.C.A. în autoturismul condus de acesta din urmă, cu puțin timp înainte de prinderea în flagrant a fraților M.S. și M.A. care aveau asupra lor bancnotele falsificate cu imprimanta pe care chiar B.C. a dus-o la domiciliul inculpatului B.M.

Așadar, din analiza probelor care este redată și în motivele de apel rezultă că inculpatul B.C. a fost implicat în grupul infracțional organizat și acesta nu poate fi tratat ca autor unic a unor fapte individuale desprinse de grup. Chiar dacă instanța de control judiciar și-a însușit soluția de achitare dispusă de prima instanță, în contextul probator avut în vedere la reținerea vinovăției pentru infracțiunea ce a intrat în scopul grupului, trebuia să aplice, agravanta prevăzută de art. 37 lit. a), C. pen. prin schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen.

În opinia procurorului este evidentă prezența unei pluralități de subiecți activi și că inculpatul B.C. a acționat în cadrul unei participații sub forma complicității.

Existența unei circumstanțe agravante justifică o dată în plus modificarea pedepsei sub aspectul modalității de executare în sensul înlăturării suspendării sub supraveghere.

Pentru considerentele arătate s-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și a deciziei pronunțată în apel, iar în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului B.C.A. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și, în final, aplicarea unei pedepse rezultante cu executare în regim de detenție pentru infracțiunile săvârșite.

Recursul Ministerului Public va fi admis pentru următoarele motive:

Prima instanță a dispus achitarea inculpatului B.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în temeiul cazului prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii"), iar nu pentru inexistența faptei, instanța de apel confirmând această soluție de achitare, apreciindu-se, în sinteză: că nu rezultă cu certitudine alte legături cu membrii respectivului grup, altele decât cele avute cu B.M.C.; că existența grupului infracțional organizat format din B.M.C., M.A.M. și M.S.C., la care au aderat și S.A., A.M., D.A.I., S.A., a fost stabilită cu caracter definitiv prin Decizia penală nr. 42/A din 17 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1504/30/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 3567 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; că se impune a se analiza existența și caracterul legăturilor avute de inculpatul B.C.A. cu aceste persoane; că în prezenta cauză s-au probat doar înțelegerile și cooperarea inculpatului B.C.A. cu B.M.C., nu și cu ceilalți membri ai grupului; că pentru a se putea reține infracțiunea de aderare și sprijinire a grupului infracțional, în sarcina inculpatului trebuia să se probeze că a avut cunoștință de existența acestuia, iar activitatea desfășurată să aibă un caracter de durată și să se integreze în organizarea și rolurile prestabilite, ceea ce nu a rezultat în cauză.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003, "Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi".

Așa cum a reținut instanța de apel, existența grupului infracțional organizat format din B.M.C., M.A.M. și M.S.C., la care au aderat și S.A., A.M., D.A.I., S.A., a fost stabilită cu caracter definitiv prin Decizia penală nr. 42/A din 17 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1504/30/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 3567 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, s-a reținut de instanța de apel că în prezenta cauză s-au probat doar înțelegerile și cooperarea inculpatului B.C.A. cu B.M.C., nu și cu ceilalți membri ai grupului.

Legăturile inculpatului B.C. cu numitul B.M.C. nu sunt negate de către inculpat (declarații fila 19 d.p.i. și fila 39 d.a.), acesta susținând însă că aceste legături ar fi fost de o altă natură (vânzări și înmatriculări de autoturisme).

Împrejurarea că inculpatul B.C.A. nu cunoștea, în mod direct, toate persoanele care făceau parte din grupul infracțional nu este suficientă pentru concluzia inexistenței unui element constitutiv al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, esențial fiind ca acesta să realizeze, în condițiile concrete și în mod rezonabil, că prin activitatea sa realizează aderarea la un astfel de grup infracțional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup infracțional organizat.

Probatoriul administrat, menționat anterior, relevă însă natura reală a legăturilor dintre cei doi inculpați, din modul de desfășurare a activităților inculpatul B.C.A. având, în mod rezonabil, posibilitatea de a realiza amploarea activității infracționale, dar și a grupului infracțional organizat în scopul falsificării și punerii în circulație a bancnotelor.

În consecință, față de cele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen. va fi admis recursul Ministerului Public, casată în parte decizia atacată și va fi condamnat inculpatul B.C.A. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată prin privare de libertate, în acest fel fiind asigurat scopul urmărit de art. 52 C. pen. și, totodată, realizată proporționalitatea dintre gravitatea concretă a infracțiunilor și datele personale ale infractorului.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Ministerului Public vor rămâne în sarcina statului.

Asupra recursului declarat de inculpatul B.C.:

În sinteză, inculpatul a susținut că nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de apel.

Cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni (prevăzute de art. 26 raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv, art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) Înalta Curte își însușește argumentele juridice și probatorii expuse de curtea de apel în decizia atacată, apreciind - în raport cu amploarea acestora - că nu se impune nici reluarea și nici suplimentarea acestora.

În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul inculpatului care, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează, în parte, decizia atacată și, rejudecând, înlătură dispozițiile art. 861, art. 864 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnă pe inculpatul B.C.A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul B.C.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat B.C.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2011.