Decizia nr. 2786/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 451 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpați, prin apărători aleși, de schimbare a încadrării juridice.

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de complicitate la infracțiunea lovire și alte violențe pentru care inculpatul R.S. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.).

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 reținută în sarcina aceluiași inculpat în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011.

În temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la 174 - 175 lit. a), i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului R.S. la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., s-a stabilit că inculpatul R.S. va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dispus computarea prevenției pentru inculpatul R.S. din 04 decembrie 2009 la 06 octombrie 2010, conform deciziei penale nr. 1522 din 06 octombrie 2010 a Curții de Apel București.

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de complicitate la infracțiunea lovire și alte violențe pentru care inculpatul R.A. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.).

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 reținută în sarcina aceluiași inculpat în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011.

În temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.A., la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., s-a stabilit că inculpatul R.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a computat prevenția pentru inculpatul R.A. din 03 noiembrie 2009 la 25 noiembrie 2009, conform încheierii de ședință din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr 43816/3/2009.

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de complicitate la infracțiunea lovire și alte violențe pentru care inculpatul D.G. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.). În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 reținută în sarcina aceluiași inculpat în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011.

În temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., s-a stabilit că inculpatul D.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dispus computarea prevenției pentru inculpatul D.G. din 03 noiembrie 2009 la 25 noiembrie 2009, conform încheierii de ședință din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 43816/3/2009.

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii lovire și alte violențe pentru care inculpatul R.D. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.).

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 reținută în sarcina aceluiași inculpat în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011.

În temeiul disp. art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.D. la pedeapsa de 9 ani închisoare (rechizitoriul nr. 464/P/2010).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dispus computarea prevenției pentru inculpatul R.D. de la 14 mai 2010 la 22 iunie 2010 conform deciziei penale nr. 976 din 22 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin aceeași sentință a fost condamnată inculpata V.R.M. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendat sub supraveghere executarea pedepsei în temeiul disp. art. 861 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 862 C. pen.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R.G. pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 - 175 lit. a), i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen., infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art 180 alin. (2) C. pen., infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și respectiv infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât a intervenit decesul inculpatului.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpații R.D. și R.S. a următoarelor bunuri: o furcă cu trei țepi de aproximativ 25-30 cm având coada din lemn; toporișca cu lama de aproximativ 10 cm cu coadă lemn și lungimea de aproximativ de 1,5 m; furcă cu trei țepi de aproximativ 25-30 cm cu coada din lemn; coadă de topor; bâtă de baseball cu dungă roșie; stilet cu teacă având lungimea de 12 cm lungime, cu 1,3 cm lățime; un briceag cu lungimea de 20 cm și lama de 9 cm având mâner din lemn rabatabil; un briceag tip fluture cu lungimea de 18,5 cm având lama de 8 cm lungime și 1,9 cm lățime cu mâner metalic; un briceag cu lungimea de 23,5 cm și lama 10,5 cm lungime și 1,9 cm lățime rabatabil cu mâner din lemn maro; cuțit cu mâner din plastic mare inscripționat „H.L.” cu lungimea de 31 cm având lama de 19,5 cm lungime și 3 cm lățime; 12 cuțite inscripționate „H.L.”; 3 cuțite, două cu lungimea de 19,5 cm și unul mic în ambalaj cu mânere de plastic maro; cuțit inscripționat „C.C.” cu lungimea de 29,5 cm având lama de 17,5 cm lungime și 2,5 cm lățime cu mâner din plastic de culoare maro; briceag cu mâner de lemn rabatabil cu lungimea de 20 cm, având lama de 10 cm lungime și 1,9 cm lățime; două bricege, unul cu lungimea de 20 cm, iar celălalt cu lungimea de 15 cm, ambele cu mâner din lemn de culoare maro, două cuțite, unul cu lungimea de 22,5 cm, iar al doilea cu lungimea de 35 cm, ambele cu mâner din plastic; briceag de 17,5 cm lungime cu lama de 8 cm lungime, cu mâner metalic; cuțit de 23 cm lungime cu lama de 13 cm cu mâner din plastic; baston metalic telescopic din trei segmente; satâr de bucătărie cu lungimea de 28,5 cm cu mâner din plastic de culoare maro; spray de culoare neagră, bunuri ce au fost ridicate de organele de urmărire penală cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpaților R.D. și R.S.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpații D.G. și V.R.M. a următoarelor bunuri: un cuțit de tip briceag, cu plăsele de culoare maro, iar la capete aurii, cu lama rabatabilă încastrate în mâner și un tub de spray lacrimogen de culoare neagră, cu piper.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.A. a următoarelor bunuri: cuțit tip briceag cu plăsele din metal și plastic ce imită osul cu două lame în capete, iar în mijlocul mânerului o lanternă, găsită în buzunarul de la ușa dreapta față; o furcă cu două țepușe; două bâte din lemn; topor; o coadă de lopată cu mâner roșu, enumerat în procesul-verbal de la dosar urmărire penală, cu excepția celor care au fost restituite numiților R.E., M.M. și S.C.

În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, și a obligat pe inculpații R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar, la plata sumei de 3.136,55 RON plus dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civila M.L. și a obligat pe inculpații R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar, la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 60.000 RON reprezentând daune morale.

În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.M. și a obligat pe inculpații R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar, la plata sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale.

În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.M. și a obligat pe inculpații R.A., R.S., D.G., R.D. și V.R.M., în solidar, la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către martorii A.C.N. și R.R.L., a bunurilor menționate în procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu prilejul efectuării percheziției la domiciliul acestor persoane.

În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către numiții G.L., R.M., R.V., M.V., R.F. a bunurilor menționate în procesul-verbal întocmit de organele de politie cu prilejul efectuării percheziției la domiciliul acestor persoane.

În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către numiții R.M., R.G.G., R.G.F. și R.C., a bunurilor menționate în procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu prilejul efectuării percheziției la domiciliul acestor persoane.

În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpații R.D. și R.S., a următoarelor bunuri: trei ambalaje cartelă SIM, factura fiscală din 07 mai 2007 și certificat garanție moped din 07 mai 2007 și 29 cartușe țigări marca W. și L., 28 cartușe țigări marca P.M., 50 cartușe țigări marca L., 2 cartușe țigări marca V., un cartuș țigări marca M., 11 cartușe țigări marca K. verde, 4 cartușe țigări marca K. roșu, 11 cartușe țigări marca M.C., un cartuș țigări marca M.C.F.

În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către numiții R.E., M.M., S.C. și inculpatul R.A. a bunurilor menționate în procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu prilejul efectuării percheziției la domiciliul acestor persoane.

În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpații D.G. și V.R.M. și numita R.G. și D.V., a următoarelor bunuri: cartelă SIM; geantă de culoare vișinie; suport de cartelă SIM; două pungi conținând pachete țigări marca W.; telefoane mobile marca N. și telefon marca S.

A luat act că prin procesul-verbal din 03 noiembrie 2009 întocmit de organele de urmărire penală, s-a procedat la restituirea mai multor bunuri către D.J.

A luat act că prin procesul-verbal din 03 noiembrie 2009 întocmit de organele de urmărire penală, s-a procedat la restituirea mai multor bunuri către numita R.G.R. A luat act ca prin procesul-verbal din 03 noiembrie 2009 s-a procedat la restituirea mai multor bunuri către numitul R.R.

A luat act că prin procesul-verbal din 03 noiembrie 2009 s-a procedat la restituirea unui telefon mobil către martora A.C.N.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 3126/P/2009 din 26 ianuarie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații R.G., R.S., R.A., D.G. și V.R.M.

În fapt, s-a reținut în actul de inculpare, cu privire la inculpatul R.G. că, împreună cu alți inculpați, a atacat și agresat părțile vătămate M.L. și M.M. cu intenția de a le suprima viața: a lovit-o cu o sabie într-o zonă corporală vitală pe partea vătămată M.L., provocându-i leziuni grave, în același context partea vătămată M.M. suferind leziuni în zone corporale vitale; a săvârșit acte de complicitate materială și morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M. în timp ce aceasta desfășura actele de agresiune asupra părții vătămate M.M.; a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-au tulburat ordinea și liniștea publică.

Referitor la inculpatul R.A. s-a reținut în actul de inculpare că, în aceleași împrejurări, împreună cu alți inculpați, a atacat și agresat părțile vătămate M.L. și M.M. cu intenția de a le suprima viața: a lovit-o cu un corp contondent într-o zona corporală vitală pe partea vătămata M.L., în același context lovind-o pe partea vătămată M.M. cu o furcă; a săvârșit acte de complicitate materială și morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M. în timp ce aceasta desfășura actele de agresiune asupra părții vătămate M.M.; a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-au tulburat ordinea și liniștea publică.

Cu privire la inculpatul R.S. s-a reținut că, în aceleași împrejurări, împreună cu alți inculpați, a atacat și agresat părțile vătămate M.L. și M.M. cu intenția de a le suprima viața: a lovit-o cu o sabie într-o zonă corporală vitală pe partea vătămată M.M., cu intenția de a-i suprima viața, în același context partea vătămată M.L. suferind leziuni grave în zone corporale vitale; a săvârșit acte de complicitate materială și morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M. în timp ce aceasta desfășura actele de agresiune asupra părții vătămate M.M.; a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-au tulburat ordinea și liniștea publică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D.G. s-a reținut că, în aceleași împrejurări, împreună cu alți inculpați, a atacat și agresat părțile vătămate M.L. și M.M. cu intenția de a le suprima viața: a lovit-o cu un corp contondent pe partea vătămată M.M., în timp ce aceasta era lovită și de alți inculpați, în același context partea vătămată M.L. suferind leziuni grave în zone corporale vitale; a săvârșit acte de complicitate materială și morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M. în timp ce aceasta a desfășurat actele de agresiune asupra părții vătămate M.M.; a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au pus în primejdie viata și integritatea corporala a persoanelor și s-au tulburat ordinea și liniștea publică.

Cu privire la inculpata V.R.M. s-a reținut că l-a lovit pe M.M. cu o bâtă în zona brațului; a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-au tulburat ordinea și liniștea publică.

Totodată, prin rechizitoriul nr. 464 din 09 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R.D., pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen., instigare la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 25 rap. la art. 180 C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reținut că inculpatul R.D., în aceleași împrejurări/context, i-a determinat pe inculpații R.G., R.A., D.G. și R.S. să le atace și agreseze pe părțile vătămate M.L. și M.M., coordonându-le activitățile de agresiune asupra acestora. Totodată a determinat-o pe inculpata V.R.M. să o atace și agreseze pe partea vătămată M.M. coordonând activitățile de agresiune asupra acesteia. S-a mai reținut că inculpatul a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică. Tot în sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut că, la aceeași dată, a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au pus în primejdie viata și integritatea corporală a persoanelor și s-au tulburat ordinea și liniștea publică.

Situația de fapt reținută în ambele acte de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică; acte medicale; rapoarte de expertiză medico-legală și certificate medico-legale; raport de constatare tehnico-științifică traseologică; declarații de părți vătămate; declarații de martori; declarații de inculpați; procese-verbale și planșe fotografice privind efectuarea unor recunoașteri după fotografii; procese-verbale și planșe fotografice privind efectuarea de percheziții domiciliare; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză; listing-uri ale convorbirilor telefonice + hărți relaționale întocmite în baza actelor listing-uri.

Prin încheierea de ședință din data de 11 iunie 2010, Tribunalul a dispus reunirea cauzelor ce făceau obiectul Dosarelor nr. 28280/3/2010 și 3574/3/2010, constatând că între faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată există o strânsă legătură, inculpații fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni săvârșite în dauna acelorași părți vătămate, comise în aceleași împrejurări, iar reunirea cauzelor s-a impus pentru o bună înfăptuire a justiției.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiate părțile vătămate M.L., M.M., M.M., inculpații R.G., D.G., R.D., R.A., V.R.M., R.S. și martorii din acte.

Analizând prin coroborare întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut că, în data de 17 octombrie 2009, la terasa E.F. din București, inculpații, cu premeditare și în scop de răzbunare, le-au atacat și le-au agresat pe părțile vătămate M.L., M.M. și M.M. Primele două părți vătămate au fost agresate cu instrumente apte să ucidă (baionete, furci, bâte etc), fiind vizate zone corporale vitale. Partea vătămată M.L. a suferit leziuni grave care i-au pus viața în primejdie.

S-a arătat că mijloacele de probă administrate în cauză au conturat mai multe momente, respectiv, în data de 15 octombrie 2009, în jurul orelor 22.00, în barul „B.D.” din București, a avut loc o altercație între partea vătămată M.L. și R.R.L., în urma căreia R.R.L. a suferit mai multe leziuni faciale minore, produse prin lovire cu pumnii.

În urma acestui incident, inculpatul R.G. (împreună cu ceilalți inculpați) a luat hotărârea de a se răzbuna pe partea vătămată M.L. și pe familia sa.

În acest scop, în perioada 15-17 octombrie 2009 inculpatul R.G. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu partea vătămată M.L. (și cu persoane din anturajul acesteia), în vederea stabilirii unei întâlniri între partea vătămată M.L. și familia R. sub pretextul de a discuta „condițiile împăcării” (urmărind în realitate atragerea acestora într-o capcană). Astfel, în data de 17 octombrie 2009, inculpatul R.G., sub pretextul că dorește să discute amical despre împăcare, a stabilit telefonic cu partea vătămată M.L. o întâlnire pentru orele 16.00 la terasa „E.F.”.

În același interval de timp (15-17 octombrie 2009) inculpatul R.G. a contactat mai mulți membri ai familiei sale și ai anturajului său, printre care și ceilalți inculpați, pentru a pregăti astfel răzbunarea, în sensul de a aduna mai multe persoane care să-l însoțească înarmate la întâlnirea cu părțile vătămate, pentru atacul și agresarea acestora.

În consecință, în date de 17 octombrie 2009, la ora stabilită, partea vătămată M.L. a venit la terasa „E.F.” împreună cu părțile vătămate M.M. și M.M. (cei trei nu erau înarmați). La puțin timp după aceea au venit inculpații (însoțiți de alte persoane) înarmați și, blocând posibilitățile părților vătămate de a fugi, au declanșat imediat atacul asupra părților vătămate pe care le-au agresat, părțile vătămate M.L. și M.M. fiind lovite repetat în zone corporale vitale cu obiecte apte să ucidă:

Partea vătămată M.L. însoțit de partea vătămată M.M. (vărul său) și partea vătămată M.M. (unchiul său) a ajuns la ora stabilită la terasa „E.F.”, unde s-au așezat la o masă. Împreună cu ei au venit și alte persoane. Acestea au rămas în afara terasei, în autoturismele parcate. Prezența acestor persoane care au însoțit-o pe partea vătămată M. s-a explicat prin dorința acestora să-l prevină de a o proteja în eventualitatea unei agresiuni din partea inculpaților și a însoțitorilor acestora.

Faptul că însoțitorii părților vătămate nu au venit cu intenții agresive s-a reținut că rezultă și din următoarele aspecte: aceste persoane au rămas la distanță destul de mare de terasă, dispersate, fiind poziționate pentru a acoperi vizual o rază mare, nicidecum pentru a desfășura o acțiune agresivă; nici părțile vătămate, nici însoțitorii acestora nu aveau asupra lor corpuri contondente sau arme; nu i-au atacat, nu i-au agresat pe inculpați sau pe însoțitorii acestora și nici nu au intervenit în vreun fel în conflictul declanșat prin atacul și agresarea părților vătămate de către inculpați.

După circa 40 minute de la sosirea părților vătămate și-au făcut apariția mai multe autoturisme, blocând traficul auto în zonă, din care au coborât inculpatul R.G., inculpatul R.S., inculpatul R.A., inculpatul R.D., inculpatul D.G. și inculpata V.R.M. (însoțiți de circa 30 de persoane), înarmați cu spray iritant-lacrimogen, topoare, bâte, săbii și furci. Inculpații împreună cu însoțitorii lor au blocat căile de intrare-ieșire la terasa „E.F.”. Aceștia au blocat accesul la terasa „E.F.” astfel:

- primul grup, format din 7-8 persoane neidentificate a blocat accesul tuturor persoanelor în partea stângă a terasei „E.F.”;

- al doilea grup, format tot din 7-8 persoane neidentificate a blocat accesul tuturor persoanelor în partea dreaptă a terasei „E.F.”;

- al treilea grup a fost format din inculpații: R.G., R.S., R.A., D.G., V.R.M.

Inculpații au pătruns efectiv în interiorul terasei „E.F.” înarmați cu săbii, spray iritant-lacrimogen, furci, topoare și bâte și au declanșat atacul asupra părților vătămate și au comis actele de agresiune asupra acestora. Date fiind armele folosite de către inculpați, zonele corporale vizate, modalitatea concretă de desfășurare a agresiunii, leziunile provocate, se impune concluzia că inculpații au acționat cu intenția evidentă de a suprima viața părților vătămate M.L. și M.M. Partea vătămată M.M. a fost lovită doar de către inculpata V.R.M. în zona brațelor.

Părțile vătămate M.L. și M.M. au fost agresate în aceleași împrejurări și într-un interval scurt de timp de către inculpații menționați. Partea vătămată M.M. a fost lovită în cap cu o sabie de către învinuitul R.S., timp în care era lovită cu obiectele contondente avute asupra lor de ceilalți inculpați. Partea vătămată M.L. a încercat să-și apere unchiul, dar a fost lovită cu bâte în zona capului de către inculpați și astfel a fost pusă în imposibilitatea de a-și apăra unchiul sau de a se apăra. A încercat să fugă, dar nu a reușit, fiind imediat ajuns din urmă și încercuit de inculpați în zona unde este amplasat grătarul terasei.

În acest loc a fost lovită din nou de către inculpați în zona capului și a toracelui cu obiecte contondente. Tot aici, inculpatul R.G. a înjunghiat-o pe partea vătămată M.L. cu o sabie sau o baionetă și i-a provocat o leziune de 3 cm lățime și 12 cm profunzime care a traversat abdomenul victimei din stânga față către stânga spate. În același timp, ceilalți inculpați au înconjurat-o pe partea vătămată M.L. și în același timp au lovit-o cu corpuri contondente, aceasta fiind astfel pusă în imposibilitatea de a se apăra sau fugi.

În acest context, inculpații au continuat și agresiunea asupra părții vătămate M.M., aceasta fiind lovită în mod repetat în zona capului. Inculpatul R.A. a înțepat-o pe partea vătămată M.M. în mod repetat cu o furcă. Partea vătămată M.L. a încercat din nou să fugă dintre agresori în direcția fast-food-ului D., dar a fost urmărită, forțată să intre într-un gang care era blocat la celălalt capăt, unde, fiind ajunsă din urmă de către inculpați, a fost din nou agresat de către aceștia, fiind lovit cu bâtele și tăiat la piciorul stâng.

Temându-se ca zgomotele puternice produse de altercație să nu atragă intervenția forțelor de ordine, inculpații, la semnalul inculpatului R.D., au abandonat-o pe partea vătămată M.L. căzută, în stare de semiconștiență, în gang. În tot timpul desfășurării atacului și a agresiunii, inculpatul R.D. a rămas în apropierea terasei „E.F.” de unde în permanență a transmis și a dat indicații celorlalți inculpați, coordonându-i în exercitarea actelor de violență asupra părților vătămate în scopul suprimării vieții acestora, pentru ca părțile vătămate să fie împiedicate a fugi sau a primi ajutor.

Alături de R.D. s-a aflat un grup de 7-8 femei care l-a ajutat pe acesta, dându-i informații cu privire la poziția victimelor și desfășurarea conflictului.

Inculpații (împreună cu persoanele care i-au însoțit) au fugit de la fața locului pentru a evita depistarea și prinderea lor acolo. După aceea, în perioada imediat următoare, inculpații, direct sau indirect, au exercitat presiuni și amenințări asupra părților vătămate, pentru a le induce o stare de teamă și a le determina să facă afirmații false sau incomplete în fața organelor de urmărire penală, în scopul zădărnicirii aflării adevărului în cauză. Au încercat să determine o persoană care nu are legătură cu săvârșirea faptei să-și asume în mod mincinos comiterea acesteia în fața organelor de urmărire penală. O parte dintre inculpați s-au sustras de la urmărire.

Cu privire la primul moment, cel al conflictului din data de 15 octombrie 2009, din barul „B.D.”, dintre partea vătămată M.L. și R.R., probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor C.C., R.R., M.R.N. și M.R.M., au demonstrat existența acestui conflictului invit între partea vătămată M.L. și R.R.

Cu privire la cel de-al doilea moment, sub pretextul că dorește să discute despre împăcare, inculpatul R.G. a purtat mai multe convorbiri cu partea vătămată M.L. și cu persoane din anturajul acesteia, stabilind în cele din urmă locul, data și ora întâlnirii (17 octombrie 2009, ora 16.00, terasa „E.F.”):

În același timp inculpatul R.G. a luat legătura cu persoane din familia și anturajul său, persoane care să-l însoțească înarmate la întâlnirea cu părțile vătămate pentru agresarea acestora.

Cu privire la cel de al treilea moment, cel al atacului declanșat de inculpați și al agresării părților vătămate de către aceștia, probele administrate în cauză respectiv declarațiile martorilor M.R.N., O.R.A., I.S.C., C.C. a demonstrat că părțile vătămate au venit la locul și momentul stabilit pentru întâlnire, neînarmate, însoțite de alte persoane la rândul lor, neînarmate, acestea din urmă au rămas la o oarecare distanță de barul respectiv, fără a se implica în conflict.

Aceleași probe au demonstrat că inculpații au venit la fața locului înarmați (însoțiți de mai multe persoane) și au blocat posibilitățile de fugă ale părților vătămate, declanșând atacul asupra acestora și agresiunea asupra acestora.

În urma examinării medico-legale a părții vătămate M.L. s-au stabilit următoarele: „Corelând datele ce reies din actele medicale înaintate (copie foaie de observație Spitalul Clinic de Urgență) cu examinarea clinică medico-legală se concluzionează: numitul M.L. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înțepător și lovire cu și de corp/plan dur, ce pot data din 17 octombrie 2009. Necesită 22-24 de zile de îngrijiri medicale. Având în vedere elementele clinice declarate la internarea pacientului (tahicardie, hipertensiune), necesitatea intervenției chirurgicale (sângerare activă ce a impus hemostază prelungită retroperitoneal), (scăderea valorilor hemoglobinei = marker în acest caz al sângerării), se concluzionează că plaga abdominală (produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător), a pus în primejdie viața sus-numitului. Pentru aprecierea unei eventuale infirmități post-traumatice (corelată consecințelor plăgii frontale), necesită reevaluare la 6 luni de la data producerii traumatismului.”

Din actele medicale privind-o pe partea vătămată M.M., a rezultat că aceasta a fost lovită în mod repetat în diferite zone vitale ale corpului cu instrumente apte să ucidă. Partea vătămată a fost diagnosticată la Spitalul de Urgență: „agresiune; TCC minor nivel 0; plagă contuză medio-frontală; GCS 15; contuzie antebraț drept, contuzie gambă dreapta, contuzie toraco-abdominală. S-au mai constatat contuzii în zona genunchiului stâng și plăgi înțepate la nivelul antebrațului drept”.

Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată M.M. prezintă două cicatrici parietal stânga, una parietal dreapta, una paramedian stâng frontal, antebraț drept și cot drept, coapsa stângă. Concluzii: a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp înțepător (afirmativ furcă). Pot data din 17 octombrie 2009. Pentru vindecare a necesitat cca. 12 zile de îngrijiri medicale. Nu i-au pus în primejdie viața. Certificatul medico-legal confirmă aceste aspecte (examinarea fiind mai apropiată de momentul agresiunii, s-au constatat leziuni: escoriație acoperită de crustă sanguină deasupra bosei drepte, deasupra bosei frontale stângi plagă contuză, cot drept posterior echimoză, antebraț drept escoriație acoperită de crustă sanguină, plagă ovalară și echimoză, șold stâng plagă liniară rectilinie, genunchi stâng tumefacție).

Aspectele medicale și medico-legale s-au coroborat și cu aspecte care a rezultat din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în cauză (de notat că partea vătămată M.M. avea 64 de ani). Astfel, într-o convorbire, relatând aspecte esențiale ale conflictului, martora A.C.N. arată despre partea vătămată M.M.: „cel mai tare s-a ținut ăla, că au zis ăștia: Nu mai dăm în el ca să nu moară moșu'. Cică, i-au dat numai în cap, numai în alea și degeaba”.

Prima instanță a reținut că, coroborate, aspectele menționate conturează intenția inculpaților de a ucide.

Din actele medicale privind-o pe partea vătămată M.M., a rezultat că aceasta a fost diagnosticată la Spitalul de Urgență: „agresiune; contuzie antebraț stâng și umăr drept cu escoriații superficiale la nivelul umărului drept”.

Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată M.M. prezenta tumefacție violacee parieto-occipital stâng, echimoză suprascapular drept, regiune lombară și șold drept tumefacție, antebraț stâng echimoză, două escoriații pe fața dorsală a mâinii stângi. Concluzii: leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Pot data din 17 octombrie 2009. A necesitat 4-6 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus viața în primejdie. Certificatul medico-legal a confirmat aceste aspect.

Din raportul de constatare tehnico-științifică - traseologie - D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic a rezultat că hainele purtate de partea vătămată M.L. - geacă portocalie, maieu, pulover - au prezentat în regiunea hipocondrului stâng un orificiu creat prin înțepare cu un obiect tăietor-înțepător gen cuțit cu lamă cu un singur tăiș și vârf ascuțit; geaca și puloverul mai prezintă în regiunea feței laterale a brațului drept un orificiu produs prin acțiunea unică a unui obiect tăietor-înțepător gen cuțit cu lamă cu un singur tăiș și vârf ascuțit.

Cu ocazia cercetării la fața locului au fost descoperite la locul agresiunii o teacă de baionetă, o bâtă din lemn, urme de sânge, aspecte specifice unui conflict violent între mai multe persoane (mese și bănci răsturnate, sticle sparte).

Totodată, a reținut instanța de fond, că prin rechizitoriul nr. 464/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată inculpatul R.D. pentru infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen., art. 25 rap. la art. 180 C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, în sarcina acestuia s-a reținut că, în data de 17 octombrie 2009, la terasa „E.F.” din București, inculpații R.G., R.A., R.S., D.G., V.R.M., cu premeditare și în scop de răzbunare, le-au atacat și le-au agresat pe părțile vătămate M.L., M.M. și M.M. Primele două părți vătămate au fost agresate cu instrumente apte să ucidă (baionete, furci, bâte etc), fiind vizate zone corporale vitale. Partea vătămată M.L. a suferit leziuni grave care i-au pus viața în primejdie.

În această situație, inculpatul R.D. i-a determinat pe ceilalți inculpați să desfășoare atacul asupra părților vătămate, coordonându-le pe tot parcursul conflictului violent activitățile de agresiune asupra acestora.

S-a arătat că vinovăția inculpaților a fost reținută în baza declarațiilor date de inculpatul R.D., cele ale coinculpaților, de martorii R.R.L., R.M., R.M., A.C.N., R.M., O.R.A, M.N., I.S.C., A.A., M.R.M., C.C.T., T.S.A., B.M., N.E., P.T., M.R.N., C.I.D., F.I. și actele medico-legale privind pe părțile vătămate.

Prima instanță a rețint că vinovăția inculpaților a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Referitor la vinovăția inculpatului R.S., instanța de fond a arătat că a rezultat din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate cu cele ale coinculpaților și ale martorilor din acte.

Astfel, din declarația dată de partea vătămată M.L. a rezultat că a fost căutată telefonic de inculpații R.G. și R.S. și i-au propus să se întâlnească la barul „E.F.” sub pretextul că doresc să discute despre o posibilă împăcare în urma conflictului ce avusese loc anterior în data de 15 octombrie 2009, între partea vătămată M.L. și R.R.L.

Astfel, partea vătămată a declarat că au stabilit o primă întâlnire în data de 16 decembrie 2009, când inculpații nu au venit și în timp ce aștepta înlocui propus de aceștia, a fost contactată de inculpatul R.G. care i-a comunicat că nu mai dorește să se întâlnească în vederea unei posibile împăcări, ci dorește răzbunare. Ulterior, partea vătămată a fost sunată din nou de inculpatul R.G. care a amenințat-o că o să-i omoare copilul și toată familia.

Ulterior, partea vătămată a fost sunată de M.R.N. și M. care i-au transmis propunerea inculpatului R.G. de a se întâlni și ca o măsură de precauție, fiindu-i teamă de inculpați, a contactat mai mulți prieteni, C.C., P.S., B.M., C.I., pe care i-a rugat să o însoțească la locul de întâlnire cu inculpatul R.G.

În ceea ce privește momentul efectiv al conflictului, partea vătămată a declarat că s-a deplasat la locul de întâlnire fiind însoțită de părțile vătămate M.M. și M.M., s-au așezat la o masă, pe terasa administrată de martorii M.R., când a observat că la un moment dat, din mai multe autoturisme au coborât inculpații înarmați cu mai multe obiecte contondente, din care a recunoscut cu certitudine pe inculpații R.S. și R.G. Partea vătămată a precizat că din cele 3 autoturisme pe care le-a văzut în apropierea terasei, au coborât aprox. 15 persoane înarmate cu diferite obiecte contondente și sprayuri paralizate cu care au atacat-o.

Partea vătămată M.L. a precizat că unchiul său, partea vătămată M.M., a fost lovită de inculpatul R.S., iar când și-a dat seama că sunt atacați de inculpați a luat și ea o băncuță și a aruncat-o spre inculpați.

La un moment dat, a reușit să scape din grupul agresorilor, dar aceștia au urmărit-o în continuare și a fost lovită cu sabia în cap de către o persoană care a venit din partea stângă însă nu ar putea să precizeze cine este acea persoană.

În finalul declarației, partea vătămată a precizat că în mod cert a fost lovită de inculpații R.S. și R.G., iar la un moment dat, când a reușit să scape de grupul agresorilor, s-a îndreptat spre o curte, dar a fost urmărită și acolo de mai multe persoane din acel grup și nu știe din ce motive nu l-au omorât.

Referitor la acest ultim moment al conflictului, partea vătămată a declarat că este posibil să fi fost lovită de către inculpatul R.D., pe care l-a și recunoscut la urmărire penală, tatăl inculpaților R.S. și R.G.

Instanța a reținut că declarația părții vătămate M.L. s-a coroborat cu declarațiile date de partea vătămată M.M. care arată că, în data de 17 octombrie 2009, în jurul prânzului, a fost abordat de către inculpații R.G. și R.S., care i-au cerut să se întâlnească în aceeași zi la ora 16.00 la terasa „E.F.” pentru a discuta și a stabili cine a fost de vină în scandalul din 15 octombrie 2009.

În cursul cercetării judecătorești aceasta a descris momentele anterioare conflictului ce a avut loc în data de 17 octombrie 2009, referitoare la convorbirile ce au fost purtate de partea vătămată M.L. și inculpații R.G. și R.S., care i-au propus să se întâlnească pentru a discuta referitor la primul conflict ce avusese loc în data de 15 octombrie 2009, între partea vătămată M.L. și R.R., fiul inculpatului R.G.

Referitor la conflictul propriu-zis ce a avut loc între partea vătămată și inculpații din dosar, a declarat că în data de 17 octombrie 2009, s-a întâlnit cu inculpații R.S. și R.G. cu care a purtat discuții referitoare la o întâlnire ce urma să aibă loc la o terasă. La terasa respectivă au venit și părțile vătămate M.M. și M.L. care s-au așezat la o masă pentru a aștepta momentul întâlnirii cu inculpații, iar la un moment dat a observat că au apărut mai multe autoturisme din care au coborât aproximativ 15 persoane, înarmate cu furci și topoare.

Instanța a menționat că, conform declarației date de aceeași parte vătămată, inculpații R.S. și R.G. au avut asupra lor un spray paralizant și mai multe obiecte contondente (săbii).

Partea vătămată a precizat că a fost lovită de inculpatul D.G. în zona piciorului cu o coadă mare de târnăcop, și înțepat în mână, abdomen și testicul cu o furcă de către un alt inculpat. Totodată, s-a reținut că partea vătămată a mai declarat că a fost lovită cu sabia în zona capului de către inculpatul R.D., iar în urma loviturilor primite de la inculpați a suferit leziuni importante însă a refuzat internarea fiindu-i frică de inculpați care au continuat să-i amenințe cu moartea după incident. A mai arătat partea vătămată că inculpatul R.S. l-a lovit pe fiul său, partea vătămată M.M., cu o sabie, bâte și mai multe furci în zona brațului și a prezentat leziuni așa cum rezultă din certificatul medico-legal.

Referitor la participarea inculpatului R.A., partea vătămată a declarat că a fost lovită, atât ea, cât și numiții M.M. și M.L. de către acest inculpat, care avea în mână un topor și pe care l-a folosit împotriva lor, și de altfel, toate persoanele aflate la locul incidentului le-au aplicat lovituri în diferite zone ale corpului, reușind să scape de inculpați prin fuga din locul respectiv.

Partea vătămată a mai declarat că intenția inculpaților a fost aceea de a-l omorî atât pe el, cât și pe părțile vătămate M.M. și M.L., având în vedere violențele exercitate de inculpați și obiectele folosite.

Instanța de fond a constatat că, tot din declarația aceleiași părți vătămate, a mai rezultat că întregul grup a fost coordonat de inculpații R.G. și R.S., iar nepotul său, partea vătămată M.M. a fost lovit de către inculpații R.S. și R.G., precum și de ceilalți inculpați însă nu a putut să precizeze la momentul audierii, contribuția exactă a fiecărui inculpat, pentru că acolo s-a creat un „spectacol de nedescris” pe care-l apreciază ca o adevărată „măcelărie”.

Și după incidentul în urma căruia atât el, cât și fiul și nepotul său au fost loviți, au continuat să primească telefoane de amenințare de la R.G. în sensul că „o să-și facă coșciug și o să-i trimită la T.”.

În finalul declarației, partea vătămată a învederat că toți inculpații l-au lovit atât pe el, cât și pe fiul și nepotul său, în diferite zone ale corpului însă nu poate preciza dacă a fost lovit și de inculpata V.R.M.

Prima instanță a reținută că, totodată, din declarațiile date de partea vătămată M.M. în cursul procesului penal a rezultat că, în luna noiembrie 2009, se afla împreună cu M.M. și M.L. la o terasă a unui restaurant, unde urmau să se întâlnească cu inculpații pentru o discuție întrucât anterior vărul său, M.L., avusese un conflict cu numitul R.R., fiul inculpatului R.G. Astfel, de la vărul său M.L. a aflat că la data de 15 octombrie 2009 în barul „B.D.” a avut loc o altercație între M.L. și R.R., acesta din urmă fiind cel care a provocat scandalul și a chemat și alte 9 persoane pentru a-l lovi pe vărul său și pe persoanele care-l însoțeau.

Referitor la cel de-al doilea conflict a cărui victimă a fost, partea vătămată a declarat că în timp ce stătea la terasă au apărut toți inculpații trimiși în judecată în cele două dosare, înarmați cu furci și cuțite.

Din autoturismele cu care veniseră au coborât primii inculpați R.S. și R.G. care s-au deplasat spre terasă și l-au lovit pe vărul său M.L., iar el a fost lovit de inculpatul R.D., în zona spatelui, cu partea metalică a unui topor, lovituri în urma cărora a suferit mai multe echimoze și totodată a rămas cu sechele de natură psihică, în sensul că prezintă atacuri de panică pentru care urmează și tratament.

Tribunalul a subliniat că, deși partea vătămată a precizat că a fost lovită și de inculpatul D.G., precum și de alte persoane, a învederat instanței că acest aspect nu-l poate susține cu exactitate.

Referitor la celelalte două părți vătămate, partea vătămată M.M. a declarat că acestea au fost lovite de către toate persoanele care se aflau la locul incidentului cu furci, săbii și topoare.

A mai învederat partea vătămată că a fost salvat din acest conflict de către prietena sa care a apărut în zonă cu autoturismul și așa a putut să evite loviturile inculpatului R.D., care a aruncat cu un topor în direcția sa exact în momentul în care se îndrepta spre autoturismul prietenei sale.

Conform declarației date în continuare de partea vătămată, inculpatul R.D. a încercat să o lovească cu toporul pe care-l avea în mână și când se afla pe terasă și a reușit să-l lovească în zona spatelui cu muchia toporului.

Instanța a mai reținut că, în cursul urmăririi penale, partea vătămată M.M. l-a recunoscut pe inculpatul R.G. ca fiind unul dintre agresorii de pe terasă.

De asemenea, s-a constatat că părțile vătămate M.L., M.M. și M.M., l-au recunoscut pe inculpatul R.S. ca fiind persoana care la data de 17 octombrie 2009, au pătruns pe terasa „E.F.”, fiind înarmat cu o sabie și un spray lacrimogen și a agresat-o pe partea vătămată M.M.

Tribunalul a apreciat că declarațiile părților vătămate s-au coroborat cu cele ale martorului R.R. care în cursul urmăririi penale, a declarat referitor la momentul premergător conflictului propriu-zis că, după ce i-a relatat inculpatului R.G. cele întâmplate în data de 15 octombrie 2009 când a fost agresat de partea vătămată M.M., inculpatul R.G. a afirmat că „trebuie să pună și el mâna pe M.M. și să se răzbune”.

Referitor la inculpatul R.G. acesta a mai declarat, în cursul urmăririi penale că, după ce a stabilit întâlnirea cu partea vătămată M.L., a luat legătura telefonic cu învinuitul R.D., învinuitul R.S. și cu alte persoane din familie și anturaj, cărora le-a povestit ce s-a întâmplat și le-a cerut să-și mai aducă și alți prieteni și să se întâlnească pentru a merge să o bată pe partea vătămată M.L. „După ce a discutat cu M.M. și au stabilit întâlnirea... R.G. l-a sunat pe taică-su, pe fratele său, pe verii lui... și după ce le-a povestit ce i se întâmplase, le-a cerut să se întâlnească toți, să-și mai aducă și alți prieteni și să meargă să-l bată pe M.M.” Întrucât prima întâlnire s-a amânat pentru a doua zi la terasa „E.F.”, „R.G. și-a sunat din nou rudele și le-a spus că întâlnirea a rămas stabilită pentru a doua zi și totodată au stabilit ca ei toți să se adune în față la piața de fiare... R.G. l-a mai sunat și pe D.G. și a cerut să se întâlnească pentru bătaie, iar acesta a fost într-un final de acord.” A mai contactat și o altă persoană solicitându-i acesteia „să trimită vreo zece băieți, toți bodyguarzi, iar aceștia să vină echipați cu bâte deoarece vrea să bată pe cineva.” În ziua faptei, martorul arată că „în jurul orei 13.00, mama m-a sunat și mi-a spus că așteaptă să se întâlnească cu toți cei pe care i-a sunat R.G.,... și să meargă să-l bată pe M.M. și pe prietenii lui.”

Martorul R.M. a subliniat că inculpatul R.G. este cel care a adunat mai multe rude pentru a participa la conflictul în cauză.

„R.G. l-a văzut bătut pe R., care i-a povestit cine l-a bătut. R.G. a adunat mai multe rude de-ale sale, respectiv tatăl său și fratele lui.”

S-a arătat că, în cursul cercetării judecătorești, acest martor a declarat că nu-și mai menține declarațiile date în faza de urmărire penală, întrucât a fost lovit în timpul anchetei.

Referitor la primul conflict ce a avut în data de 15 septembrie 2009, în care a fost implicat martorul a declarat că, în timp ce se afla cu socrul său A.E. într-un bar a fost lovit și sechestrat de către partea vătămată M.L., conflict pe care l-a adus la cunoștința părinților săi, R.M. și R.G.

A mai declarat martorul că a aflat de la mama sa R.M. că partea vătămată M.M. s-a dus în P-ța O., unde își desfășoară activitatea familia R. și a început să-i amenințe pentru a-i determina să-și retragă plângerea formulată la poliție împotriva părții vătămate.

În continuarea declarației, martorul a învederat că tatăl său, inculpatul R.G. a fost sunat de patronul barului, numitul M.R.N., care i-a propus să se întâlnească cu partea vătămată la restaurantul pe care acesta îl deținea.

Deși nu a participat la conflictul ce a avut loc între părțile vătămate și inculpați, martorul a aflat de mama sa R.M. că a avut loc o întâlnire între părțile vătămate și inculpați, iar părțile vătămate s-au manifestat violent în sensul că au aruncat cu sticle și bănci și nu cunoaște care a fost efectiv contribuția fiecărui inculpat.

Instanța a arătat că, referitor la declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul a precizat că nu-i aparține conținutul acesteia, fiind forțat de organele urmărire penală să declare o altă situație decât cea reală.

În ceea ce privește această declarație dată în fața instanței, Tribunalul a constatat că martorul nu a produs nici o dovadă plauzibilă din care să rezulte cele susținute în sensul că a fost bătut în timpul anchetei, astfel că declarația dată de martor în timpul urmăririi penale, imediat după conflict, în care a relatat cu lux de amănunte, atât conflictul din data de 15 octombrie 2009, cât și aspecte referitoare la participarea inculpaților în conflictul din data de 17 octombrie 2009, este cea care corespunde adevărului, în opinia instanței.

Din declarațiile martorilor M.R.N., C.C., I.S. referitoare la momentul premergător conflictului propriu-zis în care au fost implicate părțile vătămate și inculpații, Tribunalul a reținut că aceste declarații au confirmat prezența părților vătămate pe terasa patronată de martorul M.R.N., în așteptarea inculpaților.

Referitor la părțile vătămate, acești martori au declarat că aveau o atitudine calmă și nu au purtat asupra lor obiecte contondente.

Referitor la momentul propriu-zis declanșat dintre părțile vătămate și inculpați, Tribunalul a reținut că din declarația martorei A.A. rezultă că la data de 17 octombrie 2009, a văzut momentul sosirii inculpaților înarmați al declanșării atacului.

Din depoziția martorei A.A. a rezultat că în data de 17 octombrie 2009, s-a aflat în barul în care-și desfășura activitatea - terasa „E.F.” și a observat că în zonă au venit 3 autoturisme din care au coborât aprox. 10 persoane, au pătruns pe terasă și s-au luat la bătaie cu cei 4 clienți pe care-i avea la acel moment la o masă. A mai precizat martora că a observat că inculpații, în momentul în care au coborât din autoturisme aveau asupra lor o bâtă de basseball, iar în incidentul respectiv una dintre persoane a fost înjunghiată cu un cuțit, aspect de care a luat cunoștință în momentul încheierii conflictului. Tot din declarația aceleiași martore rezultă că o cunoștea pe una dintre persoanele care stătea la masă pe terasă, anterior izbucnirii conflictului.

Referitor la martorii M.R.C. și Ni., patronii terasei pe care a avut loc conflictul, martora a precizat că se aflau prezenți în bar în momentul incidentului însă nu a văzut dacă aceștia au intervenit în vreun fel în conflictul respectiv.

Din declarațiile martorului M.R.N. date în cursul procesului penal, Tribunalul a reținut că, anterior conflictului din data de 17 octombrie 2009, acesta a intermediat întâlnirea dintre părțile vătămate și inculpați, iar la data respectivă, în timp ce părțile vătămate așteptau venirea inculpaților a observat, fiind prezent în incinta terasei, cum s-a deschis geamul unui jeep și un individ a tras câteva focuri de armă dintr-un pistol cu aer comprimat în direcția terasei unde se aflau L. și ceilalți. În timp ce acesta trăgea focurile de armă, din mașini au început să coboare mai mulți indivizi având asupra lor bâte, furci, sabie, spray lacrimogen, topoare (...) și l-a văzut pe inculpatul R.D., care avea în mâini un topor.

Conform declarației date de același martor, inculpații care au coborât din autoturisme s-au repezit asupra părților vătămate, care la rândul lor se apărau cu băncile aflate pe terasă, dar au fost doborâți numeric și sub efectul spray-ului lacrimogen văzând că sunt copleșiți de situație, L. a căutat să iasă din ambuscada din terasă refugiindu-se în curtea unui bloc de vis-a-vis, lângă fast-food-ul D., fiind urmărit de întregul alai de atacatori cu armele ce le dețineau. Aici în curte a văzut pe geamul barului cum L. se lupta cu agresorii și era lovit, căzând jos.

Din declarația martorului M.R.N. a rezultat că, în data de 19 octombrie 2009, inculpatul R.R. i-a solicitat să organizeze o întâlnire între el și cei care participaseră la primul conflict în care fusese agresat fiul său. Astfel, a luat legătura cu persoanele care participaseră la primul conflict, respectiv M.L. și doi prieteni de-ai lui, respectiv P. și C., dar aceștia din urmă nu au venit pe terasa respectivă în momentul în care a venit M.L. Partea vătămată M.L. a fost însoțită de unchiul său, părțile vătămate M.M. și de M.M., iar la orele 15.45 au apărut și inculpații din familia R. cu mai multe autoturisme. Toate autoturismele au descins simultan și în acel moment au coborât inculpații, iar pe terasă a intrat R.G., care în prezent este decedat, urmat de inculpatul R.D. Referitor la ceilalți inculpați martorul a precizat că-i cunoaște din vedere și pe cei pe care i-a văzut la fața locului i-a recunoscut la organele de poliție. Martorul a declarat referitor la martorul R.G. că a împrăștiat gaz dintr-un spray profesional ce a fost găsit ulterior de organele de poliție și avea asupra sa o sabie, iar ceilalți inculpați erau înarmați cu cozi de lemn pentru topor. A mai precizat martorul că în momentul conflictului se afla în incinta locației și practic a observat toată activitatea inculpaților în măsura în care a mai putut face acest lucru după ce inculpatul R.G. a folosit sprayul paralizant. Referitor la inculpatul R.D. martorul a precizat că acesta s-a repezit la persoanele din grupul de pe terasă și l-a văzut lovind cu o coadă de topor pe care o avea în mână, iar pe inculpații R.S., D.G., R.A. și V.R.M. nu i-a observat în momentul conflictului deși este posibil ca aceștia să fi fost prezenți în momentul incidentului. Martorul a realizat descrierea persoanelor a căror prezență a observat-o la fața locului și a menționat că și celelalte persoane care i-au însoțit pe inculpații R.G. și R.D. le-au lovit pe părțile vătămate. Referitor la părțile vătămate M.L. și M.M. acesta a precizat că la rândul lor au luat niște bănci din incinta localului și le-au aruncat către inculpați.

Referitor la starea în care s-a aflat partea vătămată M.L. după conflict martorul a precizat că aceasta prezenta o despicătură în zona frunții și se plângea de o plagă înjunghiată în abdomen și în ceea ce privește părțile vătămate M.M. și M.M. nu a văzut în acel moment ce leziuni prezentau acestea, însă a constatat ulterior că părțile vătămate erau bandajate în zona capului, M.M., și a membrelor inferioare, M.M.

Tot referitor la părțile vătămate martorul a declarat că acestea nu au avut asupra lor obiecte contondente și ulterior a aflat că în sprijinul lor au fost și alte persoane în zonă, dar a căror prezență nu a observat-o martorul pe fereastră. Martorul a mai precizat că nu știe exact în ce moment a fost înjunghiată partea vătămată și este posibil ca persoana care purta cuțit și pe care a descris-o ca având 1,85 m înălțime să o fi lovit-o pe partea vătămată M.L.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.S., martorul a declarat că nu a observat prezența acestuia în acel colț de terasă unde fusese înghesuită partea vătămată și în afara faptului că a organizat întâlnirea între părțile vătămate și inculpați nu a cunoscut alte amănunte.

Instanța a reținut că, în cursul urmăririi penale, martorul l-a recunoscut pe inculpatul R.G. ca fiind unul dintre agresorii de pe terasă și referitor la participația acestuia a declarat că avea în mână un spray lacrimogen cu care a pulverizat în direcția victimelor, iar în cealaltă mână avea un obiect contondent.

Martorul a mai declarat că grupul a venit la terasă cu un autoturism marca M. argintiu, un jeep de culoare neagră, precum și cu un alt autoturism model mai vechi din care au coborât inculpații R.G. însoțit de tatăl său R.D. și de alte persoane.

Acesta a mai precizat că inculpații R.G. și R.D. au avut asupra lor bâte, săbii, topoare și un spray lacrimogen cu care au început să lovească victimele. La intrarea pe terasă, inculpatul R.G. a folosit asupra victimelor un spray lacrimogen.

Din declarațiile martorei N.E., date pe parcursul întregului proces penal, a rezultat că locuiește în zona în care a avut loc conflictul și a văzut pe fereastra apartamentului mai multe persoane ce aveau diferite obiecte contondente în mâini, pe terasa „E.F.”.

Din locuință, martora a perceput că umbrelele de pe terasă au fost răsturnate, iar la un moment dat, a observat o persoană de sex masculin ce se oprise lângă un stâlp era lovită de alte persoane cu bâte în zona umărului și a feței și ulterior, această persoană lovită, a reușit să fugă, fiind urmărită de agresorul său. Martora a mai observat mai multe persoane care au coborât din autoturisme care staționau în zonă și au procedat la urmărirea persoanei ce fusese anterior lovită.

În cursul urmăririi penale martora a recunoscut-o pe acea persoană care era liderul grupului de atunci, în persoana inculpatului R.D., ca fiind cel care a coordonat acțiunea agresorilor. Referitor la acest inculpat a mai declarat că pe parcursul conflictului a rămas pe stradă strigând către cei care-l însoțeau și reproșându-le că nu pot prinde pe nimeni și totodată dând indicații spre cine să se îndrepte.

Referitor la persoana care primea lovituri în zona umărului și a capului, martora a declarat că a observat momentul în care aceasta s-a dezechilibrat puțin, din cauza amețelii, după care a fugit.

Tot din declarația martorei a mai rezultat că la momentul respectiv a observat în zonă și prezența a două persoane de sex feminin care la un moment dat s-au urcat într-unul din autoturismele staționate în zonă și în care urcaseră anterior și o parte din celelalte persoane participante la conflict. Deși a sesizat prezența acestor persoane de sex feminin, martora nu a reținut semnalmentele acestora, iar în finalul declarației a precizat că nu a văzut cuțite, topoare sau furci.

Martora N.E. a mai precizat că „înainte de a izbucni conflictul, atenția i-a fost atrasă de un grup de 4-5 bărbați pe care nu i-a mai văzut până atunci, care nu păreau să aibă vreun rost anume în zonă, dar păreau să fie interesați de terasa unde a avut loc bătaia. Dintre aceștia martora l-a indicat din planșa foto pe inculpatul R.D. ca fiind persoana care a coordonat întreaga acțiune a inculpaților.

Din declarația martorului M.R.M. a rezultat că la momentul conflictului ce a avut loc între părțile vătămate și inculpați, fiind prezent pe terasă, a observat cum din autoturismele ce veniseră în zonă coboară cei din grupul inculpaților înarmați cu bâte, topoare, furci, săbii și spray-uri.

Din declarația martorului M.R.M. a rezultat că în data de 15 septembrie 2009 a fost prezent în incinta terasei pe care o deține când a avut loc întâlnirea dintre inculpații R.G., R.D. și părțile civile M.L. și M.M. și încă o persoană de sex masculin pe care nu o cunoaște. Înainte de această întâlnire, între fiul inculpatului R.G. și partea vătămată M.L. avusese loc un conflict în care fusese implicat numitul R.R.

Referitor la conflictul ce a avut în data de 17 octombrie 2009, martorul a declarat că l-a văzut pe inculpatul R.G. în timp ce a coborât dintr-un autoturism, iar la fața locului au venit încă 2 autoturisme însă nu i-a văzut pe ocupanții acestora.

A mai precizat martorul că nu a văzut să fi existat o discuție între inculpați și părțile vătămate, conflictul a început în mod spontan, după ce inculpatul R.G. a folosit un spray paralizant, iar pe terasă au apărut și celelalte persoane din autoturisme (aprox. 8-10 persoane) care le-au lovit pe părțile vătămate cu obiecte contondente.

Martorul nu a precizat însă care dintre aceste persoane a deținut astfel de obiecte și nici dacă toate le-au lovit pe părțile vătămate. A mai observat martorul că părțile vătămate nu i-au lovit pe inculpați, ci, doar la un moment dat, partea vătămată M.L. s-a apărat cu o bancă și ulterior, partea vătămată M.M. a părăsit terasa prin partea dreaptă, iar părțile vătămate M.L. și M.M. prin partea stângă, fiind urmăriți de inculpați în continuare. A aflat ulterior, martorul de la partea vătămată M.L. că a fost înjunghiată, dar aceasta nu i-a comunicat și numele persoanelor care a lovit-o cu cuțitul.

Referitor la relațiile pe care le are cu părțile vătămate și inculpații, martorul a precizat că s-a aflat în relații de prietenie cu părțile vătămate și în relații de amiciție cu inculpatul R.D. și a discutat cu părțile vătămate înainte de conflict. Aceștia i-au comunicat că-i așteaptă pe inculpați pentru a discuta referitor la un conflict anterior în care fusese implicat R.R.

Referitor la primul conflict în care a fost implicat R.R. martorul a declarat că a fost sunat de partea vătămată M.L. care i-a comunicat că se află într-un bar și are discuții contractorii cu R.R., iar el s-a oferit să-l ajute pe partea vătămată M.L. și s-a deplasat la fața locului însă R.R. nu mai era acolo.

Tot cu privire la acest prim conflict martorul a declarat că numitul R.R. s-a întors în bar cu mai multe persoane de sex masculin și a început scandalul cu M.L.

Referitor la cel de-al doilea conflict ce a avut loc între părțile vătămate M.M., M.M. și M.L. și inculpați, martorul a învederat că părțile vătămate au fost însoțite de aprox. 6-7 persoane însă aceștia au rămas în afara terasei la o distanță de 30-40 m. A mai declarat martorul că nu a observat să fi fost aruncate sticle și pahare de pe terasă, afirmând că pe inculpații D.G., V.R.M. nu îi cunoaște, iar pe inculpatul R.A. nu l-a văzut pe terasă.

Prima instanță a reținut că participația inculpatului R.S. la conflict este confirmată și de martorii R.M., A.C.N., în declarațiile date în cursul urmăririi penale în care precizează că au aflat de la inculpatul R.G. despre conflictul ce s-a desfășurat pe terasa „.E.F.” la care au participat inculpații R.G., R.S., D.G. și V.R.M.

Totodată, inculpatul R.S. a recunoscut că la un moment dat s-a luptat cu partea vătămată M.L. care luase o bancă din barul respectiv și a aruncat-o în direcția sa și când a văzut un briceag pe jos, pe care l-a ridicat și în scopul de a se apăra, a lovit-o pe partea vătămată în picior, în zona inghinală.

Și inculpatul D.G. a confirmat în declarațiile date în cursul procesului penal, prezența și implicarea efectivă a inculpatului R.S. care a avut în acele momente asupra o baionetă.

S-a arătat că în cursul cercetării judecătorești inculpatul R.A. nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată declarând că nu a participat la conflictul ce a avut loc între părțile vătămate și ceilalți inculpați și că a aflat de conflictul inițial de a avut loc între R.R. și partea vătămată, de la R.R.

Deși inculpatul nu a recunoscut infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză în cursul procesului penal, au demonstrat prezența inculpatului R.A. și totodată implicarea lui efectivă în conflictul în care cele trei părți vătămate au fost lovite.

Prezența inculpatului pe terasa respectivă a fost confirmată de părțile vătămate M.L. și M.M.. Astfel, partea vătămată M.L. a declarat, în cursul cercetării judecătorești, că l-a indicat în cursul urmăririi penale pe inculpatul R.A. ca fiind persoana care a participat la conflict. Deși partea vătămată a arătat că la momentul când a efectuat recunoașterea nu a fost foarte sigur cu privire la prezența inculpatului R.A. acest lucru este posibil să se datoreze aspectului că din autoturismul cu care veniseră inculpații au coborât aprox. 15 persoane înarmate care au atacat-o atât pe partea vătămată M.L., cât și pe celelalte părți vătămate, iar pe terasa respectivă s-a creat o învălmășeală de nedescris și un adevărat măcel, conform celor declarate de părțile vătămate. Cert este, a arătat instanța, că din aceleași declarații ale părților vătămate rezultă că toate persoanele care coborâseră din autoturism, au atacat-o atât pe partea vătămată M.L., cât și pe părțile vătămate M.M. și M.M.

Aceste aspecte au fost confirmate și de partea vătămată M.M. care a declarat că inculpatul R.A. a fost prezent la locul incidentului și acesta l-a lovit atât pe el, cât și pe celelalte două părți vătămate M.M. și M.L.

Partea vătămată M.M. a declarat de altfel că a fost lovită și de ceilalți inculpați respectiv inculpații D.G., R.G. și R.D. cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor (coadă de târnăcop, furcă). Partea vătămată a mai precizat că și după incident a fost amenințată de către inculpați și de frica acestora a refuzat internarea întrucât la spitalul unde i se acordaseră îngrijiri medicale, inculpații au trimis alte persoane pentru a profera amenințări la adresa lui.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată M.M. I-a recunoscut din planșa foto pe inculpatul R.A., arătând că acesta făcea parte din grupul de atacatori și că în timpul conflictului, acesta l-a înțepat de mai multe ori cu o furcă în zona brațului drept și în zona șoldului stâng. Aspectele ce rezultă din declarația acestei părți vătămate sunt confirmate și de actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. din care rezultă că aceasta a fost diagnosticată la Spitalul de Urgență cu: „agresiune, TCC minor nivel zero; plagă contuză medio frontală; GCS 15; contuzie antebraț drept, contuzie gambă dreapta, contuzie toraco-abdominală. S-au mai constatat contuzii în zona genunchiului stâng și plăgi înțepate la nivelul antebrațului drept.”

Totodată, cu prilejul percheziției efectuată la domiciliul inculpatului R.A., organele de urmărire penală au descoperit un cuțit rabatabil de mari dimensiuni cu două lame, o furcă, precum și alte arme. Cuțitul respectiv a fost indicat dintr-un grup de obiecte de către partea vătămată M.L., care a observat că o astfel de armă s-a deschis în fața sa în timpul agresiunii, dar după ce fusese înjunghiat de inculpatul R.G. Totodată, din interceptările convorbirilor telefonice rezultă cum inculpatul R.A. (unchiul lui R.R.L.) a participat la agresarea părții vătămate M.L., aceste aspecte rezultând din următoarele: „A., unchiul lui R... cică unchiul ăsta a lui R. l-a bătut pe ăla, dar l-a judecat, cică l-a pus în genunchi că nici în genunchi nu putea să stea. I-a zis: „Mai bați mă pe nepotul meu? ÎI mai bați mă pe nepotul meu?” și-i dădea. Dar el: „Nu, nu!” făcea... A., din piață.”

Și partea vătămată M.M. a confirmat că, în timp ce stătea pe terasa „E.F.”, când au apărut toți inculpații trimiși în judecată și având asupra lor obiecte contondente, au atacat-o atât pe ea, cât și pe celelalte două părți vătămate.

Partea vătămată a declarat că nu a putut reține la acel moment fizionomiile inculpaților, însă, în opinia instanței, acest aspect se datorează învălmășelii create de atitudinea violentă a inculpaților.

Totodată, din declarația dată de inculpatul D.G. în cursul urmăririi penale, a rezultat că partea vătămată și alte persoane care se aflau pe terasă au aruncat cu sticle către inculpații R.G. și R.A., iar după ce partea vătămată a reușit să scape din grupul agresorilor, aceasta a fost urmărită de inculpatul R.A.

Și din declarațiile martorilor M.R.M., I.S.C., M.N., T.S., C.C., M.R.N., F.I., N.E. date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești a rezultat prezența pe terasa respectivă a mai multor persoane înarmate cu diferite obiecte contondente, care au procedat la lovirea părților vătămate.

Cu privire la vinovăția inculpatului D.G., Tribunalul a reținut că aceasta rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal. Astfel din declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale a rezultat că s-a implicat în agresiunea care a avut loc pe terasa „E.F.”, că a fost lovit de unchiul lui M.M. (partea vătămată M.M.) și l-a lovit la rândul său pe acesta cu pumnul, iar în timpul desfășurării evenimentelor l-a văzut pe inculpatul R.G. și R.S. care avea asupra sa o baionetă.

Referitor la inculpatul R.A., care avea în mână o bâtă, inculpatul a precizat că l-a văzut urmărind-o pe partea vătămată M.L. în timp ce fugea îndreptându-se spre un gang pentru a scăpa de grupul agresorilor.

Și în cursul cercetării judecătorești, acesta a declarat că a acceptat să vină la terasa unde se aflau părțile vătămate la solicitarea inculpatului R.G. și a coborât din autoturismul cu care venise pentru a discuta referitor la conflictul anterior în care fusese implicat R.R. însă nu a avut asupra sa nici un obiect contondent. Inculpatul a mai precizat că în momentul în care a coborât din autoturism, partea vătămată M.M. s-a apropriat de el și a văzut că prezenta urme de sânge în zona frunții. Deși inculpatul a intenționat să o lovească pe partea vătămată M.M., s-a răzgândit deoarece privirea din ochii acestuia l-a speriat foarte tare.

Prezența inculpatului pe terasa unde a avut loc conflictul a fost confirmată și de inculpatul R.G. în declarațiile date, care a precizat că l-a văzut în momentul în care a coborât din autoturism însă nu cunoaște dacă a lovit pe cineva.

Și inculpata V.R.M. a confirmat că inculpatul D.G., concubinul său, a acceptat să meargă la locul de întâlnire cu părțile vătămate în scopul de a participa la medierea conflictului ce avusese loc între partea vătămată M.L. și R.R.

Totodată, partea vătămată M.M., în declarațiile date în cursul procesului penal a relevat că, în timp ce se afla pe terasa „E.F.” și stătea la o masă, au apărut inculpații din autoturisme, însoțiți și de alte persoane, având asupra lor obiecte contondente.

A observat partea vătămată că inculpații R.S. și R.G. aveau asupra lor spray-uri paralizante și săbii și precizează că a fost lovită de către inculpatul D.G., în picior, cu o coadă mare de târnăcop, iar cu furca a fost înțepat în mână, abdomen și testicul.

Totodată, din declarațiile date de partea vătămată M.M. în timpul procesului penal, acesta a învederat că în timp ce stătea pe terasa „E.F.” au apărut toți inculpații și a fost lovită de inculpații R.G. și R.D. în zona spatelui cu partea metalică a unui topor. De asemenea, în cursul urmăririi penale, partea vătămată M.M. l-a recunoscut pe inculpatul D.G. ca fiind persoana care, în timp ce era bătută pe terasă, a lovit-o cu un par peste picioare. Totodată, martorul C.C. care a acceptat, la rugămintea părții vătămate să o însoțească la data de 17 octombrie 2009 la terasa „E.F.”, rămânând în apropierea acesteia, a declarat că mai multe persoane având asupra lor obiecte contondente, au descins din autoturisme, au pătruns pe terasă și le-au agresat pe părțile vătămate.

În cursul urmăririi penal, martorul C.C.T. a procedat la recunoașterea inculpatului D.G., despre care a arătat că a făcut parte din grupul agresorilor de pe terasă, fiind unul din cei care au lovit-o pe partea vătămată M.M.

Totodată, din interceptările telefonice a reieșit apartenența inculpatului D.G. la grupul agresorilor aflat pe terasă, după cum urmează: „I-a rupt mâna. Are mâna în ghips. L-a bătut R., soția lui D.G., cică, numai cu bâtă din aia mare. A dat în el! Că a crezut că vrea să se dea la D.G. Se uita pe D.G. Nu știu dacă-l știi pe D.G., e gras așa, are burta mare.”

Și martorii R.R.L., A.C.N. au învederat că D.G. a făcut parte din grupul agresorilor, ca și inculpata V.R.M.

Totodată, martorii B.M., T.S., A.A., C.I., P.T., F.I., M.R.N., N.E. au confirmat prezența inculpaților pe terasa respectivă având asupra lor obiecte contondente și agresarea părților vătămate.

Unii dintre acești martori le-au văzut pe părțile vătămate, atât în timpul conflictului, cât și după arătând că acestea prezentau leziuni în diferite zone ale corpului.

Prima instanță a constatat că vinovăția inculpatei V.R.M. a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Din declarația inculpatei V.R.M., dată în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că, în data de 17 octombrie 2009, împreună cu soțul său, inculpatul D.G., s-au deplasat în zona terasei „E.F.”, unde acesta din urmă a coborât din autoturism și a rămas la o distanță de aproximativ 1 m de aceasta încercând să aplaneze conflictul care era deja în desfășurare.

A mai declarat inculpata că la un moment dat, a coborât și ea din autoturism doar pentru a-l scoate pe soțul său din zona de conflict și a observat că inculpatul D.G. era lovit de partea vătămată M.M. cu pumnul în bărbie.

În finalul declarației, inculpata a precizat că atât ea cât și soțul său, inculpatul D.G., au acceptat să meargă la terasa „E.F.” numai cu ideea de a media conflictul ce avusese loc anterior între partea vătămată M.L. și nepotul inculpatului R.G., R.R., și nu cu intenția de a lovi pe cineva și a se implica efectiv în incidentul declanșat între părțile vătămate și inculpați.

Instanța de fond a apreciat că poziția inculpatei de nerecunoaștere a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată reliefată de declarațiile acesteia a fost contrazisă de probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Astfel, s-a reținut că, în primul rând, prezența inculpatei în locul conflictului a fost confirmată chiar de concubinul acesteia, inculpatul D.G., care a arătat că inculpata V.R.M. l-a însoțit la locul conflictului, însă a rămas în autoturismul cu care veniseră, împreună cu fiica lor minoră.

Totodată, martorul R.M., în cursul urmăririi penale, a declarat că a aflat de inculpata V.R.M. despre conflictul ce avusese loc anterior între partea vătămată M.L. și R.R. și, totodată, aceasta i-a relatat că ulterior, între aceeași parte vătămată și inculpații R.G., R.S., D.G. a avut loc un alt conflict la care a participat și ea.

Din interceptările convorbirilor telefonice a rezultat cum inculpata V.R.M. (concubina inculpatului D.G.) este cea care a agresat-o pe partea vătămată M.M., după cum urmează: „Se uita și în stânga și în dreapta. Și când l-a văzut R., a zis să nu-i dea vreuna lui D.G., știi? Și când l-a văzut așa, a rupt parul pe el”. „I-a rupt mâna. Are mâna în ghips. L-a bătut R., soția lui D.G., cică numai cu bâtă din aia mare. A dat în el! Că a crezut că vrea să se dea la D.G.. Se uita pe D.G.. Nu știu dacă-l știi pe D.G., e gras așa, are burta mare.”

Partea vătămată M.M. a confirmat prezența la fata locului a unei persoane de sex feminin, cu părul roșcat, însă nu poate preciza dacă aceasta este inculpata V.R.M.

Totodată, martora N.E. a confirmat, la marginea terasei unde a avut loc conflictul, prezența a două persoane de sex feminin care la finalul conflictului s-au urcat într-un autoturism în care s-au urcat și o parte dintre persoanele participante la conflict. Deși martora N.E. nu a reținut semnalmentele acestor persoane, a precizat că erau tinere.

Din declarația martorului R.R.L. a rezultat că după 2 zile de la scandalul ce a avut loc între părțile vătămate M.M., M.M. și M.L. și inculpați s-a întâlnit cu sora sa, R.G., care i-a povestit că la bătaia respectivă a fost și soția inculpatului D.G., inculpata V.R.M., iar aceasta a încercat să o lovească pe partea vătămată M.M. cu o bâtă, dar acesta a parat lovitura cu brațul, care i-a fost rupt.

A mai constatat instanța că, din declarația martorei A.C.N. a rezultat că a aflat de la inculpatul R.G., în urma discuțiilor purtate în casă, despre conflictul în care a fost implicat împreună cu coinculpații, arătând că inculpatul R. i-a relatat modalitatea în care s-a desfășurat conflictul cu părțile vătămate, făcând precizarea că a fost prezentă și inculpata V.R.M., concubina inculpatului D.G.

Aceste aspecte, a arătat instanța, au fost confirmate și de actele medicale privind partea vătămată M.M. din care a rezultat că aceasta a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009, prin lovire cu corp dur. Din certificatul medico-legal a mai rezultat că: „evaluarea medico-legală a gravității leziunilor traumatice se poate aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale, cu diagnosticul de contuzie antebraț stâng și umăr drept, pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificație medico-legală, în absența unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită”.

Instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului R.D. a rezultat, de asemenea, din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Poziția inculpatului în cursul procesului penal a fost una de nerecunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul a învederat în declarațiile date că a fost prezent la locul unde a avut loc conflictul și le-a văzut pe părțile vătămate și pe inculpați când se loveau reciproc. A mai precizat inculpatul că, de fapt, conflictul a avut loc între inculpatul R.S. și R.G. și părțile vătămate și nu a recunoscut că i-a instigat pe acești inculpați să exercite acte de violență asupra părților vătămate, arătând că dimpotrivă el a vrut să-i scoată din conflict pe inculpați.

S-a apreciat că probele administrate în cauză au demonstrat contrariul celor susținute de acest inculpat și a confirmat prezența și implicarea sa efectivă în conflictul ce a avut loc pe terasa „E.F.”.

Din declarațiile și recunoașterile efectuate de către părțile vătămate M.L., M.M., M.M., coroborate cu declarațiile și recunoașterile martorilor M.R.M., C.L.T., M.R.N. și N.E. rezultă că inculpatul R.D. a transmis și a dat indicații celorlalți inculpați, coordonându-i în exercitarea actelor de violență asupra părților vătămate în scopul suprimării vieții acestora, pentru ca părțile vătămate să fie împiedicate a fugi sau a primi ajutor.

Astfel, în declarațiile date partea vătămată M.M. a învederat că la momentul conflictului a fost lovit de către inculpatul R.D. cu partea metalică a unui topor în zona spatelui, în urma cărora a suferit mai multe echimoze și totodată a rămas cu sechele de natură psihică pentru care urmează un tratament de specialitate.

Și partea vătămată M.M. a confirmat prezența inculpatului R.D. la locul incidentului și acțiunea violentă a acestuia, partea vătămată arătând că a fost lovită de către inculpat, pe spate, cu muchia toporului.

Partea vătămată M.L. în declarația dată în data de 21 septembrie 2010, în urma reunirii cauzelor a precizat că în mod cert a fost prezent și inculpatul R.D. la momentul când a avut loc conflictul însă nu mai poate preciza dacă a fost lovit și de către acesta.

Din declarațiile date și recunoașterile efectuate de martora N.E. a rezultat că aceasta îl recunoaște pe R.D. ca fiind cel care a coordonat acțiunea agresorilor. Despre activitatea acestuia, martora declara ca pe parcursul conflictului a stat pe stradă și striga către cei care-l însoțeau, reproșându-le că nu pot prinde pe nimeni și indicându-le spre cine să se îndrepte. În momentul în care un autoturism al agresorilor, marca D. de culoare roșie, a părăsit piața, a comandat grupului să se urce în mașini și au plecat cu toții. Martora a observat un bărbat care nu a participat activ la bătaie, pe care ulterior l-a recunoscut ca fiind inculpatul R.D., dar părea să-i coordoneze pe toți agresorii. Astfel, pe toată durata conflictului individul respectiv striga la toți agresorii, cerându-le să se miște mai repede și reproșându-le faptul că nu sunt în stare să-l prindă pe bărbatul cu geacă portocalie, respectiv partea vătămată M.L., iar după plecarea autoturismului marca D., le-a cerut celor cu bâte să se urce în mașini, iar aceștia au executat imediat comanda dată de inculpatul R.D., s-au urcat în mașini și au părăsit imediat zona.”

Din declarația martorului M.R.N. a rezultat că la data de 17 octombrie 2009, se afla pe terasa pe care o patronează unde părțile vătămate M.M., M.M. și M.L. îi așteptau pe inculpați pentru a discuta cu privire la conflictul în care fusese implicat R.R., și au observat că la un moment dat au apărut inculpații din familia R. care au coborât din trei autoturisme, iar pe terasă au pătruns inculpații R.G. și R.D. Referitor la inculpatul R.G., acesta a precizat că acesta deținea un spray paralizant și o sabie, iar ceilalți inculpați aveau asupra lor cozi de lemn pentru topor, iar pe inculpatul R.D. l-a văzut cum s-a repezit la persoanele ce stăteau pe terasă și le-a lovit cu o coadă de topor pe care o avea în mână.

S-a menționat că, totodată, în cursul urmăririi penale, martorul M.R.N. l-a recunoscut pe inculpatul R.D. ca fiind cel care a coordonat acțiunea agresorilor, ca și martorul R.R.L. care a învederat în declarațiile date în cursul urmăririi penale că inculpatul R.D. a făcut parte din grupul agresorilor. Acesta a mai afirmat că, din câte cunoaște: „la asemenea scandaluri, ai noștri iau la ei bâte, săbii, topoare, spray-uri, precum și mai multe baionete, pe care le cumpără din piață”.

Din declarația martorului R.M. a rezultat că inculpata V.R.M. i-a povestit despre conflictul ce a avut loc între părțile vătămate și inculpați afirmând că în această altercație, au participat inculpații R.G., R.S., D.G., R.D. și V.R.M.

Referitor la comportamentul inculpaților, martorul a mai declarat că în trecut, inculpații R.G., R.S., D.G., R.D., au fost implicați în mai multe scandaluri, în care au folosit bâte, topoare, săbii și cuțite și au fost rănite mai multe persoane.

De asemenea, din procesul-verbal de percheziție întocmit cu prilejul efectuării percheziției la domiciliul inculpaților R.D. și R.S. a rezultat că s-au găsit mai multe obiecte contondente și numeroase cuțite de diferite dimensiuni.

În ceea ce-i privește pe toți inculpații, Tribunalul a reținut că, după conflict, aceștia au continuat să le amenințe pe părțile vătămate, unii dintre ei sustrăgându-se de la urmărirea penală.

Din listing-urile convorbirilor telefonice purtate în perioada 17-19 octombrie 2009 a rezultat că, după momentul săvârșirii faptei, între inculpatul R.G. și partea vătămată M.M. (și alte persoane din anturajul său) s-au purtat mai multe convorbiri.

Din interceptările convorbirilor telefonice au rezultat cum, în ziua următoare comiterii faptei, inculpatul R.G. a procedat la amenințarea telefonică a părților vătămate M.L. și M.M. și totodată povestește unui interlocutor ce a făcut.

Din acestea rezultă că inculpatul R.G. a amenințat-o pe partea vătămată M.M. căreia i-a spus: „O să te pun în coșciug, te trimit la T., la cimitir, fraiere!”

De asemenea, inculpatul R.G. a amenințat-o pe partea vătămată M.L. căreia i-a transmis: „Să-ți pregătesc coșciugul că te mai iau încă o dată.”

Instanța a reținut că, în cursul urmăririi penale, inculpații au încercat direct sau indirect să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor persoane, în sensul de a determina o persoană care nu are legătură cu săvârșirea faptei să-și asume în mod mincinos comiterea acesteia în fața organelor de urmărire penală. Într-o convorbire telefonică se arată: „A vorbit... A zis așa: Dacă azi nu s-o putea, clar noi zicem că rezolvăm. Pe toate căile... în caz că nu se rezolvă, auzi... Dar lasă, mă, că nu mai zic eu... A vorbit cu cineva și se rezolvă altfel. Se duce și spune: Da, eu am dat, eu l-am bătut, eu cutare... Băiatul lui A. Adică, spune adevărul, că el a fost, că el a dat, că el l-a tăiat.”

În declarațiile sale, partea vătămată M.M. a arătat că „În data de 18 octombrie 2009, la ora 09.00, m-a sunat R.G. care mi-a spus că după mine urmează vărul meu și unchiul meu. În data de 21 octombrie 2009, R.G. m-a sunat din nou și mi-a propus o sumă de bani pentru a nu depune plângere.”

Prima instanță a arătat că inculpații R.S. și R.D. s-au sustras urmăririi penale, din cercetări (declarații, convorbiri telefonice, etc.) rezultând că, deși știau că sunt căutați de organele de urmărire penală, s-au ascuns la rude sau cunoștințe la adrese neidentificate, schimbând deseori locațiile. Cei doi inculpați au fost arestați în lipsă.

Aceleași probe, a aprecizat instanța, administrate în cauză, au demonstrat cu prisosință vinovăția inculpatului R.G. în raport cu toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, referitor la faptele inculpatului R.S., instanța a considerat că au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. constând în aceea că, împreună cu alți inculpați a atacat și agresat pe părțile vătămate M.L. și M.M. cu intenția de a le suprima viața; a lovit-o cu o sabie într-o zonă corporală vitală pe partea vătămată M.M., cu intenția de a-i suprima viața, și în același context partea vătămată M.L. a suferit leziuni în zone corporale vitale.

Referitor la cererea inculpatului R.S. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., Tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință că inculpatul le-a agresat pe părțile vătămate M.L. și M.M. cu intenția de a le ucide și, totodată, a lovit-o cu o sabie, într-o zonă vitală pe partea vătămată M.L., provocându-i leziuni grave, partea vătămată M.M. suferind, în aceleași împrejurări, leziuni în zone corporale vitale.

S-a arătat că în practica judiciară s-a statuat că intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului, care în majoritatea cazurilor, au evidențiat poziția psihică a făptuitorului. Astfel, intenția de ucide rezultă din multitudinea loviturilor aplicate în zonele vitale ale corpului, perseverența în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap, lovirea cu intensitatea a unei persoane cu intensitate cu cuțitul în piept.

În speță, Tribunalul a constatat că intenția inculpatului de a suprima viața victimelor a rezultat din atitudinea violentă a inculpatului, din modalitatea în care a acționat având asupra sa obiecte apte, prin natura lor de a ucide, precum și în raport de zonele corporale vitale în care au fost lovite părțile vătămate M.L. și M.M.

Chiar dacă una dintre persoane - partea vătămată M.M. - a suferit leziuni care nu i-au pus viața în primejdie, loviturile repetate au vizat zone vitale ale corpului, astfel că ambele fapte, a considerat instanța, reflectă clar intenția de a ucide. Rezultatul diferit al loviturilor s-a datorat întâmplării și nu voinței inculpatului. Semnificativ este faptul că inculpații au lovit în mod repetat cu armele menționate, la întâmplare (ca argument se pot reține multiplele lovituri de intensități diferite suferite de părțile vătămate în diferite zone corporale), în contextul aceluiași conflict.

S-a subliniat că, în practică, s-a decis că a existat tentativă de omor chiar dacă leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viața acesteia, atâta vreme cât, în raport cu regiunea anatomică vizată, cu obiectul folosit și cu intensitatea loviturii, s-a apreciat ca inculpații au prevăzut că, în urma acțiunilor lor, partea vătămată ar putea să moară și a acceptat acest rezultat.

Din mijloacele de probă administrate în cauză, Tribunalul a considerat că rezultă indubitabil că inculpații au participat la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. în calitate de coautori, indiferent de actele concrete săvârșite de fiecare dintre ei. Inculpații au avut asupra lor instrumente apte să ucidă, cu care au aplicat părților vătămate lovituri numeroase și puternice în zone vitale. Au avut încă de la început reprezentarea faptului ca aceste instrumente vor fi folosite la agresarea părților vătămate. Caracterul leziunilor suferite de părțile vătămate (leziuni numeroase, eterogene, haotice, dispuse pe întreaga suprafață a corpului, de intensitate/gravitate diferite) indică acțiunea concomitentă a mai multor autori.

Participanții au acționat simultan, cu aceeași intenție și completându-se unul pe altul. Fiecare a acționat conștient că participă ca autor în comun cu ceilalți la producerea rezultatului (coordonare/cooperare sub aspect material și intelectual).

S-a arătat că, acționând cu intenția de a ucide și în legătură nemijlocită cu acțiunile celorlalți, chiar cei care nu au aplicat părților vătămate lovituri care să ducă la punerea vieții în pericol, au contribuit, implicit, la reducerea posibilităților acestora de a se apăra sau de a veni una în ajutorul celeilalte, la slăbirea forțelor fizice și psihice ale părților vătămate, la excluderea posibilităților de rezistență sau de fugă. Actele de executare ale fiecărui inculpat s-au integrat în ansamblul celor comise de ceilalți, în practica judiciară s-a arătat că, în această situație, toți sunt coautori, chiar dacă numai unul dintre ei a aplicat lovitura care a condus la punerea în primejdie a vieții.

Pentru infracțiunea săvârșită instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, împreună cu mai multe persoane, acționând asupra mai multor părți vătămate cu intenția de a le suprima viața, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are loc de muncă, a absolvit 4 clase. Tribunalul a avut în vedere și atitudinea oscilantă referitoare la fapta pentru care a fost trimis în judecată.

- complicitate la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care instanța a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen. la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reținută în rechizitoriu.

Referitor la această infracțiune s-a reținut în sarcina inculpatului că a săvârșit acte decomplicitate materială și morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta a desfășurat acte de agresiune asupra părții vătămate M.M. Din actele medicale depuse de această parte vătămată, respectiv din certificatul medico-legal a rezultat că „numitul M.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu un corp dur”. Evaluarea medico-legală a leziunilor traumatice s-a putut aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că diagnosticul „contuzie antebraț stâng și umăr drept” pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificație legală în absența unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită.

Prin urmare, a reținut instanța, actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. au atestat că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare cel mult 20 de zile, astfel că fapta inculpatului se încadrează în dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. și nu ale art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen., astfel cum a fost reținută în rechizitoriu.

Pentru infracțiunea săvârșită instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, prin acte de complicitate materială și morală constând în acte de ajutor dat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta desfășura actele de agresiune asupra părții vătămate M.M. Totodată, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv poziția oscilantă manifestată pe parcursul procesului penal, lipsa unui loc de muncă.

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. constând în aceea că a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică.

Pentru această infracțiune instanța a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, constând în acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică.

- art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011, constând în aceea că a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-a tulburat ordinea și liniștea publică.

Referitor la această infracțiune, pentru toți inculpații, Tribunalul a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 astfel cum a fost reținută în rechizitoriul Parchetului întrucât, deși această lege era în vigoare la momentul sesizării instanței, ulterior la data de 31 ianuarie 2011, a fost republicată în M. Of., Partea I, nr. 77, iar art. 11 alin. (1) a fost renumerotat. În prezent infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se regăsește în alin. (2) alin. (1) pct. 1 care prevede că se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă: „portul fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, pumnalului, șișului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate, anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe baza de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice”. Tribunalul nu a reținut dispozițiile art 13 C. pen. întrucât textele de lege atât cel anterior, cât și cel republicat nu au suferit modicări cu privire la conținutul infracțiunii sau la limitele de pedeapsă.

Și pentru această infracțiune instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție la individualizarea căreia a avut în vedere pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, constând în deținerea fără drept de arme în locuri și împrejurări în care s-a pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-a tulburat ordinea și liniștea publică. Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului respectiv, atitudinea oscilantă manifestată în cursul procesului penal, dar și aspectul că nu are ocupație și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Referitor la faptele inculpatului R.A., instanța de fond a reținut că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. constând în aceea că, împreună cu alți inculpați au atacat și agresat pe părțile vătămate M.L. și M.M. cu intenția de a le suprima viața; a lovit-o cu o sabie într-o zonă corporală vitală pe partea vătămată M.L., cu intenția de a-i suprima viața și în același context a lovit-o pe partea vătămată M.M. cu o furcă.

Referitor la cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului R.A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., Tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință, că inculpatul le-a agresat pe părțile vătămate M.L. și M.M. cu intenția de a le ucide și, totodată, a lovit-o cu un corp contondent, într-o zonă corporală vitală, pe partea vătămată M.L. În același context a lovit-o pe partea vătămată M.M. cu o furcă.

În practica judiciară, a arătat instanța, s-a statuat că intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului, care în majoritatea cazurilor, evidențiază poziția psihică a făptuitorului. Astfel, intenția de a ucide rezultă din multitudinea loviturilor aplicate în zonele vitale ale corpului, perseverența în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap, lovirea cu intensitatea a unei persoane cu intensitate cu cuțitul în piept.

În speță, instanța a reținut că intenția inculpatului de a suprima viața victimelor a rezultat atât din atitudinea violentă a inculpatului, cât și din modalitatea în care a acționat având asupra sa obiecte apte, prin natura lor de a ucide, precum și ținând cont de zonele corporale vitale în care au fost lovite părțile vătămate M.L. și M.M.

Chiar dacă una dintre persoane - partea vătămată M.M. - a suferit leziuni care nu i-au pus viața în primejdie, loviturile repetate au vizat zone vitale ale corpului, ambele fapte reflectând astfel clar intenția de a ucide. Rezultatul diferit al loviturilor se datorează întâmplării și nu voinței inculpatului. Semnificativ este faptul că inculpații au lovit în mod repetat cu armele menționate, la întâmplare (ca argument se pot reține multiplele lovituri de intensități diferite suferite de părțile vătămate în diferite zone corporale), în contextul aceluiași conflict.

Instanța a ratat că, în practică, s-a decis că există tentativă de omor chiar dacă leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viața acesteia, atâta vreme cât, în raport cu regiunea anatomică vizată, cu obiectul folosit și cu intensitatea loviturii, s-a apreciat că inculpații au prevăzut că, în urma acțiunilor lor, partea vătămată ar putea să moară și a acceptat acest rezultat.

Tribunalul a reținut că, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpații au participat la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. în calitate de coautori, indiferent de actele concrete săvârșite de fiecare dintre ei. Inculpații au avut asupra lor instrumente apte să ucidă, cu care au aplicat părților vătămate lovituri numeroase și puternice în zone vitale. Au avut încă de la început reprezentarea faptului că aceste instrumente vor fi folosite la agresarea părților vătămate. Caracterul leziunilor suferite de părțile vătămate (leziuni numeroase, eterogene, haotice, dispuse pe întreaga suprafață a corpului, de intensitate/gravitate diferite) a indicat acțiunea concomitentă a mai multor autori.

Participanții au acționat simultan, cu aceeași intenție și completându-se unul pe altul. Fiecare a acționat conștient că participă ca autor în comun cu ceilalți la producerea rezultatului (coordonare/cooperare sub aspect material și intelectual).

Acționând cu intenția de a ucide și în legătura nemijlocită cu acțiunile celorlalți, chiar cei care nu au aplicat părților vătămate lovituri care să ducă la punerea vieții în pericol, au contribuit, implicit, la reducerea posibilităților acestora de a se apăra sau de a veni una în ajutorul celeilalte, la slăbirea forțelor fizice și psihice ale părților vătămate, la excluderea posibilităților de rezistență sau de fugă. Actele de executare ale fiecărui inculpat s-au integrat în ansamblul celor comise de ceilalți. În practica judiciară s-a arătat că, în această situație, toți sunt coautori, chiar dacă numai unul dintre ei a aplicat lovitura care a condus la punerea în primejdie a vieții.

Pentru infracțiunea săvârșită instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, împreună cu mai multe persoane, acționând asupra mai multor părți vătămate cu intenția de le suprima viața, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este căsătorit, nu are studii și nici loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale. Tribunalul a avut în vedere și atitudinea nesinceră a inculpatului referitoare la faptele săvârșite.

- complicitate la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care instanța a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reținută în rechizitoriu.

Referitor la această infracțiune, Tribunalul a reținut în sarcina inculpatul că a săvârșit acte de complicitate materială și morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta desfășura acte de agresiune asupra părții vătămate M.M. Din actele medicale depuse de această parte vătămată, respectiv din certificatul medico-legal a rezultat că „numitul M.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu un corp dur”. Evaluarea medico-legală a leziunilor traumatice se poate aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că diagnosticul „contuzie antebraț stâng și umăr drept” pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificație legală în absența unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită.

Prin urmare, s-a constatat că actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. au atestat că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare cel mult 20 de zile, astfel că fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. și nu în cele ale art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reținută în rechizitoriu.

Pentru infracțiunea săvârșită instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, prin acte de complicitate materială și morală constând în acte de ajutor dat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta desfășura actele de agresiune asupra părții vătămate M.M. Totodată, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv poziția nesinceră a inculpatului manifestată în cursul procesului penal.

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. constând în aceea că a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică.

Pentru această infracțiune instanța a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, constând în acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică.

- art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of nr. 77/31.01.2011 constând în aceea că a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-a tulburat ordinea și liniștea publică.

Și pentru această infracțiune instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție la individualizarea căreia a avut în vedere pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, constând în deținerea fără drept de arme în locuri și împrejurări în care s-a pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-a tulburat ordinea și liniștea publică. Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului respectiv, atitudinea nesinceră manifestată în cursul procesului penal, dar și aspectul că nu are ocupație și este cunoscut cu antecedente penale.

Faptele inculpatului D.G. au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. constând în aceea că, împreună cu alți inculpați a atacat și agresat pe părțile vătămate M.L. și M.M. cu intenția de a le suprima viața; a lovit-o cu un corp contondent pe partea vătămată M.M., în timp ce aceasta era lovită și de alți inculpați, în același context partea vătămată M.L. suferind leziuni grave în zone corporale vitale.

Pentru infracțiunea săvârșită instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, împreună cu mai multe persoane, acționând asupra mai multor părți vătămate cu intenția de le suprima viața, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă înclinând spre nerecunoașterea faptelor, nu are loc de muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale.

- complicitate la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care instanța a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reținută în rechizitoriu.

Referitor la această infracțiune s-a reținut în sarcina inculpatului că a săvârșit acte de complicitate materială și morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta desfășura acte de agresiune asupra părții vătămate M.M. Din actele medicale depuse de această parte vătămată, respectiv din certificatul medico-legal a rezultat că „numitul M.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu un corp dur”. Evaluarea medico-legală a leziunilor traumatice s-a putut aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că diagnosticul „contuzie antebraț stâng și umăr drept” pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificație legală în absența unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită.

Prin urmare, a reținut instanța că actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. atestă că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare cel mult 20 de zile, astfel că fapta inculpatului se încadrează în dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. și nu ale art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reținută în rechizitoriul Parchetului.

Pentru infracțiunea săvârșită instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, prin acte de complicitate materială și morală constând în acte de ajutor dat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta a desfășurat actele de agresiune asupra părții vătămate M.M. Totodată, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului respectiv poziția oscilantă înclinând spre nesinceritate, dar și lipsa unei ocupații și a antecedentelor penale.

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. constând în aceea că a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică.

Pentru această infracțiune instanța a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege și la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, constând în acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică.

Tribunalul a avut în vedere, de asemenea, și circumstanțele personale ale inculpatului astfel cum au fost arătate mai sus.

- art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011 constând în aceea că a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-a tulburat ordinea și liniștea publică.

Și pentru această infracțiune instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție la individualizarea căreia a avut în vedere pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, constând în deținerea fără drept de arme în locuri și împrejurări în care s-a pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-a tulburat ordinea și liniștea publică. Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea oscilantă manifestată în cursul procesului penal, dar și aspectul că nu are ocupație și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Referitor la faptele inculpatului R.D., instanța a reținut că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. constând în aceea că i-a determinat pe inculpații R.G., R.A., D.G. și R.S. să le atace și le agreseze pe părțile vătămate M.L. și M.M., coordonându-le activitățile de agresiune asupra acestora.

Referitor la cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului R.D. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., Tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință că inculpatul i-a determinat pe inculpații R.G., R.A., D.G. și R.S. să le atace și le agreseze pe părțile vătămate M.L. și M.M., coordonându-le activitățile de agresiune asupra acestora.

S-a reținut că probele administrate în cauză au dovedit că inculpații R.G., R.A., D.G. și R.S. au acționat asupra părților vătămate cu intenția de a le ucide, iar inculpatul R.D. a exercitat acte de coordonare a agresiunilor exercitate de coinculpați asupra părților vătămate astfel că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu, respectiv art. art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. și nu cea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., cum a solicitat inculpatul.

Tribunalul a arătat că, în practica judiciară, s-a statuat că intenția de ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului, care în majoritatea cazurilor evidențiază poziția psihică a făptuitorului. Astfel, intenția de ucide a rezultat din multitudinea loviturilor aplicate în zonele vitale ale corpului, perseverența în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap, lovirea unei persoane cu intensitate cu cuțitul în piept.

În speță, a reținut instanța, intenția de a suprima viața victimelor rezultă atât din atitudinea violentă a inculpatului, din modalitatea în care a acționat având asupra sa obiecte apte, prin natura lor, de a ucide, zonele corporale vitale în care a fost lovite părțile vătămate M.L. și M.M.

Chiar dacă una dintre persoane - partea vătămată M.M. - a suferit leziuni care nu i-au pus viața în primejdie, loviturile repetate au vizat zone vitale ale corpului, ambele fapte reflectând astfel clar intenția de a ucide. Rezultatul diferit al loviturilor s-a datorat întâmplării și nu voinței inculpatului. Semnificativ a fost faptul că inculpații au lovit în mod repetat cu armele menționate, la întâmplare (ca argument se pot reține multiplele lovituri de intensități diferite suferite de părțile vătămate în diferite zone corporale), în contextul aceluiași conflict.

S-a mențioant că, în practică, s-a decis că există tentativa de omor chiar dacă leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viața acesteia, atâta vreme cât, în raport cu regiunea anatomică vizata, cu obiectul folosit și cu intensitatea loviturii, s-a apreciat că inculpații au prevăzut că, în urma acțiunilor lor, partea vătămată ar putea să moară și a acceptat acest rezultat.

În raport cu toate aceste argumente, Tribunalul a considerat că a rezultat activitatea inculpatului de determinare și coordonare a activităților de agresiune ce au fost exercitate de ceilalți coinculpați asupra părților vătămate, cu ajutorul unor obiecte apte prin natura lor să ucidă.

Instanța a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat indubitabil că inculpații au participat la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) - art. 176 lit. b) C. pen. în calitate de coautori indiferent de actele concrete săvârșite de fiecare dintre ei. Inculpații au avut asupra lor instrumente apte să ucidă, cu care au aplicat părților vătămate lovituri numeroase și puternice în zone vitale. Au avut încă de la început reprezentarea faptului că aceste instrumente vor fi folosite la agresarea părților vătămate. Caracterul leziunilor suferite de părțile vătămate (leziuni numeroase, eterogene, haotice, dispuse pe întreaga suprafață a corpului, de intensitate/gravitate diferite) a indicat acțiunea concomitentă a mai multor autori.

Participanții au acționat simultan, cu aceeași intenție și completându-se unul pe altul. Fiecare a acționat conștient că participă ca autor în comun cu ceilalți la producerea rezultatului (coordonare/cooperare sub aspect material și intelectual).

Acționând cu intenția de a ucide și în legătură nemijlocită cu acțiunile celorlalți, chiar cei care nu au aplicat părților vătămate lovituri care să ducă la punerea vieții în pericol, au contribuit, implicit, la reducerea posibilităților acestora de a se apăra sau de a veni una în ajutorul celeilalte, la slăbirea forțelor fizice și psihice ale părților vătămate, la excluderea posibilităților de rezistență sau de fugă. Actele de executare ale fiecărui inculpat s-au integrat în ansamblul celor comise de ceilalți. Referindu-se la jurisprudență, Tribunalul a arătat că, în această situație, toți sunt coautori, chiar dacă numai unul dintre ei a aplicat lovitura care a condus la punerea în primejdie a vieții.

În raport cu toate aceste argumente, instanța a precizat că a rezultat că activitatea inculpatului de determinare și coordonare a activităților de agresiune ce au fost exercitate de ceilalți coinculpați asupra părților vătămate, cu ajutorul unor obiecte apte prin natura lor să ucidă, părțile anatomice vitale vizate de inculpați au demonstrat că inculpatul R.D. a conștientizat că efectuează acte de instigare la infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav.

Pentru infracțiunea săvârșită instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, constând în determinarea coinculpaților R.G., R.A., D.G. și R.S. să le atace și agreseze pe părțile vătămate M.L. și M.M., coordonând activitățile de agresiune asupra acestora.

Totodată, Tribunalul a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine nesinceră, nu are loc de muncă, nu este școlarizat și nu este cunoscut cu antecedente penale.

- instigare la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. constând în aceea că a determinat-o pe inculpata V.R.M. să o atace și agreseze pe partea vătămată M.M. coordonând activitățile de agresiune asupra acesteia.

În ceea ce privește această infracțiune, Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.).

Referitor la această infracțiune s-a reținut în sarcina inculpatului că în aceleași împrejurări a determinat-o pe inculpata V.R.M. să o atace și agreseze pe partea vătămată M.M., coordonând activitățile de agresiune asupra acesteia.

Din actele medicale depuse de această parte vătămată, respectiv din certificatul medico-legal a rezultat că „numitul M.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu un corp dur”. Evaluarea medico-legală a leziunilor traumatice s-a putut aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că diagnosticul „contuzie antebraț stâng și umăr drept” pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificație legală în absența unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită.

Prin urmare, s-a constatat că actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. au atestat că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare cel mult 20 de zile, astfel că fapta inculpatului se încadrează în dispozițiile art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. și nu ale art. 25 C. pen. rap. la art. 180 C. pen., astfel cum a fost reținută în rechizitoriul Parchetului.

Pentru infracțiunea săvârșită instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere (determinând-o pe inculpata V.R.M. să o atace și agreseze pe partea vătămată M.M. în zona brațului), dar și urmarea produsă prin infracțiune constând în leziunile cauzate părții vătămate care a necesitat pentru vindecare până la 20 de zile de îngrijiri medicale. Tribunalul a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv o atitudine nesinceră, lipsa unui loc de muncă și lipsa antecedentelor penale.

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. constând în aceea că a săvârșit în public acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică.

Pentru această infracțiune instanța a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, constând în acte și gesturi prin care a provocat scandal public și a tulburat grav liniștea și ordinea publică, Tribunalul având în vedere, de asemenea, și circumstanțele personale ale inculpatului.

- art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011, constând în aceea că a avut asupra sa fără drept o armă în locuri și împrejurări în care s-au pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-a tulburat ordinea și liniștea publică.

Și pentru această infracțiune instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere pericolul social concret al acestei infracțiuni, modalitatea de comitere, constând în deținerea fără drept de arme în locuri și împrejurări în care s-a pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și s-a tulburat ordinea și liniștea publică. Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea nesinceră manifestată în cursul procesului penal, dar și aspectul că nu are ocupație și nu este cunoscut cu antecedente penale.

În ceea ce privește solicitarea inculpaților de a se face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., Tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât probele administrate în cauză au demonstrat că inculpații au efectuat acte de pregătire a infracțiunilor ce urmau să le comită, constând în procurarea de obiecte contondente sau apte prin natura lor să ucidă, iar în momentul în care au pătruns pe terasa unde așteptau părțile vătămate le-au atacat în mod direct. Deși partea vătămată M.L. a aruncat la un moment dat cu o bancă în direcția inculpaților, gestul acesteia nu poate fi catalogat decât unul de apărare față de momentul la care a survenit, ulterior atacului exercitat de inculpați, ci nu unul de atac sau provocare a inculpaților. Partea vătămată a recurs la acest gest după ce fusese lovită de inculpați și pentru a scăpa de atacul inculpaților, astfel că nu se poate susține inculpații au săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, cerință esențială prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că în cursul judecății Spitalul Clinic de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 3.136,55 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu îngrijirile de specialitate acordate părții vătămate M.L.

Deși părțile vătămate M.M. și M.M. au suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale, Spitalul Clinic de Urgență nu a formulat pretenții în ceea ce le-a privit pe acestea.

Întrucât au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și între faptele inculpaților și prejudiciu există o strânsă legătură de cauzalitate, Tribunalul, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București și a obligat pe inculpații R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar, la plata sumei de 3.136,55 RON plus dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

S-a arătat că tot în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată M.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 RON din care 240.000 RON daune morale și 10.000 RON daune materiale împotriva tuturor inculpaților.

Partea vătămată a precizat că daunele materiale a reprezentat cheltuieli efectuate cu internarea la Spitalul Clinic de Urgență în perioada 17 octombrie 2009 până la 24 octombrie 2009.

Referitor la acestea, partea vătămată a precizat că a mai fost internată și la Clinica S., clinică privată la care a plătit spitalizarea. Deși partea vătămată nu a depus chitanțe privind internarea sa această clinică privată, din actele medicale depuse la dosar a rezultat că în mod cert această parte vătămată a fost internată la Clinica S., astfel că Tribunalul a apreciat că se impune acordarea unei sume cu titlu de daune materiale într-un cuantum mai mic decât cel solicitat de partea vătămată, fiind de notorietate că la aceste clinici private se plătește spitalizarea și orice act medical de care beneficiază o persoană.

În ceea ce privește solicitarea părții vătămate de acordare a daunelor morale, Tribunalul a constatat, de asemenea, că fapta inculpaților, a fost de natură de a crea părții vătămate un prejudiciu de ordin moral constând în suferințele de natură fizică și psihică la care a fost supusă în urma agresiunilor exercitate de către inculpați.

Astfel, partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale de urgență pentru a-i fi salvată viața și, ulterior, a avut nevoie de mai multe zile de îngrijiri medicale pentru refacerea stării de sănătate.

Tribunalul a apreciat însă excesiv de ridicat cuantumul daunelor morale solicitate de partea vătămată și, întrucât prejudiciul moral suferit de aceasta nu a trebuit să constituie o îmbogățire fără just temei, a apreciat drept suficientă suma de 60.000 RON reprezentând daune morale și 5.000 RON, reprezentând daune materiale.

Prin urmare, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.L. și i-a obligat pe inculpații R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 60.000 RON reprezentând daune morale.

În ceea ce o privește pe partea vătămată M.M., Tribunalul a constatat că acesta, în cursul cercetării judecătorești s-a constituit parte civilă cu suma de 130.000 RON, din care 125.000 RON daune morale și 5.000 RON daune materiale. Referitor la daunele materiale s-a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale de care a avut nevoie pentru tratarea leziunilor cauzate de faptele violente ale inculpaților, însă a apreciat că este îndreptățită să primească suma de 30.000 RON, reprezentând daune morale, întrucât aceasta suferit un prejudiciul de ordin patrimonial, constând în suferințele de natură fizică și psihică pe care le-a încercat în urma acțiunii violente a inculpaților. Prin urmare, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.M. și i-a obligat pe inculpații R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar la plata sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a reținut că, în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 105.000 RON din care 5.000 RON daune materiale și 100.000 RON daune morale.

Referitor la daunele materiale solicitate de partea vătămată, Tribunalul a constatat că acesta nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirea stării de sănătate.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea vătămată M.M., Tribunalul a constatat că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații au fost de natură a creea acestuia un prejudiciu de ordin nepatrimonial constând în suferințele de natură fizică și psihică pe care aceasta le-a încercat în urma acțiunii violente a inculpaților.

Prin urmare, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acțiunea civilă fomiulată de partea civilă M.M. și îi va obliga pe inculpații R.A., R.S., D.G., R.D. și V.R.M. în solidar la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune morale.

Împotriva sentinței penale au formulat apel inculpații R.A., R.S., D.G., R.D. și V.R.M.

La termenul din 06 octombrie 2011, inculpata V.R.M. a precizat că înțelege să-și retragă apelul formulat.

Prin decizia nr. 321 din 24 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații R.A., R.S., D.G., R.D. împotriva sentinței penale nr. 451 din 31 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata V.R.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

Prima instanță de control judiciar a reținut că apelantul inculpat R.A. a solicitat a se dispune achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., dat fiind faptul că nu a participat la incident.

Inculpatul a solicitat a se avea în vedere că, la început, urmărirea penală s-a canalizat pe trei sau patru persoane, printre acestea nefiind și R.A. La un moment dat s-au efectuat percheziții și s-au găsit la domiciliul sau în mașina lui o furcă și o bâtă, iar în aceeași zi a fost chemat în fața organului de anchetă partea vătămată M.M., ce a afirmat că l-a văzut cu claritate pe cel ce era în fața sa, acesta fiind o persoană de etnie rromă, care avea o furcă în mână și l-a înțepat de mai multe ori în braț, însă declarația fost modificată în fața Curții de Apel, unde a afirmat că acea persoană este D.G., care și acesta la un moment dat l-a identificat ca posibil participant la agresiune, pentru ca apoi să revină și să afirme că nu poate știi cu siguranță dacă a participat la conflict.

Apelantul inculpat R.D. a solicitat, în ceea ce privește infracțiunea de instigare la tentativă de omor, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Curtea a constatat că vinovăția inculpaților rezultă din declarațiile părților vătămate, coroborate cu recunoașterile efectuate de către acestea, interceptările convorbirilor telefonice, declarațiile coinculpatului D.G. - date în faza de urmărire penală - și declarațiile părții vătămate M.M. - date în faza de urmărire penală, în faza de cercetare judecătorească în fond și în apel.

A reținut instanța că partea civilă M.L. a învederat la fond că, în urma unui conflict ce a avut loc anterior între partea civilă și fiul acestuia, R.R., inculpatul R.G. l-a contactat telefonic propunându-i o întâlnire pentru a stinge conflictul; inițial a refuzat, însă ulterior, la insistențele inculpatului R.G. și întrucât tonul acestuia era destul de calm, partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului de a se întâlni, la o terasă al cărui patron este martorul M.R.N. Înainte de a se întâlni cu inculpatul, partea vătămată a sunat mai mulți prieteni, pe martorii C.C., C.I., P.S., B.M., pe care i-a rugat să o însoțească la locul de întâlnire cu inculpatul R.G., însă aceștia au rămas în autoturismul cu care veniseră.

Totodată, partea vătămată M.L. împreună cu părțile vătămate M.M. și M.M. s-au deplasat la terasa respectivă unde s-au așezat la o masă, iar la un moment dat au observat că în zonă au apărut mai multe autoturisme din care au coborât inculpații, având asupra lor mai multe obiecte contondente.

Partea vătămată a precizat în continuare în cursul urmăririi penale că i-a văzut cu certitudine pe inculpații R.S. și R.G. și nu este sigur dacă inculpații R.A. și D.G. au fost prezenți din primele momente ale conflictului pe terasa respectivă.

Conform declarației părții vătămate, din cele 3 autoturisme au coborât 15 persoane înarmate cu obiecte contondente și spray-uri și s-au îndreptat spre masa la care stătea împreună cu celelalte părți vătămate și au început să le lovească, astfel, inculpatul R.S. a atacat-o pe partea vătămată M.M. cu un obiect contondent gen sabie, în zona capului, lovitură în urma căreia aceasta a fost doborâtă la pământ. A mai declarat partea vătămată că după ce unchiul său, partea vătămată M.M., a fost lovită de inculpatul R.S. cu sabia, a luat și el o băncuță și a aruncat-o spre grupul inculpaților, iar la un moment dat a reușit să scape din grupul agresorilor, dar aceștia l-au urmărit în continuare și a fost lovit cu o sabie în cap și în același timp a fost înjunghiat de către o persoană care a venit din partea stângă.

Partea vătămată a declarat în continuare că nu ar putea să precizeze cine au fost persoanele care l-au înjunghiat și lovit cu sabia și a afirmat că este sigură că inculpații R.S. și R.G. l-au lovit cu certitudine.

După ce a reușit să scape de grupul agresorilor, partea vătămată s-a îndreptat spre o curte, dar a fost urmărită de mai multe persoane de sex masculin care i-au pus cuțitul la gât și au continuat să o lovească, precizând că în acea curte a fost lovită foarte rău, cu obiecte contondente, (bâte sau toporiște) de către tatăl inculpaților R.S. și R.G., inculpatul R.D. În urma agresiunii la care a fost supusă partea vătămată a prezentat o plagă înjunghiată în abdomen în urma căreia a fost internată în perioada 17 octombrie 2009 - 24 octombrie 2009. A mai precizat partea vătămată că inculpatul R.G. a avut asupra sa un spray paralizant și un obiect care semăna cu un cuțit, dar nu a putut afirma cu siguranță dacă acesta l-a folosit sau nu, iar referitor la inculpatul R.A. a declarat că l-a recunoscut la urmărirea penală ca fiind un participant la incident, după fizionomie, însă, a precizat că deși a efectuat această recunoaștere nu a fost foarte sigur.

S-a mai reținut că, la data de 10 iunie 2010, Tribunalul București a fost sesizat cu rechizitoriul nr. 464/P/2010 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a), i) - art. 176 lit. b) C. pen., art. 25 rap. la art. 180 C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 11 iunie 2010 Tribunalul a dispus reunirea cauzelor ce făceau obiectul Dosarelor nr. 28280/3/2010 și 3574/3/2010, constatând că între faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată există o strânsă legătură, iar reunirea cauzelor se impunea pentru o bună înfăptuire a justiției.

Ulterior reunirii cauzelor partea vătămată M.L. a fost reaudiată în legătură cu inculpatul R.D., iar aceasta și-a menținut constituirea de parte civilă astfel cum a precizat în declarația dată în data de 17 iulie 2010 cu precizarea că s-a referit și la inculpatul R.D. Referitor la participarea inculpatului R.D., aceasta a declarat că, în mod cert, inculpatul R.D. a fost prezent în locul în care a izbucnit conflictul a cărui victimă a fost însă nu ar mai putea preciza la momentul audierii, dacă a fost lovit de acesta.

S-a precizat că, în fața instanței de apel, partea civilă și-a menținut declarația în sensul că a precizat că inculpatul R.D. i-a dat cu spray în ochi, inculpatul R.G. avea de asemenea un spray pe care l-a folosit, precum și o baionetă în mână. Partea civilă a precizat că l-au lovit atât inculpații, cât și cei care i-au însoțit, că a fost înjunghiat și apoi lovit cu sabia în zona frunții, fiind practic înconjurat, motiv pentru care nu a putut preciza cine anume i-a produs aceste lovituri. Partea civilă a arătat totodată că a încercat să fugă, că s-a refugiat într-o curte de unde nu a mai avut unde fugi, moment în care agresorii au încercat să îl doboare la pământ cu ajutorul unui toporaș, dar nu au reușit și în cele din urmă au renunțat.

De asemenea, s-a constatat că partea civilă și-a menținut declarațiile în sensul că pe inculpatul D.G. nu l-a văzut îndreptându-se spre el și în consecință nu a putut preciza dacă a fost lovit de acesta.

Cu privire la inculpatul R.A. partea civilă a precizat că acesta s-a aflat printre cei care s-au îndreptat spre el, și că l-a recunoscut cu ocazia recunoașterii din grup, când l-a putut vedea în persoană, iar nu din fotografii deoarece aceste fotografii erau făcute într-o perioadă când inculpatul era mai tânăr.

Din declarația martorei N.E., instanța de apel a reținut că rezultă că, la data de 17 octombrie 2009, s-a aflat în locuința sa când i-au atras atenția mai multe zgomote care veneau din stradă, iar când s-a apropiat de fereastră, a observat că pe stradă se aflau mai multe autoturisme și din acestea au coborât mai multe persoane dintre care una a rămas în mijlocul străzii și le dirija pe celelalte.

Din locuință, martora a observat o persoană de sex masculin ce se oprise lângă un stâlp fiind lovită de alte persoane cu bâte, în zona umărului și a feței și ulterior, această persoană lovită a reușit să fugă, fiind urmărită de agresorul său. Martora a mai observat mai multe persoane care au coborât din autoturismele care staționau în zonă și au procedat la urmărirea persoanei ce fusese anterior lovită.

Instanța de apel a reținut că declarațiile părții civile M.L. s-au coroborat cu declarațiile date de martorii audiați în cauză.

Astfel, din declarația martorului O.R.A a rezultat că în data de 16 octombrie 2009, a fost sunat de partea vătămată M.L. care i-a propus să-l însoțească la o terasă, deoarece dorea să discute cu mai multe persoane în legătură cu un conflict în care fusese implicat anterior.

Martorul a fost prezent la domiciliul părții vătămate și a observat că aceasta a chemat și alte persoane pentru a o însoți la locul unde urma să aibă loc întâlnirea între dintre acestea, doar cinci au coborât din autoturismele cu care veniseră și s-au așezat la o masă situată pe terasa „E.F.”. Conform declarației date de martor, a rămas în apropierea terasei și a observat momentul în care a început bătaia ce a avut loc între părțile vătămate M.L. și M.M. cu un grup mare de persoane de etnie rromă și a observat că una dintre aceste persoane o fugărea pe partea vătămată M.L. cu o bâtă, iar partea vătămată M.M. i-a solicitat ajutorul.

Martorul a observat că în zona conflictului erau foarte multe persoane, însă nu a intervenit de teamă și ulterior a aflat că părțile vătămate au fost lovite.

Instanța a menționat că, fiind audiată martora R.M. aceasta a precizat că, în momentul în care au coborât din autoturism au observat că la o masă aflată pe terasa lui M.R.N. se aflau 3-4 persoane, fiind prezentă și partea vătămată M.M. cu care au schimbat câteva cuvinte și ulterior, la solicitarea părții vătămate au apărut mai multe persoane și a izbucnit scandalul.

A mai învederat martora că, între părțile vătămate și inculpații R.D., R.G., D.G. și V.R.M. a început o bătaie generală, aceștia s-au lovit reciproc, iar ulterior s-au urcat în autoturismele cu care veniseră și au plecat spre casă.

Martora a observat că pe terasa respectivă a fost o îmbulzeală și o bătaie generală, iar părțile vătămate și inculpații s-au lovit reciproc, însă inculpații nu au deținut obiecte contondente, respectiv cuțite, săbii sau furci.

Martora a susținut că martorul M.R.N. este cel care l-a sunat pe inculpatul R.G. și i-a transmis propunerea formulată de partea vătămată M.L. în sensul de a se întâlni la terasa deținută de acesta pentru a discuta cu privire la posibilitatea unei eventuale împăcări, însă această afirmație a fost contrazisă de toate celelalte declarații date în cauză.

Referitor la inculpatul R.A., martora a susținut că nu a fost prezent în zona conflictului, însă instanța de apel a apreciat că și această afirmație a fost contrazisă de probatoriul administrat în cauză.

S-a mai reținut că martora a confirmat împrejurarea că inculpații D.G. și V.R.M. au sosit la câteva momente după începerea conflictului.

Din declarația martorului M.R.M. a rezultat că în data de 17 octombrie 2009 l-a văzut pe inculpatul R.G. în timp ce a coborât dintr-un autoturism, iar la fața locului au venit încă 2 autoturisme, însă nu i-a văzut pe ocupanții acestora. A mai precizat martorul că nu a văzut să fi existat o discuție între inculpați și părțile vătămate, conflictul a început în mod direct, după ce inculpatul R.G. a folosit un spray paralizant, iar pe terasă au apărut și celelalte persoane din autoturisme (aprox. 8-10 persoane) care le-au lovit pe părțile vătămate cu obiecte contondente.

Martorul nu a precizat însă care dintre aceste persoane a deținut astfel de obiecte și nici dacă toate le-au lovit pe părțile vătămate. A mai observat martorul că părțile vătămate nu i-au lovit pe inculpați, ci, doar la un moment dat, partea vătămată M.L. s-a apărat cu o bancă și ulterior partea vătămată M.M. a părăsit terasa prin partea dreaptă, iar părțile vătămate M.L. și M.M. prin partea stângă, fiind urmăriți de inculpați în continuare. A aflat ulterior, martorul de la partea vătămată M.L., că a fost înjunghiată, dar aceasta nu i-a comunicat și numele persoanelor care au lovit-o cu cuțitul.

Referitor la cel de al doilea conflict ce a avut loc între părțile vătămate M.M., M.M. și M.L. și inculpați, martorul a învederat că părțile vătămate au fost însoțite de aprox. 6-7 persoane, însă aceștia au rămas în afara terasei la o distanță de 30-40 m. A mai declarat martorul că nu a observat să fi fost aruncate sticle și pahare de pe terasă, afirmând că pe inculpații D.G., V.R.M. nu i-a cunoscut, iar pe inculpatul R.A. nu l-a văzut pe terasă.

Din declarația martorului M.N. a rezultat că, la data de 17 octombrie 2009, partea vătămată M.L. i-a solicitat să o însoțească în zona terasei unde a urmat să se întâlnească cu mai multe persoane pentru a discuta referitor la conflictul ce avusese loc anterior între el și o altă persoană. A mai precizat martorul în depoziția dată că, în momentul în care s-au apropiat de terasă a observat mai multe persoane de etnie rromă care părăseau locul respectiv având asupra lor obiecte contondente. În depoziția dată a mai învederat martorul că după terminarea conflictului a luat legătura cu partea vătămată care i-a solicitat să cheme Ambulanța, deoarece era rănită.

Și din depoziția martorului I.S.C. n a rezultat că la data de 17 februarie 2009, partea vătămată M.L. i-a solicitat să vină la domiciliul său unde a constatat că se aflau și alte persoane cărora partea vătămată le-a propus să o însoțească și să o conducă la terasa „E.F.”.

Martorul I.S.C. nu a discutat cu partea vătămată M.L. referitor la motivul deplasării, însă aceasta i-a solicitat să urmărească o mașină de culoare albă și după ce a lăsat pe părțile vătămate în zona terasei „E.F.”, s-a deplasat mai departe cu autoturismul său, iar apoi a aflat, de la mai mulți prieteni că părțile vătămate au avut o neînțelegere cu cineva, dar nu poate să precizeze cu cine anume. Ulterior, martorul a revenit în zonă și a văzut-o pe partea vătămată în timp ce stătea la masă pe terasă, însă a trecut mai departe fără a opri autoturismul astfel că nu a perceput în mod direct conflictul dintre părțile vătămate și inculpați.

Martorul B.M. a confirmat declarațiile date de părțile vătămate, arătând că a fost sunat de M.R.N. care i-a propus să se întâlnească cu R.G. la terasa „E.F.” și astfel s-a deplasat în zona respectivă cu autoturismul condus de B.M. care, rămânând într-o parcare, a observat că în zonă apăruseră 20 de autoturisme din care au coborât mai multe persoane înarmate cu săbii și bâte și care au atacat terasa unde s-a aflat prietenul său, partea vătămată M.L. Martorul a cunoscut motivul deplasării părții vătămate în zona respectivă în sensul că aceasta urma să se întâlnească cu inculpatul R.G. în vederea unor discuții, dar nu a știut că urma să izbucnească și un conflict. De asemenea, martorul a precizat că aprox. 8-9 persoane au însoțit-o pe partea vătămată, dar acestea au rămas în parcare pentru a o păzi pe aceasta în cazul în care izbucnea vreun conflict.

Martorul a apelat Serviciul de Urgență și, totodată, martorul M.R.M. i-a solicitat să meargă la spital, comunicându-i că prietenul său, partea vătămată M.L. a fost înjunghiată.

Ulterior conflictului, martorul a luat legătura cu partea vătămată despre care a știut că a fost internată în spital și a întrebat-o dacă cunoaște persoana care a înjunghiat-o, însă partea vătămată M.L. nu a putut să-i răspundă, afirmând că în acel loc a fost o învălmășeală prea mare.

În același sens, a reținut instanța de apel, a fost și declarația martorului T.S.A., care a precizat că în data de 17 octombrie 2009, i-a condus pe martorii C.C. și C.I., prietenii părții vătămate M.L., în zonă, întrucât partea vătămată a urmat să se întâlnească cu o persoană din familia inculpaților R.

Martorul împreună cu cele două persoane a rămas în autoturism aprox. 5-10 minute, și a observat că în zonă, din mai multe autoturisme au coborât aprox. 15-20 de persoane înarmate, cu diferite obiecte contondente care s-au îndreptat spre terasa respectivă.

Martorul a părăsit imediat zona și după un timp s-a întors și a luat-o pe partea vătămată M.L. care se ținea de abdomen și sângera și a condus-o la spital.

Martorul a mai precizat că partea vătămată nu i-a precizat numele persoanei care a lovit-o cu cuțitul, iar în finalul declarației a arătat că nu a văzut efectiv conflictul ce a avut loc pe terasă între părțile vătămate și inculpați.

Din depoziția martorei A.A. a rezultat că, în data de 17 octombrie 2009, se afla în barul în care-și desfășura activitatea și a observat că în zonă au venit 3 autoturisme din care au coborât aprox. 10 persoane, au pătruns pe terasă și s-au luat la bătaie cu cei 4 clienți pe care-i avea la acel moment la o masă. A mai precizat martora că a observat că inculpații în momentul în care au coborât din autoturisme aveau asupra lor o bâtă de baseball, iar în incidentul respectiv una dintre persoane a fost înjunghiată cu un cuțit, aspect de care a luat cunoștință în momentul încheierii conflictului. Tot din declarația aceleiași martore a rezultat că o cunoștea pe una dintre persoanele care stătea la masă pe terasă, anterior izbucnirii conflictului după poreclă.

Din depoziția martorului C.C.T. a reieșit că partea vătămată M.L. a acceptat să meargă la întâlnirea propusă de inculpați, iar inculpații i-au transmis părții vătămate rugămintea de a fi prezenți și martorii C.L., C.I. și celelalte persoane care au fost de față la primul conflict ce avusese loc între partea vătămată și R.R. În acest scop, părțile vătămate M.L., M.M. și M.M. s-au deplasat le terasa respectivă, iar martorii au rămas la aprox. 30 m distanță pentru a nu fi văzuți de inculpați. Martorul a cunoscut că la întâlnirea respectivă trebuia să vină o singură persoană din familia respectivă însoțită de soția sa, însă la orele 16.30, au coborât dintr-un autoturism inculpații R.S. și R.G. având asupra lor săbii. În scurt timp, în zonă au mai apărut mai multe persoane, înarmate cu bâte, topoare și săbii. Toate persoanele care au coborât din autoturisme s-au îndreptat către părțile vătămate ce se aflau pe terasă și au început să le lovească cu obiectele contondente pe care le dețineau. Martorul își amintește că pe terasa respectivă erau foarte multe persoane, însă nu a intervenit în conflict deoarece i-a fost teamă și chiar a părăsit zona respectivă și după un timp s-a reîntors, văzând-le pe părțile vătămate M.L. și M.M. prezentând leziuni în zona capului și a membrelor inferioare și superioare, provocate de cuțitele și furcile folosite de inculpați.

Din declarația martorului P.T. a rezultat că în octombrie 2009, în timp ce trecea pe lângă terasă, a observat că la masă se aflau părțile vătămate M.L., M.M., și martori M.R.M. și N. A mai precizat martorul că le-a salutat pe aceste persoane, după care s-a dus să-și cumpere țigări urmând să se întoarcă pe terasă pentru a consuma ceva acolo și după ce s-a întors a văzut pe partea vătămată M.M. în timp de fugea de pe terasă, fiind urmărită de o persoană de sex masculin, de etnie rromă, care arunca în direcția părții vătămate cu un topor. A mai observat că în apropierea barului erau 5-6 indivizi de etnie rromă care aveau asupra lor obiecte contondente pe care le agitau deasupra capului.

Martorul M.R.M. a declarat în ceea ce-l privește pe inculpatul R.G. că a împrăștiat gaz dintr-un spray profesional ce a fost găsit ulterior de organele de poliție și că avea asupra sa o sabie, iar ceilalți inculpați erau înarmați cu cozi de lemn pentru topor. A mai precizat martorul că, în momentul conflictului s-a aflat în incinta locației și practic a observat toată activitatea inculpaților în măsura în care a mai putut face acest lucru, după ce inculpatul R.G. a folosit spray-ul paralizant. Referitor la inculpatul R.D., martorul a precizat că acesta s-a repezit la persoanele din grupul de pe terasă și l-a văzut lovind cu o coadă de topor pe care o avea în mână, iar pe inculpații R.S., D.G., R.A. și V.R.M. nu i-a observat în momentul conflictului deși este posibil ca aceștia să fi fost prezenți în momentul incidentului. Martorul a realizat descrierea persoanelor a căror prezentă a observat-o la fața locului și a menționat că și celelalte persoane care i-au însoțit pe inculpații R.G. și R.D. le-au lovit pe părțile vătămate. Referitor la părțile vătămate M.L. și M.M., acesta a precizat că aceștia au luat niște bănci din incinta localului și le-au aruncat către inculpați, iar partea vătămată M.L. având o constituție robustă a reușit să se lupte cu inculpații și să fugă din locul respectiv. La un moment dat, conflictul dintre persoanele de terasă s-a mutat în spatele unor frigidere aflate în spatele terasei și deși martorul a văzut o persoană înaltă, corpolentă ce purta ochelari de vedere, cu un cuțit în mână, nu ar putea să indice cine a lovit-o pe partea vătămată M.L.

Referitor la starea în care s-a aflat partea vătămată după conflict martorul a precizat că aceasta prezenta o despicătură în zona frunții și se plângea de o plagă înjunghiată în abdomen și în ceea ce privește părțile vătămate M.M. și M.M. a constatat ulterior că erau bandajate în zona capului și a membrelor inferioare.

Conform declarației date de partea vătămată M.M. în cursul judecății, inculpații R.S. și R.G. au avut asupra lor un spray paralizant și mai multe obiecte contondente (săbii).

Instanța de apel a reținut că această declarație s-a coroborat atât cu declarațiile date de părțile vătămate, cât și de declarațiile date de martori.

S-a precizat că trebuie observat că atât inculpatul R.G., cât și inculpatul R.S. nu au contestat participarea lor la comiterea faptelor. Astfel, din declarația inculpatului R.G. a reieșit că în data de 15 octombrie 2009, inculpatul a aflat de la fiul său R.R. că a fost victima unui conflict în cadrul căruia a fost lovit de mai multe persoane, printre care și partea vătămată M.L.

În urma celor povestite de fiul său, în sensul că ar fi fost sechestrat și amenințat, a hotărât să ia legătura cu partea vătămată M.L. pentru a discuta aceste aspecte. Astfel inculpatul l-a sunat pe fratele său, inculpatul R.G. căruia i-a comunicat să ia legătura cu inculpații R.D. și R.S. pentru a asista la discuțiile ce urmau să le aibă cu partea vătămată. A mai precizat inculpatul că atât el, cât și inculpatul R.S. au coborât din autoturism, s-au îndreptat către partea vătămată M.L. și au întrebat-o de ce i-a lovit copilul, iar partea vătămată a început să le adreseze injurii ce i-au produs o stare de enervare și astfel a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul, după care a luat un scaun și o bancă și a continuat să o lovească și cu aceste obiecte. Inculpatul a mai declarat că a primit și el lovituri din partea părților vătămate și nu poate preciza dacă a lovit o parte vătămată sau pe toate trei întrucât în acel loc se produsese o mare învălmășeală, iar părțile vătămate aruncau cu sticle către membrii familiei lor.

Referitor la inculpatul R.S., inculpatul R.G. a precizat că a văzut-o pe partea vătămată cu un briceag în mână și pe inculpatul R.S. în timp ce arunca cu un scaun în direcția acesteia, ceea ce a condus la pierderea briceagului de către partea vătămată.

Totodată, a precizat că inculpatul R.S. le-a lovit pe părțile vătămate, însă atât el, cât și R.S. au suferit leziuni determinate de loviturile aplicate de părțile vătămate.

Din declarația inculpatul R.S. a rezultat că la data de 15 octombrie 2009 a aflat de nepotul său, numitul R.R., că ar fi fost implicat într-un conflict în cadrul căruia ar fi fost lovit de partea vătămată M.L., și la propunerea inculpatului R.G. s-au deplasat la Secția 6 Poliție unde au formulat o plângere în acest sens și, totodată, a constatat că nepotul său prezenta leziuni în zona gâtului.

La rugămintea inculpatului R.G. a acceptat să-l însoțească la întâlnirea cu părțile vătămate ce a avut loc pe terasa „E.F.” pentru a purta discuții cu partea vătămată M.L. referitoare la conflictul în care fusese implicat nepotul său R.R.

Inculpatul a mai declarat că la locul incidentului au fost prezenți și coinculpații R.G., R.D., V.R.M., D.G. și fetița acestora de 9 ani.

Deși inculpatul a afirmat că partea vătămată M.L. era însoțită de 5-6 persoane necunoscute care au început să-i atace cu navete cu sticle goale, Curtea nu a reținut această afirmație, ce nu s-a coroborat cu nicio altă declarație dată în cauză și nu s-a coroborat nici cu urmările produse de faptele inculpaților. Inculpatul a declarat că în urma acțiunii violente declanșată de părțile vătămate, care i-au lovit și cu băncile care se aflau în barul respectiv, a început, la rândul său, să lovească pe partea vătămată M.L., iar la un moment dat a văzut un briceag căzut pe jos pe care l-a ridicat cu intenția de a se apăra și, astfel, a înțepat-o pe partea vătămată în picior, în zona inghinală.

Inculpatul R.S. și-a motivat acțiunea violentă întrucât a dorit să se apere de părțile vătămate M.L. și M.M. care au declanșat incidentul lovindu-i cu diferite obiecte contondente și, totodată, i-au amenințat cu moartea.

Inculpatul a mai precizat că inculpatul R.G. a avut asupra lui un spray cu gaz și nu a cunoscut dacă ceilalți inculpați le-au lovit pe părțile vătămate, întrucât, după ce a primit o lovitură cu bâta, a plecat de la locul incidentului.

Curtea nu a reținut afirmațiile inculpatului referitoare la acțiunea provocatorie din partea părților vătămate, deoarece din probatoriul administrat a reieșit că martorii O.R., C.C., F.I., I.S.C., T.S., B.M., care au însoțit părțile civile au rămas în afara terasei în autoturisme, neparticipând de teamă la conflict, în condițiile în care inculpații erau însoțiți de aprox. 15 persoane înarmate cu bâte și alte obiecte, aceeași situație de fapt rezultând și din declarațiile martorilor M.R.M. și M.R.N.

În același sens, a arătat instanța, este și declarația inculpatului R.D., care a prezentat participarea acestor doi inculpați în aceeași modalitate.

Totodată, instanța a reținut că partea vătămată M.M. a precizat că a fost lovită de inculpatul D.G. în zona piciorului cu o coadă mare de târnăcop, și înțepată în mână, abdomen și testicul cu o furcă de către un alt inculpat. Totodată, partea vătămată a mai declarat că a fost lovită cu sabia în zona capului de către inculpatul R.D., iar în urma loviturilor primite de la inculpați a suferit leziuni importante; inculpatul R.S. l-a lovit pe fiul său, partea vătămată M.M., cu o sabie, bâte și mai multe furci în zona brațului.

Referitor la participarea inculpatului R.A., instanța de apel a constatat că partea vătămată M.M. a declarat că a fost lovită, atât ea, cât și numiții M.M. și M.L. de către acest inculpat, care avea în mână un topor și pe care l-a folosit împotriva lor, și, de altfel, toate persoanele aflate la locul incidentului le-au aplicat lovituri în diferite zone ale corpului, reușind să scape de inculpați prin fugă din locul respectiv.

Partea vătămată a mai declarat în fața primei instanțe că întregul grup a fost coordonat de inculpații R.G. și R.S., iar nepotul său, partea vătămată M.M., a fost lovit de către inculpații R.S. și R.G., precum și de ceilalți inculpați, însă nu a putut să precizeze la momentul audierii contribuția exactă a fiecărui inculpat, pentru că la locul conflictului s-a creat un „spectacol de nedescris” pe care-l apreciază ca o adevărată „măcelărie”.

Declarațiile părții vătămate s-au coroborat cu declarațiile date de inculpații R.G. și R.S., parțial cu declarațiile martorei R.M.

Partea vătămată a învederat că toți inculpații l-au lovit atât pe el, cât și pe fiul și nepotul său, în diferite zone ale corpului, însă nu a putut preciza dacă a fost lovit și de inculpata V.R.M.

Referitor la implicarea inculpatului R.D. în incident, partea vătămată a declarat că acesta a fost prezent la locul incidentul și l-a lovit pe spate cu muchia toporului și imediat după loviturile aplicate de către inculpat s-a prezentat la spital, însă a refuzat internarea întrucât a fost amenințat de inculpați.

Curtea a subliniat că, în apel, la solicitarea inculpaților, partea vătămată a arătat că inculpatul D.G. l-a înțepat cu furca în mână și l-a lovit și în cap.

Referitor la situația de fapt, partea vătămată M.M. a declarat că din autoturismele cu care veniseră au coborât primii inculpați R.S. și R.G., care s-au deplasat spre terasă și l-au lovit pe vărul său M.L., iar el a fost lovit de inculpatul R.D., în zona spatelui, cu partea metalică a unui topor, lovituri în urma cărora a suferit mai multe echimoze.

Deși partea vătămată a precizat că a fost lovită și de inculpatul D.G., precum și de alte persoane, a învederat instanței că acest aspect nu-l poate susține cu exactitate. Conform declarației date în continuare de partea vătămată, inculpatul R.D. a încercat să o lovească cu toporul pe care-l avea în mână și când se afla pe terasă și a reușit să-l lovească în zona spatelui cu muchia toporului.

Referitor la celelalte două părți vătămate, partea vătămată M.M. a declarat că acestea au fost lovite de către toate persoanele care se aflau la locul incidentului cu furci, săbii și topoare.

A mai învederat partea vătămată că a fost salvat din acest conflict de către prietena sa, care a apărut în zonă cu autoturismul și așa a putut să evite loviturile inculpatului R.D., care a aruncat cu un topor în direcția sa exact în momentul în care se îndrepta spre autoturismul prietenei sale. Declarația părții vătămate s-a coroborat cu depoziția martorei F.I. care a arătat că la acel moment era prietena părții vătămate M.M. și l-a însoțit pe acesta la terasă, fiind cea care l-a luat cu mașina în timp ce asupra sa se arunca cu un topor.

Utilizarea toporului a fost confirmată de toate cele trei părți vătămate și nu a fost contestată de inculpați.

Modalitatea în care au dat declarații părțile vătămate a confirmat împrejurarea că a avut loc un atac masiv asupra acestora, creându-se o învălmășeală din cauza numărului mare de atacatori, aspect de asemenea necontestat de către inculpați.

Din declarația inculpatului D.G. a rezultat că în ziua de 15 octombrie 2009 a aflat de la inculpatul R.G. că între fiul acestuia și partea vătămată M.L. avusese loc un conflict pornit de la muzica din restaurant și în cadrul căruia R.R. ar fi fost lovit și sechestrat. În data de 17 octombrie 2009, inculpatul s-a aflat la Piața O. împreună cu toți inculpații din familia R. când la un moment dat a apărut partea vătămată M.M. având în mână o cheie metalică de dimensiuni mari și a avut loc o primă discuție între inculpatul R.G. și partea vătămată referitoare la conflictul în care fusese lovit fiul acestuia R.R. Tot din declarația inculpatului a rezultat că inculpatul R.G. le-a invitat pe părțile vătămate pentru a discuta referitor la conflictul în care fusese implicat fiul său și în aceeași zi la orele 16.00, însoțit fiind de inculpatul R.G., de soția sa V.R.M. și de fiica acestora, s-au îndreptat către terasa unde a avut loc incidentul. Inculpatul a declarat că s-a hotărât să coboare din autoturismul cu care venise însă nu a avut nici un corp contondent asupra sa și a văzut pe partea vătămată M.M. ce prezenta urme de sânge în zona frunții. Inculpatul a mai declarat că a intenționat și el să o lovească pe partea vătămată M.M. însă privirea acestuia l-a speriat foarte tare și astfel s-a dat la o parte din fața lui. Referitor la implicarea celorlalți inculpați, inculpatul D.G. a precizat că a observat că ginerele inculpatului R.S. avea o coadă de topor în mână, iar inculpatul R.S. avea asupra sa un briceag.

Instanța a reținut că inculpatul D.G. a învederat în continuare că a acceptat să vină la locul conflictului fiind chemat de inculpatul R.D. care i-a solicitat sprijinul în soluționarea pe cale amiabilă a conflictului ce avusese loc între partea vătămată M.L. și R.R., fiul inculpatului R.G.

Din declarația inculpatului R.D. a rezultat că a fost prezent la locul unde a avut loc conflictul între ceilalți și părțile vătămate, dar nu poate să precizeze de la ce anume a început acesta și declară că le-a văzut pe părțile vătămate și pe inculpați când se loveau reciproc.

S-a arătat că inculpatul nu a recunoscut că i-ar fi instigat pe inculpații R.S. și R.G. împotriva părților vătămate și nici nu i-a coordonat, ci dimpotrivă, a vrut să-i scoată din locul conflictului.

Instanța a precizat că afirmațiile sale au fost contrazise însă de depoziția martorei N.E. și depozițiile părților vătămate; martora l-a indicat din planșa foto pe inculpatul R.D. ca fiind persoana care a coordonat întreaga acțiune a inculpaților.

Curtea a constatat că din declarațiile părților vătămate reiese că în realitate inculpatul R.D. nu doar ar fi instigat, ci și ar fi participat efectiv la comiterea infracțiunilor de tentativă de omor deosebit de grav și lovire și alte violențe, însă în cauză fiind declarate apeluri numai de către inculpați, Curtea nu poate proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor, în virtutea principiului non reformatio in pejus.

S-a menționat că a mai precizat inculpatul că, de fapt, conflictul a avut loc între inculpații R.S. și R.G., care nu au avut asupra lor obiecte contondente, și părțile vătămate, iar imediat după terminarea acestuia a plecat din zona respectivă și nu cunoaște ce au găsit organele de poliție la locul faptei.

Din declarația inculpatului R.A. a rezultat că nu a fost prezent la locul incidentului din data de 17 octombrie 2009, ce a avut loc între părțile vătămate și ceilalți inculpați, dar a auzit de la nepotul său R.R. că ar fi fost implicat într-un conflict cu partea vătămată M.L., care i-a comunicat că urmează să se întâlnească cu inculpatul R.G. și R.S. pentru a discuta în termeni amiabili și pentru a preîntâmpina pe viitor apariția unor eventuale conflicte.

S-a reținut că afirmațiile sale au fost contrazise de declarațiile părților vătămate, care au precizat că inculpatul R.A. a fost prezent la locul comiterii faptelor și a avut asupra sa un obiect contondent, precum și de declarațiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul D.G., care arată că inculpatul R.S. avea asupra sa o baionetă, iar inculpatul R.A. un băț sau o bâtă.

Instanța de apel a arătat că apărătorul inculpatului a invocat împrejurarea că furca ridicată de la inculpat nu putea fi aceea cu care a fost lovită partea vătămată M.M., deoarece față de natura rănilor și așezarea acestora se observă foarte clar că acestea provin de la o singură furcă - cu 3 țepușe, iar de la inculpat s-a ridicat o furcă ce avea două țepușe, care nu poate fi una dintre armele folosite la incident.

Cu privire la acest aspect, Curtea a constatat că nu are relevanță în cauză, având în vedere împrejurarea că procesul-verbal de percheziție domiciliară în care s-a arătat că de la inculpat s-au ridicat, printre altele, o furcă, un topor și o bâtă se coroborează cu declarația dată de inculpatul D.G. în cursul urmăririi penale, în care a arătat că inculpatul R.A. avea asupra sa o bâtă, precum și cu declarația părții vătămate M.M. care a precizat că acela care l-a lovit cu furca în braț este inculpatul D.G., iar nu R.A.

De la inculpatul R.A. au fost ridicate și confiscate următoarele bunuri: cuțit tip briceag cu plăsele din metal și plastic ce imită osul cu două lame în capete, iar în mijlocul mânerului o lanternă, găsită în buzunarul de la ușa dreapta față; o furca cu două țepușe; două bâte din lemn; topor; o coadă de lopată cu mâner roșu.

În sensul participării inculpatului R.A. la comiterea infracțiunii s-a reținut că au fost și transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei.

Din declarația inculpatei V.R.M. a rezultat că în data de 17 octombrie 2009, împreună cu soțul său, inculpatul D.G., s-au deplasat în zona terasei „E.F.”, unde acesta din urmă a coborât din autoturism și a rămas la o distanță de aprox. 1 m de acesta, încercând să aplaneze conflictul care era deja în desfășurare.

A mai declarat inculpata că la un moment dat, a coborât și ea din autoturism doar pentru a-l scoate de soțul său din zona de conflict și a observat că inculpatul D.G. era lovit de partea vătămată M.M. cu pumnul în bărbie.

În finalul declarației, inculpata a precizat că atât ea, cât și soțul său, inculpatul D.G., au acceptat să meargă la terasa „E.F.” numai cu ideea de a media conflictul ce avusese loc anterior între partea vătămată M.L. și nepotul inculpatului R.G., R.R., și nu cu intenția de a lovi pe cineva și a se implica efectiv în incidentul declanșat între părțile vătămate și inculpați.

Instanța de apel a reținut că chiar din declarațiile inculpatei a rezultat că inculpatul D.G. l-a lovit pe partea vătămată M.M., așa cum de altfel a precizat și partea vătămată în fața instanței de apel.

Din toate aceste declarații coroborate, Curtea a considerat că a reieșit că toți inculpații au fost prezenți la locul faptei și au acționat în sensul lovirii celor trei părți vătămate, în doi timpi, mai precis inculpații D.G. și V.R.M. sosind la locul faptei la momentul în care ceilalți inculpați declanșau acțiunile de lovire a părților vătămate, însă atât inculpatul D.G., cât și inculpata V.R.M. au lovit, primul pe părțile vătămate M.M. și M.L., iar a doua pe partea vătămată M.M.

S-a apreciat că chiar și această din urmă împrejurare confirmă din punct de vedere logic desfășurarea faptelor deoarece ceilalți inculpați au reușit să lovească mai grav părțile vătămate M.M. și M.L., pe care le-au înconjurat, ceea ce a permis părții vătămate M.M. să încerce să fugă, însă a fost lovit de inculpata V.R.M.

În subsidiar, instanța a arătat că s-a solicitat de către apelantul R.A. a se reține că în speță a fost vorba de o încăierare, unde fiecare participant a aplicat lovituri reciproce, astfel că - față de acest aspect - și de situația medicală a inculpatului, se solicită redozarea pedepsei.

Curtea a constatat că această solicitare este, în fapt, o solicitare de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen.

Solicitarea a fost apreciată ca nefondată, având în vedere faptul că din materialul probator administrat în cauză, așa cum a fost descris anterior în mod detaliat a rezultat că părțile vătămate M.L., M.M. și M.M. nu au avut nici inițiativa întâlnirii cu inculpații, nici nu au acționat în sensul lovirii cu intenție a inculpaților, așa cum încearcă aceștia să contureze situația de fapt.

Astfel, inculpații nu au prezentat leziuni care să ateste că asupra lor s-au exercitat violențe, în timp ce părțile vătămate M.L. și M.M. au avut leziuni grave, așa cum a reieșit din înscrisurile medicale aflate la dosar. De asemenea, deși părțile vătămate au venit la terasă însoțite de alte 5-6 persoane, audiate ca martori în prezenta cauză, acești martori nu au reacționat în nici un mod, și din cauza faptului că inculpații erau în număr mare - 15 persoane - și au acționat extrem de rapid asupra părților vătămate, care nu au putut face față atacului rapid și fiind depășiți numeric.

Instanța a considerat că așa s-a explicat și de ce partea vătămată M.L., deși cu o statură superioară inculpaților și mai tânăr, nu a reușit sub nicio formă să lovească pe aceștia, fiind atacat practic din toate direcțiile și cu obiecte contondente și tăietoare.

S-a subliniat că infracțiunea de încăierare exclude existența unui atac premeditat și organizat de un număr mare de persoane asupra a numai trei părți vătămate.

Instanța a reținut că apelantul inculpat D.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat și omor deosebit de grav în infracțiunea prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., având în vedere probatoriul administrat în cauză și depoziția ce a fost luată la acest termen părții vătămate M.L.

Această susținere nu a fost primită de instanță având în vedere modalitatea în care s-au desfășurat faptele, așa cum a fost descrisă anterior; inculpații au acționat cu intenție, au venit în număr mare, după ce au atras părțile vătămate în această situație, insistând să se întâlnească, au venit pregătiți pentru a lovi părțile vătămate cu obiecte contondente ori tăietor-înțepătoare, au lovit cu putere și în zone ale corpului vulnerabile părțile vătămate, astfel că nu se poate susține că nu au avut intenția - cel puțin indirectă - de a suprima viața părților vătămate.

Această intenție, a reținut instanța, a rezultat și din concluziile actelor medico-legale aflate la dosar, din care rezultă că viața părții vătămate M.L. a fost pusă în primejdie, iar partea vătămată M.M. a suferit numeroase leziuni în multiple zone ale corpului.

De asemenea, natura obiectelor folosite de inculpați - cuțite, bâte, baionete, furci, topoare - s-a arătat că denotă intenția clară de a produce părților vătămate leziuni letale.

S-a mai arătat că susținerea în sensul că inculpatul D.G. s-a dus la locul unde a avut loc incidentul cu intenția clară de a-l aplana a fost contrazisă de modalitatea în care au acționat inculpații, de împrejurarea că au avut asupra lor obiectele ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare și chiar de declarațiile inițiale ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale.

Nici afirmația că nu putea în nici un fel să se implice în conflict și să le alerge pe părțile vătămate, dată fiind starea sa de sănătate - a avut un accident vascular, are semipareză, diabet și este dependent de insulină și este obez - nu s-a luat în considerare de instanță, din desfășurarea evenimentelor rezultând că, în ciuda acestor aspecte ce țin de starea de sănătate, inculpatul a acționat împreună cu ceilalți inculpați și împreună cu mai multe persoane, rezultatul agresiunii fiind produs ca urmare a rapidității atacului și a numărului mare de agresori înarmați, care i-au copleșit numeric pe părțile vătămate, în ciuda vârstei mai tinere a acestora.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la lovire, instanța de apel a reținut că s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv culpa.

Nici acest motiv de apel nu a fost găsit întemeiat de instanță, deoarece inculpații au acționat în mod concertat, cu intenția de a lovi toate cele trei părți vătămate, însă în privința părții vătămate M.M. nu a avut loc rezultatul scontat, viața acesteia nefiind pusă în primejdie. În plus, instanța a subliniat că, așa cum s-a arătat în precedent, din declarațiile coroborate ale martorilor, părților vătămate și inculpaților a reieșit că toți inculpații au fost prezenți la locul faptei și au acționat în sensul lovirii celor trei părți vătămate, în doi timpi, mai precis inculpații D.G. și V.R.M. sosind la locul faptei la momentul în care ceilalți inculpați declanșau acțiunile de lovire a părților vătămate, însă atât inculpatul D.G., cât și inculpata V.R.M. au lovit, primul pe părțile vătămate M.M. și M.L., iar a doua pe partea vătămată M.M., care reușise să se îndepărteze.

Chiar și această din urmă împrejurare, a apreciat instanța, a confirmat din punct de vedere logic desfășurarea faptelor, deoarece ceilalți inculpați au reușit să lovească mai grav părțile vătămate M.M. și M.L., pe care le-au înconjurat, ceea ce a permis părții vătămate M.M. să încerce să fugă însă a fost lovit de inculpata V.R.M.

Referitor la situația de fapt, s-a reținut că partea vătămată M.M. a declarat că din autoturismele cu care veniseră au coborât primii inculpații R.S. și R.G., care s-au deplasat spre terasă și l-au lovit pe vărul său M.L., iar el a fost lovit de inculpatul R.D., în zona spatelui, cu partea metalică a unui topor, lovituri în urma cărora a suferit mai multe echimoze.

Deși partea vătămată a precizat că a fost lovită și de inculpatul D.G., precum și de alte persoane, a învederat instanței că acest aspect nu-l poate susține cu exactitate. Conform declarației date în continuare de partea vătămată, inculpatul R.D. a încercat să o lovească cu toporul pe care-l avea în mână când se afla pe terasă și a reușit să-l lovească în zona spatelui cu muchia toporului.

Curtea a constatat însă că chiar dacă din declarațiile părții vătămate rezultă că inculpații au lovit-o efectiv, acest aspect nu a putut fi stabilit cu exactitate.

S-a apreciat că prin acțiunile lor inculpații D.G., R.S., R.A., R.G. au creat condițiile pentru ca inculpata V.R.M. să o poată lovi pe partea vătămată M.M., în timp ce acesta încerca să fugă, producându-i leziunile ce au necesitat zile de îngrijire medicală.

De altfel, s-a reținut că inculpata V.R.M. și-a retras apelul declarat în cauză, iar inculpații R.D. și R.S. nu au contestat încadrarea juridică a faptei de complicitate la lovire și alte violențe.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul D.G. a solicitat achitarea și în ceea ce privește infracțiunea de ultraj și cea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., considerând că nu apelantul a comis aceste infracțiuni.

Curtea a constatat că acțiunea inculpaților avut loc ca un tot unitar, grupul a avut un scop comun - uciderea părților vătămate - și fiecare și-a îndeplinit rolul în vederea atingerii respectivului scop; din declarațiile martorilor și ale părților vătămate reiese că inculpatul a avut asupra sa un obiect contondent, în loc public, obiect ce a fost folosit la lovirea părților vătămate și care ar fi putut pune în primejdie viața și a altor persoane, astfel că în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 61/1991, republicată.

De altfel, a reținut Curtea, prima instanță a dispus în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. confiscarea de la inculpații D.G. și V.R.M. a unui cuțit de tip briceag, cu plăsele de culoare maro, iar la capete aurii, cu lama rabatabilă, încastrate în mâner și a unui tub de spray lacrimogen de culoare neagră, cu piper.

Cât privește infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., Curtea a constatat că existența unei tulburări grave a ordinii și liniștii publice rezultă din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, care au relatat sentimentul de teamă creat de atacul a 15-20 de persoane înarmate asupra părților vătămate, în loc public, reacția martorilor fiind de a nu încerca să intervină, de teamă, în ajutorul părților vătămate.

S-a precizat că și martora A. și martorii M.R.N. și M.R.M. au arătat că intervenția agresivă a inculpaților le-a determinat o stare puternică de temere.

Curtea a mai reținut că apelantul inculpat R.D. a solicitat totodată a se avea în vedere ceea ce a dus la producerea acestui incident, respectiv data de 15 octombrie 2009, când partea vătămată M.L. a agresat copilul familiei R. - R.R.

Curtea a constatat că nu se poate reține în cauză existența unei provocări din partea părților vătămate M.M. și M.M., care nu au avut nicio participare la incidentul din data de 15 octombrie 2009. De asemenea, nu s-a reținut nicio provocare din partea părții vătămate M.L., incidentul între acesta și numitul R.R. având loc cu două zile înainte de faptele deduse judecății.

S-a arătat că părțile vătămate nu au avut inițiativa întâlnirii din data de 17 octombrie 2009, ci dimpotrivă inculpații au insistat în acest sens.

Pe de altă parte, s-a considerat că un asemenea conflict anterior nu a justificat comiterea faptelor cercetate în prezenta cauză, iar probatoriul administrat a relevat că aceste fapte au fost premeditate și organizate, nicidecum săvârșite în mod spontan, pe fondul unei provocări.

Cu privire la celelalte infracțiuni, s-a reținut că inculpatul R.D. a arătat că apelul a vizat reindividualizarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia. În acest sens, s-a arătat că a solicitat a se avea în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală, înscrisurile în circumstanțiere depuse în dosarul de fond, faptul că lucra de 32 de ani - fără a avea vreo abatere, faptul că părțile vătămate au avut o atitudine de instigare, solicitând redozarea pedepsei și a se face aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Curtea a mai reținut că, în subsidiar, și inculpatul D.G. a solicitat ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere modul de participare a apelantului la comiterea infracțiunilor, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, starea sa de sănătate - ce nu i-ar fi permis comiterea unor astfel de infracțiuni - și să se dispună reducerea pedepsei către minimul special, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt.

Totodată, s-a reținut că apelantul inculpat R.S. a solicitat reindividualizarea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, deoarece lucra cu carte de muncă, are o familie, nu a mai avut conflict cu legea penală, astfel că s-a apreciat că se pot reține în favoarea sa prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. și a se reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea a constatat că nu se pot reține în favoarea niciunuia dintre inculpați circumstanțe atenuante în raport de modul în care aceștia au acționat, de gravitatea faptelor comise, modul organizat și violent în care au agresat părțile vătămate - cu premeditare, ceea ce dă o gravitate deosebită faptelor inculpaților.

Curtea a avut în vedere în mod special procesele-verbale de percheziție domiciliară din care a reieșit că în locuințele inculpaților s-a găsit un adevărat arsenal de cuțite, bâte, baionete, furci, topoare și alte asemenea instrumente, ceea ce denotă că inculpații erau pregătiți oricând să acționeze violent, fiind un pericol evident și grav pentru societate, fiind evidențiate de instanța de apel, punctual, bunurile ce au fost ridicate de organele de urmărire penală cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpaților R.D. și R.S.

Instanța a subliniat că inculpații nu au depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere care să ateste o bună conduită anterioară a acestora, care nu presupune numai lipsa antecedentelor penale, ci și o atitudine deosebită a acestora în societate.

De asemenea, s-a arătat că înscrisurile ce dovedesc starea de sănătate a unora dintre inculpați nu au avut relevanță și nu au putut fi avute în vedere la stabilirea unei bune conduite a acestora.

Cât privește atitudinea procesuală, instanța a considerat că niciunul dintre inculpați nu a avut o atitudine de recunoaștere constantă și efectivă a faptelor comise și nu a colaborat cu organele de urmărire penală pentru lămurirea împrejurărilor cauzei, inculpații având atitudini de nerecunoaștere a faptelor, precum inculpatul R.A. ori oscilante pe parcursul procesului penal, precum ceilalți inculpați.

Vârsta, starea de sănătate a inculpaților, împrejurarea că aveau un loc de muncă ori familii organizate nu pot fi avute în vedere, în opinia Curții, la individualizarea pedepselor, mai mult decât atât, s-a arătat că au fost avute în vedere de prima instanță, față de natura infracțiunilor săvârșite și urmările ce s-au produs sau s-ar fi putut produce.

De altfel, pentru infracțiunea cea mai gravă pentru care a dispus condamnarea inculpaților, s-a constatat că Tribunalul a aplicat pedepse corect individualizate, îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, de 7 ani și 6 luni închisoare.

În plus, a arătat instanța de apel, Tribunalul a omis să rețină circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. referitoare la săvârșirea infracțiunii de trei sau mai multe persoane împreună, aspect ce nu poate fi însă cenzurat în calea de atac a apelului, deoarece ar fi încălcat principiul non reformatio in pejus, Ministerul Public neformulând apel.

Față de pedepsele aplicate inculpaților, Curtea a arătat că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 81 C. pen. nici dispozițiile art. 861 C. pen., nefiind îndeplinită cerința referitoare la cuantumul pedepsei rezultante.

S-a precizat că nici în situația în care s-ar reține circumstanțe atenuante potrivit art. 74 C. pen. nu ar fi posibilă reducerea pedepselor până la un cuantum care să permită aplicarea art. 81 C. pen. ori art. 861 C. pen. având în vedere dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. care nu permit reducerea pedepsei în cazul infracțiunilor de omor decât până la o treime din minimul special prevăzut de lege.

Cât privește motivul invocat în scris de inculpatul R.A., prin care a solicitat înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor către părțile civile, ca urmare a achitării pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, Curtea a constatat că participarea acestuia la comiterea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a), i) rap. la art. 176 lit. b) C. pen. a fost stabilită în mod corect de prima instanță, conform argumentelor expuse anterior, astfel că în mod legal și temeinic prima instanță a dispus, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. obligarea acestuia, în solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumelor solicitate de părțile civile, constatând că fapta inculpaților a produs prejudicii morale și materiale părților civile, cărora li s-au cauzat leziuni grave ce au necesitat îngrijire medicală.

Împotriva deciziei au formulat recurs inculpații R.A., R.S., D.G. și R.D.

Recurentul inculpat R.A. a invocat motivul de recurs prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond achitarea, această din urmă cerere fiind întemeiată, în scris, pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. Totodată, s-au evidențiat aspecte privind starea precară de sănătate a inculpatului, chestiuni care sunt indicate în motivele de recurs depuse la dosar, ca fiind argumente de temeinicie a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel că instanța de recurs le va analiza din această perspectivă.

Recurentul inculpat R.S. a solicitat în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, față de datele ce îl caracterizează (loc de muncă, lipsa antecedentelor penale) și atitudinea sa procesuală.

Recurentul inculpat D.G. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și pct. 17 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. și respectiv schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a solicitat să se constate că sunt incidente dispozițiile art. 181 C. pen. și să i se aplice o amendă, ținând cont de starea sa de sănătate.

Recurentul inculpat R.D., în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a susținut că se impun a fi reținute, în favoarea sa, dispozițiile art. 74 C. pen., urmând a fi redusă pedeapsa, și a solicitat să se suspende sub supraveghere executarea pedepsei în baza art. 861 C. proc. pen., având în vedere vârsta sa, că nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o contribuție diminuată la comiterea faptelor.

Totodată, a solicitat reducerea despăgubirilor civile acordate părților civile în funcție de înscrisurile aflate la dosar.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurenții inculpați, Înalta Curte constată următoarele:

Cât privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 invocat de inculpatul R.A.

În susținerea acestui motiv de recurs, s-a arătat, în esență, în scris și prin concluziile orale, că decizia nu este motivată în fapt și în drept, nefiind respectate dispozițiile art. 356 lit. c) și lit. d) C. proc. pen., întrucât criticile aduse sentinței au fost analizate, de prima instanță de control judiciar, într-o manieră sumară, fără a se da un răspuns concret motivelor de apel, și s-a omis a se arăta temeiurile de drept care au justificat soluția pronunțată în cauză.

S-a mai susținut că motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul acesteia deoarece se „face vorbire într-un mod pasager despre motivele de apel” și se „expun sumar acte și fapte din dosarul instanței de fond”, instanța de apel fiind vădit nehotărâtă asupra situației de fapt ce trebuie reținută în ceea ce îl privește pe inculpat - fie că a fost prezent la fața locului și a utilizat un topor, fie a utilizat o bâtă, fie că nu a fost prezent la fața locului.

De asemenea, s-a specificat că instanța de apel a apreciat nejustificat că nu se impunea a fi readministrate probele de la fond și nici administrate probe noi, astfel că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită. S-a precizat că administrarea probei cu înregistrarea video efectuată de către camera fixă a B.P.R. București era esențială în soluționarea cauzei, pentru a se constata dacă inculpatul R.A. a fost prezent la locul faptei.

Potrivit art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Înalta Curte constată că prima instanță de control judiciar a motivat respingerea apelului promovat de inculpatul R.A., realizând o analiză detaliată a probelor pe care s-a bazat concluzia netemeiniciei cererii de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind arătate inclusiv motivele pentru care anumite probe, ce erau în favoarea inculpatului, nu au determinat admiterea solicitării acestuia. În mod concret, verificând vinovăția inculpatului R.A., instanța de apel a enunțat mai întâi, succint, în considerentele deciziei, mijloacelor de probă, după care a prezentat în detaliu conținutul acestora.

Totodată, instanța de prim control judiciar a decis în sensul respingerii apelului formulat de inculpatul R.A. numai după analiza probelor și indicarea argumentelor pentru care a considerat că nu se justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare, solicitată de inculpat, aspect față de care - și de situația sa medicală - ceruse redozarea pedepsei.

De asemenea, soluția de respingere a apelului a fost dispusă după verificarea temeiniciei motivului invocat, în scris, de inculpat, cu privire la modul de soluționare a laturii civile, în cazul achitării pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, dovedindu-se că instanța a înțeles să dea eficiență dreptului la un proces echitabil, în sensul de a dispune, cu privire la calea ordinară de atac promovată de inculpatul R.A., numai după analiza și prezentarea argumentelor care au condus la aprecierea, ca neîntemeiate, a tuturor criticilor invocate în apărare, atât în scris, cât și oral în instanță.

Înalta Curte constată că au fost respectate dispozițiile art. 356 lit. d) C. proc. pen., instanța de apel indicând temeiul de drept în baza căruia a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul R.A., respectiv dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la aprecierea apărării că, prin modul de a „face vorbire într-un mod pasager despre motivele de apel” și de a expune „sumar acte și fapte din dosarul instanței de fond”, s-a realizat o contradicție între motivarea soluției și dispozitiv, instanța de recurs precizează că o astfel de susținere ar putea fundamenta critica nemotivării deciziei (care însă nu poate fi primită, după cum s-a arătat), și nicidecum pe cea a neconcordanței între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, aspect ce denotă, o dată în plus, netemeinicia invocării acestui motiv de recurs.

De asemenea, se apreciază că situația de fapt reținută de instanța de apel în privința inculpatului R.A. nu este neclară, astfel încât să se poată admite că ar exista o contradicție între dispozitivul deciziei prin care s-a respins apelul acestui inculpat și considerentele deciziei.

Sub acest aspect, apărarea a făcut trimitere la decizie, dar se impune observația că acestea nu reprezintă motivarea soluției instanței de apel, ci partea din decizie în care instanța de apel a redat, în propria hotărâre, aspecte din conținutul sentinței pe care a analizat-o, ca efect al învestirii cu apelurile inculpaților. În aceeași categorie se înscrie și paragraful din decizie în care instanța de apel a reprodus conținutul sentinței referitor la declarația martorului M.R.M.

Proprie motivării instanței de apel este reproducerea declarației părții vătămate M.M., referitoare la prezența și participarea inculpatului R.A., la conflict, în sensul că a fost lovită atât ea, cât și numiții M.M. și M.L. de către acest inculpat, care avea în mână un topor, mențiune existentă în decizie.

Este real că, pe de altă parte, la decizie există mențiunea că inculpatul R.A. nu a fost prezent în zona conflictului, dar Înalta Curte constată că apărarea inculpatului a omis să arate că această afirmație face parte din declarația martorei R.M., pe care instanța de apel a analizat-o, specificând, în mod expres, că susținerea martorei este contrazisă de probatoriul administrat în cauză.

Din examinarea considerentelor deciziei, se constată că instanța de apel a ținut seama și de alte probe în baza cărora a stabilit implicarea inculpatului în conflict (declarația părții vătămate M.L., declarația inculpatului D.G. din faza de urmărire penală, transcrierile convorbirilor telefonice), dar pe care apărarea le-a trecut cu vederea când a invocat critica ce face obiectul prezentei analize.

În consecință, se remarcă faptul că există o expunere clară, cu privire la participarea activă a inculpatului R.A., la conflictul ce a avut ca victime pe M.L. și M.M., care a fundamentat aprecierea instanței de apel, că este nefondată cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârșită de inculpat, și care nu este în contradicție cu soluția pronunțată prin decizie.

Cât privește critica privind modalitatea de soluționare a cererii de probe (care, în drept, se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.), se constată că instanța de apel s-a pronunțat motivat, prin încheierea de ședință de la termenul din 03 noiembrie 2011, încuviințând-o în parte, prin admiterea audierii părților vătămate M.M. și M.L. Punctual, cererea de a se prelua, de la Poliția Rutieră, înregistrarea efectuată la 17 octombrie 2009, a fost respinsă de instanță considerând că nu există date suficiente că acea cameră ar fi existat și unde ar fi fost amplasată.

Ca atare, nici această critică nu este întemeiată întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, situație care nu se regăsește în speță.

Se mai impune precizarea că aprecierea utilității, concludenței și pertinenței probelor constituie atributul exclusiv al instanței, iar potrivit art. 378 alin. (2) C. proc. pen., în vederea soluționării apelului, instanța poate da o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.

Având în vedere cele de mai sus, instanța de recurs consideră că nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cât privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 invocat de inculpații R.A. și D.G.

În susținerea acestui motiv de recurs, inculpatul R.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. b) C. pen., art. 26 rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, arătând, în esență, că nu există nici o probă certă și concludentă care să dovedească faptul că a fost prezent la momentul când a avut loc incidentul, care să îl indice ca participant la conflictul ce face obiectul prezentei cauze și care să conducă la concluzia că este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, toate probele administrate fiind doar probe indirecte fără o valoare probatorie convingătoare care să justifice o hotărâre de condamnare.

Enunțând același caz de casare, inculpatul D.G. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., invocând faptul că nu există probe care să ateste vinovăția sa, scopul pentru care s-a aflat la locul incidentului fiind acela de a media împăcarea cu părțile vătămate.

Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente, în fața cărora cauza devoluează în fapt și în drept, respectiv instanța de fond și de apel, în cazul ambelor situații fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.

Analizând, așadar, critica recurentului inculpat R.A. referitoare la greșita condamnare, din perspectiva unei pretinse erori grave de fapt privind prezența sa la locul faptei și participarea la agresiunea exercitată asupra părților vătămate la data de 17 octombrie 2009, Înalta Curte constată că situația de fapt reținută în sarcina acestui inculpat nu este în contradicție cu probele administrate.

Astfel, partea vătămată M.L. a declarat că a fost lovit de inculpați, relatând în timpul cercetării judecătorești, în primă instanță: „cum au coborât din autoturisme, inculpații s-au îndreptat spre mine, o parte pe stânga și o altă parte pe dreapta și pot să precizez cu siguranță că toți inculpații m-au lovit”. În fața instanței de apel, la termenul din 24 noiembrie 2011, partea vătămată a reiterat că inculpatul R.A. a făcut parte din grupul celor care au întreprins agresiuni împotriva sa: „toți inculpații prezenți azi în sală au fost prezenți și la momentul incidentului (...) s-au năpustit asupra mea, dar nu pot preciza exact cu ce m-a lovit fiecare” (din încheierea de ședință din 24 noiembrie 2011 reiese că la acel termen de judecată a fost prezent și inculpatul R.A.). Poziția procesuală a părții vătămate este identică cu cea de la urmărirea penală. În fața ambelor instanțe de fond, aceeași parte vătămată a susținut că l-a recunoscut din grup pe inculpatul R.A., ca fiind unul dintre agresori, fiind verosimilă precizarea acestuia că lipsa de siguranță, la recunoașterea după fotografie, s-a datorat împrejurării că îl prezenta pe inculpat la o vârstă mai tânără [„la recunoașterea efectuată prin geam (...) l-am recunoscut în persoană”].

De asemenea, partea vătămată M.M. a susținut, atât în faza de urmărire penală, cât și în timpul cercetării judecătorești, că inculpatul R.A. a fost prezent la locul faptei și a exercitat nemijlocit violențe fizice asupra sa și a părților vătămate M.L. și M.M. A declarat partea vătămată că: „am primit multe lovituri de la toți inculpații, chiar și R.A. m-a lovit”, arătând că toți inculpații erau înarmați cu furci, ciomege, bețe etc.

Prezența inculpatului R.A. și participarea sa la evenimentele din data de 17 octombrie 2009, de la terasa „E.F.” din București, este confirmată, de asemenea, de inculpatul D.G. care, în timpul urmăririi penale, a declarat că unul dintre inculpații împotriva căruia s-a aruncat cu sticle, de către părțile vătămate, a fost și R.A., ce era înarmat și care a urmărit-o pe partea vătămată M.L. în momentul în care aceasta a încercat să se refugieze prin fugă, într-un gang.

Din procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice reiese prezența și participarea inculpatului R.A. la acțiunea de lovire a părții vătămate M.L., fiind descrisă modalitatea în care inculpatul a înțeles să intervină, în conflict, pentru a-i face dreptate nepotului său, martorul R.R.L., urmare altercației pe care acesta a avut-o în data de 15 octombrie 2009, cu M.L. („R.A. (...) unchiul ăsta a lui R., l-a bătut pe ăla, dar l-a judecat, cică l-a pus în genunchi, că nici în genunchi nu putea să stea. I-a zis: Mai bați mă, pe nepotul meu? ÎI mai bați mă pe nepotul meu?. Și-i dădea (...) R.A., din piață”).

Se constată, așadar, că implicarea nemijlocită a recurentului inculpat în conflictul din 17 octombrie 2009, este dovedită prin cobororarea declarațiilor părților vătămate M.M. și M.L. cu cea a unuia dintre inculpați, din grupul căruia a făcut parte și R.A., fiind dincolo de bănuială subiectivismul care ar fi putut determina afirmațiile părților vătămate, cât timp sunt susținute și prin conținutul transcrierii convorbirii telefonice enunțate.

În plus, martorul M.R.N. nu a negat prezența inculpatului R.A., la locul faptei, menționând că este posibil ca acesta să fi fost de față. Nesiguranța martorului este de înțeles având în vedere numărul mare al persoanelor care au însoțit inculpații, la întâlnirea cu părțile vătămate, și repeziciunea cu care s-au derulat evenimetele de la momentul descinderii inculpaților la locul faptei.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că probele expuse nu pot fi înlăturate prin declarația martorei R.M. - care a arătat că inculpatul R.A. nu a fost prezent la incidentul dintre părți, și nici prin declarația martorului M.R.M. - care a menționat că nu l-a văzut pe acesta, la terasă, când s-au desfășurat evenimentele. Declarația martorei trebuie luată sub beneficiu de inventar având în vedere relația apropiată cu inculpatul R.A., iar afirmația martorului nu îl poate exonera de răspundere pe inculpat fiind evident că nu toate persoanele ce au fost de față au avut posibilitatea să observe prezența și acțiunile individuale ale celorlalți, ținând seama de caracteristicile incidentului.

În consecință, cererea recurentului inculpat R.A. de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu poate fi primită. Solicitarea este neîntemeiată, astfel cum a considerat și instanța de apel, fiind dincolo de orice îndoială că inculpatul a fost prezent și a săvârșit nemijlocit fapte care realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Probele administrate au demonstrat că inculpatul R.A. este coautor la tentativa de omor calificat și deosebit de grav, împreună cu coinculpații R.G., R.S. și D.G., care au desfășurat, cu aceeași ocazie, acte de violență, prin folosirea unor instrumente apte să ucidă, împotriva părții vătămate M.L., căreia i-au pus în primejdie viața, și părții vătămate M.M., căreia i-au cauzat leziuni în zone corporale vitale, după cum rezultă din actele medico-legale.

Examinând probele administrate, se constată, de asemenea, că soluția de condamnare a recurentului inculpat D.G. nu se datorează unei erori grave de fapt întrucât inculpatul D.G. a participat efectiv la atacul declanșat împotriva părților vătămate, nefiind confirmată apărarea că doar s-a deplasat, alături de ceilalți inculpați, pentru a intermedia împăcarea părților.

Se apreciază că, dacă într-adevăr, prezența inculpatului D.G., la locul faptei, ar fi fost pentru a rezolva pe cale amiabilă, neînțelegerea dintre părți, atunci ar fi fost logic ca acesta să nu coboare din autoturismul cu care s-a deplasat în zona terasei, deoarece când a ajuns, conflictul izbucnise deja, după cum personal a relatat. Mai mult, inculpatul a declarat că a văzut partea vătămată M.M. cu urme de sânge în zona frunții, situație în care instanța de recurs consideră că, în mod firesc, ar fi trebuit să părăsească locul faptei, dacă scopul prezenței sale ar fi fost cel invocat în apărare.

Apoi, chiar dacă ar fi reală susținerea inculpatului cu privire la motivația deplasării sale la locul unde s-au derulat actele de violență, aceasta nu îl poate exonera de răspundere din moment ce s-a implicat în agresiunea împotriva părților vătămate, fiind neîntemeită cererea de achitare pentru că fapta reținută în sarcina sa nu există.

Astfel, în fața instanței, martora V.R.M. (soția inculpatului D.) a învederat că a coborât din autoturism pentru a-l scoate pe inculpatul D.G. din zona conflictului, ocazie cu care a observat că partea vătămată l-a lovit pe inculpat.

Din transcrierea convorbirilor telefonice și celelalte probe administrate, rezultă cu certitudine participarea inculpatei V.R.M. la agresiune (martora fiind, de altfel, condamnată în prezenta cauză pentru loviri și alte violențe), ceea ce dovedește poziția procesuală nesinceră a inculpatului D.G. din timpul cercetării judecătorești, când a încercat să acrediteze ideea că împreună cu soția au avut un comportament pasiv, de apărare, în raport de actele de violență ce erau în desfășurare.

Înalta Curte mai reține, că în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât și în timpul cercetării judecătorești, în fond și în apel, partea vătămată M.M. l-a indicat pe inculpatul D.G. ca fiind unul dintre inculpații care au lovit-o și i-au cauzat leziuni corporale.

Exercitarea de violențe fizice de către inculpatul D.G. reiese și din declarația martorei R.M., care a afirmat că părțile vătămate s-au lovit reciproc cu inculpații R.D., R.G., D.G. și V.R.M., ultimii doi sosind imediat după începerea conflictului.

Martorul ocular C.C., în faza de urmărire penală, a menționat că, în ziua de 17 octombrie 2009, printre agresorii de la terasă, l-a recunoscut și pe inculpatul D.G., iar în instanță a declarat că toate persoanele care au coborât din autoturisme s-au îndreptat spre părțile vătămate și au început să le lovească cu obiectele avute asupra lor.

Cu aceste probe se coroborează declarația inculpatului D.G., din faza de urmărire penală, când a relatat că s-a implicat în agresiunea care a avut loc pe terasa „E.F.”, că a fost lovit de partea vătămată M.M. și l-a lovit la rândul său. Susținerea inculpatului că a fost agresat, la rândul său, de partea vătămată, nu a fost dovedită, eventual cu un act medical, apreciindu-se că afirmația a fost făcută pro causa, cu atât mai mult cu cât, așa cum a reținut și instanța de apel, faptele nu au conturat existența infracțiunii de încăierare.

Prin urmare, deoarece probele au demonstrat că inculpatul D.G. a avut o participare activă în acțiunea simultană a inculpaților, îndreptată împotriva părților vătămate M.M. și M.L., se apreciază ca fiind neverosimilă afirmația acestuia, din timpul cercetării judecătorești că, ajungând la locul faptei, privirea părții vătămate M.M. l-a împiedicat să o lovească. Instanța de recurs consideră, în raport de actele și lucrările dosarului, că intenția de a lovi pe partea vătămată M.M., pe care inculpatul a recunoscut că a avut-o, a fost și concretizată prin violențe fizice.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de apel, că în pofida afecțiunilor sale medicale, inculpatul D.G. nu a ezitat să se implice în desfășurarea conflictului și a exercitat acte de violență asupra părții vătămate M.M., asigurându-se prin activitatea sa și faptele celorlalți inculpați înfrângerea oricărei rezistențe a părților vătămate.

Pe cale de consecință, este nefondată cererea inculpatului D.G. de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cât privește solicitarea inculpatului D.G. de a se aplica dispozițiile art. 181 C. pen. și a fi obligat la plata unei amenzi [cerere care presupune achitarea în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen.], Înalta Curte precizează că nu poate fi analizată decât din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Prin decizia în interesul legii nr. 8/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, s-a statuat că dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se interpretează în sensul că sunt incidente și în ipoteza recurării hotărârilor pronunțate în apel, pentru motivul greșitei aplicări a art. 181 C. pen. sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziții legale, întrucât eventualele constatări, privind gradul de pericol social al unei anumite fapte, pot fi consecința unor aprecieri determinate de raționamente bazate pe erori esențiale în reținerea faptelor și a împrejurărilor în care au fost comise ori care privesc persoana făptuitorului.

Examinând cauza din această perspectivă, se constată că instanța de apel nu a fost într-o eroare gravă de fapt, în privința stării de sănătate, pe care inculpatul D.G. a invocat-o ca temei al achitării în baza art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și al aplicării unei amenzi administrative potrivit art. 181 C. pen. deoarece, prin considerentele deciziei, s-a reținut că inculpatul D.G. are o stare de sănătate precară, respectiv că „a avut un accident vascular, are semipareză, diabet, este dependent de insulină și obez”, ceea ce semnifică împrejurarea că, în aprecierea gradului de pericol social concret al infracțiunii, s-a ținut seama de problemele de sănătate ale inculpatului așa cum sunt dovedite prin actele medicale atașate la dosar, inclusiv în recurs.

Cât privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 invocat de inculpatul D.G.

Inculpatul D.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., arătând că potrivit jurisprudenței Înaltei Curți, dacă prin fapta săvârșită, viața nu este pusă în pericol, nu există infracțiunea de omor, iar în speță viața părții vătămate M.M. nu a fost pusă în primejdie, conform certificatului medico-legal.

Înalta Curte consideră, în acord cu instanțele de fond, că reprezintă tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, acțiunea inculpatului D.G., din data de 17 octombrie 2009, de a participa la atacul și violențele exercitate împotriva părților vătămate M.L. și M.M., împreună cu inculpații R.G., R.S. și R.A., ocazie cu care partea vătămată M.M. a suferit leziuni variate în diferite zone ale corpului, iar viața părții vătămate M. a fost pusă în pericol.

Împrejurarea că, în condițiile specifice cauzei, au fost exercitate violențe fizice asupra a două părți vătămate, a impus reținerea în încadrarea juridică a faptei a circumstanței agravate - asupra a două sau mai multor persoane prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen.

Leziunile corporale ale părților vătămate M.L. și M.M. au fost cauzate prin acțiunile nemijlocite ale inculpaților R.G., R.S., R.A. și D.G., săvârșite cu aceeași ocazie, situație în care nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice faptul că prin certificatul medico-legal s-a concluzionat că viața părții vătămate M.M. nu a fost pusă în pericol.

Acțiunea inculpatului D.G. s-a completat într-o activitate unică cu cele desfășurate de ceilalți coautori ai tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav.

Prin faptele lor, inculpatul D.G. împreună cu inculpații menționați, chiar dacă nu au urmărit suprimarea vieții celor două părți vătămate, au acceptat un astfel de rezultat, pe care l-au prevăzut, atitudine subiectivă ce caracterizează forma de vinovăție a intenției indirecte. Dovadă în acest sens sunt: împrejurarea că inculpații au acționat cu premeditare, părțile vătămate fiind chemate la locul faptei sub pretextul unei împăcări ce privea un incident anterior (agravantă reflectată în încadrarea juridică a faptei prin dispozițiile lit. a) a art. 175 C. pen.), faptul că s-au deplasat la terasa „E.F.” înarmați cu obiecte apte să producă moartea, într-un număr mare de persoane (înjur de 10-15), că ajunși la fața locului inculpații au pătruns pe terasa unde se aflau inculpații, iar persoane apropiate lor au blocat ieșirile din bar, pentru a zădărnici încercarea părților vătămate de a scăpa de atacul inculpaților.

Intenția cu care inculpații au săvârșit faptele, cărora inculpatul D.G. li s-a alăturat, este demonstrată de gravitatea leziunilor traumatice cauzate părții vătămate M.L. - plaga abdominală i-a pus viața în primejdie și a fost necesară intevenția chirurgicală, de urgență, precum și de varietatea și localizarea leziunilor cauzate părții vătămate M.M. -TCC, plagă contuză medio frontală, contuzie antebraț drept, contuzie gambă dreaptă, contuzie toraco-abdominală, contuzii genunchi stâng și plăgi înțepate la nivelul antebrațului drept.

Totodată, forma de vinovăție este conturată de mecanismul prin care au fost produse leziunile și instrumentele apte să ucidă, folosite de inculpați. Astfel, potrivit actelor medico-legale, leziunile părții vătămate M.L. s-au produs prin lovire repetată cu corp tăietor înțepător și lovire cu și de corp plan dur, iar cele ale părții vătămate M.M. prin lovire cu corp dur și corp înțepător (posibil furcă).

Prin urmare, chiar dacă expertiza medico-legală privind partea vătămată M.M. nu concluzionează că viața acesteia a fost pusă în primejdie, nu înseamnă că fapta inculpatului D.G., comisă în condițiile prezentate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a), i) - art. 176 lit. b) C. pen., încadrare juridică reținută și în sarcina celorlalți inculpați, ținând seama că acesta a contribuit în mod direct la acțiunile concurente și concertate ale inculpaților, de agresare fizică a părților vătămate, iar prin activitatea proprie desfășurată a realizat conținutul infracțiunii. Fiecare inculpat a acționat, completându-se unul pe altul, conștient că participă în comun cu ceilalți la producerea rezultatului socialmente periculos al faptei.

Inculpații menționați sunt coautori la tentativa de omor calificat și deosebit de grav, ceea ce înseamnă că răspunderea penală a tuturor acestora este antrenată, fără a avea relevanță că acțiunile inculpatului D.G. nu au fost identice cu cele ale celorlalți inculpați, că loviturile aplicate nu au avut aceeași gravitate ori că participarea la săvârșirea infracțiunii a fost concomitentă sau succesivă.

În consecință, cererea recurentului inculpat D.G. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și lit. i) - art. 176 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. este neîntemeiată.

Cât privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 invocat de inculpații R.A., R.S. și R.D.

Instanța de recurs apreciază că s-au aplicat pedepse juste recurenților inculpați R.S., R.A. și R.D., în procesul de individualizare, instanța de fond dând eficiență tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Datele ce circumstanțiază persoana acestor inculpați, respectiv starea de sănătate precară a inculpatului R.A. și situația sa materială; lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul R.D., existența unui loc de muncă de o perioadă lungă de timp, lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală pentru inculpatul R.S., precum și caracterizările favorabile inculpaților R.S. și R.D., primite din partea unor persoane fizice - toate dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, nu sunt de natură a diminua cuntumul pedepselor aplicate, având în vedere, gravitatea și împrejurările comiterii faptelor, și cu atât mai puțin reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen.

Atitudinea procesuală a recurentului inculpat R.S. față de acuzațiile care i s-au adus, ca și motivațiile interioare care l-ar fi determinat să facă anumite afirmații de-a lungul procesului, nu justifică, de asemenea, reducerea pedepselor aplicate, întrucât niciunuia dintre criteriile enumerate de art. 72 C. pen. nu i se poate da prevalență în procesul de individualizare a pedepsei.

Împrejurarea că recurentul inculpat R.D. a comis două dintre infracțiuni în calitate de instigator, nu poate impune diminuarea cuantumului pedepselor aplicate, deoarece pe de-o parte, chiar și prin această formă de participație penală, pentru care a fost condamnat de prima instanță, a asigurat atingerea urmării periculoase socialmente a faptelor, iar pe de altă parte, nu se poate face abstracție că, în conformitate cu probele administrate, așa cum a constatat și instanța de apel, acest inculpat a participat efectiv la săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, însă nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor (în autorat).

Înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată inculpaților R.A., R.S. și R.D. este aptă să asigure scopul coercitiv și preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Reducerea cuantumului pedepsei principale rezultante de câte 9 ani închisoare ar lipsi de semnificație gravitatea activității infracționale desfășurate de inculpați, care au comis, cu același prilej, patru infracțiuni aflate în concurs real, acceptând posibilitatea suprimării vieții a două persoane, prin acțiuni de o violență crescută, în loc public, în timpul zilei, într-o zonă relativ intens circulată, din București, prin antrenarea în conflict a numeroase persoane, chemate pentru a Ie asigura succesul activității infracționale premeditate, îndreptate împotriva părților vătămate. Totodată, nu este de neglijat că au ajutat, prin acte materiale și morale, exercitarea de violențe fizice de către inculpata V.R.M. asupra părții vătămate M.M. și au purtat, fără drept, arme în locuri și împrejurări în care s-au pus în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor și au tulburat grav ordinea și liniștea publică.

Referior la individualizarea executării pedepsei aplicate, executarea în detenție este singura modalitate legală, având în vedere cuantumul pedepsei principale rezultante, de câte 9 ani închisoare, fiind de neprimit cererile de suspendare condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Având în vedere aspectele referitoare la starea de sănătate, pe care inculpatul D.G. le-a învederat instanței, Înalta Curte consideră că acesta, în mod indirect, a tins și la ușurarea tratamentului sancționator, dar se constată că nici în cazul său, nu este incident motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14, instanțele de fond realizând o justă individualizare a pedepsei, în pofida problemelor sale de sănătate. Ca și în cazul celorlalți recurenți inculpați, pedepsa rezultantă (în cuantum, de altfel, mai redus), nu se impune a fi diminuată față de gradul de pericol social al infracțiunilor comise (analiza anterioară fiind valabilă și în cazul său) și poziția sa procesuală.

Cât privește cererea inculpatului R.D. de a se diminua despăgubirile civile în funcție de înscrisurile aflate la dosar (care se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.)

Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac, iar persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

În conformitate cu efectul devolutiv al apelului, instanța de prim control judiciar a judecat apelurile numai cu privire la persoana care l-a declarat și la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces, respectiv a examinat sentința penală din perspectiva criticilor aduse laturii penale a cauzei, de către inculpați. Decizia instanței de apel nu a condus la modificarea soluției pronunțate de prima instanță, nici în ceea ce privește latura penală și nici sub aspectul laturii civile a cauzei.

Pe cale de consecință, motivul de recurs al inculpatului R.D., care vizează latura civilă a cauzei, nu poate fi analizat întrucât, prin apelurile declarate, nu s-au adus critici decât laturii penale a cauzei, iar în urma soluționării apelurilor nu s-a modificat soluția din sentință, pe latură civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.A., R.S., D.G. și R.D. împotriva deciziei penale nr. 321 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.A., R.S., D.G. și R.D. împotriva deciziei penale nr. 321 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2012.