Timeliness of appeal determined by receipt date in absence of forgery challenge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the defendant's appeal, quashed the lower court's decision dismissing the appeal as late-filed, and remanded the case to the Court of Appeal for re-examination, thereby prevailing for the defendant in the procedural dispute. The case involved a commercial action for unpaid electricity fees and late penalties, where the appellate court had previously dismissed the defendant's appeal as untimely after it had been initially annulled for lack of stamp duty; the Supreme Court found the appeal valid because it was received on April 23, 2001, within the legal deadline following service of the first-instance judgment on April 5, 2001. The decisive legal basis was the presumption of timely filing established by the dated receipt of the appeal, which the opposing party failed to challenge through a forgery action, thereby satisfying the statutory deadline requirements and making the prior dismissal procedurally erroneous.
Legislator headnote
AI generatedTimeliness of appeal determined by receipt date in absence of forgery challenge: Instanța de apel apreciază în continuare că susținerile apelantei, în sensul că, în raport cu dispozițiile art. 3 din Hotărârea nr. 131 din 30 noiembrie 2000 a Consiliului Local al municipiului Călărași, aceasta este scutită de plata timbrajului, sunt neîntemeiate, întrucât nu s-a probat în concret aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor menționate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Călărași, la 19 iulie 1999, sub nr. 1753 reclamanta F.D.E.E. SA – S.D. Călărași - a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta R.A. A.C. Călărași, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 16.681.176.272 lei cu titlu de contravaloare energie electrică și majorări de tarif, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Călărași, prin sentința nr. 103 din 12 martie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 54.336.537 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 130094 din 31 mai 1999 și a sumei de 5.057.370.644 lei penalități de întârziere pentru facturile neachitate până la 30 mai 1999 și 177.076.763 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta R.A. A.C. SA Călărași.
Secția comercială a Curții de Apel București, prin decizia nr. 1047 din 26 iunie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei R.A. A.C. SA Călărași.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar prevăzute legal pentru judecarea cererii de apel, deși a fost citată cu mențiunea expresă de a depune 1.952.295 lei taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru judiciar.
Instanța de apel apreciază în continuare că susținerile apelantei, în sensul că, în raport cu dispozițiile art. 3 din Hotărârea nr. 131 din 30 noiembrie 2000 a Consiliului Local al municipiului Călărași, aceasta este scutită de plata timbrajului, sunt neîntemeiate, întrucât nu s-a probat în concret aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor menționate.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâtul, S.P.A.C. Călărași, fostă R.A. A.C. SA Călărași.
Prin decizia nr. 194 din 21 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul pârâtului, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre soluționare, aceleiași instanțe de apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs consideră că apelanta-pârâtă este legal scutită de plata taxelor de timbru, astfel că în mod greșit i-a fost anulat apelul ca netimbrat de către instanța de apel.
După casare, secția comercială a Curții de Apel București, prin decizia nr. 30 din 9 mai 2003, a admis excepția tardivității apelului și a respins, ca tardiv formulat, apelul pârâtului S.P.A.C. Călărași.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că sentința apelată a fost comunicată apelantei la 5 aprilie 2001 (dosar nr. 1753/1999), iar apelul a fost înregistrat la 24 aprilie 2001 (dosar nr. 1328/2001 și dosar nr. 449/2003).
Împotriva deciziei pronunțată după casare, în apel a declarat recurs pârâtul, S.P.A.C. Călărași, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.
Recursul pârâtului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului se constată că apelul a fost înregistrat la data de 23 aprilie 2001, conform înscrisului aflat la dosar, înscris ce poartă și semnătura de primire, iar partea potrivnică nu a procedat la înscrierea în fals, ceea ce atestă, fără putință de tăgadă, că aceasta din urmă a considerat apelul a fi fost formulat în termenul legal.
Așa fiind, Curtea urmează a primi criticile recurentului ca fiind dovedite și având suport legal și, în consecință, pentru considerentele ce preced, instanța de recurs va admite recursul pârâtului, va casa decizia atacată și va trimite cauza, pentru judecarea apelului, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul, S.P.A.C. Călărași împotriva deciziei nr. 30 din 9 mai 2003 a Curții de Apel București, secția comercială, casează decizia atacată și trimite cauza, pentru judecarea apelului, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 martie 2004.