European Arrest Warrant execution: refusal due to parallel domestic prosecutions and principle of speciality
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower court’s order to execute a European Arrest Warrant (EAW) issued by Italian authorities against the Romanian citizen-applicant, who thus lost the challenge. The dispute centered on the validity of the EAW and the defendant's argument that he was already facing parallel criminal proceedings in Romania for similar conduct, which he claimed constituted grounds for refusal under the mandatory and facultative refusal provisions of the Romanian legal framework governing EAWs. The court determined that no mandatory grounds for refusal existed and rejected the applicability of the facultative ground regarding duplicate prosecution, finding that the offenses identified—extortion, aggravated inducement and facilitation of prostitution, and deprivation of liberty—satisfied the legal requirements for surrender under the relevant EAW statute. Consequently, the court maintained the execution of the warrant with the specific conditions of respecting the principle of speciality and deferring the actual surrender until the final resolution and potential execution of sentences in the pending domestic Romanian cases, while ordering the appellant to bear 300 RON in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 3856 alin. (2) C. proc. pen, art. 3859 C. proc. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 629 C. pen, art. 605 C. pen; European Arrest Warrant execution: refusal due to parallel domestic prosecutions and principle of speciality: The dispute centered on the validity of the EAW and the defendant's argument that he was already facing parallel criminal proceedings in Romania for similar conduct, which he claimed constituted grounds for refusal under the mandatory and facultative refusal provisions of the Romanian legal framework governing EAWs. The court determined that no mandatory grounds for refusal existed and rejected the applicability of the facultative ground regarding duplicate prosecution, finding that the offenses identified—extortion, aggravated inducement and facilitation of prostitution, and deprivation of liberty—satisfied the legal requirements for surrender under the relevant EAW statute. Consequently, the court maintained the execution of the warrant with the specific conditions of respecting the principle of speciality and deferring the actual surrender until the final resolution and potential execution of sentences in the pending domestic Romanian cases, while ordering the appellant to bear 300 RON in judicial costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for ordering the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. 6660/2/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iulie 2012 de către autoritățile judiciare italiene față de cetățeanul român C.M.
În cuprinsul sesizării s-a arătat că autoritățile judiciare italiene au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 30 iulie 2012 pentru comiterea infracțiunilor de proxenetism, lipsire de libertate, mandatul fiind transmis prin semnalare introdusă prin Sistemul Informatic Schengen, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării persoanei solicitate.
Totodată, s-a precizat că persoana solicitată a fost încarcerată în Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 47 emis la data de 02 martie 2012 de Tribunalul București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, iar măsura arestării preventive expiră la 23 septembrie 2012.
La dosarul cauzei a fost atașată lucrarea înregistrată sub nr. 2384/II/5/2012 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ce a conținut procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător și copia mandatului european de arestare tradus în limba română.
La termenul din 23 august 2012, Curtea de Apel București a solicitat Judecătoriei sectorului 5 București să comunice copia sentinței penală nr. 1280 din 12 iunie 2012 privind pe inculpatul C.M. însoțită de un referat din care să rezulte dacă și modalitatea în care aceasta a rămas definitivă, iar Tribunalului București, secția a II-a penală, i s-a solicitat comunicarea unei copii a rechizitoriului nr. 25/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție existent în Dosarul nr. 14611/3/2012 al Tribunalului București, secția a II-a penală.
La dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate, precum și copia sentinței penale nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, în Dosarul nr. 580/114/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești.
La termenul din 30 august 2012 s-a procedat, conform disp. art. 103 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată declarând că nu renunță la regula specialității însă nu este de acord să fie predată autorităților judiciare italiene întrucât acestea i-au încălcat drepturile, pentru faptele în legătură cu solicitarea autorităților italiene este judecat și în România, învederând totodată instanței că mai este cercetat în alte două dosare penale de organele judiciare române pentru instigare și complicitate la delapidare, respectiv pentru proxenetism.
Prin sentința penală nr. 333 din 30 august 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iulie 2012 de către Tribunalul civil și penal Perugia, Italia, împotriva cetățeanului român C.M., cu respectarea regulii specialității și cu îndeplinirea condiției ca, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
A amânat predarea persoanei solicitate până la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1280 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei sector 5 București (pronunțată în Dosarul nr. 4440/302/2012) și, eventual, executarea integrală a pedepsei privative de libertate, precum și până la soluționarea definitivă a cauzei penale care a format obiectul Dosarului nr. 14611/3/2012 al Tribunalului București, secția a II-a penală, și eventual executarea integrală a pedepsei privative de libertate.
A dispus arestarea persoanei solicitate C.M. pe o perioadă de 30 de zile în vederea predării, începând de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că sunt întrunite toate condițiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, persoana solicitată C.M., solicitând, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului și, pe fond, respingerea cererii Parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iulie 2012 de către autoritățile judiciare italiene, în condițiile în care există elemente care pot împiedica extrădarea.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., în fața căreia instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare italiene la data de 30 iulie 2012, referința Dosarului nr. 472/10 NR - 405/10 GIP - 566/11 DIB, pe numele cetățeanului român, C.M., , în baza Ordonanței Tribunalului de reexaminare Perugia în cadrul apelului - nr. 566/11 R.G. dib - nr. 472/10 R.G.N.R - 473 Reg. Măsuri de arestare preventivă - executivă la data de 12 decembrie 2011 prin care se ia din nou măsura deja emisă de Judecătorul pentru investigații preliminare (GIP) la data de 13 martie 2010 (405/10 GIP).
În fapt, s-a reținut că cercetările efectuate de Jandarmii din Assisi, în urma declarațiilor date de o tânără de origine română, Ș.C.I., după ce a reușit să se elibereze din apartamentul unde fusese segregată câteva zile, au dus la identificarea lui M.C. ca fiind acela care, împreună cu prietena lui D.C. a făcut-o pe Ș. să vină în Italia. Fetei i s-a prezentat în mod fals posibilitatea de a munci în Italia ca și croitoreasă, după care odată ce a ajuns la Aeroportul din Roma a fost luată de M. și de un albanez cu numele X., care au dus-o la Santa Maria degli Angeli (PG) unde au constrâns-o mai întâi să lucreze într-un „Night”, dându-i lui M. tot câștigul obținut și după aceea să se prostitueze, tot în avantajul lui M. și al celorlalte persoane care-l ajutau în activitatea ilicită. Printre acestea se afla și o tânără femeie româncă, P.A., și ea tot prostituată, care o supraveghea pe Ș. atât la locul de muncă, cât și acasă, nelăsând-o să se îndepărteze și să iasă decât împreună cu ea. Ș, în afară de faptul că nu era liberă să iasă din casă, în caz de nesupunere, era amenințată și bătută și de M. și X.E. În special era terorizată de M. întrucât, fiind și el român, o amenința cu represalii asupra membrilor familiei și a băiețelului ei, rămași în România.
În drept, s-a arătat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni, respectiv extorcare - art. 629 C. pen. italian; de inducere și favorizare a prostituției, agravată de folosirea violenței și a amenințării față de persoana vătămată - art. 3 alin. (2) nr. 4 și 8 din Legea nr. 75/58; de sechestrare de persoană - art. 605 C. pen. italian.
Înalta Curte reține că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate conduc la predare în condițiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Pe de altă parte, în cauză nu au fost identificate motive obligatorii de refuz al executării prev. de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar persoana solicitată nu a formulat obiecții privind identitatea.
Înalta Curte constată, de asemenea, că în cauză sunt infirmate susținerile persoanei solicitate în sensul că pentru aceeași faptă este cercetată penal în România și prin urmare, nu este incident cazul de refuz facultativ prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În consecință, reține Înalta Curte că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, admițând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și dispunând punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 30 iulie 2012 de către Tribunalul civil și penal Perugia, Italia, împotriva cetățeanului român M.C. cu respectarea regulii specialității și cu îndeplinirea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
De asemenea, corect a dispus instanța și amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile italiene până la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1280/2012 a Judecătoriei sectorului 5 București și, eventual, executarea integrală a pedepsei privative de libertate, precum și până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 14611/3/2012 al Tribunalului București, având în vedere că față de persoana solicitată a fost emis de către autoritățile judiciare române un mandat de arestare preventivă de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 14611/3/2012, că aceasta a fost condamnată în primă instanță prin sentința penală nr. 1280 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei sector 5 București, care nu a rămas definitivă, cât și faptul că Ministerul Public a solicitat amânarea cauzei.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.C. împotriva sentinței penale nr. 333 din 30 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva sentinței penale nr. 333 din 30 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 6660/2/2012 (2629/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.