Decizia nr. 2714/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151/P din 20 iunie 2011 pronunțată de către Tribunalul Bihor, au fost condamnați, printre alții:

I. Inculpatul C.A.C. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen.,

- 3 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 2 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, din data de 12 octombrie 2009.

II. Inculpatul M.F. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

III. Inculpatul P.L.C. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.,

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 3 ani închisoare, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, din data de 12 octombrie 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.L.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

IV. Inculpatul I.T.M. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen.,

- 2 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, din data de 12 octombrie 2009.

V. Inculpatul D.E. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 3 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus față de inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E., suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante pe durata unui termen de încercare de câte 6 ani, pentru fiecare, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., au fost obligați inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune: de pe lângă Tribunalul Bihor pentru inculpații C.A.C., M.F. și P.L.C.; de pe lângă Tribunalul Arad pentru inculpatul I.T.M.; de pe lângă Tribunalul Constanța pentru inculpatul D.E., conform programului stabilit;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art. 863 alin. (4) C. pen., supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere și executării obligațiilor stabilite de instanță se va face: de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru inculpații C.A.C., M.F. și P.L.C.; de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad pentru inculpatul I.T.M.; de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța pentru inculpatul D.E., care în caz de neîndeplinire, vor sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 864 alin. (2) C. pen.

În baza art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca un exemplar al prezentei sentințe să se comunice Serviciilor de Probațiune de pe lângă Tribunalele Bihor, Arad și Constanța.

VI. Inculpatul C.G.E. (fost M., fost J.) la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 3 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare în regim privativ de libertate și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul C.G.E.

În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., rap. la art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. cu aplic. art. 1602 - art. 1605 C. proc. pen., s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul C.G.E.

În baza art. 1605 alin. (4) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauțiunii de 20.000 RON, depusă la C. Bank - Sucursala Oradea, conform recipisei de consemnare și chitanței din 04 iunie 2011.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 31 martie 2010 și durata arestării preventive din 01 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus față de inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E., suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepselor principale rezultante.

În temeiul art. 14, art. 170 și art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea: pașaportului fals eliberat la data de 05 iulie 2004 de S.E.I.P. Bacău pe numele P.L.A., utilizat de „Martora nr. 1”; pașaportului fals eliberat la data de 23 aprilie 2001 de S.E.I.P. Bacău pe numele G.N.D. și a permisului de conducere fals eliberat pe numele G.N.D.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. și în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului:

- de la inculpatul C.A.C. echivalentul în RON a sumei de 7.700 euro și suma de 1.000 RON;

- de la inculpatul M.F. echivalentul în RON a sumei de 3.000 euro;

- de la inculpatul I.T.M. echivalentul în RON a sumei de 160 euro.

În baza art. 359 C. proc. pen., li s-a atras atenția inculpaților C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În conformitate cu art. 189 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumelor de:

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. B.A., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 09 august 2010;

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. C.R., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 09 august 2010.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați fiecare inculpat la plata a câte 10.800 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea înregistrat la instanță la data de 06 iulie 2010 sub Dosar nr. 5576/111/2010, au fost trimiși în judecată inculpații C.A.C., M.F., S.C.F., P.L.C., I.T.M., C.G.E. (fost M., fost J.), D.E.

În sarcina inculpaților s-a reținut că:

- inculpații C.A.C., I.T.M., P.L.C., S.C.F., M.F. au constituit un grup structurat care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de migranți în formă continuată, pentru a obține în mod direct beneficii financiare și că inculpații C.G.E. (fost M., fost J.) și D.E. au aderat la un astfel de grup în scopul săvârșirii infracțiunii grave de trafic de minori, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- inculpații C.A.C., I.T.M., P.L.C., S.C.F. și M.F. au organizat activități de racolare și îndrumare a mai multor persoane cu diferite interdicții în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, fapte ce întrunesc elementele constitutive a infracțiunii de trafic de migranți, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, modificată și completată prin Legea nr. 39/2003.

- inculpații C.G.E. (fost M., fost J.), D.E., S.C.F. și C.A.C. au racolat, transportat, transferat din Constanța în Oradea și găzduit pe minora în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, în scopul transferării acesteia în Italia în vederea exploatării, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

- inculpatul P.L.C., cu intenție a înlesnit și ajutat la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, ceilalți inculpați bazându-se pe promisiunea acestuia că pentru o sumă de 1.000 de euro o va transporta pe minoră din proximitatea P.T.F. Turnu, județul Arad, și până în zona Brescia, cunoscând că aceasta urmează să fie supusă exploatării și că utilizează pașaport fals, faptă ce întrunește elementele constitutive a infracțiunii de complicitate la trafic de minori, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

- inculpații C.A.C. și I.T.M. au falsificat documente de identitate și permise de conducere, printre care și un pașaport pentru minora în vârstă de 14 ani, cu identitatea unei tinere majore, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea din 26 octombrie 2010, instanța de fond a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul S.C., fiind format un nou dosar, având în vedere că acesta a fost deținut în Penitenciarul Segovia - Spania.

Prin încheierea din 03 decembrie 2010, instanța de fond a respins cererea de restituire a cauzei la procuror.

Prin aceeași încheiere a stabilit că asupra excepției nulității absolute a interceptărilor telefonice - determinată de faptul că acestea au fost efectuate în faza actelor premergătoare - instanța se va pronunța prin hotărârea ce va fi dată în cauză.

Prin încheierea din 08 iunie 2011 instanța de fond a stabilit că asupra excepției nulității absolute a interceptărilor telefonice - determinată de lipsa minutelor încheierilor de autorizare a interceptărilor efectuate în cauză - se va pronunța prin hotărârea ce va fi dată.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2011 s-au respins cererile inculpaților C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și C.G.E. de aplicare a procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., pentru neîndeplinirea condițiilor cumulative impuse de acest text de lege, având în vedere în principal conținutul declarațiilor date de inculpați.

În cursul cercetării judecătorești:

- s-a procedat la audierea inculpaților C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M., C.G.E., D.E., cu excepția inculpatului D.E. toți ceilalți recunoscând, cu unele precizări, săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, solicitând de altfel aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției;

- s-a procedat la audierea martorilor G.F., V.S., P.G., C.D.C., Ț.V., L.M., B.M., martori care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală;

- s-a procedat la efectuarea unei comisii rogatorii de către Tribunalul Neamț pentru audierea martorei C.D.C.,

- s-a procedat la audierea martorei G.A., încuviințată inculpatului D.E.;

- s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. față de ceilalți martori încuviințați, având în vedere conținutul proceselor-verbale de neexecutare a mandatelor de aducere, din care a rezultat imposibilitatea prezentării lor în fața instanței;

- s-a revenit asupra audierii martorului G.G., având în vedere că reprezentantul D.I.I.C.O.T. a renunțat la audierea acestuia, instanța făcând aplicarea art. 329 alin. (1) C. proc. pen.;

- s-a procedat la audierea convorbirilor telefonice înregistrate, la cererea inculpatului D.E.;

- s-a dispus și s-au efectuat referate de evaluare pentru toți inculpații.

Inculpatul C.G.E. a fost cercetat în stare de reținere, respectiv arest preventiv începând cu data de 31 martie 2010.

Inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E. au fost cercetați în stare de libertate.

Cu privire la inculpatul D.E., prin încheierea din 12 iulie 2010 a Tribunalului Bihor, s-a luat față de inculpat, conform deciziei nr. 76/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.

Această măsură continuă să își producă efectele cel târziu până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, măsură în privința căreia instanța de fond a respins prin încheierea din 13 ianuarie 2011, cererea de revocare formulată de inculpatul D.E.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la excepția nulității absolute a interceptărilor convorbirilor telefonice

Apărătorul ales al inculpaților C.A.C., P.L.C. și C.G.E. a invocat în cauză excepția nulității absolute a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate, datorită lipsei minutelor încheierilor de autorizare a acestora și datorită faptului că acestea au fost efectuate în faza actelor premergătoare.

Instanța de fond a apreciat că excepția este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată.

Această prevedere legală a fost supusă interpretării secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005, obligatorie pentru instanțe, a stabilit că și în cazurile în care judecătorul sau instanța se pronunță prin încheiere asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei minute, sub sancțiunea nulității absolute.

Urmare a acestei decizii, art. 309 C. proc. pen., a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, în sensul introducerii alin. (2) și (3), în alin. (2) stabilindu-se că întocmirea minutei este obligatorie și în cazurile în care judecătorul sau instanța dispune asupra măsurilor preventive.

Din cuprinsul acestor prevederi legale și deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005, rezultă faptul că obligativitatea întocmirii minutei vizează situațiile în care completul de judecată sau instanța ori judecătorul se pronunță, după caz, asupra fondului cauzei sau asupra măsurilor preventive, nefiind incluse în enumerarea situațiilor în care întocmirea minutei este obligatorie și cazurile în care președintele instanței ori în lipsa acestuia, judecătorul delegat de acesta, dispune, conform art. 911 C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare.

Că este așa, rezultă din chiar considerentele deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005, potrivit acestora, „prevederile art. 309, nefăcand nici o distincție în raport cu felul hotărârii care urmează să fie pronunțată în urma deliberării, se aplică atât atunci când instanța se pronunță prin sentință sau decizie, cât și atunci când se pronunță prin încheiere. Totodată, aplicabilitatea prevederilor art. 309 nefiind limitată la situația când instanța soluționează cauza în fond, rezultă că ori de câte ori instanța deliberează și se pronunță asupra unei măsuri, deci și asupra unei măsuri preventive, printr-o hotărâre, inclusiv printr-o încheiere, rezultatul acestei deliberări se consemnează într-o minută. Prin urmare, în toate cazurile în care judecătorul sau instanța se pronunță prin încheiere asupra măsurilor preventive, având loc o deliberare asupra acestora, rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, așa cum se prevede în art. 309 C. proc. pen. Minuta leagă instanța și constituie o garanție că la redactarea încheierii nu se va omite, adăuga sau schimba ceva privind soluția și, de aceea, în special în cazul încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre încheierile prin care judecătorul sau instanța se pronunță asupra măsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberării să fie consemnat într-o minută. În lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberării, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În lipsa minutei nu ar putea fi realizat nici controlul judiciar asupra acestor încheieri, cu privire la modul în care au fost respectate dispozițiile relative la compunerea completului de judecată, dispoziții prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.”

Din cuprinsul art. 309 C. proc. pen. și deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005, rezultă următoarele concluzii:

- atât art. 309 C. proc. pen., cât și decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 folosesc sintagmele complet de judecată, instanță, judecător (nu și președintele instanței ori judecătorul delegat);

- se referă explicit la ipotezele în care completul de judecată sau instanța soluționează cauza în fond, ori la ipotezele în care instanța ori judecătorul deliberează și se pronunță asupra unei măsuri preventive;

- decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 consacră existența sancțiunii nulității absolute exclusiv pentru aceste ipoteze, fiind justificată (potrivit considerentelor aceleiași decizii) de imposibilitatea realizării controlului judiciar asupra rezultatului deliberării și asupra acestor încheieri, vizând (potrivit acelorași considerente) în special ipotezele în care respectivele încheieri sunt supuse recursului.

În condițiile în care cazurile de nulitate absolută determinate de încălcarea normelor procesual penale sunt limitative, extinderea sferei de aplicare și la ipoteza în care președintele instanței (ori în lipsa acestuia, judecătorul delegat de acesta) dispune, conform art. 911 C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, ipoteză neprevăzută expres de art. 309 C. proc. pen. (pentru că instituția „președintelui instanței” este distinctă de cele prevăzute în această normă și pentru că art. 911 C. proc. pen. nu reglementează o măsură preventivă) și neavută în vedere de decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 (care folosește aceleași instituții - instanță, judecător, componența completului de judecată -, referindu-se la încheierile pronunțate de aceștia în materia măsurilor preventive, în special cele ce pot fi atacate cu recurs) este inadmisibilă.

În raport de ipotezele avute în vedere de legiuitor în art. 309 C. proc. pen., inclusiv urmare a deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005 și a modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006, este exclusă aplicarea principiului „unde există aceeași rațiune trebuie să existe aceeași soluție”, cu atât mai mult cu cât procedura prev. de art. 911 C. proc. pen., este una necontencioasă și încheierea nesupusă recursului (determinată de scopul unei astfel de proceduri), iar în raport de caracterul limitativ al cazurilor de nulitate absolută este exclusă și aplicarea principiului analogiei.

Faptul că în jurisprudența actuală se procedează la întocmirea minutei și în procedura prev. de art. 911 C. proc. pen., ca o garanție suplimentară față de cele prevăzute expres de normele legale, nu poate conduce la o concluzie diferită de cea reținută de instanță, respectiv că art. 309 C. proc. pen. și decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 nu sunt aplicabile încheierii pronunțate în baza art. 911 C. proc. pen.

Nici motivul de nelegalitate a acelorași interceptări determinate de faptul că au fost efectuate în faza actelor premergătoare nu este fondat.

Din cuprinsul încheierilor de autorizare a interceptării convorbirilor telefonice rezultă că au fost respectate condițiile cumulative impuse de art. 911 C. proc. pen., condiții printre care nu se regăsește cea cu privire la necesitatea acordării autorizațiilor numai după începerea urmăririi penale.

De altfel, art. 911 alin. (1) C. proc. pen., prevede expres că interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare poate fi acordată și daca sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea, nu doar săvârșirea, unei infracțiuni.

În plus, când legiuitorul a înțeles să limiteze posibilitatea organelor judiciare de a recurge la diferite procedee probatorii în faza actelor premergătoare, a prevăzut-o în mod expres, (cum este cazul art. 100 alin. (6) C. proc. pen., unde se prevede că percheziția domiciliara nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale).

În raport de toate aceste considerente, apreciind ca legale încheierile dispuse în cauză, conform art. 911 C. proc. pen., instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei cuprinsul proceselor-verbale și notelor de redare a convorbirilor sau comunicărilor telefonice interceptate în baza acestor încheieri.

O astfel de concluzie este susținută și de atitudinea inculpaților în legătură cu conținutul acestor convorbiri.

Astfel, aceștia au solicitat instanței aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând și însușindu-și toate probele administrate în cursul urmăririi penale, cu excepția inculpatului D.E., care, deși nu a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a recunoscut convorbirile telefonice interceptate în cauză și exactitatea transcrierii lor în procesele-verbale și notele de redare, după ce în cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea convorbirilor telefonice interceptate, în ceea ce-l privește.

Aceste declarații ale inculpaților de însușire a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, nu au fost retractate pe parcursul judecării cauzei, iar faptul că instanța a respins cererea de aplicare a procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. (în principal datorită recunoașterii parțiale a situației de fapt și datorită neconcordanțelor între declarațiile date de inculpați) nu poate determina neluarea în considerare a declarațiilor date de inculpați, în cursul cercetării judecătorești.

Situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută de instanța de fond.

I. Activitatea infracțională a inculpaților C.A.C., P.L.C., I.T.M., D.E. și C.G.E. în legătură cu minora audiată sub identitatea „Martora nr. 1”.

La începutul lunii aprilie 2006 inculpatul C.G.E., a luat hotărârea infracțională de a o exploata, în vederea practicării prostituției în Italia, pe minora „Martora nr. 1”.

În acest scop, inculpatul C.G.E. a organizat activitatea de recrutare și transport a minorei „Martora nr. 1”, apelând la serviciile inculpatului D.E. (cu care se cunoștea din perioada liceului), împreună cu care, prin intermediul inculpatului S.C.F., a aderat la gruparea infracțională organizată din care făceau parte inculpații C.A.C., M.F., P.L.C. și I.T.M. - al cărei scop era acela de a organiza trecerea ilegală a frontierei de stat (atât ieșirea cât și intrarea în țară) de către diferite persoane -, întrucât activitatea infracțională presupunea și cazarea minorei în Oradea, falsificarea unui pașaport pentru „Martora nr. 1” și organizarea transportului acesteia peste frontiera de stat până în Italia.

Astfel, inculpatul C.G.E. împreună cu inculpatul D.E. și o altă persoană „P.”, rămasă neidentificată, au racolat-o în Constanța pe minora în vârstă de 14 ani, audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, care fugise de acasă și a fost declarată la poliție dispărută de la domiciliu, după care inculpatul D.E., însoțit de martorul P.G., a transportat-o cu trenul din Constanța în Oradea.

În gara din Oradea au fost așteptați de inculpatul S.C.F. care i-a dirijat pe toți trei spre Pensiunea L., unde s-au cazat într-o singură cameră, urmând să aștepte falsificarea unui document de călătorie pentru „Martora nr. 1” și organizarea activității de trecere a frontierei de stat și de transportare a acesteia în Italia în vederea practicării prostituției în zona Brescia - Peschiera del Garda.

La cererea inculpatului S.C.F., inculpații C.A.C. și I.T.M. au falsificat pașaportul purtând fotografia minorei și identitatea falsă de „P.L.A.”, pe fila 5 a pașaportului fals fiind aplicată o ștampilă de ieșire din țară cu data de 11 aprilie 2006 aparținând P.T.F. Turnu (dată la care urma să fie trecută minora peste frontieră și punctul de trecere a frontierei ce urma să fie folosit în acest scop), care s-a dovedit a fi de asemenea contrafăcută.

În scopul falsificării pașaportului, inculpatul S.C.F. și inculpatul D.E. au însoțit-o pe minora în vârstă de 14 ani și s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul P.L.C. la un atelier foto în Oradea, unde minorei i-au fost efectuate fotografii tip pașaport, plătite de inculpatul D.E. și predate inculpatului S.C.F., care la rândul său le-a predat inculpatului C.A.C., care împreună cu inculpatul I.T.M. au realizat falsificarea documentului.

Această mențiune falsă în privința ieșirii din țară la data de 11 aprilie 2006 aparținând P.T.F. Turnu a fost inserată anticipat, în mod evident cu luarea în considerare a planului infracțional care urmărea ca la aceeași dată (11 aprilie 2006), prin același punct de frontieră (P.T.F. Turnu), „Martora nr. 1” să fie trecută în Ungaria și de acolo transportată până în Italia în vederea practicării prostituției.

Caracterul fals rezultă din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică din 15 mai 2006.

În aceeași perioadă în care „Martora nr. 1” a fost cazată în Oradea, aceasta s-a deplasat împreună cu inculpatul D.E. în P-ța R., de unde inculpatul D.E. i-a cumpărat din bani proprii diferite bunuri, iar la plecarea inculpatului D.E. în Italia, acesta din urmă i-a lăsat minorei o sumă de bani.

După obținerea documentului fals, inculpații C.A.C. și S.C.F. s-au înțeles cu inculpatul P.L.C. ca acesta, contra unei sume de 1.000 euro, să o transporte pe minoră de pe teritoriul Ungariei, respectiv din proximitatea P.T.F. Turnu până în zona Brescia - Italia, unde minora urma să fie așteptată de inculpatul D.E.

În acest scop, inculpatul D.E. plecase în Italia în data de 07 aprilie 2006, însoțit de martorul P.G., de G.M.M. și de T.G., cu autoturismul marca A. de culoare albă, condus de inculpatul P.L.C., care i-a preluat pe aceștia de pe teritoriul Ungariei, din proximitatea P.T.F. Turnu, până unde grupul a fost transportat de către martorul G.F., la cererea inculpatului P.L.C.

După plecarea inculpatului D.E. în Italia, în data de 07 aprilie 2006, „Martora nr. 1” a rămas cazată în continuare în camera închiriată pe numele inculpatului D.E., la Pensiunea L., până în data de 08 aprilie 2006, când inculpatul S.C.F. împreună cu inculpatul C.A.C. au mutat-o pe minoră la Pensiunea C.M. din Oradea, într-o cameră închiriată pe numele inculpatului S.C.F.

Această mutare de la Pensiunea L. la Pensiunea C.M. a fost determinată de faptul că minora era căutată de poliție, fiind declarată dispărută, camera fiind închiriată pe numele inculpatului S.C.F. (care locuia în același cartier) pentru că nu se voia ca numele minorei să figureze în evidențele de cazare.

În baza înțelegerii avute, în data de 11 aprilie 2006, inculpatul C.A.C. a transportat-o pe minoră cu autoturismul său personal marca V., până în parcarea magazinului P. din Arad, i-a predat minorei pașaportul fals pentru ca aceasta să îl utilizeze pe traseu și ulterior pe teritoriul Italiei, a predat-o pe aceasta martorului V.S.C., ca acesta, bazându-se pe relațiile sale personale printre lucrătorii poliției de frontieră din P.T.F. Turnu, să o treacă pe minoră prin spatele punctului de control, pentru a nu fi implementată în evidențe (minora având deja inserată mențiunea trecerii prin P.T.F. Turnu, la aceeași dată, în pașaportul falsificat) și să o predea pe teritoriul Ungariei inculpatului P.L.C., care o aștepta pentru a o transporta mai departe până în zona Brescia, în autoturismul condus de inculpatul P.L.C. aflându-se și martorii D.A.A. și S.C.B. (fratele inculpatului S.C.F.).

Având în vedere că activitate infracțională a inculpaților a fost supravegheată operativ, fiind emise și autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice, în seara zilei de 11 aprilie 2006 o echipă operativă formată din ofițeri D.G.A. și B.C.C.O. Oradea, au depistat-o pe minoră în autoturismul martorului V.S.C., în imediata apropiere a P.T.F. Turnu, iar în fața organelor de poliție „Martora nr. 1” s-a legitimat cu pașaportul turistic sub identitatea falsă de P.L.A.

Analiza probelor pentru faptele de la pct. I

Instanța de fond a constatat că această situație de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din cuprinsul declarației minorei, audiată în faza de urmărire penală sub identitatea „Martora nr. 1”, la data de 14 aprilie 2006 (în prezența tatălui minorei și în prezența asistentului social - inspector principal în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului a Județului Bihor), a cărei audiere în fața instanței a fost imposibilă, având în vedere că acesta este plecată în străinătate la o adresă necunoscută, rezultă că aceasta a împlinit la data de 16 ianuraie 2006 vârsta de 14 ani și că a avut conflicte majore cu mama sa de aprox. 3 luni de zile, deoarece aceasta nu îi permitea să frecventeze discotecile din Constanța și îi impunea ca în fiecare zi atunci când se întunecă să fie prezentă în casă, altfel o pedepsea și nu mai îi permitea ieșirea din casă în timpul liber, aspecte care au fost de natură să o determine pe martoră să ia hotărârea de a pleca definitiv de la domiciliu.

A arătat că datorită măsurilor severe de protecție la care a fost supusă, „Martora nr. 1” nu a avut niciodată contacte sexuale, aspect care a fost valabil și la data audierii sale în fața procurorului.

Potrivit martorei, l-a cunoscut în acest context pe un tânăr pe nume „P.” din Constanța căruia i-a spus că ar vrea să plece de acasă deoarece s-a certat foarte urât cu mama sa, aceasta supunând-o și unui control ginecologic, rezultatul controlului medical dovedind faptul că era virgină.

A mai arătat martora că cu aproximativ 2 săptămâni înainte de data faptelor, „P.” i-a propus să plece în Italia să practice prostituția în stradă, spunându-i că poate să câștige sume consistente de bani de aprox. 7.000-8.000 euro lunar și că are prieteni care au în Italia, într-o localitate, o casă închiriată unde mai multe tinere românce practică prostituția și că aceștia le protejează pe aceste tinere ca să nu fie agresate sau bătute.

În condițiile în care „P.” cunoștea că are 14 ani, i-a spus că nu are pașaport și nici banii necesari pentru obținerea unui pașaport turistic, iar el i-a spus să nu își facă probleme.

La data de 31 martie 2006 - vineri, „P.” i-a făcut cunoștință cu un prieten de al său care s-a prezentat cu numele de E., pe care l-a recunoscut în fotografiile prezentate ca fiind D.E., și i-a spus că aceasta este persoana care o va ajuta să ajungă în Italia.

Duminică - 02 aprilie 2006, martora i-a spus mamei sale că pleacă la meditații, iar după ieșirea de la meditații s-a dus să se întâlnească conform celor stabilite anterior cu E., căruia îi spusese înainte că nu poate să-și ia bagaje deoarece mama sa își va da seama că dorește să părăsească domiciliul, iar E. i-a răspuns să nu își ia haine deoarece el îi va cumpăra îmbrăcămintea necesară.

În această perioadă de duminică - 02 aprilie 2006 și până miercuri 05 aprilie 2006, „Martora nr. 1” arată că a fost cazată în Constanța de către E. la locuința mamei unui prieten de al său pe nume G., căsătorit cu o prostituată care era minoră la data respectivă, și care și practica prostituția în Italia.

Acest G. i-a spus că are un prieten în Oradea pe nume C. pe care îl recunoaște în fotografiile prezentate ca fiind inculpatul S.C.F., pe care l-a sunat din Constanța în prezența mea și i-a spus acestuia din urmă că vrea să trimită în Oradea, o fată, adică pe mine, i-a spus că are 14 ani, exprimându-se că are „14 metri”, i-a spus că are înălțimea de 1,72 m. și l-a rugat să se intereseze dacă la vârsta de 14 ani există vreo posibilitate să obțină pașaport, G. cerându-i să îi facă rost de un pașaport fals pe identitatea unei tinere de 19 ani, auzind că a folosit cuvântul „exivă” (Geo spunându-i că înseamnă pașaport fals).

După terminarea convorbirii telefonice dintre aceștia G. i-a spus că S.C. i-ar fi spus că transportul ei până în Italia cu documentele false cu tot costă 5.000 euro pe care el, G., urma să-i plătească lui S.C., iar ea urma să îi restituie această datorie după ce va începe să practice prostituția, respectiv din banii câștigați în acest mod în Italia.

După discuțiile dintre ei, în data de 05 aprilie 2006 „Martora nr. 1” a plecat din Constanța, via București, și a ajuns în Oradea cu un tren de noapte în jurul orelor 23.45, fiind însoțită de D.E. și un tânăr care s-a prezentat cu numele de G.I. - pe care îl recunoaște în fotografie ca fiind martorul P.G. și a constatat după ce au coborât în gara Oradea că E. l-a sunat pe S.C. pe care nu îl cunoștea personal, E. spunându-i că acest S.C. i-a spus telefonic că el se află într-o mașină albă în fața gării unde s-au dus toți trei și l-au văzut pe S.C. care era însoțit de un bărbat, C., spunându-le șoptit „luați un taxi și duceți-vă la Pensiunea L. pentru cazare”, ceea ce au și făcut.

Au ajuns la Pensiunea L. unde D.E. a închiriat o cameră cu 3 paturi utilizând pașaportul lui, pe care el a plătit-o și în această cameră au locuit toți trei 2 zile, respectiv din noaptea de 05 aprilie 2006 până vineri - 07 aprilie 2006, când E. și G.I. au plecat în Italia. După ce S.C. le-a spus că pot să plece, „Martora nr. 1” a rămas singură încă o noapte până în data de 08 aprilie 2006.

În perioada când au fost cazați toți 3 la Pensiunea L., într-una din zile fiind în P-ța R., C. l-a sunat pe D.E. și a stabilit să se întâlnească cu toții, ceea ce au și făcut, iar S.C. i-a însoțit pe toți la un atelier foto situat în apropierea pieței, unde i-au fost efectuate 4 fotografii tip pașaport, fotografiile fiind plătite de E., fotografiile fiind efectuate pe loc și predate de E. lui S.C.

Sâmbătă, în data de 08 aprilie 2006, a fost sunată în timp ce era cazată la Pensiunea L. de S.C., care i-a spus să ia un taxi și să plece la Pensiunea C.M., ceea ce a și făcut, taxiul fiind achitat din banii pe care i-a lăsat E. înainte de plecare, 3.000.000 ROL. La acel hotel respectiv a fost așteptată de S.C. care în prezența sa a închiriat o cameră pe numele său, utilizând din câte ține minte buletinul de identitate, unde a fost cazată până în data de 11 aprilie 2006. În perioada când a fost cazată la Pensiunea L., E. i-a cumpărat din Oradea mai multe haine, precum și un geamantan pentru ca să le ducă cu ea în Italia.

În data de 11 aprilie 2006, a venit la Pensiunea C.M. S.C. însoțit de un bărbat căruia i s-a adresat „S.”, pe care îl recunoaște din fotografiile prezentate ca fiind C.A.C., și aceștia i-au pus geamantanul în autoturismul marca V. de culoare gri metalizat condus de C.A.C., și i-au spus că acest C.A.C. o va transporta cu această mașină până în Arad, unde prin intermediul unor cunoștințe de-a lor va fi ajutată să treacă frontiera cu un pașaport fals pe identitatea unei tinere majore, în vârstă de 19 ani.

În legătură cu acest pașaport fals, „Martora nr. 1” arată că în timp ce era cazată la C.M., a venit la ea S.C. având înscris pe o bucată de hârtie numele de P.L.A., fără să-i indice vreo adresă din Bacău, și i-a spus să memoreze aceste date deoarece aceasta va fi identitatea falsă pe care va primi pe pașaportul fals pe care îl va utiliza pentru ieșirea din țară, inclusiv ulterior pe teritoriul Italiei. S.C. i-a spus, de asemenea, ca după ce memorează aceste date să rupă în bucățele hârtia și să o arunce.

Ulterior, când au venit S.C. și C.A.C. după „Martora nr. 1”, după ce au urcat în mașina lui C.A.C., S.C., după care au dus-o la un Internet Cafe din Oradea, unde au lăsat-o singură aprox. 2 ore, după care au luat-o și au dus-o la o pizzerie unde S.C. i-a plătit să mănânce o pizza.

La această pizzerie a constatat că S.C. și C.A.C. s-au întâlnit cu o cunoștință de-al lor care le era o cunoștință apropiată căruia i s-au adresat pe numele „L.”, pe care îl recunoaște în fotografiile prezentate ca fiind P.L.C., acesta din urmă fiind însoțit de o tânără pe care a recunoscut-o în fotografiile arătate ca fiind D.A.A., despre care a înțeles că și aceasta urmează să fie transportată în Italia în vederea practicării prostituției.

În data de 11 aprilie 2006, după întâlnirea de la pizzerie, au plecat cu toții spre Arad, deoarece C.A.C. i-a explicat că prin P.T.F. Turnu, județul Arad, au rezolvat ieșirea din țară, aceste explicații dându-i-le deoarece l-a întrebat de ce nu ies printr-un punct de trecere mai apropiat.

Spre Arad ea a fost urcată în autoturismul marca V. condus de C.A.C. plecând doar ei doi spre Arad, iar în celălalt autoturism marca A., culoare albă, condus de P.L.C. cu destinația Vama Turnu - Italia a urcat tânăra pe numele de D.A.A. și un bărbat pe care l-a recunoscut în fotografiile prezentate ca fiind S.C.B.

Cu aceștia din urmă, s-au mai întâlnit doar la o benzinărie situată lângă magazinul P. la intrarea în Arad, ocazie cu care geamantanul ei, aflat în mașina lui C.A.C., a fost depus de acesta din urmă în mașina marca A. condusă de P.L.C., după ce C.A.C. i-a cerut să scoată din geamantan certificatul de naștere și cartea de identitate, documente care au rămas asupra lui C.A.C. Înțelegerea dintre C.A.C. și P.L.C. a fost ca P.L.C. să o aștepte cu autoturismul condus de el dincolo de frontiera maghiară pentru ca să o ducă și împreună cu ceilalți pasageri, respectiv cu S.C.B. și D.A.A. până în Italia, unde urmau să fie predate lui E. și G.I.

După ce P.L.C. a plecat cu autoturismul și cu pasagerii, C.A.C. a condus autoturismul până la parcarea din fața magazinului P. și i-a spus că urmează să vină un băiat pe nume S., pe care îl recunoaște în persoana martorului V.S.C., cu care ea urma să plece până în apropierea P.T.F. Turnu, unde urmau să fie așteptați de un vameș sau polițist de frontieră, în orice caz cineva care lucra la P.T.F. Turnu și despre care C.A.C. i-a spus că acesta o va trece prin spatele punctului de control și nu prin față, pe la ghișeul de control ieșire din țară, deci că acest funcționar va ocoli punctul de control și că între vama română și vama maghiară polițistul de frontieră sau vameșul îi va indica un autoturism marca F. de culoare albă în care o va urca, iar conducătorul acestui autoturism o va trece vama maghiară până la locul unde va fi așteptată de P.L.C. și ceilalți doi ocupanți, care o vor duce până în Italia.

Declarația „Martorei nr. 1” se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a interceptării convorbirilor telefonice a rezultat că „Martora nr. 1” a fost racolată și cazată inițial în Constanța de către inculpatul C.G.E., că aceasta a predată inculpatului D.E., care împreună cu P.G. au preluat-o și transportat-o pe minoră în Oradea.

Din Oradea până în Arad, minora a fost transportată de inculpatul C.A.C., predată în parcarea din fața magazinului P. din Arad martorului V.S.C. căruia i-a predat pașaportul fals fără să îi spună că martora ar fi minoră sau că pașaportul ar fi fals, pentru ca acesta folosindu-se de relațiile sale personale să o treacă pe minoră prin spatele punctului de trecere a frontierei, respectiv să nu fie implementată în evidențe, să o transporte pe aceasta până la zona situată între vama română și vama maghiară, unde minora urma să fie preluată de inculpatul P.L.C. și transportată în Italia împreună cu D.A.A. și S.B.

Fiind monitorizate activitățile infracționale pe această linie a membrilor grupului din Bihor și Arad, din conținutul convorbirii telefonice înregistrată în baza autorizației nr. 72/2006 a Tribunalului Bihor purtată între inculpatul S.C. care a fost contactat de inculpatul C.G.E., aflat în Constanța, la data de 02 aprilie 2006, ora 23.24, acesta din urmă îi cere sprijinul infracțional inculpatului S.C.F. spunându-i „am și io pe cineva, are 14 metri (din context - 14 ani)... am pe cineva mă, care tre’ să plece-n partea aialaltă, are 14 metri... n-arată de 14 metri. Și aș vrea și eu o exivă (în jargon pașaport fals) de 18, 19 ani... să meargă pe nașpa... înțelegi?... știu că costă, păi îmi zici cât... pune și tu o întrebare, zi că-mi trebe urgent, că trebe neapărat să iasă săptămâna asta din țară... are ochii verzi... da-și pune lentile de contact mă, nu-i problemă”, iar inculpatul S.C.F. îi răspunde „Să meargă pe ștoul meu?... știi că costă ... ai tu exivă?... și cât să-i pună, 18, 19?... ce ochi are?... mai costă încă 100 euro în plus... pregătește-te... până în 5.000 euro te costă”.

La 10 minute după această discuție, respectiv la ora 23.34, inculpatul S.C.F. îl contactează telefonic pe același inculpat C.G.E., cere lămuriri suplimentare spunându-i: „auzi, da’ ea n-are deloc pașaport?”, iar inculpatul C.G.E. îi răspunde: „Păi nu are, la vârsta asta cum să aibă?... păi haide da’ să o rezolvăm repede că trebe neapărat să ajungă...” inculpatul S.C.F. îi răspunde „bun, pregătește cașcavalul (în jargon banii) și hai că-ți zic io când să o trimiți”.

Din procesul-verbal de redare integrală în formă scrisă a convorbirilor autorizate rezultă că imediat după terminarea acestei convorbiri, respectiv la ora 23.36, inculpatul S.C.F. apelează la serviciile inculpatului C.A.C., al cărui rol în cadrul grupului era ca împreună cu inculpatul I.T.M. să realizeze falsificarea documentelor, îl contactează telefonic pe acesta din urmă și îi spune: „vezi că îmi trebe o exivă neapărat de 18, 19... de fată, de fată... neapărat, mâine hai, mâine fă-o și pune-mi omul pe drum... da că ea are 14 ani... da’ arată de 20, a zis (din context i-a spus inculpatul C.G.E. în discuția anterioară)... hai repede că mâine o pune pe drum (din context o trimite din Constanța inculpatul C.G.E.)... mâine și pornește dacă faci rost... are ochii verzi”.

Obținând consimțământul inculpatului C.A.C., inculpatul S.C.F., la data de 03 aprilie 2006, ora 15.21, îl sună pe inculpatul C.G.E. și îi cere detalii suplimentare referitoare la semnalmentele minorei: „Stai un pic, cum arată mă? Îi înaltă? Arată a 18?... am pentru ea o exivă de 21 (din context un pașaport fals aparținând unei persoane de sex feminin în vârstă de 21 ani)... E bună? Spune-mi cum arată, că eu nu știu cum arată, e înaltă, e dezvoltată, deci arată așa mai matură? E periculos mă, că nu se bagă nimeni că-i de 14 ani mă, ești nebun la cap? Hai că te sun mai încolo să vorbesc cu omu cât vrea cu tot, cu cursă cu tot”.

În cuprinsul acestei discuții inculpatul C.G.E. îi explică inculpatului S.C.F. semnalmentele minorei, respectiv: „E înaltă mă boule, e înaltă, are 1,72, e dezvoltată” confirmându-i în acest mod că „Martora nr. 1” nu arată ca un copil de 14 ani putând fi confundată de către autorități cu o tânără majoră și cu acest prilej inculpatul S.C.F. îi comunică inculpatului C.G.E. prețul întregii activități de transferare frauduloasă cu pașaport fals a minorei până în Italia, la suma de 5.000 euro despre care explică faptul că acest preț include riscul la care se supune inculpatul P.L.C. care urma să o transporte pe minoră cu acte false până în Italia, că acesta din urmă pretinde să fie plătit pentru acest serviciu cu suma de 1.000 euro „deci ți-am spus, șoferu a cerut 1.000. O mie a cerut.”, că de asemenea suma include cumpărarea pașaportului care urma să fie falsificat, manoperele de falsificare a acestui pașaport: „C. dacă-ți ia 500 sau 1.000 da’ mi-a zis că nu se descurcă dacă nu-i dai 5.000”.

Prețul pretins de inculpatul P.L.C., respectiv suma de 1.000 euro pentru transportarea minorei din România în Italia, dovedește indubitabil faptul că acesta cunoștea latura infracțională a întregii activități.

În acest sens este relevantă convorbirea telefonică purtată în data de 03 aprilie 2006, orele 16.19, între inculpatul S.C.F. și inculpatul C.G.E., când după ce primul îi comunică celui de-al doilea prețul de 5.000 euro, exprimându-se: „nu ți-o face, deci nu ți-o trece nimeni fără 5.000... tu nu înțelegi că are 14 ani, șoferu o cerut... deci ți-am spus, șoferu o cerut 1.000. 1.000 o cerut că nu se riscă”.

În același context al implicării inculpatului P.L.C. sub aspectul laturii subiective este relevantă și discuția telefonică purtată la 07 aprilie 2006, ora 18.30, când inculpatul S.C.F. referindu-se la falsificarea documentului în folosul minorei și despre transportarea acesteia până în Italia îi spune inculpatul P.L.C.: „dacă îi facem o hârtie nouă mergi tu cu ea?”, iar inculpatul P.L.C. îi răspunde: „no, păi mă duc ce să fac, luni-marți, hai că vorbim”.

În discuția telefonică din aceeași zi, de 03 aprilie 2006, orele 16.19, inculpatul S.C.F. îl sună pe inculpatul C.G.E. și îi cere acestuia să o trimită pe minoră în Oradea: „trebe să vină aicea, să-i facă pozele, că a doua zi pleacă... te sun mai târziu și-ți spun dacă trebe lentile de contact, îi pui acolo tot ce trebuie, da?”.

Imediat după această discuție, la ora 16.26, inculpatul S.C.F. ia legătura cu inculpatul C.A.C. și discută despre beneficiile financiare pe care le vor avea din aceste activități infracționale, precum și modul de împărțire a banilor, spunându-i: „îți spun, la om 5.000... cât ai cheltuieli tu acolo? îmi iese măcar 1.000 (din context, euro), iese măcar 1.000 - 1.000, fă un calcul!”, iar inculpatul C.A.C. îi răspunde: „plătim cursa la L. (din context inculpatului P.L.C.) cât îs cheltuielile... și jumi-juma... undeva 8-900 (din context, euro) pe cap”.

În realizarea rezoluției infracționale de falsificare a unui pașaport pentru a fi utilizat de minora în vârstă de 14 ani, inculpatul C.A.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.T.M. din județul Arad, la data de 04 aprilie 2006, ora 10.05, și îi spune: „Na, vezi că o pune omu sus, să ajungă aicea la mine și... mă duc io să facem ăla (din context pașaportul fals) și după aia, dacă îi oh, să-i dăm drumu'!... poate diseară sau mâine îi aicea deja (din context minora în vârstă de 14 ani) și apoi o trimit încolo, bun?” (din context o va trimite la un punct de trecere de pe raza județului Arad).

În același context al discuțiilor privind transportul din Constanța în Oradea a minorei în vârstă de 14 ani, la data de 04 aprilie 2006, ora 15.24, inculpatul C.G.E. l-a contactat pe inculpatul S.C. pentru a pune la punct detaliile acestor activități infracționale și inculpatul S.C. îi spune primului: „Na, fi atent aicea, pune-o la drum, la dimineață să fie aicea, da?... Acum seara pornește, la dimineață îi aicea... îi mai dai și ceva bani la ea, să aibă bani la ea, că o iau direct și-o duc direct la un hotel. N-o țin pe stradă nicăieri.... Și banii să-i dai la ea, banii, da?... Să aibă banii la ea. Să știe deci când vine, să mi-i dea mie, cinci bulioane (în jargon, 5.000 euro) bine? și să aibă la ea bani de hotel și de mâncare și bani de buzunar... că trebe... auzi cum o iau de la gară, o duc direct la hotel ca să nu stea pe stradă... când îi plecarea... direct în mașină și direct pleacă”.

În data de 04 aprilie 2006 inculpatul S.C.F. la ora 17.52 a fost contactat de S.C., care îi cere sprijinul pentru a intra pe teritoriul României fără a fi implementate în baza de date a poliției de frontieră spunându-i inculpatului: „ia zi, cum mă introduc și eu înăuntru”, iar inculpatul S.C.F. îi răspunde: „mai stai două-trei zile că mâine vine asta a lui acesta... mâine vine de a lui G. ceva, tu nu știi?... omu acela de acolo blatu când a auzit s-a pus pe gânduri... abia l-a convins C. să facă... I-am zis că are 1,70, îi înaltă, îi dezvoltată, nu arată, înțelegi”, iar S.C. confirmă faptul că are cunoștință despre trimiterea minorei de 14 ani cu documente false în Italia, în scopul practicării prostituției exprimându-se: „mâine vine... ăla mic de 14 metri, nu?... și puteți să-l scoateți afară... îi faceți voi exiva... trebuie să îi faci de 18-19 metri nu?”, iar inculpatul S.C.F. îi confirmă că vor reuși să o transporte pe „Martora nr. 1” în Italia cu documente false, spunând: „păi cu greu, cu greu, abia l-am lămurit pe șofer și pe toată lumea... i-am găsit una bună de 25”, iar în continuare cei doi discută despre alte tinere care au fost transportate în străinătate cu documente false.

Din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice rezultă că la 2 luni de la incidentele din Italia, S.C. apelează la serviciile membrilor grupului infracțional organizat având ca scop falsificarea de documente de toate tipurile și înlesnirea trecerii ilegale a frontierei de stat și ajutat de inculpatul S.C.F. intră în România cu o identitate necunoscută, în dimineața zilei de 06 aprilie 2006 adus cu autoturismul de o persoană rămasă neidentificată din anturajul inculpatului S.C.F.

La indicațiile telefonice ale acestuia din urmă, s-a deplasat la Pensiunea L., unde inculpatul S.C.F. îi spune să intre la camera nr. 1, unde se afla cazată minora în vârstă de 14 ani, audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, împreună cu inculpatul D.E. și P.G. pe care așa cum s-a arătat S.C. care este domiciliat tot în C. îi cunoștea.

Din procesul-verbal de redare în formă scrisă a rezultatelor punerii în exploatare a autorizației de supraveghere operativă din 10 martie 2006 emisă de Tribunalul Bihor, la data de 06 aprilie 2006, orele 10.22, în zona unui local din zona Pieței R. din Oradea, este vizualizat inculpatul P.L.C., așteptând la capătul terasei, iar la ora 10.35, pe aceeași terasă este vizualizat grupul format din inculpatul S.C.F., minora în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, care se afla însoțită de inculpatul D.E. cu care se îndreaptă către zona în care se găsește amplasat un atelier foto.

Fotografiile au fost predate de inculpații C.A.C. și S.C.F. inculpatului I.T.M. cu care în seara zilei de 06 aprilie 2006, orele 23.16, se întâlnesc toți trei într-o stație de carburanți, întâlnirea fiind supravegheată operativ în mod autorizat. Anterior în cursul aceleiași zile de 06 aprilie 2006 la ora 20.49 inculpatul C.A.C. îl contactează pe inculpatul I.T.M., stabilesc întâlnirea, inculpatul C.A.C. exprimându-se: „ne vedem acolo la R.... mă suni să mă duc să-ți dau „acela” și banii”, ulterior cei doi mai au o convorbire telefonică în cursul aceleași zile de 06 aprilie 2006 la ora 23.07, când de asemenea inculpatul C.A.C. îi întreabă pe inculpatul I.T.M.: „no, ne vedem acolo la R. la ieșire?”, iar acesta îi răspunde: „hai că acum am intrat”, iar din procesul-verbal de redare a rezultatelor supravegherii operative rezultă că la scurt timp în ziua de 06 aprilie 2006 cei trei se întâlnesc la orele 23.16 într-o altă stație de carburanți, la întâlnire inculpatul I.T.M. venind cu autoturismul său marca B., ocazie cu care îi predau acestuia fotografiile minorei.

Din camera ocupată de „Martora nr. 1”, S.C. îi confirmă telefonic inculpatului S.C.F. faptul că minora în vârstă de 14 ani arată mai matură și deci poate să utilizeze fără foarte multe riscuri un pașaport fals pe identitatea unei tinere majore, în cuprinsul convorbirilor telefonice din data de 06 aprilie 2006, ora 09.50, S.C. utilizează următoarele expresii: „Auzi, a ajuns bagajul”, iar inculpatul S.C.F. îi răspunde: „Da, îi acolo unde ești tu... la L. acolo, la camera 1... du-te acolo că acolo-s doi cu ea... du-te... vezi să nu știe nimeni cine te-o trecut... îi secret, secret, secret”, iar în cursul aceleiași zile, la ora 09.59, S.C. îl contactează pe inculpatul S.C.F. și îi spune „Uite, am venit aicea la ei în cameră... și când se pune la drum, mâine se pune?”, inculpatul S.C.F. îi răspunde „Nu se știe exact că știi care e problema omule? Nu se bagă nimeni, n-avem șofer mă! N-o duce nimeni. Stai să văd dacă... să-i trimit prin fax la ăla de acolo, de la blat, dacă o rezolvă. Mă, are 14 metri, mă!”, iar S.C. îi răspunde „Păi, ori rezolvă, ori nu rezolvă! Ce treabă are mă, că are 14 metri, nebune? Cartonul, dacă cartonu-i bun, ce treabă are?... Jur, uite, e aicea omu' lângă mine, n-arată de 14 metri. Se descurcă... da vezi să nu-i faci carton de 30 de metri”.

Inculpatul S.C.F. îi răspunde „Nu, îi de 24, 25” și îl întreabă pe S.C. „Da auzi, voi sunteți bazați pe ea, nu? Dacă cumva o întreabă ceva la austrieci, pe acolo” și acesta din urmă îi răspunde „Da mă nebunule, o-nvață băieții ce să spună, stai liniștit”.

În după-amiaza aceleiași zile de 06 aprilie 2006, la ora 16.14, inculpatul S.C.F. primește un SMS de la postul telefonic utilizat de inculpatul C.G.E. conținând următorul text: „... ajung 5000 euro de pe numele M.G.”.

Transferul banilor se coroborează cu comunicarea Băncii R.D. - Sucursala Oradea, conform căreia, cu numărul de control al transferului de bani ..., la data de 06 aprilie 2006, prin serviciul bancar rapid W.U., inculpatul S.C.F. primește din Italia, de la expeditor M.G., suma de 5.000 euro, iar la un minut de la primirea mesajului, respectiv la ora 16.15, inculpatul S.C.F. îl resună pe inculpatul C.G.E. și îi confirmă primirea mesajului conținând numărul transferului și numele expeditorului, spunându-i „Am primit acuma... aialaltă când ajunge... că atunci pleacă împreună cu aceștia doi și asta pleacă separat, singură. Da să aibă fata unde-o lasă... să trimiți pe cineva s-o ieie, țineți voi legătura prin telefoane... că li-i frică la oameni să se mai bage pe acolo cu mașinile, știi tu, prin zonă”, rezultând implicit că inculpatul P.L.C. care urma să o transporte pe minoră îi era frică să intre în zona de conflict stradal unde avusese loc conflictul armat între bandele de traficanți de persoane români și traficanți de persoane albanezi.

Tot referitor la transferul sumei de 5.000 euro, la ora 16.42, în cursul aceleiași zile, inculpatul S.C.F. îl sună pe inculpatul C.G.E. și îl întreabă: „De unde i-a pus, din Italia, nu?”, iar acesta din urmă îi confirmă: „Da mă, nebunule, din Italia! Din Brescia”, iar la ora 23.25, în aceeași zi de 06 aprilie 2006, inculpatul S.C.F. ia legătura cu inculpatul C.G.E. și îi spune: „Mâine pleacă ăștia, îi trimit pe ăștia mâine, pe toți și pe ea (din context minora în vârstă de 14 ani) o mai ținem o zi - două, stai liniștit... toți pleacă în afară de fata care trebuie să meargă”.

Inculpatul C.G.E. îi răspunde „Aia de 14 ani?”, iar inculpatul S.C.F. referindu-se la plecarea minorei din țară, îi răspunde: „Da. Aia pleacă sâmbătă sau duminică sută la sută... ea (din context minora) rămâne ultima pentru că acum s-o-ntâlnit cu omu” și o văzut omu' care-i treaba și trebe vorbit, trebe pregătit totu ca lumea, nu hop-trop, înțelegi?”.

Din evidențele informatizate ale Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, rezultă că în data de 07 aprilie 2006, orele 18.34, prin P.T.F. Borș au ieșit numiții D.E., P.G., G.M.M. și T.G. cu autoturismul marca M., condusă de proprietarul acestuia, în persoana martorului G.F.

Din declarațiile martorului G.F., a rezultat că acesta a transportat grupul doar până pe teritoriul Ungariei, în proximitatea punctului de frontieră, de unde grupul a fost preluat de către inculpatul P.L.C., care de altfel îi ceruse martorului să efectueze serviciul de trecere peste frontieră a grupului.

Declarațiile martorului se coroborează cu evidențele Poliției de Frontieră, din care rezultă că inculpatul P.L.C. figurează ieșit din țară prin P.T.F. Borș, cu autoturismul proprietatea sa marca A., la ora 18.41, deci la 7 minute după ieșirea grupului pe care l-a preluat și l-a transportat în Italia.

Aceste aspecte se coroborează cu rezultatul punerii în executare a autorizației de supraveghere operativă nr. 64/2006 emisă de Tribunalul Bihor, din procesul-verbal încheiat și din imaginile video rezultă că în ziua de 07 aprilie 2006, orele 18.01, în parcarea situată lângă Pensiunea L. din Oradea, oprește autoturismul marca A., culoare albă, proprietatea inculpatului P.L.C., care coboară de la volan, din scaunul dreapta față coboară inculpatul S.C.F. și se întâlnesc cu grupul format din inculpatul D.E. și numiții P.G., G.M.M. și T.G., cărora inculpatul P.L.C. le verifică pașapoartele. La ora 18.10, în aceeași parcare, apare autoturismul marca V., proprietatea inculpatului C.A.C., de la volanul căruia coboară acesta din urmă, iar după un minut apare martorul G.F. la volanul autoturismului proprietatea sa, marca M., în portbagajul căruia grupul format din D.E., P.G., G.M.M. și T.G., își depun bagajele și urcă în autoturism.

Din verificarea registrelor privind evidența persoanelor cazate la Pensiunea L. din Oradea, a rezultat că în perioada 05 aprilie 2006 - 06 aprilie 2006, la camera nr. 1 a pensiunii figurează cazați inculpatul D.E. și P.G., aspecte care se coroborează cu declarațiile „Martorei nr. 1”, care arată că avea buletinul de identitate asupra sa, însă utilizarea acestuia a fost evitat în mod intenționat pentru ca minora să nu fie depistată.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 07 aprilie 2006, orele 13:56:46, între inculpatul S.C.F. și D.E., a rezultat că primul i-a cerut inculpatului D.E. ca înainte de plecarea acestuia spre Italia să achite camera de la Pensiunea L. până a doua zi inclusiv, respectiv până în data de 08 aprilie 2006, pentru ca minora să rămână în continuare fără ca numele ei să figureze în evidențele de cazare, cu toate că așa cum s-a arătat, inculpații D.E., P.G. și alții au plecat în Italia în data de 07 aprilie 2006, în cameră rămânând minora singură.

Astfel, din discuția telefonică purtată în data de 07 aprilie 2006, orele 13:56:46, când inculpatul S.C.F. l-a contactat pe inculpatul D.E. și îl întreabă: „... ați plătit camera?... și pe acum-seara ?”, iar inculpatul D.E. îi răspunde: „da, da, am plătit-o, am plătit. Da, da, da. Și pe seara asta. Păi, nu așa trebuia?”, iar S.C. îi răspunde „Bine. Ba da, ba da... să nu vă mai plimbați atâta pe-acolo! și dacă ieșiți, ieșiți numai câte unu! Bine... să nu vă luați coadă, dracului! na că oricum... nu se pleacă numai duminică. Ea! Ea numa duminică pleacă”.

Cu prilejul plecării către Italia, inculpatul D.E. i-a lăsat aparatul său telefonic minorei audiate sub identitatea „Martora nr. 1”, telefon prin intermediul căruia după plecarea acestuia inculpatul S.C.F. a păstrat legătura telefonică directă cu „Martora nr. 1”, explicațiile inculpatului D.E. în sensul că ar fi pierdut telefonul mobil respectiv, neputând fi primite.

După plecarea acestui grup, inculpații S.C.F. și C.A.C. au făcut demersuri pentru obținerea unei identități, pentru a fi utilizată la falsificarea unui pașaport pentru minora în vârstă de 14 ani, sens în care în data de 08 aprilie 2006, la ora 09:21:53, inculpatul S.C.F. l-a contactat pe inculpatul C.A.C. căruia prin mesaj SMS i-a transmis identitatea unei tinere, mesajul având următorul conținut: „M.N.E. 1,75. căprui”, iar după două minute inculpatul C.A.C. l-a contactat la rândul său pe inculpatul S.C.F. cărui i-a răspuns tot prin mesaj SMS cu următorul text: „17 ani. Minoră. Dacă se leagă ungurii sau austriecii de ea?”, datele transmise, respectiv numele, data nașterii, înălțimea și culoarea ochilor fiind singurele elemente de identificare înscrise în pașaport.

Din declarațiile martorei M.N.E. a rezultat că este posesoarea unui pașaport turistic, că are semnalmentele indicate prin mesajul SMS de către inculpatul S.C.F., că a dobândit pașaportul în mod legal în cursul lunii iulie 2004, că a avut o singură ieșire din România în Ungaria în cursul lunii august 2004, de la eliberare pașaportul aflându-se în permanență asupra sa nefiind niciodată pierdut, martora nu își explică cum au ajuns datele ei a fi cunoscute de inculpatul S.C.F., pe care nu îl cunoaște. Modalitatea în care membrii grupului infracțional organizat aveau acces la identitatea persoanelor a rămas neelucidată, inculpații implicați în mod direct refuzând să dea declarații în acest sens.

Aceste probe se coroborează și cu convorbirile telefonice purtate între inculpatul S.C.F. în data de 08 aprilie 2006 la ora 10:59:38, cu minora care utiliza postul telefonic care i-a fost predat de către inculpatul D.E. care așa cum s-a arătat a plecat în Italia cu o zi înainte, discuție în care inculpatul S.C. îi spune minorei: „no, ieși afară, du-te la recepție, dă-i cheia la acela, urcă în taxi și zi-i să te-aducă la C.M., în R.... urci în taxi și hai”.

Aceste aspecte se coroborează cu rezultatele obținute ca urmarea punerii în exploatare a autorizației de supraveghere operativă nr. 64/2006 emisă de Tribunalul Bihor, din imaginile video rezultând că în data de 08 aprilie 2006, ora 11:07:52, în apropierea Pensiunii C.M., este vizualizat inculpatul C.A.C. lângă autoturismul proprietatea sa, la ora 11:08:18 din Pensiunea C.M. iese singur inculpatul S.C.F., care închiriase o cameră, se apropie de inculpatul C.A.C. cu care poartă discuții, la ora 11:09:53 apare un taximetru cu însemnele firmei C., oprește în fața intrării de la Pensiunea C.M., inculpatul S.C.F. s-a apropiat de taximetru, a deschis ușa față dreapta, iar din taximetru, la ora 11:10:10, a coborât minora de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, pe care inculpatul S.C.F. a condus o în interiorul Pensiunii C.M.

Din imaginile video a rezultat că în acest timp inculpatul C.A.C. aștepta în fața Pensiunii C.M., s-a reîntâlnit cu inculpatul S.C.F. care a ieșit singur din incintă la ora 11:13:32, și i-a dat inculpatului C.A.C. o sumă de bani pe care acesta din urmă a depus-o în portofelul său după care amândoi au urcat în autoturismul marca V., proprietatea lui C.A.C., care a urcat la volan.

Inculpatul C.A.C. împreună cu inculpatul S.C.F. s-au întâlnit în data de 08 aprilie 2006 la orele 13.33 cu inculpatul I.T.M. la o benzinărie cu însemnele R. situată pe Calea A., ocazie cu care acesta din urmă i-a predat lui C.A.C. în prezența lui S.C.F. pașaportul fals care i-a fost dat ulterior minorei.

La această întâlnire inculpații C.A.C. și S.C.F. s-au deplasat cu autoturismul primului inculpat, iar inculpatul I.T.M. a venit la întâlnire cu autoturismul proprietatea sa marca B.

Această întâlnire a fost supravegheată operativ și imaginile video au fost stocate în baza autorizației nr. 64/2006 emisă de Tribunalul Bihor, fiind întocmit procesul-verbal corespunzător.

Din vizualizarea imaginilor video pe lângă alte împrejurări esențiale, a rezultat și faptul că la orele 13.56 inculpatul C.A.C. vorbește cu cineva la telefon, iar din procesul-verbal de redare integrală a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, a rezultat că în data de 08 aprilie 2006, la ora 13.56 inculpatul C.A.C. a fost contactat de o femeie căreia printre altele i-a confirmat locația în care se află spunându-i: „sunt aici la PECO în Calea A.”.

Aceste probe se coroborează cu declarațiile martorei D.A.A., care a relatat aceleași împrejurări expuse și de „Martora nr. 1” și martora D.A.A. recunoscându-se și indicându-se reciproc în planșa foto, amândouă recunoscându-i și indicându-i pe inculpații P.L.C., S.C.F. și C.A.C.

În declarația dată, martora D.A.A. a arătat că ea personal nu a purtat discuții cu minora în vârstă de 14 ani, singurul care vorbea cu minora fiind inculpatul C.A.C. care i-a plătit minorei pizza și suc, iar din acest loc martora D.A.A. arată că a plecat cu autoturismul condus de inculpatul P.L.C. împreună cu S.C.B., iar, separat în autoturismul condus de inculpatul C.A.C. a urcat doar minora în vârstă de 14 ani.

De asemenea, martora D.A.A. a declarat că cei doi conducători auto, respectiv inculpatul P.L.C. și inculpatul C.A.C. au stabilit să se întâlnească în parcarea magazinului P. la intrarea în Arad, unde au așteptat mai mult de o oră; a auzit din discuțiile purtate că după ce ea împreună cu S.C.B. cu autoturismul condus de inculpatul P.L.C. treceau în Ungaria, trebuia să o aștepte pe „Martora nr. 1” pentru ca să o ducă inculpatul P.L.C. până în Italia. A constatat de asemenea, personal că după controlul documentelor de la vama română, inculpatul P.L.C. a fost sunat de inculpatul C.A.C. care i-a comunicat să nu mai aștepte pe teritoriul Ungariei pe „Martora nr. 1 și să plece direct spre Italia deoarece organele de poliție au prins-o pe „Martora nr. 1” „sărind gardul”.

Afirmațiile ambelor martore se coroborează de asemenea și cu rezultatele punerii în exploatare a autorizației nr. 90/2006 emisă de Tribunalul Bihor, din imaginile video rezultă că în dimineața zilei de 11 aprilie 2006 inculpații S.C.F., P.L.C. și C.A.C. se întâlnesc, inculpatul P.L.C. conducând autoturismul său marca A., iar inculpatul C.A.C. autoturismul său marca V., la ora 11.29 „Martora nr. 1” este vizualizată ieșind din Pensiunea C.M., având asupra sa poșeta de mână și un bagaj, vorbește la telefonul mobil care îi fusese lăsat de inculpatul D.E., se întâlnește cu inculpatul C.A.C. care preia bagajul de mână de la minoră pe care îl introduce în portbagajul autoturismului său, în interiorul căruia pe scaunul din dreapta față se află inculpatul S.C.F.

Tot în data de 11 aprilie 2006, la orele 15.48, este vizualizată „Martora nr. 1” când a urcat în autoturismul condus de inculpatul C.A.C., autoturism în care se afla și inculpatul S.C.F., s-au deplasat la Pizzeria C., s-au întâlnesc cu inculpatul P.L.C. care era însoțit de D.A.A., iar în final la orele 17.35, minora a urcat pe bancheta dreapta față în autoturismul condus de inculpatul C.A.C. și pleacă spre Arad pentru ca minora să fie transportată în Italia. După câteva minute, respectiv la 17.47 din Pizzeria C. au ieșit inculpații S.C.F., P.L.C. însoțiți de martorii D.A.A. și S.C.B., inculpatul P.L.C. urcă la volanul autoturismului său marca A., culoare albă, împreună cu cei doi martori și pornesc de asemenea spre Arad. Aceștia din urma figurează ieșiți din țară în seara aceleiași zile prin P.T.F. Turnu.

Instanța de fond a reținut că declarația martorei D.A.A. este relevantă și sub aspectul faptului că, în perioada în care a stat în Italia, în cursul anului 2006, l-a cunoscut pe numitul M.G.E., despre care martora știe că era implicat în traficul de persoane în zona Brescia.

De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal de efectuare a percheziției corporale asupra martorului V.S.C., în data de 11 aprilie 2006, a rezultat că asupra sa s-a găsit un aparat de telefonie mobilă în memoria căreia în lista de contacte se afla salvat numărul de telefon utilizat în perioada respectivă de inculpatul I.T.M.

Din cuprinsul declarațiilor martorului V.S.C. a rezultat că martorul este consătean cu inculpatul I.T.M.

De asemenea, în raportul de constatare tehnico-științifică din 15 mai 2006 al Compartimentului Criminalistică din cadrul I.J.P.F. Bihor s-a concluzionat, ca urmare a examinării documentului, că pașaportul eliberat la 05 iulie 2004 de către S.E.I.P. Bacău pe numele P.L.A. prezintă urme de falsificare care constau în debroșarea pașaportului, dezlipirea foliei protectoare, aplicarea unei file informatizate contrafăcute pe avers (reversul filei informatizate fiind cel original), relipirea filei protectoare, precum și aplicarea la pagina 5 a unei ștampile aparținând P.T.F. Turnu contrafăcute.

Cu excepția inculpatului D.E., toți ceilalți inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și expuse anterior, solicitând instanței de fond aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției, prev. de art. 3201 C. proc. pen.

Inculpații au recunoscut în fața instanței de fond, cu unele nuanțări, implicarea lor în săvârșirea faptelor descrise la punctul I.

Astfel, inculpatul C.G.E. a arătat că inculpatul D.E., cu care fusese coleg de clasă în liceu, însoțit de „Martora nr. 1”, i-a solicitat ajutorul la trecerea acesteia peste frontiera de stat a României, arătând că încă de la început, când inculpatul D.E. i-a prezentat-o pe „Martora nr. 1” a făcut acest lucru pentru ca prin intermediul lui să se reușească trecerea acesteia dincolo de frontiera de stat a României în mod ilegal, având în vedere că era minoră, cu scopul de practica prostituția.

A mai arătat că întrucât îl cunoștea pe inculpatul S.C., a luat legătura cu acesta pentru a-i ajuta să treacă pe „Martora nr. 1” peste frontierele țării, recunoscând că inițial a găzduit-o pe „Martora nr. 1” cca. 2 zile într-un apartament pe care îl deținea cu chirie în Constanța.

Recunoaște că a avut discuții cu inculpatul D.E. și S.C. despre necesitatea falsificării pașaportului „Martorei nr. 1”, sens în care după ce i s-a comunicat vârsta reală a minorei, respectiv 14 ani, a comunicat acest lucru inculpatului S.C., care i-a spus că se poate rezolva și în aceste condiții trecerea ilegală a frontierei de stat a acesteia.

A mai arătat inculpatul C.G.E. că pentru a facilita trecerea minorei pentru frontiera de stat, inculpatul S.C. i-a solicitat suma de cca. 5.000 euro, sumă pe care i-a trimis-o inculpatului S.C. prin intermediul unei alte persoane și că în plus față de această sumă i-a mai dat inculpatului D.E. cca. 1.000 euro, bani care să asigure transportul minorei și celelalte cheltuieli aferente.

A mai arătat că „Martora nr. 1” a fost transportată la Oradea cu trenul, fiind însoțită de inculpatul D.E. și numitul P.G. și că din discuțiile telefonice care au continuat (inculpatul arătând că a păstrat legătura telefonică cu inculpatul D.E. și S.C.) a înțeles că s-a amânat plecarea minorei în străinătate cu cca. 2 zile, având în vedere timpul necesar pentru falsificarea pașaportului și pentru procurarea autoturismului care urma să îi transporte, din discuțiile purtate cu inculpatul S., înțelegând că el urma să apeleze la un șofer care în mod constant efectua transport de persoane pe ruta România - Italia.

Inculpatul C.G.E. a mai arătat că din discuțiile purtate cu același inculpat S.C., a înțeles că i-a cazat pe cei 3 respectiv D.E., P.G. și „Martora nr. 1”, la o pensiune până la finalizarea activităților pe care le impunea trecerea frontierei de stat cu minora.

A arătat că încă de la început „Martora nr. 1” a cunoscut scopul plecării sale în Italia, ea fiind cea care i-a comunicat acest lucru, spunându-i că dacă nu o vor ajuta va apela la alte persoane din municipiul Constanța.

A arătat că a mai discutat telefonic cu inculpatul D.E. și pe perioada șederii acestora în Oradea, inculpatul D.E. fiind cel care i-a comunicat că au ajuns în Oradea și că au fost cazați la o pensiune, precizând că încă de la început și inculpatul D.E. știa scopul pentru care „Martora nr. 1” urma să fie trecută în mod ilegal frontiera de stat.

Inculpatul C.G.E. a mai arătat că potrivit înțelegerii avute, inculpatul D.E. trebuia să o însoțească pe „Martora nr. 1” până în Italia într-un sat de lângă Brescia și să îl apeleze telefonic când va ajunge la destinație, numitul P.G. însoțindu-i la rândul său pentru a lucra în străinătate. Inculpatul D.E. trebuia să o lase pe „Martora nr. 1” la locația din acel sat de lângă Brescia, locație în care se aflau și alte fete din municipiul Constanța.

Inculpatul C.G.E. a mai arătat că având în vedere că practicarea prostituției de către minoră a fost dorința ei și știind că în Italia acest lucru este legal, nu a constrâns-o în niciun fel pe aceasta pentru îndeplinirea acestui scop.

În finalul declarației date, a arătat că în afara tuturor celor declarate, corespund adevărului toate celelalte aspecte cuprinse în rechizitoriul.

În legătură cu aceleași fapte, inculpatul C.A.C. a arătat că îl știe pe inculpatul S.C. de 20 de ani, din cartier, copilărind împreună. Întrucât în cercul său de prieteni se știa că poate facilita falsificarea de pașapoarte, dar și alte acte de identitate, ori permise auto, în schimbul unor comisioane, inculpatul S.C. a apelat la un moment dat la el pentru a-i facilita falsificarea pașaportului „Martorei nr. 1.”

A mai arătat inculpatul C.A.C. că urmare a acestei solicitări, fotografia „Martorei nr. 1” pe care a primit-o de la inculpatul S.C., a predat-o la rândul său inculpatului I.T.M. în Arad, acesta urmând să se ocupe de falsificarea efectivă a acestuia, arătând că înainte să se procedeze la falsificarea pașaportului, inculpatul S.C. i-a adus la cunoștință că dorește ca vârsta falsă a minorei să fie peste 18 ani, deoarece doreau să o treacă ilegal frontiera de stat, fără a-i spune scopul acestei treceri ilegale a frontierei.

A arătat că pentru intermedierea falsificării pașaportului a primit câteva sute de euro, sume necesare pentru falsificarea efectivă.

La rândul său, inculpatul I.T.M. a arătat că îl cunoaște de circa 6 ani de zile pe inculpatul C.A.C., iar în legătură cu falsificarea pașaportului „Martorei nr. 1” arată că a procedat la fel ca și în celelalte cazuri în care inculpatul C.A.C. apela la el pentru falsificarea de documente, fotografia și banii fiindu-i trimiși de inculpatul C.A.C. prin intermediul unui microbuz, el remițându-i pașaportul falsificat în aceleași condiții, însă nu a mai putut preciza detalii legate de împrejurarea în care a săvârșit această faptă.

Și inculpatul P.L.C. a recunoscut parțial săvârșirea acestei fapte, arătând că a fost de acord să o transporte pe „Martora nr. 1” din Ungaria până în Italia la solicitarea inculpatului S.C., în schimbul unei sume de bani, dar a arătat că nu a cunoscut scopul plecării acesteia în Italia.

Recunoaște că atunci când a preluat-o pe „Martora nr. 1”, fiind sub supraveghere video, a verificat pașapoartele inculpatului D.E., numitului P.G. și altor 2 persoane în parcare la Pensiunea L., însă a arătat că printre aceste persoane nu s-a aflat „Martora nr. 1”.

A arătat că prezența martorului G.F. s-a datorat faptului că nu avea suma de 500 euro/persoană pe care trebuia să o prezinte fiecare persoană transportată, motiv pentru care a luat legătura cu martorul G.F. despre care vameșii știau că efectuează transport de persoane numai până în Budapesta, percepând ca atare un comision mult mai mic.

A recunoscut că l-a chemat pe martorul G.F. care urma să îi transporte pe cei 4 până dincolo de frontiera Românei, urmând ca din Ungaria să îi preia el mai departe până în Italia.

A regretat săvârșirea faptei în sensul că nu ar fi trebuit să accepte transportarea „Martorei nr. 1” când a aflat că pașaportul acesteia era fals.

Și inculpatul D.E. a recunoscut, într-un alt sens, implicarea sa în activitatea infracțională, explicațiile sale contrazise de celelalte probe administrate în cauză, inclusiv de declarațiile de recunoaștere ale celorlalți inculpați - încercând să dea o conotație nepenală activităților desfășurate de acesta în cadrul grupului infracțional organizat.

De altfel, declarațiile inculpatului D.E. sunt susținute doar în parte inclusiv de martora G.A., mama acestuia.

Astfel, inculpatul D.E. a arătat că prezența sa în Oradea în anul 2006 s-a datorat exclusiv faptului că a dorit să meargă în Italia cu o cursă rapidă evitând disconfortul pe care l-a avut anterior cu microbuzele unei firme de transport, sens în care a luat legătura telefonic cu inculpatul C.G. cu care era amic fiind foști colegi de liceu, care la rândul său i-a dat numărul de telefon al inculpatului S. pe care l-a apelat solicitându-i ajutorul pentru o deplasare în Italia.

Întrucât și un alt prieten de al său, numitul P.G., dorea să plece în Europa pentru a-și căuta de muncă, a discutat cu acesta despre plecarea lor, inclusiv la o petrecere privată în Constanța, discuții care au fost auzite și de „Martora nr. 1” care s-a arătat și ea interesată să îi însoțească până în Oradea, pentru a se distra pe drum și în oraș. în Oradea toți s-au cazat la Pensiunea L. toate costurile fiind suportate de inculpatul D.E., rămânând în Oradea 3 zile.

A arătat inculpatul că nu știa că „Martora nr. 1” este minoră, arătând că în baza înțelegerii avute cu inculpatul S.C., s-au întâlnit cu acesta la gara din Oradea, că în gară inculpatul S.C. le-a solicitat să ia un taxi și să îl urmeze, el conducând autoturismul din față, că urmau să fie cazați la Pensiunea L., că întrucât scopul sosirii lor în Oradea cu 3 zile înainte de transportul in Italia era să se distreze, toți trei au mers în diverse localuri, toate costurile fiind achitate de el.

A mai arătat că în dimineața zilei în care trebuia să plece s-au întâlnit cu inculpatul P.L.C., acesta fiind prezentat de inculpatul S. ca fiind șoferul care trebuia să îi transporte în Italia, venind și alte 2 persoane care doreau să plece în Italia. A mai arătat că întrucât la vamă trebuiau să prezinte fiecare o sumă de bani cu titlu de garanție, urmau ca toți să fie transportați până în Ungaria de acea persoană în schimbul acelei sume, arătând că după ce prin P.T.F. Borș au trecut în Ungaria, de acolo au fost preluați de inculpatul P.L.C. care i-a transportat până în Italia.

A mai arătat că în momentul în care ei au plecat de la pensiune, „Martora nr. 1” a rămas acolo, că înainte de plecarea sa i-a lăsat 100 RON, că „Martora nr. 1” nu i-a spus despre planurile pe care le-ar putea avea, că în acele 3 zile nu a văzut că inculpatul S.C. să fi vorbit cu „Martora nr. 1” și nu i s-a părut nimic suspect în ceea ce o privește pe acesta în raport de scopul pentru care cei trei se aflau în Oradea. Nu își aduce aminte să o fi dus pe „Martora nr. 1” în Oradea la vreun studio foto, dar nici nu poate nega un astfel de lucru. A arătat că nu este adevărat că într-una din cele 3 zile inculpatul P.L.C. i-ar fi transportat prin oraș, dar că este adevărat că i-a cumpărat „Martorei nr. 1” din piață mai multe lucruri printre care și o poșetă, nu geantă de voiaj.

Instanța de fond a reținut că apărările inculpatului D.E. care și-a motivat prezența în Oradea pe dorința acestuia de a se „distra” cu „Martora nr. 1” sunt contrazise, implicit de martora G.A., mama acestuia, care a arătat că inculpatul era prieten cu numita R.R., încă de la 14 ani și niciodată nu a avut relații cu alte persoane de sex feminin în acest interval de timp, cei doi înțelegându-se foarte bine și că această persoană a fost cea care, atunci când a pierdut contactul cu inculpatul, în timpul deplasării acestuia în Italia, i-a dat numărul de telefon al unei alte persoane cu care inculpatul venea în Italia.

De altfel, aceeași martoră contrazice susținerile inculpatului legate de natura relațiilor pe care le avea cu inculpatul C.G. (cu care inculpatul D.E. a susținut că era amic, fiind foști colegi de liceu și la care a apelat), martora arătând că, având o relație foarte apropiată de fiul său, pe care îl verifica îndeaproape, inclusiv în ceea ce privește relațiile sale și cercul său de prieteni, acesta nu a mai păstrat legătura cu inculpatul C., martora arătând că știe că nu au mai discutat după terminarea liceului niciodată.

II. Activitatea infracțională a inculpaților C.A.C. și I.T.M. în legătură cu numita L.F. (din anii 2005 și 2006) și cu numita Ș.C. (din anul 2004)

Potrivit declarației făptuitoarei Ș.C., în data de 13 mai 2003 a fost returnată din Italia unde a primit interdicție până în 06 august 2005, dorind să se reîntoarcă în Italia, l-a cunoscut pe inculpatul C.A.C. prin intermediul lui S.C., și că, în cursul lunii aprilie 2004, venind în Oradea, inculpatul C.A.C. i-a falsificat un pașaport cu identitatea de V.A. pe care a aplicat fotografia sa și, utilizând acest pașaport, a ieșit din România cu un autoturism condus de un prieten al inculpatului C.A.C., pe nume „F.”, a plecat în Italia unde a practicat prostituția, fiind depistată și returnată în România în data de 26 martie 2006.

Instanța de fond a reținut că implicarea inculpatului C.A.C. în falsificarea pașaportului cu care numita Ș.C. a părăsit țara în aprilie 2004, rezultă și din cuprinsul procesului-verbal de constatare din data de 26 martie 2006, întocmit în Aeroportul Internațional Henri Coandă cu prilejul returnării în România a numitei Ș.C., când, s-a constatat că martora Ș.C. declarase că în cursul lunii aprilie 2004 ieșise ilegal din țară, utilizând un pașaport falsificat de inculpatul C.A.C., pe care l-a cunoscut în Oradea, prin intermediul prietenului ei de la data respectivă numitul S.C.

S-a reținut de către Tribunal că aceste probe se coroborează și cu fișa de evidență a făptuitoarei Ș.C. din care rezultă că a fost returnată din Italia, cu evidența intrării în țară a făptuitoarelor Ș.C. și L.F., cu înscrisurile reprezentând documentele de returnare a făptuitoarei Ș.C. cu documentele de expulzare din Italia a făptuitoarei Ș.C., care și-a declarat numele fals de V.A.

Instanța a mai reținut faptul că martora Ș.C. nu a mai putut fi audiată în fața instanței, având în vedere că aceasta nu mai locuiește la adresa cunoscută, fiind plecată în străinătate, fără a se cunoaște adresa acesteia.

Potrivit rechizitoriului nr. 1322/P/2006 din 08 mai 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, martora din prezenta cauză L.F., a fost trimisă în judecată pentru trecerea ilegală a frontierei de stat și s-a dispus disjungerea cauzei față de A.N. cunoscut doar cu porecla de „C.”, de la care martora a dobândit pașaportul fals, prin ordonanța nr. 2012/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe numitul „C.”, identificat în persoana inculpatului C.A.C., în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, iar dosarul a fost conexat la prezenta cauză.

De asemenea prin ordonanța nr. 60/D/P/2006 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind un grup infracțional organizat care își desfășoară activitatea pe raza județului Bihor, grup din care fac parte persoane identificate la data respectivă doar cu numele „C.”, „S.”, „F.”, la care au apelat pentru procurare de pașapoarte false Ș.C. și S.C., ambii din Constanța, și acest dosar a fost conexat la dosarul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea nr. 74/D/P/2006 (fostul Dosar nr. 8/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bihor).

Din cuprinsul probelor administrate în cauză a rezultat că pașaportul utilizat de martora L.F. la momentul părăsirii țării în cursul anului 2005, în perioada interdicției, a fost falsificat de inculpații C.A.C. și I.T.M., inculpatul C.A.C. asigurând și transportând-o pe martora L.F. pentru ca aceasta să treacă ilegal frontiera de stat.

Astfel, din declarația martorei D.A.A. a rezultat că în Italia s-a întâlnit cu o prietenă mai veche de-a sa din Constanța pe care o cunoaște sub porecla „L.”, pe care o recunoaște din fotografie ca fiind L.F., despre care cunoaște faptul că pe teritoriul italian utiliza un pașaport falsificat de o cunoștință de-a celei din urmă. Din cuprinsul declarațiilor date de martora L.F. în Dosarul nr. 1322/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, a rezultat că numărul de telefon la care a comunicat în legătură cu falsificarea respectivului pașaport a fost numărul de telefon utilizat în toată acea perioadă de inculpatul C.A.C.

Potrivit declarațiilor aceleiași martore, aceasta a fost returnată din Italia în cursul lunii mai 2003, primind interdicție de a părăsi teritoriul României pe o durată de 4 ani, condiții în care, prin intermediul făptuitorului S.C., l-a cunoscut pe inculpatul C.A.C., pentru obținerea unui pașaport falsificat care să îi permită să părăsească din nou teritoriul României.

Dorind să părăsească din nou România, în perioada interdicției, la mijlocul lunii aprilie 2005 s-a întâlnit în Oradea cu inculpatul C.A.C., care s-a prezentat cu numele „C.” și care i-a spus că în schimbul sumei de 4.000 euro îi procură un pașaport falsificat care are inserată fotografia titularului.

Potrivit declarațiilor aceleiași martore, în acest scop, inculpatul C.A.C. i-a spus că este deja în posesia unui pașaport pe care urma să-l falsifice pentru martoră, i-a spus că titulara pașaportului este brunetă cu ochi albaștri, cerându-i să-și cumpere lentile de contact, să-și facă poze tip pașaport instruind-o ca după fotografiere să își arunce hainele purtate cu prilejul fotografierii și după câteva zile i-a predat martorei pașaportul falsificat purtând fotografia acesteia și datele de identitate ale altei persoane pe care martora nu și le mai amintește.

Martora L.F. a mai declarat că suma de bani reprezentând prețul pașaportului fals i-a fost trimisă inculpatului C.A.C. prin persoane interpuse, din Italia, dă către S.C. și Ș.C.

Conform declarației martorei L.F., inculpatul C.A.C. a ajutat-o în mod direct să părăsească ilegal teritoriul României, pe baza pașaportului falsificat.

În acest sens, a transportat-o cu autoturismul personal până în proximitatea P.T.F. Turnu, unde a predat-o unor persoane rămase neidentificate, care aveau relații la angajații poliției de frontieră, au contactat un agent al I.J.P.F. Arad care i-a aplicat martorei pe pașaportul fals ștampila de ieșire din țară, inculpatul C.A.C. ajutând-o să se urce în trenul internațional Arad - Budapesta, imediat după ce trenul a pornit - deci după ce colegii lucrătorului din cadrul I.J.P.F. Arad terminaseră de verificat pașapoartele pasagerilor.

În acest mod, martora nu a mai fost implementată în evidențele poliției de frontieră ca ieșită din țară, aspecte care, la returnarea acesteia, au atras atenția autorităților.

Pe teritoriul Ungariei, în gara din orașul Bekescsaba, conform înțelegerii anterioare, martora a coborât din tren, fiind așteptată cu autoturismul de către aceleași două persoane care o predaseră agentului poliției de frontieră și care au transportat-o cu autoturismul în Italia și au predat-o lui S.C., care o aștepta.

După ce martora L.F., a ajuns astfel în Italia, în condițiile prezentate, folosindu-se de pașaportul falsificat de inculpatul C.A.C., aceasta a utilizat o altă identitate decât cea reală - identitate falsă rămasă necunoscută - până în cursul lunii martie 2006.

Dorind să se reîntoarcă în România, martora a apelat la același inculpat C.A.C., pentru a obține un nou pașaport falsificat, care să-i permită să reintre în țară, în condițiile în care ieșirea sa din România în cursul anului 2005 s-a realizat în baza unui pașaport falsificat de același inculpat, sub o altă identitate decât cea reală.

Declarațiile martorei L.F. (a cărei audiere în fața instanței nu a mai fost posibilă având în vedere că aceasta este plecată în străinătate, fără a se cunoaște adresa) se coroborează cu notele de redare în formă scrisă a convorbirilor înregistrate în baza autorizației nr. 9/2006 a Tribunalului Bihor.

Astfel, la data de 06 februarie 2006, ora 20.17, de la un post telefonic cu indicativul internațional al Italiei, inculpatul C.A.C. este contactat de martora L.F., care îi spune inculpatului: „Bună! Sunt L. la telefon, C., tu ești?... Nu-ți mai aduci aminte de mine?... Nu-ți mai aduci aminte de mine? L. mă. Turcoaica!... vreau să vin în țară, în martie” la care inculpatul C.A.C. o întreabă „Ai pașaport?”, iar L.F. îi răspunde „Nu-l mai am! Știi că aveam eu acela care... așa...”. Inculpatul îi spune: „Păi ai avut tu, unde ți-e?” replica martorei L.F., fiind: „Acela l-am rupt, măi... păi ce voiai să fac cu el, mi-era frică dacă... în caz de ceva...” și în continuare îl întreabă pe inculpatul C.A.C. dacă nu are pașaport în vederea falsificării sau dacă nu poate să facă rost, la care inculpatul îi răspunde: „Nu am pașaport... tu știi ce greu se găsesc?... am avut unul acuma-s două săptămâni, dar l-am vândut!... și ce bun era... 27 de ani avea, vârsta ta. Bine acum n-ai tu 27, dar te încadrezi... tre să-ți caut unul. Am unul dar e pe nume unguresc... tre' să găsesc unul cu nume românesc... îți faci tu poze... când o să-ți faci pozele o să-ți stângi părul în spate... hai că o să-ți caut unul atunci și când îl găsesc o să-ți dau un telefon și-mi trimiți acasă banii și alea. Îți spun eu cât e... păi prețul... undeva la 4.000... și șoferul separat... dar șoferul nu-i scump, vreo 5-600... ei, câți or mai plecat de atunci de când ai plecat tu... Bine, hai că o să văd, să-ți caut o hârtie, bine?”.

Potrivit aceleiași note de redare în formă scrisă a convorbirilor înregistrate în baza autorizației nr. 9/2006 a Tribunalului Bihor, în cursul aceleiași zile de 06 februarie 2006, la ora 20.52, inculpatul C.A.C., este contactat din nou de martora L.F., din cuprinsul discuției înțelegându-se că martora intenționa să intre în țară la sfârșitul lunii martie 2006, folosind un pașaport falsificat de inculpatul C.A.C., că în perioada respectivă ea se afla în Italia împreună cu Ș.C., discuția având următorul conținut:

C.A.C.: Alo, da... când ți-e urgent să vii acasă?

L.F.: Păi, în martie, în aprilie vreau să vin.

C.A.C.: Și cât vrei să stai acasă?

L.F.: Maxim o lună de zile.

C.A.C.: Aaa, deci cu ăla care-l fac, cu acela și pleci înapoi.

L.F.: Păi da, de asta ți-am zis.

C.A.C.: Aaa, no bine, că eu deja am sunat în stânga, în dreapta, știi? Ca să mi-l aducă, dar i-o cerut să... și dacă are îl folosesc știi... nu-l dau, îl dau o dată și după aceea tre să-l dau înapoi, înțelegi?

L.F.: Da.

C.A.C.: Dar la tine o să caut atunci unul care să-l țin eu pentru mine.

L.F.: Bine, ți-am zis că...

C.A.C.: Dar fi atentă aicea, când îl găsesc te sun ca să-mi trimiți banii pă el.

L.F.: Da, da, da, da.

C.A.C.: No, și între timp îți faci poze, da?

L.F.: Da, asta nu-i o problemă.

C.A.C.: No, și cu proxima ocazie în care pleacă, cănd o să plece băiatu încolo, în cursă, o să-i dau numărul tău ca să te întâlnești cu el, bine?

L.F.: Ok!

C.A.C.: Cum merge treaba?

L.F.: Bine, foarte bine, de când am terminat cu C., foarte bine.

C.A.C.: Dar cu... cealaltă, cum vă înțelegeți?

L.F.: Eu cu C., foarte bine, am rămas prietene de când...

C.A.C.: Mă bucur. N-am mai vorbit cu ea de... atât că i-am trimis niște mesaje de sărbători.

L.F.: Știu, știu, știu.

C.A.C.: No, bun. No, hai atunci că te-am anunțat ce și cum imediat și...

L.F.: Da tu mai vorbești încă cu C.?

C.A.C.: Nu, nu, nu, păi n-am mai vorbit cu el de hă, hă, hăi!

L.F.: Știi că a fost împușcat, nu?

C.A.C.: Amu, știu, știu, știu, nu vorbi din astea, știu și ultimele știri, știu, știu tot.

L.F.: Ok, bine atunci.

C.A.C.: No bun. Hai atunci că... no vezi, nu vorbești cu nimeni de aici de la noi sau să se audă pe aicea pe la noi!

L.F.: Nu, nu, stai liniștit, da nici nu ... dar nici eu nici Ș.C., știi foarte bine că nu vorbim.

C.A.C.: Așa, foarte bine, hai mai vorbim, ceau!

L.F.: Pa, pa!

Rezultatul convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.A.C. și martora L.F. se coroborează cu declarațiile acesteia din urmă, la care s-a făcut referire anterior, în care arăta că plecase anterior în Italia, în cursul anului 2003 și a locuit în Brescia împreună cu prietena sa, Ș.C., ulterior fiind depistată de autoritățile italiene fără documente legale de ședere, fiind returnată la data de 13 mai 2003, fiindu-i aplicată pe pașaport, de către autoritățile române, ștampila de interdicție de a părăsi țara pentru o durată de 4 ani.

La data de 14 martie 2006, la ora 13.11, inculpatul C.A.C., după ce a făcut rost de un pașaport pentru ca să îl falsifice în folosul lui L.F., expediază un SMS la postul telefonic aparținând martorei L.F. cu următorul conținut: „Sună-mă dragă, să știu ce fac cu hârtia. Bine că m-ai făcut s-o plătesc și acum mă prostești”.

Pentru aducerea la îndeplinire a activității inculpatului C.A.C. de falsificare a unui pașaport pentru martora L.F., relevantă este discuția purtată la data de 17 februarie 2006, ora 17.20, care are următorul conținut:

C.A.C.: Auzi, ai poze făcute?... vezi că pleacă șoferul, în seara asta încolo... Să îi dai pozele, să le am eu aicea acasă.

L.F.: Auzi, da... să mă treci fără probleme! Să nu am probleme!

C.A.C.: Da, măi! Stai liniștită! Acum vine un prieten de-al meu din Irlanda acasă și, și pe el la fel! Acum luni, a plecat o fată încolo, deci pleacă săptămânal sau vine cineva!... Deci, stai liniștită!... Hai că-ți dau atunci numărul de telefon al șoferului și te sună el mâine, știi? L.! îl cunoști tu! Cu A. acela combi alb.

L.F.: Da, îl cunosc pe L.! Acela cu mașina albă... Deci la sfârșitul lui martie, da?

Activitatea infracțională de falsificare a pașaportului contra sumei de 4.000 euro, așa cum au discutat prin convorbirea telefonică din 06 februarie 2006, redată mai sus, nu a mai putut fi dusă până la capăt, deoarece autoritățile italiene au luat măsuri de identificare și trimitere în țară a cetățenilor români care locuiau ilegal în Italia, martora fiind arestată în data de 06 martie 2006 și returnată la 30 martie 2006 cu foaie consulară, ocazie cu care lucrătorii poliției de frontieră au constat că martora nu figurează ieșită din țară cu identitatea sa reală, stabilindu-se că a părăsit fraudulos țara în perioada în care avea aplicată interdicție, aspecte descrise detaliat ulterior de martoră în declarațiile sale.

De altfel, în discuția telefonică din 06 februarie 2006 la ora 18.15, inculpatul C.A.C. este contactat de L.F., ocazie cu care acesta îi spune inculpatului: „M-au prins jegosii ăștia și de abia azi am ieșit, că am avut proces astăzi... de abia astăzi am ieșit”, iar inculpatul C.A.C. își exprimă mirarea în sensul că nu știa ce s-a întâmplat cu martora, deoarece inculpatul P.L.C. fusese plecat în Italia, a sunat-o pe martoră pentru a prelua de la acesta fotografiile ca să i le aduce inculpatul C.A.C. pentru a fi utilizate la realizarea falsului, însă martora nu a răspuns la telefon și în consecință fotografiile nu au mai ajuns la inculpat.

În acest sens sunt relevante discuțiile din 06 martie 2006, ora 18.15, având următorul conținut:

L.F.: Mi-au făcut astăzi proces. De abia astăzi am ieșit!

C.A.C.: Nu știam ce se întâmplă. O fost omu acolo!

L.F.: Ei, ei, dar trebuia să-ți dai seama că s-a întâmplat ceva!

C.A.C.: De aia ți-am scris mesaj, să știu ce să fac... Am crezut că gata, te-ai sucit, nu mai vrei să...

L.F.: Da, ce am găsit pe telefon! Câte mesaje, apeluri, era plin telefonul.

C.A.C.: Da. A fost omu, a fost L. acolo la tine și i-am dat să... Pentru că eu nu am știut ce să fac, înțelegi? Omu e pe capul meu că trebuie să plătesc ăla, știi?

L.F.: ... îți trimit eu mâine prin W.U.... trimit banii, da? Vorbește cu el și îi explici ce a fost!... Să zici, bă, fata m-a sunat, a avut probleme... am avut deja două procese... și acesta ultimul acum, e cu suspendare, mi-au dat jegoșii.

C.A.C.: Ajunge L. imediat acasă! Hai să vorbesc cu el că poate pleacă el încolo, știi? Ca să nu mai plătești comisionul pe W.U. și alea... Oricum o să plece el încolo și o să le ieie de la tine.

De asemenea, potrivit conversației telefonice sus-menționată purtată între inculpatul C.A.C. și martora L.F. în data de 06 februarie 2006 la ora 20.17, acesta din urmă îi spune: „Da tu mai ai poze cu mine?” la care inculpatul îi răspunde: „Nu mai am... da ce fac? Le țin la colecție pe toate care pleacă?”.

Din conținutul discuției telefonice interceptată în baza autorizației nr. 66/2006 emisă de Tribunalul Bihor, purtată de inculpatul C.A.C. și martora L.F., a rezultat că aceștia discută despre o cunoștință comună pe nume C, identificată în persoana martorei Ș.C., din Constanța, care și aceasta a fost beneficiară a unor pașapoarte falsificate de inculpatul C.A.C. cu ajutorul inculpatului I.T.M., deoarece în cuprinsul discuției purtată la data de 28 martie 2006, ora 13.37, L.F. îi spune inculpatului: „Ai vorbit cu C.... le-au trimis pe toate acasă, mă, le-au pus pe avion! 15 persoane au pus... o să fie problemă acum că deja au băgat ăștia restricții (din context pe teritoriul Italiei) deja gata, te trimite acasă, nu-ți mai face proces.”.

De altfel, obținerea unui nou pașaport falsificat pentru L.F. și revenirea în țară cu ajutorul acestuia era necesară, în condițiile în care aceasta părăsise țara în anul 2005, în perioada în care îi era aplicată interdicția, tot pe baza unui pașaport falsificat de inculpatul C.A.C. și cu ajutorul direct dat de acesta pentru părăsirea ilegală a teritoriului României, pașaport care fusese distrus de L.F. în Italia.

Activitățile întreprinse de inculpatul C.A.C. în anul 2006 (negocierea prețului, obținerea unui pașaport care să fie contrafăcut, obținerea fotografiilor numitei L.F., preluarea acestora prin intermediul inculpatului P.L.C. și primirea prețului) pentru falsificarea noului pașaport pentru L.F., în vederea intrării acesteia pe teritoriul României, nu au mai putut fi duse până la capăt datorită descoperirii de către autorități a activității infracționale a inculpaților descrisă la punctul I.

În legătură cu activitatea reținută la punctul II, inculpatul C.A.C. a negat implicarea sa, arătând că nu o cunoaște pe L.F., cu toate că din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu aceasta și din cuprinsul declarațiilor numitelor L.F. și Ș.C. rezultă contribuția sa atât la falsificarea pașaportului numitei Ș.C. în cursul lunii aprilie 2004, prin intermediul inculpatului I.T.M., cât și falsificarea pașaportului numitei L.F. în cursul lunii aprilie 2005 și ajutorul direct dat acesteia pentru a părăsi ilegal România în perioada interdicției, dar și activitățile pe care le-a întreprins în anul 2006 pentru falsificarea unui nou pașaport pentru numita L.F., necesar revenirii acesteia în țară.

De asemenea, instanța de fond a reținut că rolul inculpatului P.L.C., descris la acest punct, rezultat din probe a fost acela de intermediere între inculpatul C.A.C. și L.F., de a lua legătura cu aceasta, de a prelua fotografiile acesteia din Italia și prețul cerut de inculpatul C.A.C. și de a le aduce acestuia, activități care nu au fost duse până la capăt, datorită descoperirii de către autorități a activității infracționale a inculpaților descrisă la punctul I.

III. Activitatea infracțională a inculpaților C.A.C., I.T.M. și M.F. în legătură cu numitul M.O.L.

Potrivit rechizitoriului nr. 1639/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a învinuitului M.O.L. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, trecerea frauduloasă a frontierei României și a frontierei unui stat străin, fapte săvârșite în formă continuată.

Din cercetările efectuate a rezultat că M.O.L. avea suspendat dreptul de a călători în străinătate până în data de 11 ianuarie 2008 deoarece fusese returnat din Italia.

În perioada interdicției, M.O.L. a luat hotărârea infracțională de a dobândi un pașaport cu o identitate falsă, sens în care a sustras pașaportul fratelui său M.I.D., pe care l-a deteriorat și folosind acest pașaport s-a deplasat la Serviciul Pașapoarte Neamț, a completat toate documentele necesare substituindu-se fratelui său, a semnat în locul acestuia, a depus fotografiile proprii și a reușit prin aceste manopere frauduloase să obțină un pașaport „autentic” fără urme de falsificare, care i-a și fost eliberat de S.E.I.P. Neamț purtând fotografia lui M.O.L. și identitatea fratelui său M.I.D.

Cu acest pașaport, a intenționat să plece cu avionul București - Paris - Barcelona și ulterior în Anglia, însă, pe aeroportul din Paris, autoritățile franceze i-au refuzat tranzitul întrucât pe numele fratelui său M.I.D., identitate pe care o utiliza în fals, figura pe teritoriul Franței o amendă neachitată din anul 1994, motiv pentru care a fost returnat în țară la 21 septembrie 2004.

La data de 21 septembrie 2004, din direcția Paris, cu un avion al companiei A.F. s-a prezentat la P.P.F. Henri Coandă - București pentru a intra în țară, legitimându-se cu pașaportul eliberat la data de 02 aprilie 2003 de către S.E.I.P. Neamț, pașaport ce purta fotografia lui M.O.L. și datele de identitate, inclusiv numele fratelui său M.I.D.

Aceste aspecte au rezultat și din procesul-verbal de consemnare a datelor la care numitul M.O.L. a fost returnat din Franța și Italia și perioada interdicției.

Pentru faptele sale, M.O.L. a fost condamnat prin sentința penală nr. 158 din 22 ianuarie 2007 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 166/A din 22 martie 2007 a Tribunalului Bacău, la o pedeapsă rezultantă de 700 RON amendă penală.

În paralel, în prezenta cauză, în faza de urmărire penală se afla în exploatare autorizația din 15 ianuarie 2005 emisă de Tribunalul Bihor, privind interceptarea tuturor convorbirilor telefonice efectuate/primite de inculpatul C.A.C.

Din cuprinsul probelor administrate în cauză, a rezultat că, deși și după repatrierea sa în România, la data de 21 septembrie 2004 (când M.O.L. a fost depistat în P.T.F. Henri Coandă - București, legitimându-se cu pașaportul falsificat al fratelui său), a rămas în vigoare interdicția de a călători în străinătate pană în data de 11 ianuarie 2008, M.O.L. a părăsit din nou România în mod fraudulos, din moment ce, la data de 09 decembrie 2005, ora 16.34, îl apelează de la un post telefonic având indicativul internațional al Irlandei, pe inculpatul C.A.C.

Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză a rezultat că M.O.L. dorea să se reîntoarcă în România, ceea ce presupunea - ca și în cazul martorei L.F. - obținerea unui nou pașaport falsificat și revenirea în țară cu ajutorul acestuia, activități necesare, în condițiile în care părăsise țara în perioada în care îi era aplicată interdicția, în mod fraudulos.

Notele de redare a convorbirilor telefonice, convorbiri pe care inculpatul C.A.C. le-a avut cu M.O.L. sunt relevante sub acest aspect.

În cadrul discuțiilor purtate, inculpatul C.A.C. îi precizează numitului M.O.L. costul pe care îl presupune reintrarea în țară (M.O.L.: Cam cât e intrarea? C.A.C.: Nu știu să-ți zic exact da îi undeva pe la 2.500, între 2.500 și 3.000... se intră mai greu decât se pleacă... de plecat pleci în jumătate de oră. De venit, a fost și cine a așteptat două zile.), numitul M.O.L. reproșându-i modul în care inculpatul făcuse verificarea numelui M.I.D. în Schengen Information System, prin intermediul altei persoane, ceea ce a determinat repatrierea acestuia de către autoritățile franceze și ulterior acuzarea sa de către autoritățile române (C.A.C.:

Ei bun, și ce dosar ți-or făcut românii? Că tot nu înțeleg! Că doar nu ai făcut, n-ai trecut fraudulos, n-ai trecut absolut nimic. M.O.L.: Cum n-am trecut fraudulos, dacă pașaportul nu era al meu? Era făcut în Gardă, șmen! De acesta scanat, nou. Am dat plată și mi-au făcut oamenii pașaport în Gardă. C.A.C.: A, de aia! M.O.L.: Și m-a băgat la fals, uz de fals, fals intelectual, substituire de identitate, trecere frauduloasă de frontieră... M.O.L.: Bă, tu ești nebun! Mi-au făcut dosar de 6 ani, cum spui că nu? C.A.C.: Bă, îți jur pe ce vrei tu că doar am și plătit omu! A venit omu cu hârtia.), discutând despre modalitatea în care urma să se materializeze reîntoarcerea sa în țară (C.A.C.:

Dar aia românească o ai? M.O.L.: E expirată! O am. C.A.C.: Mă, și cum vrei să... Trebuie să vii cu el acasă. Că trebuie să arăți ceva la unguri când vii, nu?... Deci pe mine mă interesează să ajungi până aicea, la noi, adică la unguri... și între vămi te ia omul! Deci omul, oricum ești la om în mașină. Că omul merge după tine și vine încoace cu tine... iar pe verde, s-o iei... te bagă la îndrumări și călăuziți... alte dosare, altă vrăjală. M.O.L.: Le fac pașaport englezesc... de pe București nu pot să mai zbor...

Da, nu mai am voie! Că mă duc la pușcărie... Uite, de exemplu, F. ăla, l-a luat omul în mașină, l-a trecut direct, la blat. Omul care a intrat cu el, frumos... nici nu s-a uitat în exivă, a luat exiva în mână și a dat-o înapoi. Nici viză nu i-a pus, nimic... avea valabilă exiva la unguri. Da eu la unguri pot să vin cu altceva! Pot să vin cu un austriac, un olandez... dar de fapt eu nu pot să zbor pe București, A. Că de la București mă știu toți! Toți vameșii de la București au venit. Știi ce-mi spuneau fraierii? „Stai să te văd, că poate mă arzi și pe mine și mă înțepi! C.A.C.:

Tu și așa oricum vorbești (din context că M.O.L. este vorbitor de limbă engleză), hai că-ți trimit mesaj când ajung acum acasă... văd dacă am primit aceia, bine? M.O.L.: A., dar nu poți să-l faci mai repede... să te duci tu personal să-l faci?... Când ajung pozele să te duci tu personal: „Băi, uite, fă-l mai repede!” C.A.C.: Aseară am vorbit cu omu, am vorbit personal cu el. M.O.L.: Dar tu nu le trimiți dincolo să le facă? C.A.C.: Eu i-l dau, am vorbit aicea la Budapesta... Mi-a trimis omu aicea și i-am spus: „Bă, vezi să fie bun, să nu fie duplex, să nu fie tuș, să nu fie...” am zis că îmi trebuie pentru un prieten foarte bun de-al meu, să nu fie nașpa! ...îți trimit mesaj când ajung acasă.

La scurt timp de la terminarea acestei convorbiri, respectiv la ora 17.31, inculpatul C.A.C. îi trimite lui M.O.L. un mesaj tip SMS la același număr de telefon cu indicativul internațional al Irlandei, cu următorul conținut: „Nu am primit”.

Ulterior, profitând de înțelegerea avută anterior cu martorul Ț.V.R.L., de a-i trimite acestuia un aparat de măsurare din Irlanda, M.O.L. i-a trimis în interiorul coletului destinat martorului Ț.V.R.L. din Piatra Neamț și fotografiile sale tip pașaport din Irlanda.

Inculpatul C.A.C. în data 08 ianuarie 2006, la ora 13.30, are o convorbire telefonică în cadrul căreia îi cere martorului Ț.V.R.L. să trimită de îndată pozele trimise de numitul M.O.L., ceea ce martorul și face, trimițându-i-le prin scrisoare recomandată, inculpatului C.A.C., pe adresa indicată de acesta, respectiv pe numele prietenei sale S.E.E., actualmente C., care ridică scrisoarea recomandată în cursul zilei de 11 ianuarie 2006.

Declarațiile martorului Ț.V.R.L. date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței confirmă pe deplin acest mod de derulare a activității infracționale.

Declarațiile martorului Ț.V.R.L. și conținutul discuțiilor telefonice se coroborează cu comunicarea Oficiului Județean de Poștă Bihor din care rezultă că la data de 11 ianuarie 2006 a fost distribuită către destinatar S.E.E. o scrisoare recomandată trimisă de la Piatra Neamț.

Imediat după ridicarea coletului, inculpatul C.A.C. îi confirmă telefonic numitului M.O.L., aflat la postul telefonic cu indicativul Irlandei, primirea fotografiilor, discuția având următorul conținut:

C.A.C.: Auzi, omu? Fii atent aicea! Îs patru alea mari și una mai mică.

M.O.L.: Da, una îi mai mică.

C.A.C.: Na, care ți-o pun, pe care? Alea mari pe unde ți le pun?

M.O.L.: Pe permis.

C.A.C.: Alea mari pe permis și aia mai mică pe exivă, așa. Permisul ți-l fac mai în față, mai în spate, așa? Ce categorie vrei?

M.O.L.: Mai în spate, mai în spate.

C.A.C.: Deci să fie cam de vreun an, doi, în urmă făcut?

M.O.L.: Nu, mai mult!

C.A.C.: Suntem în 2006, prin 2003, așa?

M.O.L.: Cam așa.

C.A.C.: Spune exact! Ce-mi spui, aia fac!

M.O.L.: Da, da, da cam așa, cam așa.

C.A.C.: B, C plus E-ul e bine? B, C plus E-ul e bine?

M.O.L.: Da, toate să fie!

C.A.C.: Submarin să fie? He, he, he!

M.O.L.: Și submarin și avion, he, he, he. Și la elicopter.

Ulterior, la data de 16 ianuarie 2006, ora 17.20, inculpatul C.A.C. a fost contactat de M.O.L., de la postul telefonic din Irlanda, cu care a discutat despre falsificarea unui permis de conducere și a unui pașaport, pe care inculpatul să aplice fotografiile trimise din Irlanda prin intermediul martorului Ț.V.R.L.

În cursul aceleiași zile inculpatul C.A.C. a avut o discuție cu M.O.L. aflat la același număr telefonic din Irlanda și continuă convorbirea având ca subiect falsificarea unui permis de conducere, precum și al unui pașaport, pentru a fi utilizat de către acesta din urmă, discuția având următorul conținut:

C.A.C.: Auzi, omu, tu ce permis ai avut înainte, din acela, carton?

M.O.L.: Da. Carton din acela nenorocit.

C.A.C.: Dacă îți fac tot din acela e bine?

M.O.L.: Nu. Fă-mi din acela cartonat... hai,mă, la banii ăștia chiar e rușine.

C.A.C.: Știi de ce te-am întrebat? Că acela care face permisele îi plecat vreo două săptămâni, de astăzi.

M.O.L.: Păi, vedem. Tu fă-l, că vedem când îmi trebuie și dacă îmi trebuie! Ce să zic? Fă-mi unul din ălalalt prima oară.

C.A.C.: Deci acela mare (adică permisul din carton model vechi) se face rapid, nu-i problemă! În câteva zile îi gata!

M.O.L.: La acela ies și numerele și...

C.A.C.: Da, știu.

M.O.L.: Nu. Da-ți iese numerele pe plastic, normal... că s-au șters.

C.A.C.: Și acela micu, iar lipsește omu vreo două săptămâni de acasă! Astăzi o plecat.

M.O.L.: Fă-mi întâi unu din acesta mare și dacă vine omu și nu mi-l trimiți până atunci, să-mi facă și unu din acesta mic (din context permisul de conducere model nou).

C.A.C.: Bun, bun. Hai atunci că ți-l fac pe acela mare și după aia aștepți până vine omu acasă! Am crezut că ți-l trebuie urgent - urgent acela de condus, știi?

M.O.L.: Fă-l întâi carton din acela, cum îl aveam înainte...

C.A.C.: Îl fac, na bun. Și atunci când vine omu acasă îl facem și pe ălalalt, bine?

A doua zi (la data de 17 ianuarie 2006, ora 19.14), cei doi poartă o nouă discuție, inculpatul C.A.C. sfătuindu-l să se prezinte la o misiune diplomatică din Italia sau Spania, unde să se prezinte sub o identitate falsă pentru a induce în eroare această instituție pentru a obține o foaie consulară cu o identitate falsă cu care să vină în țară pentru a prelua în mod direct documentele false, respectiv pașaportul fals și permisul de conducere fals.

În data de 22 ianuarie 2006, la ora 17.28, inculpatul C.A.C. este contactat de M.O.L. de la același post telefonic din Irlanda, căruia îi promisese că îi va indica consulatele de la care alte cunoștințe de-ale sale au dobândit foi consulare într-un timp foarte scurt, foi consulare care au fost eliberate pe o identitate falsă, doar în baza simplei declarații verbale a solicitanților.

La data de 13 februarie 2006, orele 22.03, inculpatul C.A.C. este contactat de M.O.L. aflat în Irlanda, de la același număr de telefon, și discută despre predarea efectivă, prin intermediul unei persoane trimisă de către M.O.L. a pașaportului fals și plata prețului către inculpatul C.A.C., pentru serviciul său de falsificare pașaport.

La data de 17 februarie 2006, la ora 21.06, inculpatul C.A.C. este contactat de M.O.L. aflat la același post telefonic cu indicativul Irlandei, ocazie cu care inculpatul îi comunică faptul că i-a falsificat deja un pașaport maghiar cu identitatea falsă de B.L. - cetățean maghiar, spunându-i: „te cheamă B.L.” și stabilesc modalitatea în care inculpatul C.A.C. să îi trimită învinuitul pașaportul fals, stabilind în final că va veni în Oradea din Bacău, martorul G.G.A., care îi va plăti inculpatului suma de 500 euro, diferența prețului realizării falsului nu s-a putut stabili în ce modalitate a fost achitată către inculpatul C.A.C.

Potrivit notei de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpații C.A.C. și I.T.M., la falsificarea pașaportului pentru M.O.L. ambii și-au adus contribuția, cei doi inculpați discutând modalitatea în care s-ar putea face acest lucru și condiția ca plata să se facă în avans.

Aceste probe se coroborează și cu declarațiile martorului G.G.A., care a arătat că îl cunoaște din copilărie pe M.O.L. care l-a sunat în cursul lunii februarie 2006, i-a cerut să se deplaseze la Oradea unde să se întâlnească cu inculpatul C.A.C., martorul acceptând, numitul „O.” dându-i suma de 500 euro pentru ca să o predea inculpatului C.A.C.

În schimbul acestei sume de bani pe care martorul G.G.A. i-a dat-o inculpatului C.A.C., acesta i-a dat un pașaport de culoare albastră (culoarea pașapoartelor maghiare), pe care martorul nu l-a desfăcut, l-a transportat înapoi la Bacău și i l-a predat respectivului „O.”, care la rândul său l-a trimis în Irlanda numitului M.O.L.

Martorul G.G.A., a declarat că fiind șofer profesionist și taximetrist în Bacău a mai fost în Oradea mai demult cu M.O.L., ocazie cu care i-a cunoscut pe prietenii acestuia din Oradea în persoana inculpaților C.A.C. și M.F., cu ambii inculpați martorul constatând că M.O.L. se află în relații apropiate.

Declarațiile martorului G.G.A. se coroborează cu rezultatul convorbirilor telefonice, respectiv discuțiile directe între martori și inculpatul C.A.C. și cu rezultatul supravegherii operative autorizate.

Potrivit acesteia din urmă, la data de 23 februarie 2006 la ora 16.06 inculpatul C.A.C. s-a întâlnit în incinta stației de carburanți M. cu martorul G.G.A., ocazie cu care îi predă martorului pașaportul care s-a dovedit a fi fals, iar martorul îi numără și îi înmânează 10 bancnote a câte 50 euro fiecare, predarea pașaportului falsificat și primirea, în schimbul acestuia a sumei de 500 euro de către inculpatul C.A.C., la data de 23 februarie 2006, fiind surprinse de imaginile video, fotografiile reprezentând extrase ale acestora fiind elocvente.

Ulterior, inculpatul C.A.C. i-a promis numitului M.O.L. că „îi va rezolva” intrarea în România, spunându-i: „Îmi spui când și vin eu după tine în Ungaria... Așa, mai tre’ să vină cineva! Exact tre’ să intre și poate vă bag pe amândoi odată. Unul după altul.”.

În continuare, inculpatul C.A.C. păstrează contactul telefonic cu M.O.L., care în noaptea de 26/27 februarie 2006, la orale 00:21:59, îi confirmă inculpatului C.A.C. că a intrat în posesia pașaportului maghiar falsificat, cu identitatea falsă de B.L. - cetățean maghiar.

Caracterul fals al pașaportului și al identității persoanei trecute în acesta rezultă și din declarația martorului B.L. - cetățean maghiar, audiat în faza de urmărire penală prin comisie rogatorie internațională.

Potrivit acestuia, a dobândit în mod legal un pașaport unguresc în data de 25 ianuarie 2006, pe care însă nu l-a folosit niciodată, l-a pierdut în împrejurări necunoscute, deoarece s-a mutat de aproximativ 3 ori după obținerea pașaportului.

Având în vedere că nu s-a mai reușit contactarea inculpatului C.A.C. pentru ca acesta să-l ajute în continuare, potrivit înțelegerii, să intre în țară cu ajutorul pașaportului falsificat (întrucât inculpatul C.A.C. și-a schimbat numerele de telefon după depistarea „Martorei nr. 1”, în data de 11 aprilie 2006, când toți inculpații implicați și-au schimbat cartelele de telefonie), M.O.L. în data de 13 aprilie 2006 apelează și la serviciile inculpatului M.F. pe care, așa cum s-a dovedit din discuțiile telefonice și declarațiile martorului G.G.A., îl cunoștea.

Cu ajutorul inculpatului M.F., M.O.L. intră în țară fără a fi implementat în baza de date a poliției de frontieră.

Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză, expuse anterior, confirmă ajutorul și participarea directă și a inculpatului M.F. la săvârșirea acestei fapte, acesta ducând la îndeplinirea înțelegerea pe care M.O.L. a avut-o cu inculpatul C.A.C. atât în sensul de a-i falsifica pașaportul, cât și în sensul de a-l ajuta să reintre în mod fraudulos în țară.

Astfel, în declarațiile sale, M.O.L. a recunoscut că îl cunoaște și pe inculpatul M.F., despre care a declarat că l-a ajutat foarte mult deoarece cunoștea multe persoane influente în Oradea, refuzând să dea alte detalii.

De asemenea, din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.F., care la data de 13 aprilie 2006, ora 21:52:15, a fost contactat de M.O.L. aflat la postul telefonic cu indicativul Irlandei, a rezultat foarte clar că inculpatul M.F., în perioada în care M.O.L. se afla ieșit ilegal din țară deoarece avea interdicție până în 2008, l-a transportat pe acesta din urmă din Ungaria în România, uzând de relațiile sale personale pentru ca M.O.L. să nu fie implementat în baza de date și depistat.

În cuprinsul acestei discuții, M.O.L. îi cere inculpatului M.F.: „Alo, F.?... O. te deranjează... mă interesează o intrare înăuntru... io sunt în Irlanda și vreau să plec încolo... Ții tu minte, mi-ai făcut tu mie o exivă... vreau o intrare acum”, inculpatul M.F. îi răspunde: „Da, mă, nu-i nici o problemă... da tu ești pe bune? Sau ești cu dinaialaltă?”, iar M.O.L. îi spune: „Păi... nu știi cum am ieșit? Am ieșit nasol, intru nasol... m-ar interesa la ce bani.”, la care inculpatul M.F.: „Așa îmi spune... aia îi cam ăăăăă, una jumătate vine.” și îi înlătură temerile lui M.O.L. care spune: „Deci intrarea e în siguranță? Că am rezistat până acum și nu vreau să fac o greșeală la urmă”, inculpatul M.F. exprimându-se: „Deci mă, boierule, eu nu vorbesc prostii... Cu mine mergi, cu mine vii, nu?... Tu nu trebuie să-mi spui... Deci tu știi bine că-i siguranță, siguranță! Deci nu mă joc cu prostii!” în același context M.O.L. îi spune: „Eu ajung cu o foaie consulară până acolo că altfel n-am cu ce... A expirat... Te sun cu o săptămână înainte când intru ca să fie și aranjat... Stai cu mine la intrare... Trec cu tine până înăuntru... Cu tine în mașină... Că trebuie să mă duc în Italia să-mi iau de acolo o foaie consulară.”, iar inculpatul M.F. îi garantează sprijinul astfel că la sfârșitul lunii aprilie 2006, în perioada interdicției, învinuitul M.O.L., ajutat de inculpatul M.F. intră în România fără a fi implementat în baza de date a poliției de frontieră.

Fiindu-i prezentate spre ascultare convorbirile purtate, M.O.L. a declarat că își recunoaște vocea și recunoaște realitatea convorbirii.

IV. Activitatea infracțională a inculpatului C.A.C., în legătură cu falsificarea pașapoartelor numiților R.F., R.M., S.M. și M.D.A.

Potrivit rechizitoriului nr. 81/D/P/2005 din 07 decembrie 2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L.R., R.F., R.M., S.M., S.A., M.D.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trecere ilegală a frontierei de stat prin folosirea unor pașapoarte false în care figurau sub o altă identitate.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul C.A.C. pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, dosarul disjuns fiind declinat la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bihor, fiind conexat la prezenta cauză.

Prin sentința penală nr. 617 din 19 mai 2008 a Judecătoriei Oradea, au fost condamnați inculpații L.R., R.F., R.M. , S.M. , S.A. pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În baza art. 445 C. proc. pen. au fost anulate ca false pașapoartele respective.

Sentința penală nr. 617 din 19 mai 2008 a Judecătoriei Oradea a rămas definitivă prin decizia penală. nr. 157/A/2009 și decizia penală nr. 76/A/2011 ale Tribunalului Bihor și prin deczia penală nr. 458/R/2011 a Curții de Apel Oradea.

Din cuprinsul materialului probator administrat în cauză în care s-au pronunțat aceste hotărâri, a rezultat că inculpata R.F. avea interdicție de a intra în spațiul Uniunii Europene și, cunoscând acest lucru, cu toate acestea, alături de celelalte inculpate (condamnate prin aceeași sentință penală), în cursul lunii ianuarie 2005, a hotărât să treacă ilegal frontiera de stat sub o altă identitate, cerând sprijinul inculpatului L.R., pe care l-au cunoscut numai cu prenumele de „R.”, pentru a le procura pașapoarte false pe care să le folosească la autoritățile de frontieră.

După intrarea în posesia pașapoartelor falsificate, la data de 06 februarie 2005, inculpații s-au prezentat la P.T.F. Petea - Satu Mare cu intenția de a părăsi țara, iar la controlul pașapoartelor s-a constat că aceștia au prezentat pașapoarte falsificate prin înlocuirea fotografiei, întocmindu-se procesul-verbal de constatare.

Potrivit probelor administrate în cauză, pentru falsificarea pașapoartelor respective, la începutul lunii ianuarie 2005 inculpata R.F. a luat legătura cu inculpatul L.R., care era o cunoștință a inculpatului C.A.C., căruia i-au cerut să le procure pașapoarte false pe care să le folosească la autoritățile poliției de frontieră.

La data de 03 februarie 2005, inculpatul C.A.C. a predat numitului L.R. pașapoartele falsificate purtând fotografiile beneficiarilor cu o altă identitate, astfel: pașaportul eliberat la 22 mai 2001 de S.C.P.E.E.P.S. Timiș pe numele H.E., purtând fotografia numitei R.F., a fost predat acesteia; pașaportul eliberat la 28 august 2000 de S.C.P.E.E.P.S. Bihor pe numele F.E.I., purtând fotografia numitei R.M., a fost predat acesteia; pașaportul eliberat la 06 septembrie 2000 de S.C.P.E.E.P.S. Arad pe numele H.C.A., purtând fotografia numitei S.M., a fost predat acesteia; pașaportul eliberat la 24 aprilie 2001 de S.C.P.E.E.P.S. Constanța pe numele P.M., purtând fotografia numitei M.D.A., a fost predat acestuia.

Contribuția inculpatului C.A.C. la falsificarea pașapoartelor înmânate de numitul L.R. inculpaților R.F., R.M., S.M. și M.D. a rezultat neechivoc din declarațiile numitului L.R.

Potrivit acestor declarații, pentru falsificarea pașapoartelor celor patru persoane care aveau interdicție de a intra în spațiul european, L.R. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.C., înmânându-i fotografiile celor patru persoane, precum și o sumă de bani al cărui cuantum nu și-l mai amintește, cerându-i să le confecționeze pașapoarte false, ceea ce inculpatul C.A.C. a acceptat.

În declarația din dosar urmărire penală, L.R. a arătat că nu mai poate preciza persoana de la care a primit numărul de telefon al inculpatului C.A.C., dar arată că în mod cert acesta este persoana căreia i-a remis fotografiile pentru confecționarea pașapoartelor falsificate, L.R. arătând că inculpatul C.A.C. a întârziat cu două zile remiterea pașapoartelor falsificate.

Declarațiile numitului L.R. - a cărui audiere în fața instanței nu a mai fost posibilă din motive obiective determinate de plecarea acestuia în străinătate fără a i se mai cunoaște adresa - se coroborează cu procesul-verbal prezentare spre recunoaștere pe planșă foto, conform căruia L.R. îl indică fără dubiu pe autorul falsului în persoana inculpatului C.A.C. pe care îl cunoștea sub porecla „A.”.

Aceste probe se coroborează și cu procesul verbal din data de 28 noiembrie 2005, din care rezultă că în memoria telefonului mobil a lui L.R. era și numărul de telefon salvat în dreptul numelui „A.”, acesta fiind de altfel numărul de telefon utilizat de inculpatul C.A.C. în perioada respectivă.

V. Activitatea infracțională a inculpatului C.A.C., în legătură cu falsificarea pașapoartelor numiților C.A. și M.A.

Potrivit rechizitoriului nr. 521/P/2005 din 10 ianuarie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.N.I. - agent în cadrul I.J.P.F. Bihor - P.T.F. Episcopia Bihor, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ față de L.R., L.I., C.A. și M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, ultimii doi fiind cercetați și pentru tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat având asupra lor pașapoarte false.

S-a reținut în sarcina lor faptul că, în cursul lunii noiembrie 2005, M.A., căruia din luna martie 2005 îi fusese reținut pașaportul deoarece a fost returnat din Italia pentru că depășise termenul legal de ședere și cetățeanul moldovean C.A., au luat hotărârea - fiecare în mod separat deoarece nu se cunoșteau între ei - de a pleca în Italia cu pașapoarte false purtând o altă identitate.

În acest sens, fiecare, în mod separat, prin intermediul unor cunoștințe de-ale lor l-au cunoscut pe L.R. care îl cunoștea pe inculpatul C.A.C.

Potrivit declarațiilor date de C.A., după discuțiile telefonice purtate, acesta a venit din Republica Moldova în Oradea, în data de 22 noiembrie 2005, fiind condus de L.R. la Pensiunea L., unde, conform declarațiilor acestora care se coroborează cu registrele de evidență ale pensiunii, a fost cazat până în data de 27 noiembrie 2005.

Potrivit declarațiilor martorului L.R., în această perioadă l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.C. cu care s-a întâlnit personal în Complexul L. din Oradea și i-a înmânat fotografiile numiților C.A. și M.A., cerându-i să-i falsifice fiecăruia câte un pașaport.

Inculpatul C.A.C. a dat curs solicitării, restituindu-i ulterior lui L.R. un pașaport fals purtând fotografia lui C.A. cu identitatea falsă de B.D. și un pașaport fals purtând fotografia lui M.A. cu identitatea falsă de K.T.A.

Aceste două pașapoarte false, L.R. le-a înmânat celor doi beneficiari, dar ieșirea din țară a acestora nu a mai avut loc deoarece, în noaptea de 27/28 noiembrie 2005, în jurul orelor 03.00, C.A., M.A. și L.R. au fost depistați în zona Gării Oradea de către o patrulă a poliției de frontieră, într-un autoturism având ascunse sub scaun cele două pașapoarte false și biletele de tren.

În perioada în care se efectuau cercetări în Dosarul nr. 521/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în prezentul dosar al D.I.I.C.O.T. se afla în exploatare autorizația din 15 noiembrie 2005 emisă de Tribunalul Bihor, prin care a fost autorizată interceptarea și înregistrarea tuturor convorbirilor telefonice și comunicațiilor efectuate/primite de la/la numărul de telefon utilizat de inculpatul C.A.C.

Din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat neechivoc contribuția inculpatului C.A.C. la falsificarea pașapoartelor în favoarea numiților C.A. și M.A.

Astfel, la data de 26 noiembrie 2005, ora 15.53, inculpatul C.A.C. a fost contactat de L.R., și acesta din urmă i-a cerut inculpatului procurarea unui pașaport fals, faptul că L.R. era utilizatorul cartelei de telefonie rezultând atât din declarațiile sale, cât și din procesul-verbal de citire a memoriei telefonului său mobil din care rezultă că acest număr se afla salvat în dreptul inscripției „al meu”.

Din declarațiile lui L.R. a rezultat că la data de 26 noiembrie 2005, se afla împreună cu prietena sa în municipiul Dej, aspecte care se coroborează cu conținutul discuției telefonice, iar a doua zi, respectiv la data de 27 noiembrie 2005, M.A. și C.A. au fost depistați având deja asupra lor pașapoartele false primite de la L.R.

Din declarația lui L.R. a rezultat că întâlnirea cu inculpatul C.A.C. a avut loc în Complexul L., loc în care L.R. i-a înmânat inculpatul C.A.C. fotografiile celor doi pentru a le aplica pe două pașapoarte cu o altă identitate, precum și suma de 200 euro.

Rolul inculpatului în falsificarea pașapoartelor în favoarea numiților C.A. și M.A. a rezultat și din conținutul discuției telefonice interceptate în baza autorizației din 15 noiembrie 2005 emisă de Tribunalul Bihor, legată de depistarea acestora având asupra lor pașapoartele false.

Astfel, în data de 28 noiembrie 2005, ora 10.08, inculpatul C.A.C., fiind contactat de un bărbat, poartă cu acesta următoarea discuție: Bărbatul: De ăștia ai auzit, așa-i? C.A.C.: Da, știam. Chiar am vrut să te sun dar nu voiam să vorbesc la telefon.

Aceleași aspecte au rezultat și din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate între inculpații C.A.C. și P.L.C., la data de 01 decembrie 2005, ora 17.34, între care se poartă următoarea discuție:

P.L.C.: Mă, o fost... nu îți spun la telefon... nu-i acesta? C. (porecla lui L.R.)?... la Episcopia, acolo, ceva belele, n-ai văzut?

C.A.C.: Ba, am auzit!... îi din Oradea, R. ăla.

P.L.C.: Bine, vrăjeală amu, că nu știu ei! Ai vorbit cu ăsta... dacă-i el?

C.A.C.: ...nu știu! Am citit în ziar... cu mașina locală, știi?

P.L.C.: Că și eu, că de aia m-am gândit la el.

La data de 02 decembrie 2005, ora 21.19, inculpatul C.A.C. a fost contactat de inculpatul P.L.C. din Italia cu care poartă următoare conversație:

C.A.C.: Auzi mă! Fi atent aicea! Am vorbit cu țiganu (porecla lui L.R.)... cu acela, știi tu... și despre el este vorba.

P.L.C.: Să mori tu?... și l-o anchetat?

C.A.C.: Să mor io!... i-am zis ... „Ceva de mine?” zice „Nu, nu!” zice „Ai grijă cu numerele de telefon”, zice el, „să nu ne fi urmărit la L.”! Înțelegi?

Discuția telefonică a avut loc la data de 02 decembrie 2005 ora 21.19, în condițiile în care M.A., C.A. și L.R. au fost prinși cu pașapoartele false în noaptea de 27/28 noiembrie 2005, audierile continuând în zilele următoare, fiind audiat în mod repetat și L.R., agentul poliției de frontieră O.N.I. a fost reținut 24 ore prin ordonanța din 28 noiembrie 2005 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, arestat preventiv de instanță, iar cauza de corupție a fost mediatizată în presa locală.

Din declarațiile lui L.R., a rezultat că inculpatul C.A.C. i-a facilitat falsificarea pașapoartelor găsite asupra lui M.A. și C.A. și a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul C.A.C. în Complexul L., întâlnire despre care inculpatul C.A.C. în discuția telefonică redată mai sus, își manifestă îngrijorarea că ar fi fost urmărit în interiorul complexului.

Declarațiile lui L.R. se coroborează cu listingul apelurilor efectuate de la numărul de telefon utilizat de L.R. din care rezultă că acesta din urmă l-a sunat pe inculpatul C.A.C. de șapte ori în data de 25 noiembrie 2005, l-a apelat de un număr de trei ori în data de 26 noiembrie 2005 și de șase ori în data de 27 noiembrie 2005 și în această ultimă zi L.R. l-a sunat de două ori și pe agentul poliției de frontieră O.N.I.

Din listingurile apelurilor efectuate de la numărul de telefon utilizat de inculpatul C.A.C. a rezultat că, ulterior, în data de 03 decembrie 2005, învinuitul i-a trimis un mesaj SMS lui L.R. urmând instrucțiunile acestuia din urmă, care în data de 02 decembrie 2005 i-a spus: „Ai grijă cu numărul de telefon!”.

Aceste probe se coroborează și cu raportul de constatare tehnico-științifică din 15 mai 2006 din care rezultă că pașportul prezintă urme de falsificare, cu pașaportul falsificat pe numele K.T.A. purtând fotografia lui M.A., cu pașaportul falsificat pe numele B.D. purtând fotografia a lui C.A. - cetățean moldovean, cu dovada de cazare la Pensiunea L. a cetățeanului moldovean C.A., dar și din cuprinsul listingului convorbirilor telefonice.

Tribunalul a reținut că niciuna din aceste probe nu confirmă împrejurarea că pașapoartele au fost falsificate împreună cu inculpatul I.T.M., cuprinsul notelor de redare în formă scrisă a convorbirilor autorizate, nesusținând participarea inculpatului I.T.M. la săvârșirea acestei fapte.

De asemenea, conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpații C.A.C. și P.L.C. în legătură cu descoperirea faptelor numitului L.R., expuse anterior, nu pot conduce la concluzia participației și a inculpatului P.L.C. la săvârșirea acestei fapte.

Această participare a inculpaților I.T.M. și P.L.C. nu rezultă nici din cuprinsul declarațiilor numitului O.N.I. și nici din cele ale numiților L.R., M.A. și C.A. date în Dosar nr. 521/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În consecință, în privința celor doi, în legătură cu participația lor la săvârșirea faptei descrise la punctul V, instanța de fond a aplicat principiul in dubio pro reo.

VI. Activitatea infracțională a inculpatului C.A.C. de organizare a trecerii ilegale a frontierei de stat a României de către numiții D.L., C.M. și E.G.

Potrivit ordonanței nr. 3021/P/2002 din 11 noiembrie 2002, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de D.L., C.M. și E.G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și s-a dispus, de asemenea, disjungerea cauzei față de L.M. și o persoană neidentificată la data respectivă - autorul infracțiunilor de fals, în vederea continuării cercetărilor.

Față de L.M., prin rezoluția nr. 1547/P/2005 din 30 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cauza fiind disjunsă în continuare în vederea depistării autorului faptei prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în sarcina acestora faptul că, în data de 30 august 2002 D.L., C.M. și E.G. s-au prezentat la P.T.F. Borș pentru a ieși din țară, declarând că se deplasează în Ungaria în scop turistic. Cei trei se aflau în autoturismul condus de către L.M., iar la controlul de frontieră, după ce ocupanții autoturismului s-au legitimat cu pașapoartele personale, existând suspiciuni, a fost controlat autoturismul, ocazie cu care, sub preșul din dreapta față din autoturism, au fost depistate trei pașapoarte românești falsificate prin înlocuirea fotografiilor titularilor cu cele ale celor trei persoane care se aflau în mașină, respectiv: D.L. a prezentat pașaportul eliberat la 15 noiembrie 1999 de S.E.I.P. Buzău, pe numele de F.G.; C.M. a prezentat pașaportul eliberat la 06 iulie 1998 de S.E.I.P. Buzău, pe numele titularului D.R.T.; E.G. a prezentat pașaportul eliberat la 19 septembrie 2001 de S.E.I.P. Buzău, pe numele de E.G.

Din verificările efectuate a rezultat că cele trei persoane aveau interdicție de intrare în țările din Spațiul Schengen, că D.L. și C.M. au cumpărat de la persoane neidentificate din Buzău pașapoartele titularilor care au fost falsificate ulterior, iar E.G. a împrumutat pașaportul cumnatului său E.G. sub pretextul că intenționează să cumpere valută cu ajutorul acestuia.

Conform înscrisului existent la dosar urmărire penală, pe fiecare pașaport fals se afla aplicată o ștampilă de ieșire din țară, cu data de 30 augsut 2002, care s-a constatat a fi falsă în totalitate neavând nici un element de siguranță.

Din declarațiile martorului L.M. date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, a rezultat că în ziua anterioară depistării de către lucrătorii P.T.F. Borș, deci la 29 august 2002, a fost contactat telefonic de către inculpatul C.A.C., care era vecin cu el și cunoștință mai veche, de aproximativ 15 ani și care i-a cerut să transporte trei persoane de la Oradea la Budapesta.

Martorul L.M. a acceptat să-i transporte cu autoturismul său și în cursul aceleiași zile, după-masă, s-a întâlnit personal cu inculpatul C.A.C., care i-a spus că cele trei persoane trebuie transportate a doua zi dimineața de la Hotelul P. din Oradea, unde se aflau cazați, până la Gara centrală din Budapesta și lăsate acolo.

Conform înțelegerii, în data de 30 august 2002, la orele 05.00, martorul L.M. a fost sunat de inculpatul C.A.C. și s-a întâlnit cu acesta la Hotelul P. din Oradea, unde inculpatul a intrat în incinta hotelului și s-a întors însoțit de cele trei persoane, pe care inculpatul C.A.C. i-a urcat în mașina martorului L.M. în timp ce martorul a băut o cafea la cafe-barul G. situat vis-a-vis de Hotelul P., după care inculpatul C.A.C. a plecat, iar martorul s-a îndreptat spre P.T.F. Borș, în autoturism constatând că cele trei persoane vorbesc cu accent moldovenesc.

Martorul L.M. l-a indicat fără dubiu pe inculpatul C.A.C. ca fiind persoana care a avut legătură directă cu cele 3 persoane care dețineau pașapoarte false.

Caracterul fals al pașapoartelor cu care cei trei au încercat să treacă frontiera de stat, a rezultat și din rapoartele de constatare tehnico-științifică din 10 august 2002, din 10 septembrie 2002 și din 11 septembrie 2002 întocmite de Serviciul Criminalistic, din care rezultă că cele 3 pașapoarte prezintă urme de falsificare.

Activitatea infracțională a inculpatului C.A.C., constând în aceea că a organizat transportul celor trei persoane în vederea trecerii ilegale a frontierei de stat a României, stabilind locul și ora întâlnirii, cunoscând că aceștia vor folosi cele 3 pașapoarte falsificate în prealabil, apelând la serviciile martorului L.M., a rezultat și dintr-o împrejurare ulterioară descoperirii faptei, descrisă de martor în declarațiile sale, în sensul că întâlnindu-se cu acesta, inculpatul C.A.C. i-a reproșat că din cauza sa cei trei au fost prinși și că el a pierdut bani datorită acestui fapt.

VII. Activitatea infracțională a inculpaților C.A.C. și M.F. în legătură cu numitul H.L.I.

Din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat că inculpatul M.F. i-a oferit sprijinul numitului H.L.I., trecându-l la data de 05 martie 2006 în România, fără a fi implementat în baza de date, deoarece avea depășit termenul de ședere în străinătate, în schimbul sumei de 1.500 euro.

Această faptă a inculpatului a rezultat din cuprinsul probelor administrate în cauză.

Astfel, potrivit notelor de redare a convorbirilor telefonice, la data de 06 februarie 2006, orele 11:22:35, inculpatul M.F. a fost contactat din Italia, de numitul H.L.I., fratele martorei C.D.C., care îi cere să-l transporte cu mașina inculpatului prin punctul de frontieră din Ungaria în România, inculpatul M.F. îl întreabă: „Ești pe bune sau nu?”, iar H.L.I. îi răspunde: „Păi nu, păi nu!” și îl întreabă prețul activității ilicite constând în serviciile inculpatului de a-i „rezolva” la punctul de frontieră ca să nu fie implementat în baza de date, iar inculpatul M.F. îi comunică prețul: „în jur de o mie cinci la două”.

La data de 04 martie 2006, ora 13:37:39, inculpatul M.F. a fost contactat de numitul H.L.I., utilizator al cartelei cu indicativul Italiei, care îi cere inculpatului sprijin pentru a intra în România, deoarece avea depășit termenul pe care-l prevedea legea la data respectivă de ședere în străinătate, spunându-i că a doua zi îl va contacta din Budapesta.

A doua zi, în 05 martie 2006, la orele 11:19:29, inculpatul M.F. a fost contactat din nou de H.L.I. care i-a comunicat faptul că se află în Budapesta, că se deplasează cu un autoturism cu numere de Italia, împreună cu doi cetățeni români care urmează ca după ce inculpatul, prin relațiile sale personale, îl va ajuta să treacă pe teritoriul României, să îl transporte până la domiciliul său din județul N. Cu acest prilej, inculpatul M.F. l-a îndrumat pe H.L.I. să vină către Vama Artand - Borș, i-a indicat locul unde să îl aștepte, în zona chioșcurilor situate lângă vamă pe teritoriul Ungariei, de unde îi promite că-l va prelua.

Numitul H.L.I., la ora 15:24:49, l-a resunat pe inculpatul M.F. și i-a confirmat că a ajuns în zona din apropierea vămii Artand unde îl așteaptă pe inculpat.

Din evidențele bazei de date a poliției de frontieră a rezultat că inculpatul M.F., în data de 05 martie 2006 a ieșit prin P.T.F. Borș la orele 15:44:53.

Aceste date se coroborează cu notele de redare ale convorbirilor telefonice, respectiv din discuția telefonică purtată între inculpat și H.L.I. în 05 martie 2006 la ora 15.17, când inculpatul îl întreabă: „Tu... ce problemă ai?”, H.L.I. îi reamintește: „Păi, dar nu știi? Doar nu am ieșit pi la tini?”, iar inculpatul îi răspunde: „Păi mai știu eu omule, hai că vin acolo să văd!” după care inculpatul figurează intrat în țară singur, în aceeași zi de 05 martie 2006 la orele 16:51:21, înțelegerea dintre cei doi fiind ca inculpatul M.F. să-l treacă pe H.L.I. prin punctul de trecere a frontierei fără a fi implementat în baza de date, întrucât depășise termenul de ședere în străinătate.

Ulterior, la 08 martie 2006, ora 11:05:07, inculpatul M.F. l-a contactat pe H.L.I., dar i-a răspuns sora acestuia, în persoana martorei C.D.C., care i-a confirmat că fratele ei a ajuns acasă în Piatra Neamț, i-a transferat telefonul fratelui său căruia inculpatul M.F. i-a reproșat că nu i-a trimis o diferență datorată în valoare de 100 euro, a cerut ca această sumă să îi fie trimisă de îndată, i-a dictat numele său cerându-i să fie scris pe o hârtie: „M.F.”, iar banii să fie trimiși la Oradea, pe numele său, prin transfer on line, ocazie cu care H.L.I., i-a transmis numele expeditorului C.D.C. - sora acestuia.

Aceste împrejurări se coroborează cu comunicarea din 15 martie 2006 a oficiului poștal din Oradea din care a rezultat că la data de 08 martie 2006 M.F. a primit prin mandat on line suma de 350 RON, echivalentul la data respectivă a 100 euro de la expeditorul C.D.C. din Piatra Neamț.

Aceste probe se coroborează și cu declarațiile martorei C.D.C. din cursul urmăririi penale și din cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că este sora numitului H.L.I., că în cursul anului 2006 fratele său i-a cerut să se deplaseze la un oficiu poștal din Piatra Neamț și să expedieze on-line o sumă de bani pe numele unei persoane din Oradea, suma de bani i-a fost remisă de către fratele său care i-a spus că el are o datorie față de persoana din Oradea, identificată în persoana inculpatului M.F.

Declarația martorei C.D.C. a confirmat și că H.L.I. în cursul anului 2006 avea interdicție de intrare în spațiul Schengen, aspect care se coroborează cu convorbirea telefonică purtată între H.L.I. care i-a spus inculpatului M.F.: „doară nu am ieșit pi la tini?”, rezultând că atât ieșirea frauduloasă, cât și intrarea frauduloasă a acestuia în perioada interdicției a fost realizată de inculpatul M.F.

În prezent făptuitorul H.L.I. este plecat împreună cu familia în Italia și nu mai păstrează legătura cu martora C.D.C., ceea ce a și determinat imposibilitatea audierii sale în fața instanței de judecată, nefiind cunoscută adresa acestuia din Italia.

Participarea și implicarea constantă a inculpatului M.F. în cadrul grupului infracțional organizat, în activitatea de organizare a trecerii ilegale a frontierei de stat de către diferite persoane, având rolul preponderent de a asigura trecerea acestora prin punctul de frontieră fără a fi implementați în baza de date, cunoscând că aceștia posedă pașapoarte sau alte tipuri de documente false, a rezultat și din alte împrejurări evidențiate în convorbirile telefonice interceptate în cauză.

Astfel, pe parcursul cercetărilor, a fost identificat utilizatorul cartelei de telefonie mobilă ca fiind inculpatul M.F., fost polițist, acesta aderând și sprijinind, prin relațiile sale personale printre lucrătorii poliției de frontieră, gruparea infracțională din care fac parte inculpații C.A.C., I.T.M. și P.L.C., îndeplinind rolul de intermediar pentru obținere pașapoarte false de către persoane cu interdicții și de transportare a acestora cu autoturismul personal până în țara de destinație sau uneori doar până pe teritoriul Ungariei.

De altfel, potrivit procesului-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului C.A.C. au fost găsite două seturi a câte patru fotografii tip pașaport care îl reprezintă pe inculpatul M.F.

Din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat că între inculpații C.A.C. și M.F. au avut loc și alte discuții și întâlniri relevante cu privire la rolul său în cadrul grupării infracționale, cunoscând faptul că diferite persoane cu interdicții de a părăsi țara foloseau pașapoarte falsificate de inculpații C.A.C. și I.T.M., utilizatorii pașapoartelor false fiind transportați peste frontieră de inculpatul M.F., contra unor sume de bani, pentru a nu fi implementați în baza de date.

Astfel, în data de 17 ianuarie 2006, ora 09:34:23, inculpatul C.A.C. l-a sunat pe inculpatul M.F. și a discutat despre un grup de migranți care, prin intermediul lui M.F. au intrat în posesia unor pașapoarte falsificate de inculpații C.A.C. și I.T.M., migranți care i-au cerut lui M.F. să-i transmită autorului falsului că nu sunt mulțumiți de calitatea pașaportului fals și că vor să se întâlnească personal cu inculpatul C.A.C. ca să-i dea acestuia alte fotografii și să refacă documentele false. Inculpatul C.A.C. a refuzat întâlnirea directă cu migranții spunându-i inculpatului M.F.: „Eu nu mă duc să mă întâlnesc cu ei, ești nebun? Eu vorbesc cu tine, n-am ce să vorbesc cu ei... nu vorbi față de ei cu mine... că nu înțeleg ce-i aiurea? Ce nu le convine? Bine că are jumătate din Italia și lor nu le convine... ieri am dat altul la acesta... io nu mai dau nimic la făcut... păi s-or dat odată! Mă, toate ies așa! Toate ies așa! Deci absolut toate ies așa!”, iar după câteva minute inculpatul C.A.C. l-a resunat pe inculpatul M.F. spunându-i: „Io înapoi nu le fac, io le-am dus alea, le-am dat la om și o mers și le-o făcut! Aseară am fost iar! și i le-am dat!... deci toți șmecherii din oraș pleacă afară se legitimează cu ele... și vin ei să facă reclamații... duc jumătate din șmecherii din oraș pe care-i știi și tu! care or fost afară și pe care i-ai adus tu acasă, omu pe care l-ai adus tu acasă și toți șmecherii și care stau afară, care-s pe goană și-s cu probleme”.

Din cuprinsul discuției a rezultat fără dubiu că inculpatul M.F. sprijinea activitățile ilicite al grupului infracțional, în conținutul discuției din 17 ianuarie 2006, ora 09:34:23, spunându-i inculpatului C.A.C.: „Hai să vorbești și tu cu oamenii... zice că-s aiurea, na! Eu știu C. că jumătate din Italia (circulă cu ele). Hai că vin eu atuncea și vorbim... îți arăt ce și cum! Ei îmi arată, eu îți arăt. O adus altul și le-o comparat, na! Că nu-i problemă de bani... îi problemă să se facă bine, înțelegi? Face alte poze să se facă altul ca lumea... Oamenii spun că ei nu vrea banii înapoi, mă-nțelegi? Da ei vrea să fie ca lumea cât de cât... nu mai vorbim prin telefon.”

Implicarea inculpatului M.F. a fost dovedită în continuare prin conținutul convorbirilor purtate în data de 02 februarie 2006, ora 12:39:25, când un bărbat rămas neidentificat, care vorbește cu accent moldovenesc, l-a contactat pe inculpatul M.F., din discuția purtată rezultând fără dubiu că inculpatul urmează să procure în interesul bărbatului, un document fals, contra unor sume de bani.

La data de 06 februarie 2006, orele 19:13:56, inculpatul M.F. a fost contactat de la postul telefonic având indicativul Austriei, de un alt bărbat rămas neidentificat deoarece ulterior nu a mai fost implementat în baza de date a poliției de frontieră, care spune că locuiește în Suceava și că un verișor de-al său urmează să fie expulzat din Austria, îi comunică inculpatului M.F. faptul că i-a dat soției verișorului său numerele de telefon ale inculpatului și că aceasta urmează să îl contacteze pentru că are nevoie de un pașaport, spunându-i: „O să te sune sigur că are nevoie de pașaport... și discutați voi mai departe”, îi cere sprijinul la care inculpatul M.F. consimte spunându-i: „Să mă sune, să mă sune pe acesta dacă..., mă înțelegi?”.

A doua zi, respectiv la 07 februarie 2006, ora 09:15:00, inculpatul M.F. a fost contactat de la același post telefonic din Austria de către același bărbat, care l-a întreabat dacă a reușit sau nu să treacă frontiera, iar inculpatul i-a răspuns: „Oricum îl rezolv. Stai liniștit!”.

VIII. Activitatea infracțională a inculpatului M.F. constând în ajutorul dat în vederea falsificării, pentru numitul „C.”, a unui pașaport și a unui permis de conducere.

La data de 16 aprilie 2006, inculpatul M.F. a fost contactat de la postul având indicatorul telefonic internațional al Germaniei, de către o cunoștință de a sa, care s-a prezentat cu numele de „C.” și care i-a cerut să intermedieze falsificarea unor documente, fapte pe care inculpatul acceptă să le îndeplinească. Astfel „C.” l-a întrebat pe inculpat: „Îmi trebuie o adresă... să-mi trimiți un SMS, unde pot să trimit și eu înapoi ceea ce am... și să-mi spui un preț acolo! Cât mă costă cu tot ce trebuie... știi tu... cum ar veni că acum aș fi și eu nou născut... știi ce trebuie făcut!”, iar inculpatul M.F. a acceptat răspunzându-i: „Da mă, da, da, da !”.

Aceeași persoană „C.” l-a resunat pe inculpatul M.F. la data de 21 aprilie 2006 ora 11:14:22 și i-a cerut să ajute și pe un prieten de-al său să dobândească documente false, exprimându-se: „Am un prieten care vrea să plece după sărbători, acum... dar omul nu are nimic și vrea să ajungă tocmai în Olanda... și mă întreabă cam în ce sumă se învârte... vrea să plece de la noi și să facem ceva de Ungaria, din alea... cam în cât timp s-ar putea face ceva?...”, iar inculpatul M.F. îi spune: „Da, să vină „C.”... cine îl duce pană în Olanda?... numai trebuie să vină să-mi aducă pozele... ar trebui găsit unul din acela vechi, cum ai tu... în rest n-ar fi problemă”.

În cuprinsul aceleiași discuții, numitul „C.”, din Germania, i-a cerut inculpatului M.F. să îi indice o adresă la care să îi trimită documentele pe care le utiliza el însuși în Germania, în vederea falsificării, respectiv a prelungirii, în fals, a termenului de valabilitate spunând: „Să-mi facă omul... să-i spui omului să-mi facă și permisul acela de pescar ca lumea, frate... cred că l-a greșit! S-o fi grăbit atunci... l-am terorizat noi să-l dea repede... îi urât tare de tot! Lasă că o să-l vezi tu... îmi spui și un preț...”.

A rezultat, fără dubiu, că inculpatul M.F. avea cunoștință despre faptul că bărbatul pe nume „C.” utiliza pe teritoriul Germaniei documente false, respectiv pașaport și permis de conducere, deoarece i-a spus bărbatului: „Bine, bine... o să vorbesc. Da îi făcut pe același nume, îi făcut pe același nume... vorbesc, da”, iar referitor la prietenul bărbatului din Germania, prieten care dorea să plece cu documente false în Olanda, bărbatul pe nume „C.” l-a întreabat pe inculpatul M.F.: „Ce să-i zic la acesta acum?... după aia nu-l mai interesează că omul pleacă... îi vine altcineva în Amsterdam și de acolo pleacă în Australia... nu știi, așa, cam la ce sumă? Ca să-i zic!”, inculpatul i-a răspuns: „Spune-i să-și găsească un carton din acela... hai că vorbesc cu ăștia dacă au ei ceva”, și în continuare inculpatul M.F. i-a spus prețul manoperei de falsificare a documentelor: „Păi îți spun io! 2.500 cam se învârte aia, iar la... cam la vreo 5.000 să se pregătească”, în final „C.” încheie spunând: „Îți trimit SMS și toate pentru mine ca să...”, iar inculpatul M.F. acceptă spunând: „Da, da!”.

La data de 25 aprilie 2006, ora 19:29:05, inculpatul M.F. primește un SMS de la „C.” din Germania cu următorul conținut: „Acesta e numărul pe care să-mi trimiți adresa .... Aștept adresa de la tine. Te salut”.

La data de 26 aprilie 2006, ora 12:09:06, inculpatul M.F. îi trimite un mesaj SMS bărbatului din Germania, zis „C.” cu textul următor: „F.R.M., comuna B., județul Bihor, nr. 107, România”.

F.R.M. a fost identificată ca fiind prietena inculpatului M.F. la data respectivă, în prezent soția inculpatului, având numele de M.R.M.

Prin ordonanța din 27 aprilie 2006, ora 09.30, a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bihor s-a dispus, în temeiul art. 911 - 915 și art. 98 C. proc. pen., autorizarea pe o durată de 24 ore a reținerii și predării de către orice unitate poștală sau de transport a oricărei corespondențe, scrisorilor, telegramelor sau oricăror obiecte adresate învinuitei F.R.M., iar prin autorizația din 27 aprilie 2006, ora 11.00, emisă de Tribunalul Bihor, secția penală, s-a dispus confirmarea ordonanței procurorului și autorizarea pe mai departe a reținerii și predării de către orice unitate poștală sau de transport a oricărei corespondențe adresată învinuitei F.R.M. pentru o durată de 29 de zile de la 28 aprilie 2006 la 26 mai 2006.

În executarea autorizației din 27 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor, la 03 mai 2006, conform procesului-verbal încheiat în prezența a doi martori asistenți, s-a procedat la deschiderea unei scrisori recomandate externe destinatar F.R.M., având înscris la expeditor o firmă autorizată de expediere din Koln - Germania.

S-a constatat că în interiorul unei invitații cartonate, necompletate, se aflau depuse un pașaport emis de autoritățile române, pe numele titularului G.N.D., eliberat la 23 aprilie 2001, data expirării 23 aprilie 2006, organul emitent Bihor, iar în interiorul pașaportului s-a găsit depus un permis de conducere emis de autoritățile române pe același nume G.N.D., valabil pentru categoriile B, C și E.

Acest aspect a rezultat din procesul-verbal de reținere, predare și deschidere a corespondenței adresată numitei F.R.M. - actualmente M. și planșă foto.

Din raportul de expertiză din 17 mai 2006 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor, a rezultat că pașaportul eliberat la 23 aprilie 2001 de către S.E.I.P. Bihor pe numele G.N.D. prezintă urme de falsificare care constau în înlocuirea fotografiei cu o altă fotografie reprezentând o persoană de sex masculin, prin dezlipirea foliei de protecție de pe fila a doua și relipirea acesteia, că permisul de conducere eliberat pe numele de G.N.D. este contrafăcut și că contrafacerea permisului de conducere în litigiu a fost realizată prin folosirea tehnologiei informatice.

Din declarațiile martorului G.N.D. din faza de urmărire penală a rezultat că nu este posesor al unui permis de conducere deoarece nu a promovat examenul după absolvirea școlii de șoferi și că și-a pierdut pașaportul de mai mult timp.

Aceste probe se coroborează și cu procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului M.F., din locuința inculpatului a fost ridicată o fotografie tip pașaport, care reprezintă aceeași persoană ca și cea a cărui fotografie se află aplicată pe pașaportul fals și permisul de conducere fals, trimise de „C.” din Germania, ambele pe numele G.N.D.

IX. Activitatea infracțională a inculpaților C.A.C. și I.T.M. în legătură cu numitul B.M.

Pe parcursul monitorizării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.A.C., a fost identificat făptuitorul B.M., din conținutul discuțiilor telefonice a rezultat că și acesta a apelat la serviciile de falsificare a unor documente de către inculpatul C.A.C., pentru dobândirea cărora folosind același mod de operare, inculpatul C.A.C. l-a contactat pe coinculpatul I.T.M.

Fiind audiat B.M., a formulat un denunț în condițiile art. 9 din Legea nr. 39/2003 și a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul C.A.C. în cursul anului 2006 în zona gării din Arad deoarece făptuitorul efectua curse de transport persoane cu microbuz pe ruta Pitești - Spania, iar inculpatul i-a spus că dacă apelează la serviciile de transportator ale făptuitorului persoane care au interdicții, să apeleze la serviciile inculpatului C.A.C., care i-a lăsat două numere de telefon.

Ulterior martorul B.M. a fost contactat de mai multe persoane care i-au cerut ajutorul să fie transportați în străinătate cu toate că au diferite interdicții, făptuitorul l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.C., i-a cerut acestuia să falsifice documente în folosul acelor persoane, inculpatul a consimțit însă în final nu s-a mai materializat predarea către B.M. a niciunui document fals deoarece inculpatul și-a schimbat numărul de telefon cu prilejul descoperirii faptei descrise la punctul I, la data de 11 aprilie 2006.

Martorul B.M. a mai declarat că inculpatul C.A.C. i-a spus că prețul unui pașaport fals sau a unui permis de conduce fals este de 800 euro.

Declarația sa dată în faza de urmărire penală a fost menținută și în fața instanței.

Rolul și contribuția inculpaților C.A.C. și I.T.M. în falsificarea documentelor solicitate, a rezultat și din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice dintre aceștia, conform cărora, la data de 10 februarie 2006 la ora 12.15, inculpatul C.A.C. l-a contactat pe inculpatul I.T.M. căruia i-a spus că martorul B.M. i-a trimis mesaj că este în drum spre oficiul poștal pentru a-i trimite banii, stabilind ca cei doi inculpați să se întâlnească ulterior și să falsifice documentul cerut.

Din probele administrate în cauză, a mai rezultat că la data de 10 februarie 2006 martorul B.M. i-a trimis un avans pentru falsificarea de documente în sumă de 1.000 RON pe numele inculpatului C.A.C.

Aceste probe se coroborează și cu rezultatele obținute urmare a exploatării autorizației din 09 februarie 2006 privind supravegherea operativă a inculpatul C.A.C.

A rezultat din aceasta, că în data de 13 februarie 2006, orele 12.55, inculpatul s-a întâlnit cu martorul B.M. care se afla însoțit de martorul A.M., aceștia din urmă venind la întâlnire cu microbuzul într-o stație de carburanți situată la intrarea în Arad, ocazie cu care cei doi i-au dat în avans inculpatului C.A.C. suma de 1.000 euro pentru ca să falsifice documente în folosul persoanelor interesate.

De altfel, întâlnirea dintre inculpatul C.A.C. și martorul B.M. a fost supravegheată operativ, fiind depuse la dosar fotografiile reprezentând extrase ale imaginilor video.

Ulterior, nu s-a mai reușit contactarea telefonică a inculpatului deoarece acesta și-a schimbat numărul de telefon, martorii B.M. și A.M., ambii din Pitești, având reprezentarea că au fost înșelați.

Activitatea inculpaților C.A.C. și I.T.M. de a încerca, în schimbul unor sume de bani, falsificarea unor documente la solicitarea martorului B.M., falsificare care nu a mai fost finalizată întrucât inculpatul C.A.C. și-a schimbat numărul de telefon cu prilejul descoperirii faptei descrise la punctul I, la data de 11 aprilie 2006, rezultă și din următorul recipisa de trimitere de către expeditor B.M. către inculpatul C.A.C. la data de 10 februarie 2006, ora 13.17, a sumei de 1.000 RON, dar și din cuprinsul procesului-verbal de redare a rezultatelor supravegherii operative și planșă foto.

În raport de considerentele expuse în privința faptelor inculpaților, există probele expuse și coroborate de instanță reprezintă probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. (11) Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 52, art. 66 C. proc. pen., fiind răsturnată. în drept.

Faptele inculpaților C.A.C., I.T.M. și M.F. de a constitui un grup structurat care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de migranți, pentru a obține beneficii financiare, precum și faptele inculpatului C.G.E. de a adera la acest grup împreună cu inculpații D.E. și P.L.C. în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, întrunesc, pentru fiecare, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpaților C.A.C. (descrise la punctele II, III, VI și IX din considerente), I.T.M. (descrise la punctul II, III și IX din considerente) și M.F. (descrise la punctul III, VII și VIII din considerente) de a organiza, în cadrul grupului infracțional organizat, la diferite intervale de timp, la solicitarea diferitelor persoane, activități de racolare și îndrumare a persoanelor care figurau cu diferite interdicții, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, prin falsificarea de pașapoarte și prin organizarea activității de trecere efective, în mod fraudulos, a frontierei, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de trafic de migranți, faptă prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 în formă continuată.

Faptele inculpaților C.A.C., I.T.M., P.L.C., D.E. și C.G.E., descrise la punctul I din considerente, de recrutare, transportare și găzduire a minorei de 14 ani, în scopul exploatării sexuale a acesteia în Italia, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 sub forma complicității, prev. de art. 26 C. pen., pentru inculpatul P.L.C. și sub forma autoratului, pentru ceilalți inculpați.

Faptele inculpaților C.A.C. (descrise la punctul I, II, III, IV, V, și punctul IX din considerente) și I.T.M. (descrise la punctul I, II, III și punctul IX din considerente) de a falsifica, la diferite interval de timp, în baza aceluiași mod de operare, documente de identitate și permise de conducere, printre care și pașaportul pentru minora în vârstă de 14 ani, cu identitatea unei tinere majore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. în formă continuată (punctul din considerente).

Dat fiind caracterul continuat al acestei infracțiuni, având în vedere contribuția și rolul inculpatului C.A.C. la săvârșirea acțiunilor componente ale acesteia, specifice atât complicității, cât și coautoratului, la stabilirea încadrării juridice, instanța de fond a avut în vedere forma autoratului la infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta fiind forma de participație principală față de aceea a complicității.

Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pentru fiecare inculpat, probele administrate în cauză dovedind neechivoc faptul că inițial, grupul infracțional organizat, format din inculpații C.A.C., I.T.M. și M.F. au desfășurat în mod coordonat și structurat, în perioada 2004-2006, activități specifice de racolare și îndrumare a diverselor persoane care aveau diferite interdicții și care apelau la membrii grupării organizare pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat - atât în sensul ieșirii, cât și în sensul intrării în țară - în schimbul unor sume de bani.

În cadrul grupului, inculpații aveau atribuții specifice, clar delimitate:

- inculpatul C.A.C. se ocupa de activitatea de racolare a persoanelor pentru a le asigura trecerea ilegală a frontierei de stat, negocia prețul, organiza întreaga activitate de falsificare a documentelor (stabilind întâlniri, preluând fotografiile necesare falsificării documentelor și trimițându-le, de regulă, spre falsificare inculpatului I.T.M. ori falsificându-le el însuși, primind documentele falsificate, remițându-le beneficiarului), organiza trecerea efectivă a frontierei de către beneficiarii documentelor falsificate, în unele cazuri transportându-i el însuși cu autoturismul până în proximitatea punctului de trece a frontierei, primea și împărțea sumele de bani.

- inculpatul I.T.M. se ocupa de activitatea de falsificare a documentelor necesare persoanelor pentru a trece ilegal frontiera de stat, preluând documentele necesare falsificării, primind de la inculpatul C.A.C. sumele de bani ce i se cuveneau, trimițând documentele falsificate beneficiarilor, prin intermediul aceluiași inculpat;

- inculpatul M.F. se ocupa de activitatea de trecere efectivă a persoanelor care figurau cu diferite interdicții, peste frontiera de stat, preluând-le, de regulă, în proximitatea punctului de trece a frontierei, însoțindu-le pe acestea și trecându-le frontiera - atât pe sensul de ieșire, cât și pe cel de intrare - fără să mai fie implementate în baza de date ori asigurând trecerea frontierei cu ajutorul pașapoartelor falsificate, desfășurând de asemenea activități de racolare a diferitelor persoane interesate să obțină pașapoarte false, luând și ținând legătura pentru aducerea la îndeplinire a tuturor acestor activități, cu inculpatul C.A.C.

În cursul anului 2006, prin intermediul inculpatului S.C.F., la acest grup infracțional organizat au aderat și inculpații C.G.E. și D.E., cu scopul de a o transporta pe minora în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1” în Italia, în vederea exploatării sale sexuale, inculpatul C.G.E. cunoscând existența grupării care își desfășura activitatea infracțională în zona frontierei din vestul țării.

În aceste condiții, grupul infracțional organizat, s-a extins atât în privința persoanelor - prin aderarea la grup a inculpaților C.G.E. și D.E. - cât și în privința scopului - grupul propunându-și săvârșirea unei noi infracțiuni grave, aceea de trafic de minori.

Probele administrate în cauză dovedesc neechivoc caracterul structurat și organizat al acestui grup, fiecare inculpat având roluri specifice. Astfel:

- inculpatul C.G.E. a racolat-o împreună cu inculpatul D.E., pe minora în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, minoră care a fost găzduită inițial în Constanța de inculpatul C.G.E.;

- inculpatul C.G.E. împreună cu inculpatul S.C.F. (față de care s-a disjuns însă cauza), a organizat și coordonat întreaga activitate infracțională legată de „Martora nr. 1”, cei doi având legături cu grupările infracționale implicate în activități de exploatare sexuală a diferitelor persoane, desfășurându-și activitatea pe teritoriul Italiei;

- inculpatul D.E. a transportat-o pe minoră din Constanța în Oradea, a însoțit-o și i-a finanțat cheltuielile pe tot parcursul găzduirii minorei în Oradea, cazându-se împreună cu aceasta (și cu martorul P.G., la Pensiunea L.), urmând să se ocupe de preluarea minorei în Italia, scop pentru care a plecat înaintea minorei în Italia pentru a o aștepta;

- inculpatul C.A.C. a avut rolul de a intermedia falsificarea pașaportului minorei în vârstă de 14 ani, de a păstra legătura cu inculpatul I.T.M., de a-i remite acestuia fotografiile minorei și ulterior de a primi pașaportul falsificat, de a transporta-o pe minoră înspre punctul de frontieră, pentru a o preda șoferului care urma să asigure trecerea efectivă peste frontieră și ieșirea din țară a minorei, prin P.T.F. Turnu;

- inculpatul I.T.M. a avut rolul de a asigura falsificarea în cele mai bune condiții a pașaportului minorei, având în vedere că aceasta avea 14 ani, contribuția sa fiind una esențială pentru aducerea la bun sfârșit a activității infracționale;

- inculpatul P.L.C. avea rolul de a o transporta pe minoră din proximitatea P.T.F. Turnu, până în zona Brescia, cunoscând că aceasta utilizează pașaport fals și că aceasta va practica prostituția, înlesnind și ajutând, prin rolul său, aducerea la bun sfârșit a activității infracționale a întregului grup.

Cât timp fiecare inculpat a avut roluri bine definite, cunoscând scopul final al activităților infracționale întreprinse, cunoscând faptul că acționează cu un anumit alături de alte persoane și cât timp toți inculpații au acționat în mod coordonat, activitățile lor fiind interdependente, împrejurarea că fiecare inculpat în parte nu a cunoscut identitatea tuturor celorlalți inculpați ori nu s-a cunoscut personal cu toți ceilalți membrii ai grupului, a fost apreciat de către prima instanță că este lipsit de relevanță sub aspectul existenței unei grupări în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, atâta timp cât fiecare inculpat a cunoscut rolul său de parte componentă a grupării infracționale, a cunoscut persoana din cadrul grupării cu rolul de legătură sau cea cu atribuții de coordonare și a cunoscut scopul, dezideratul final al întregii activități infracționale, acela de a asigura trecerea ilegală a frontierei de stat de către persoanele care aveau diferite interdicții și de a asigura exploatarea sexuală a minorei în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, în Italia, ceea ce presupunea organizarea întregii activități de trecere a frontierei de stat de către aceasta.

Probele administrate în cauză nu au confirmat învinuirea inculpatului P.L.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 în formă continuată.

Din cuprinsul probelor administrate în cauză, a rezultat că inculpatul P.L.C. a fost implicat în activitatea infracțională descrisă la punctul I (legată de „Martora nr. 1”) și la cea descrisă la punctul II din considerente, legată de falsificarea unui nou pașaport pentru martora L.F., în anul 2006.

Însă, din situația de fapt descrisă în rechizitoriu nu a rezultat că inculpatul P.L.C. ar fi săvârșit, la diferite intervale de timp, activități concrete, specifice laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Aceasta pentru că, în legătură cu fapta de la punctul I, instanța nu a fost sesizată cu fapte susceptibile să realizeze elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 pentru niciunul dintre inculpați, iar în legătură cu faptele de la punctul II din considerente, rolul inculpatului P.L.C. (vizând doar activitatea din anul 2006 în legătură cu martora L.F.) ar fi trebuit să fie acela de a prelua fotografiile de la martora L.F. din Italia, ceea ce nu s-a mai întâmplat, rol al inculpatului care nu realizează niciuna din formele alternative ale infracțiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, sub aspectul laturii obiective.

Pentru aceste considerente, instanța de fond l-a achitat pe inculpatul P.L.C. pentru săvârșirea acestei infracțiuni, împrejurarea că din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate intre inculpații C.A.C. și P.L.C. a rezultat că acesta din urmă avea cunoștință de activitatea infracțională a primului, nefiindu-i străină implicarea inculpatului C.A.C. în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, fiind lipsit de relevanță din acest punct de vedere.

La stabilirea și individualizarea pedepselor pentru toți inculpații, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., reținând în acest sens contribuția fiecărui inculpat în cadrul grupului infracțional organizat la săvârșirea infracțiunilor grave ce au constituit scopul acestuia (descrisă în cadrul punctelor l-IX din considerente), intervalul de timp pentru care a funcționat grupul, numărul infracțiunilor grave care au fost săvârșite de acest grup, dar și faptul că nu au exercitat amenințări, violențe sau alte forme de constrângere asupra „Martorei nr. 1” și nicio altă formă calificată a infracțiunii de trafic de minori.

Instanța de fond a mai avut în vedere și că minora audiată sub identitate protejată a fost de acord și că și-a dat acceptul pentru a pleca în Italia să practice prostituția, pe fondul stării conflictuale avută cu părinții, că acest accept a fost însoțit de un comportament favorabil aducerii la bun sfârșit a activității infracționale a inculpaților, favorabil pentru ca faptele lor să nu fie descoperite, favorabil pentru realizarea tuturor etapelor pe care activitatea infracțională le presupunea (găzduirea în Constanța, transportul în Oradea, cazarea în Oradea la Pensiunea L., realizarea fotografiilor, mutarea sa la Pensiunea C.M., transportul înspre P.T.F. Turnu), încurajându-i indirect pe aceștia în a continua activitatea infracțională începută.

Instanța de fond a mai avut în vedere și rezultatul efectiv al activității lor infracționale, faptul că această activitate infracțională a fost curmată prin intervenția autorităților, înainte de a se realiza exploatarea sexuală efectivă a minorei.

Instanța de fond a mai avut în vedere și perioada de săvârșire a faptelor (2006 pentru punctul I și 2004-2006 pentru punctele II-IX), faptul că ulterior săvârșirii infracțiunilor descrise la punctele II-IX au intervenit schimbările legate de libera circulație a persoanelor în spațiul european.

Instanța de fond a mai avut în vedere că niciunul dintre inculpați nu a mai fost acuzat ulterior de săvârșirea vreunei infracțiuni, cu excepția inculpatului C.G.E., că nu rezultă că aceștia să fi perseverat într-o conduită infracțională și că toți inculpații au în prezent o situație familială și socială stabilă, beneficiind de susținerea familiei, precum și datele pozitive rezultate din referatele de evaluare efectuate în cauză.

În privința inculpatului C.G.E., instanța de fond a mai avut în vedere și faptul că implicarea sa în câmpul infracțional prin săvârșirea infracțiunii descrisă la punctul I (cea mai gravă dintre toate infracțiunile descrise în rechizitoriu) nu a fost una accidentală, că fără relația sa cu inculpatul S.C.F. nu ar fi avut acces la gruparea infracțională din care făceau parte inculpații C.A.C., I.T.M. și M.F. și nu ar fi putut fi dusă la bun sfârșit activitatea legată de „Martora nr. 1”, că modul în care acesta a organizat (împreuna cu inculpatul S.C.F.) întreaga activitate infracțională dovedește o experiență în acest domeniu.

Dovadă a acestora sunt și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că în perioada faptelor, autoritățile judiciare italiene efectuau cercetări față de o grupare de traficanți de persoane care acționau în zona Brescia, având o rețea extinsă de prostituție din Constanța, din care sunt date ca ar face parte și inculpatul C.G.E., G.M. fratele primului, S.C., M.U., D.G.C., D.O., M.Ș., grupare care, în noaptea de 21/22 ianuarie 2006, într-o luptă ca urmare a unor încăierări cu clanurile albaneze din zona Brescia, purtată pentru supremația străzilor, ar fi ucis un cetățean albanez, ar fi luat parte la un scandal prin folosirea armelor de foc, constând în pistoale semi-automate calibru 9 mm. și ar fi rănit cu arme tăioase și de foc un alt cetățean albanez, întreaga grupare fiind cercetată de autoritățile judiciare italiene, autorități care au emis mandate europene de arestare, S.C. fiind de altfel extrădat în Italia, iar inculpatul C.G.E. sustrăgându-se de la urmărire penală și de la executarea mandatului european de arestare, fiind dat în urmărire prin dispoziția din 30 ianuarie 2009 a I.P.J. Constanța, căutat în baza mandatului din 29 ianuarie 2009 emis de autoritățile italiene, prins în noaptea de 30/31 martie 2010 în P.T.F. Borș, în timp ce încerca să părăsească ilegal țara, legitimându-se cu o carte de identitate falsă.

Potrivit acelorași înscrisuri, o altă acuzație adusă de autoritățile italiene și reținută în mandatele europene de arestare emise pe numele inculpatului C.G.E., a făptuitorului S.C., precum și a celorlalte persoane cercetate și condamnate de autoritățile italiene, este fapta acestora de trafic de minore, printre victime fiind fost identificate și T.G., C.D. și S.E., ultimele două fiind minore la data respectivă, (ulterior inculpatul C.G.E. s-a căsătorit cu C.D. și i-a preluat numele, iar făptuitorul S.C. s-a căsătorit cu S.E.).

De altfel, aceste circumstanțe personale ale inculpatului C.G.E. vor fi determinante pentru stabilirea modului de individualizare judiciară a executării pedepsei ce-i va fi aplicată, pentru menținerea sa în stare de arest și pentru respingerea cererii sale de liberare provizorie pe cauțiune.

Instanța de fond a mai avut în vedere și atitudinea procesuală a tuturor inculpaților, constând în prezentarea tuturor în fața instanței la aproape toate termenele de judecată, constând în recunoașterea faptelor săvârșite (cu excepția inculpatului D.E., toți ceilalți au solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției), declarațiile lor contribuind într-o mare măsură la o corectă stabilire a situației de fapt, dar și atitudinea de regret pe care au manifestat-o în fața instanței și cu ocazia acordării ultimului cuvânt. Această conduită impune de altfel reținerea în favoarea fiecărui inculpat, a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În raport de toate aceste considerente, instanța de fond a dispus conform dispozitivului hotărârii.

Cu privire la menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C.G.E., instanța de fond a apreciat că o astfel de măsură se justifică în privința inculpatului, în primul rând datorită faptului că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi pus în libertate, cu atât mai mult cu cât toate acuzațiile aduse acestuia au fost dovedite, toate faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost probate și acestea au determinat condamnarea sa la o pedeapsa privativă de libertate.

Acest pericol concret pentru ordinea publica este susținut și de gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul de autoritățile judiciare italiene, care anchetează o grupare de traficanți de persoane care acționau în zona Brescia, având o rețea extinsă de prostituție din Constanța, din care sunt date că ar face parte și inculpatul, grupare care, în noaptea de 21/22 ianuarie 2006, într-o luptă ca urmare a unor încăierări cu clanurile albaneze din zona Brescia, purtată pentru supremația străzilor, ar fi ucis un cetățean albanez, ar fi luat parte la un scandal prin folosirea armelor de foc, constând în pistoale semi-automate calibru 9 mm. și ar fi rănit cu arme tăioase și de foc un alt cetățean albanez. Aceeași grupare este acuzată de trafic de minore, printre victime fiind identificate și T.G., C.D. și S.E. (ulterior inculpatul C.G.E. căsătorindu-se cu C.D. și preluându-i numele, iar făptuitorul S.C. cu S.E.).

În al doilea rând, măsura arestării preventive s-a dovedit a fi necesară deoarece exista riscul ca buna desfășurare a procesului penal să fie afectată prin lăsarea sa în libertate, cât timp acesta ar fi încercat anterior, la data de 30 martie 3010 să părăsească țara pe baza unui act de identitate ce aparținând altei persoane, scopul său fiind acela de a-și „rezolva” singur problemele din Italia.

Această încercare a sa de a părăsi țara când împotriva sa și a celorlalți inculpați era în plină desfășurare ancheta penală în prezentul dosar, pentru a-și clarifica situația juridică din Italia, în condițiile în care autoritățile judiciare italiene au emis mandat european de arestare, a determinat instanța de fond să aprecieze că inculpatul C.G.E. ar putea din nou să procedeze în același mod, ceea ce ar împiedica derularea în continuare a prezentului proces penal pe o perioadă considerabilă de timp (având în vedere faptele ce fac obiectul anchetei autorităților italiene, mai ales dacă s-ar stabili vinovăția inculpatului), în condițiile în care, conform art. 314 C. proc. pen., prezența inculpatului deținut (în România sau într-un alt stat) este obligatorie în procesul penal.

În acest mod, inculpatul C.G.E. ar putea și lipsi de eficiență decizia Curții de Apel Oradea de predare amânată a sa către autoritățile judiciare italiene.

Ori finalizarea procedurilor judiciare în prezenta cauză este esențială, în condițiile în care instanța de fond a apreciat dovedite acuzațiile ce i s-au adus inculpatului C.G.E., fiind probate toate circumstanțele reale și personale care au susținut existența pericolului concret pentru ordinea publică pe tot parcursul procesului penal.

Nicio circumstanță personală a inculpatului, concretă, nu vine să înlăture acest risc, situația sa familială prezentă (invocată și pe parcursul procesului penal) fiind aceeași și la momentul încercării sale inițiale de a părăsi țara.

Tribunalul a reținut că toate aceste motive care justifică menținerea măsurii arestării preventive se înscriu printre motivele exhaustive admise de Curte, existând în cauză, pentru considerentele expuse, pericolul ca acuzatul să fugă (Stdgmuller împotriva Austriei) și astfel, riscul ca acuzatul să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei).

Tribunalul a apreciat că toate acestea justifică și respingerea cererii aceluiași inculpat de liberare provizorie pe cauțiune, nefiind îndeplinită condiția negativă prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.

Instanța de fond a reținut că toate elementele expuse anterior conțin suficiente date care să inducă instanței presupunerea rezonabilă că odată lăsat în libertate există riscul substanțial ca inculpatul să săvârșească noi fapte penale ori că va încerca să fugă sau să se sustragă de la judecată ori să realizeze alte astfel de fapte prin care s-ar putea zădărnici aflarea adevărului, plata cauțiunii de către inculpat - care se stabilește în mod obligatoriu de instanță, când se formulează o astfel de cerere -, în lipsa oricăror garanții personale din partea inculpatului că buna desfășurare nu ar fi afectată prin lăsarea sa în libertate, neputând determina admiterea cererii sale.

Astfel, în baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. cu aplic. art. 1602 - art. 1605 C. proc. pen., instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul C.G.E. și în baza art. 1605 alin. (4) lit. f) C. proc. pen., a dispus restituirea cauțiunii de 20.000 RON, depsuă la C. Bank - Sucursala Oradea, conform recipisei de consemnare și chitanței din 04 iunie 2011.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 31 martie 2010 și durata arestării preventive din 01 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., în considerarea acelorași criterii care au fost avute în vedere și la stabilirea și individualizarea pedepselor principale, luând în considerare și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 06 octombrie 2005, pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, instanța de fond a interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., instanța de fond a dispus, față de inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E., suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepselor principale rezultante.

Având în vedere că următoarele documente au fost falsificate prin activitățile infracționale ale inculpaților, în temeiul art. 14, art. 170 și art. 348 C. proc. pen., instanța de fond a dispus anularea: - pașaportului fals eliberat la data de 05 iulie 2004 de S.E.I.P. Bacău pe numele P.L.A., utilizat de „Martora nr. 1”; - pașaportului fals eliberat la data de 23 aprilie 2001 de S.E.I.P. Bacău pe numele G.N.D. și a permisului de conducere fals eliberat pe numele G.N.D.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. și în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea în folosul statului:

- de la inculpatul C.A.C. echivalentul în RON a sumei de 7.700 euro și suma de 1.000 RON. Aceste sume reprezintă: 4.000 euro, pretinși și primiți de la martora L.F. pentru falsificarea unui pașaport și pentru facilitarea trecerii frauduloase a frontierei României de către aceasta, activități duse la bun sfârșit în anul 2005, descrise la punctul II din considerente; 2.500 euro pretinși și primiți de la M.O.L. pentru săvârșirea faptei descrise la punctul III; 200 euro pretinși și primiți de la L.R. pentru săvârșirea faptei descrise la punctul V; 1.000 euro și 1.000 RON, pretinși și primiți de la B.M. pentru săvârșirea faptei descrise la punctul IX;

- de la inculpatul M.F. echivalentul în RON a sumei de 3.000 euro. Aceste sume reprezintă cei câte 1.500 euro, pretinși și primiți de la B.M. și de la H.L.I., pentru a-i trece peste frontiera de stat, în mod fraudulos, fără a mai fi implementați in baza de date, fapte descrise la punctul III, respectiv punctul VII din considerente;

- de la inculpatul I.T.M. echivalentul în lei a sumei de 160 euro. Aceste sume reprezintă cei câte 40 de euro primiți în patru rânduri, cu titlu de beneficii pentru falsificarea documentelor, în cadrul activităților infracționale descrise la punctele I, II, III și IX.

Instanța de fond nu a procedat la confiscarea, în prezenta cauză, a echivalentului sumei de 5.000 euro, plătită de inculpatul C.G.E., prin intermediul tatălui său, inculpatului S.C.F., urmând ca această sumă să fie confiscată de la acest din urma inculpat în cauza disjunsă, având în vedere că această sumă a intrat în patrimoniul inculpatului S.C.F., fiind prețul perceput de acesta pentru întreaga activitate infracțională desfășurată.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpaților C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În conformitate cu art. 189 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 instanța de fond a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumelor de:

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. B.A., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 09 august 2010;

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. C.R., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 09 august 2010.

În baza art. 191 C. proc. pen., ținând cont și de cheltuielile judiciare stabilite pentru faza de urmărire penală în rechizitoriu, instanța de fond a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 10.800 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare urmând să rămână în sarcina statului, în raport de soluția de achitare a inculpatului P.L.C. pentru infracțiunea de trafic de migranți în formă continuată.

Cu privire la calea de atac, instanța de fond a apreciat că în privința tuturor aspectelor soluționate prin prezenta hotărâre există o singură cale de atac, aceea a apelului în 10 zile de la pronunțare față de inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E. și de la comunicare față de inculpatul C.G.E.

Au fost avute în vedere de instanța de fond prevederile art. 361 alin. (1) teza I C. proc. pen., dar și prevederile art. 141 și art. 1609 C. proc. pen., de strictă interpretare, dispoziții care conferă calea de atac a recursului, în mod separat, exclusiv atunci când instanța se pronunță prin încheiere, asupra respectivelor cereri, nu și atunci când instanța se pronunță prin sentință.

Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de lege, au declarat apel, printre alții, inculpații C.G.E., I.T.M. și D.E.

Inculpatul apelant C.G.E. a solicitat prin intermediul apărătorului ales admiterea acestuia, desființarea hotărârii și, pe cale de consecință, admite cererii inculpatului pentru judecarea sa potrivit procedurii speciale și, pe cale de consecință, a reduce pedeapsa aplicată potrivit art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., inculpatul recunoscând săvârșirea faptei. Sub acest aspect s-a apreciat că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de judecare a inculpatului pe procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. în condițiile în care inculpatul și-a însușit probele și a recunoscut fapta.

Ca modalitate de executare a solicitat aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.

Inculpatul apelant I.T.M. a solicitat prin intermediul apărătorului ales admiterea acestuia și desființarea hotărârii apelate.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că infracțiunii îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv latura obiectivă.

A arătat că din probațiunea administrată la dosar nu rezultă că acest inculpat ar fi inițiat, constituit sau aderat la organizarea unui grup infracțional, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 din Legea nr. 39/2003, deoarece acest inculpat a avut calitatea doar de șofer, fiind pentru el un mijloc de a-și câștiga traiul zilnic necesar vieții.

A mai arătat că este singurul inculpat din acest dosar care nu i-a cunoscut pe ceilalți inculpați, singurul pe care l-a cunoscut înainte de a fi pus sub acuzare fiind inculpatul C.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001 a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că acestei infracțiuni îi lipsește latura obiectivă.

În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere prevăzută de art. 861 C. pen.

Pentru infracțiunea de fals material a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, iar ca modalitate de executare aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere prevăzută de art. 861 C. pen. în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 6/A din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul penal declarat de către inculpații C.G.E., D.E. și I.T.M. împotriva sentinței penale nr. 151/P din 20 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.

Au fost obligați apelanții să plătească în favoarea statului suma de câte 400 RON, cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 1605 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauțiunii de 50.000 RON către inculpatul C.G.E., consemnată prin recipisa din 24 octombrie 2011 și înregistrată în Registrul de Valori al secției penale și pentru cauze cu minori din cadrul Curții de Apel Oradea.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.G.E. durata reținerii și arestării preventive din 31 martie 2010 până la 28 octombrie 2011.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpații I.T.M. și C.G.E., criticile formulate de aceștia vizând achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen. (inculpat I.T.M.) și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. (inculpat C.G.E.).

În susținerea recursurilor, inculpații invocă cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3855 alin. (2) C. proc. pen., în baza cărora instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpaților.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, că faptele comise de recurenții inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

Cu privire la solicitarea recurentului inculpat I.T.M., în sensul achitării pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu este dovedită de materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de control judiciar că această cerere este neîntemeiată, în condițiile în care inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin declarația dată la instanța de fond la data de 03 decembrie 2010 și menținută în fața instanței de apel, acestea coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaților, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepselor în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale (lipsa antecedentelor penale, căsătoriți, câte un copil minor, fără loc de muncă), aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, prin cuantum și modalitatea de executare sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa fel încât, inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale.

În speță, instanța de control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptelor, dar și a împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu persoana inculpaților, condiții în care solicitările inculpaților de reducere a pedepselor și de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. sunt neîntemeiate.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate de inculpați.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.T.M. și C.G.E. (fost M., fost J.) împotriva deciziei penale nr. 6/A din 02 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpatul I.T.M. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpatul C.G.E. (fost M., fost J.) la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2012.