Prosecution's Appeal Rejected; Acquittals Final for Bribery, Abuse of Office, and Organized Crime Charges

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 03 februarie 2011 a Tribunalului Suceava, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul C.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informații ce nu sunt destinate publicității, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul G.Ș.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul F.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.R., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul T.R.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.J. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul K.J.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul C.D.A.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.G., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, nr. 48/P/2003 din 22 decembrie 2004, au fost trimiși în judecată inculpații C.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informații ce nu sunt destinate publicității, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., T.R., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, K.J., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, C.D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și K.G., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

Referitor la infracțiunea de inițiere și constituire a grupului infracțional organizat de către inculpatul C.I., compunerea grupului și activitatea infracțională desfășurată de membrii grupului, s-au reținut următoarele:

În anul 1992, inculpatul C.I. a înființat SC N.I. S.A. cu sediul în municipiul Miercurea Ciuc, județul Harghita, având ca principal obiect de activitate comerțul cu ridicata al băuturilor alcoolice, iar în 1994 a înființat SC N. SRL având același sediu și obiect de activitate. Între anii 1992-1996 aflându-se la începutul activității SC N.I. SA nu era un agent economic important pe piața alcoolului din municipiul Miercurea Ciuc, aceasta apelând pentru îmbutelierea alcoolului la SC E.D. SA.

După ce au trecut câțiva ani de la intrarea pe piață cu produse din alcool, SC N.I. SA a început să se dezvolte ajungând în scurt timp unul dintre cei mai importanți agenți economici, de pe piața municipiului Miercurea Ciuc, producător de produse alcoolice. În anul 1998 au apărut primele semne de împărțire pe zone de influență între oamenii de afaceri din municipiul Miercurea Ciuc. În mod cu totul deosebit s-a remarcat inculpatul C.I. care a reușit să-și creeze un adevărat imperiu economic, construindu-și o rețea de firme cunoscută sub denumirea de „holdingul N.” din care au făcut parte următoarele societăți comerciale: SC N.I. SA, SC N. SRL, SC H. SA, SC F. SRL, SC W.N. SRL, SC M. SRL, SC S. S.R.L., SC H.A. SA, SC H.A.B. SA, SC H.A.M. SA, SC H.C. SRL, SC C. SA, SC R. SRL, SC H.R. SA, SC A.H. SRL, SC B. SRL, SC L.M.M. SRL, toate având sediul în municipiul Miercurea Ciuc, județul Harghita.

Această ascensiune, dar mai ales menținerea în topul oamenilor de afaceri din zona respectivă, trebuia păstrată, iar pentru acest fapt inculpatul C.I. s-a folosit de orice mijloace, desfășurând activități care se circumscriu faptelor de corupție, criminalitate economico-financiară și activități specifice crimei organizate.

Pentru a-și atinge scopurile și a-și asigura protecție, inculpatul C.I. s-a înconjurat de persoane de încredere, majoritatea tineri, cărora le oferea un loc de muncă în schimbul loialității lor, construindu-și o rețea similară structurilor crimei organizate. Aceste persoane desfășurau activități de pază și protecție, acțiuni de intimidare și constrângere în scopul pedepsirii propriilor angajați, a foștilor angajați „incomozi” și a concurenților în afaceri pentru monopolizarea pieței locale de alcool prin impunerea spre comercializare, cu predilecție, a produselor sale de către diferiți vânzători en-detail.

De remarcat este faptul că cel care primea un ordin de asemenea factură era obligat să-l execute sub sancțiunea transformării sale în „victimă” a aceleiași violențe, în cazul neexecutării respectivei sarcini. Există numeroase cazuri când sancțiunea, aplicată angajatului care a refuzat săvârșirea unei asemenea fapte, era de o violență mult mai mare decât ordinul pe care acesta-l refuzase și era realizată în prezența celorlalți angajați, pentru ca aceștia s-o perceapă ca „un exemplu” a ceea ce li s-ar putea întâmpla și lor în cazul în care ar refuza un ordin primit de la inculpatul C.I.

Relevante în acest sens a fost multitudinea de măsuri preventive (mandate de arestare) luate față de inculpatul C.I. și „locotenenții” săi (T.R., K.J.) și rechizitoriile întocmite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarele nr. 37/P/2004, 55/P/2004, 47/P/2004, 34/P/2004, 65/P/2004, 33/P/2004, 50/P/2004, 71/P/2004, 53/P/2004, prin care aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de violență (omor calificat, tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc). S-a reținut că inculpatul C.I. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 47/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș pentru tentativă de omor și a mai fost arestat în Dosarul nr. 33/P/2004, precum și în Dosarul nr. 34/P/2004 pentru săvârșirea faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, loviri sau alte violențe. De asemenea, acesta a fost trimis în judecată și în alte dosare penale aflate pe rolul instanțelor din Suceava, Craiova, Cluj, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

În cadrul grupului infracțional organizat s-a remarcat inculpatul T.R., care era socotit „omul de încredere” al inculpatului C.I., care executa orice însărcinare venită din partea acestuia sau organiza acțiunile dispuse de acesta. Pentru faptele sale, inculpatul T.R. a fost arestat preventiv în Dosarul nr. 37/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie, în Dosarul nr. 71/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, și în Dosarul nr. 34/P/2004 pentru infracțiunile prev. de art. 189, art. 321, art. 180 și 217 C. pen. și, de asemenea, a fost trimis în judecată și în alte dosare penale tot pentru infracțiuni de violență și este cercetat în mai multe cauze penale alături de inculpatul C.I.

O altă persoană care făcea parte din grupul condus de inculpatul C.I. și executa ori participa la acțiuni în forță (de violență) era inculpatul K.J., fiind considerat și el unul dintre oamenii de încredere ai inculpatului C.I. S-a reținut că, alături de inculpații C.I. și T.R., și inculpatul K.J. se află arestat în Dosarul nr. 34/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, loviri sau alte violențe. Și acesta mai este cercetat în Dosarul nr. 142/P/2004 alături de inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Inculpatul C.D.A. este cercetat penal în Dosarul nr. 60/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, pentru un prejudiciu adus statului român în valoare de 17.245.931.725 ROL.

Faptele de violență comise de inculpatul C.I. și persoanele apropiate acestuia, au rezultat din declarațiile mai multor martori, printre care D.S., S.L., C.A., L.D.P.A., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.I. și L.G.

Pentru a-și acoperi fraudele fiscale și a-și legaliza veniturile ilicite, inculpatul C.I. și-a construit un lanț de firme (17 firme) cu ajutorul cărora, prin „inginerii financiare”, s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul de stat și a beneficiat de rambursări de TVA și restituiri de accize de ordinul sutelor de miliarde de ROL.

Astfel, din raportul privind rezultatele verificării efectuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Audit Public Intern, la SC W.N. SRL, SC H. SA, SC F. SRL, SC N.I. SRL, pentru perioada 1998-2004 rezultă următoarele:

- în perioada aprilie 1998 - ianuarie 1999 SC W.N. SRL a solicitat Administrației Financiare Miercurea Ciuc și i „s-au restituit necuvenit de la bugetul de stat accize în sumă totală de 3.410.225.516 ROL, prin nerespectarea pct. 14 lit. g) din Ordinul ministrului finanțelor nr. 95/1998 și art. 22 din O.U.G. nr. 82/1997;

- în perioada octombrie 1998 - octombrie 2000 SC H. SA a solicitat și i s-au restituit necuvenit de la bugetul de stat accize în sumă totală de 6.975.331.456 ROL;

- în perioada octombrie 2000 - octombrie 2001 SC F. SRL a solicitat Administrației Financiare Miercurea Ciuc și i s-au restituit necuvenit de la bugetul de stat accize în sumă totală de 2.232.718.173 ROL;

- în perioada septembrie 1999 - martie 2000 SC N.I. SRL a solicitat Administrației Financiare Miercurea Ciuc și i s-au restituit necuvenit de la bugetul de stat accize în sumă totală de 28.492.129.928 ROL.

O altă persoană apropiată inculpatului C.I. a fost și inculpatul C.D.A.

Acesta, în contextul organizării grupului infracțional, a fost numit în funcția de administrator la unele societăți ale Holdingului N., pentru a obține necuvenit rambursări de TVA și restituiri de accize.

Astfel a deținut funcția de administrator la SC F. SRL - în perioada 13 februarie 2001 - 04 iulie 2001; la SC M. SRL - în perioada 26 iunie 2001 - 05 aprilie 2001 și 24 aprilie 2002 - 10 iulie 2004; la SC H. SA - în perioada 21 octombrie 1999 - 25 septembrie 2000; la SC S. SA - în perioada 07 decembrie 1998 - 28 octombrie 1999; la SC N.I. SRL - în perioada 04 octombrie 1998 - 15 iunie 1999 și la SC R. SRL - în perioada 01 februarie 1999 - 19 martie 1999.

În perioada cât a fost administrator la SC F. SRL societatea a obținut următoarele restituiri de accize:

- prin cererea de restituire din 03 aprilie 2001 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 23.289.595 ROL pentru accize în sumă de 379.425.146 ROL, cuprinse în factura din 26 martie 2001, emisă de D.G.F.P.C.F.S. Timiș, neînregistrată în Jurnalul privind cumpărările de materii prime supuse accizelor din luna martie 2001, s-a solicitat restituirea și s-a aprobat necuvenit de către organele de specialitate;

- prin cererea de restituire din 08 mai 2001 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 7.487.954 ROL cuprinse în factura fiscală din 26 martie 2001 eliberată de D.G.F.P.C.F.S. Timiș;

- prin cererea de restituire din 05 iunie 2001 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 23.403.885 ROL cuprinse în factura fiscală din 26 martie 2001, eliberată de D.G.F.P.C.F.S. Timiș.

La SC M. SRL - fiind administrator - societatea a obținut următoarele rambursări de TVA necuvenite:

- rambursarea sumei de 614.713.083 ROL, pentru perioada 01 iunie 2003 - 31 ianuarie 2004, conform decontului de TVA din 25 februarie 2004;

- rambursarea soldului negativ al TVA în sumă de 3.910.607.597 RON pentru luna februarie 2004 conform decontului de TVA din 25 martie 2004.

La SC H. SA s-au obținut următoarele restituiri de accize necuvenit:

- prin cererea din 02 noiembrie 1999 s-au restituit accize în sumă de 10.845.889 RON cuprinse în factura fiscală din 13 septembrie 1999 eliberată de SC S.A. SA Rădăuți;

- prin cererea din 08 martie 2000 s-au restituit accize în sumă de 4.428.690 ROL cuprinse în factura fiscală din 28 ianuarie 2000 eliberată de SC S.P.A. SA;

- prin cererea din 03 aprilie 2000 s-au restituit accize în sumă de 164.726.955 ROL cuprinse în factura fiscală din 28 ianuarie 2000 eliberată de SC S.P.A. SA;

- prin cererea din 02 mai 2000 s-au restituit accize în sumă de 39.945.664 ROL, cuprinse în factura fiscală din 28 martie 2000 eliberată de SC S.A. SA Rădăuți;

- prin cererea din 02 iunie 2000 s-au restituit accize în sumă de: 49.408.622 ROL cuprinse în factura din 26 aprilie 2000; 636.705.223 ROL cuprinse în factura din 28 aprilie 2000; 587.553.444 ROL cuprinse în factura din 28 aprilie 2000; 233.578.980 ROL cuprinse în factura din 30 aprilie 2000 eliberate de SC S.A. SA Rădăuți;

- prin cererea din 04 iulie 2000 s-au restituit accize în sumă de 17.615.623 ROL, cuprinse în factura din 29 mai 2000 și accize în sumă de 578.173.166 ROL cuprinse în factura din 30 mai 2000 eliberate de SC S.A. SA Rădăuți;

- prin cererea din 04 augsut 2000 s-au restituit accize în sumă de 218.022.337 ROL cuprinse în factura din 30 iunie 2000, eliberată de SC S.A. SA Rădăuți;

- prin cererea din 05 septembrie 2000 s-au restituit accize în sumă de: 419.046.991 ROL - în factura din 28 iulie 2000; 639.592.646 ROL - în factura din 29 iulie 2000; 690.926.195 ROL - în factura din 30 iulie 2000; 693.678.987 ROL - în factura din 31 iulie 2000 eliberate de SC S.A. SA Rădăuți.

Fiind unul dintre „locotenenții” lui C.I., K.J. a fost folosit de către șeful său în obținerea unor sume de bani necuvenite de la stat, fiind numit pe perioade scurte de timp administrator la diferite societăți ale Holdingului N.

Astfel, K.J. a deținut funcția de administrator la următoarele societăți comerciale:

- SC H. SA - în perioada 27 august 1998 - 30 iulie 1999;

- SC A. SRL - în perioada 14 noiembrie 2000 - 11 aprilie 2003;

- SC H.A.M. SA - în perioada 27 iunie 2001 - 31 ianuarie 2002;

- SC S. SA - în perioada 05 ianuarie 2001 - 27 iunie 2002;

- SC N.I. SRL - în perioada 10 decembrie 1997 - 21 octombrie 1998;

- SC C. SRL - în perioada 12 mai 1998 - și în prezent;

- SC N. SA - în perioada 22 mai 1999 - 12 aprilie 2003.

În perioada cât a fost administrator la SC H. SA, după cum rezultă din raportul privind rezultatele verificării efectuate de D.G.F.P. Harghita, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția de Audit Public Intern, societatea a solicitat restituirea de accize și rambursarea de TVA:

- prin cererea de restituire din 07 aprilie 1999 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 10.591.680 ROL;

- prin cererea de restituire din 03 mai 1999 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 259.192.560 ROL;

- prin cererea din 10 mai 1999 s-a rambursat TVA necuvenit în sumă de 784.400.058 ROL aferentă perioadei septembrie 1998 - aprilie 1999.

Din examinarea actelor societăților ce compuneau Holdingul N., rezultă că inculpatul C.I. îi numea administratori la firmele sale ce aveau ca obiect principal de activitate producerea și comercializarea băuturilor alcoolice pe oamenii săi de încredere.

În perioada când aceștia ocupau funcția de administrator, le erau cesionate acțiuni (sau părți sociale, după caz) la societățile respective în mod gratuit, iar după ce erau schimbați din funcție, aceștia cesionau la rândul lor acțiunile pe care le primiseră la numire, următorilor administratori în aceleași condiții (gratuit):

Inculpatul C.D.A. a fost administrator, în perioada 1998-2004, la 6 societăți comerciale (F., M. de două ori, H., S.A., N., R.); inculpatul T.R. a fost administrator, în perioada 1999-2004, la 3 societăți comerciale (S.A., B., M.) și inculpatul K.J. a fost administrator, în perioada 1995-2004, la 7 societăți comerciale (H., A., H.A.M., S.A., N.I., C., N.). O modalitate importantă prin care inculpatul C.I. s-a sustras de la plata obligațiilor financiare către bugetul de stat a fost realizată sub acoperirea fabricării de alcool medicinal de către firmele H. SA, H.C. SRL și F. SRL, pe care l-a comercializat prin intermediul farmaciei sale S.A. SA.

Această „inginerie financiară”, realizată prin intermediul lanțului său de firme i-a permis solicitarea returnării accizelor de la bugetul statului de ordinul zecilor de miliarde (numai în cursul lunii iunie 2000 în valoare de 20 miliarde ROL). Cereri similare au fost înregistrate și în lunile septembrie și octombrie 2000, când a încasat, în același mod, circa 3,5 miliarde ROL, respectiv 6 miliarde ROL).

În fapt, cantitatea de alcool nu a fost operată decât în evidențele contabile ale acestor firme, pentru a se putea recupera accizele aferente, alcoolul respectiv fiind folosit în continuare la producerea de băuturi spirtoase, care ulterior au fost comercializate prin celelalte firme din rețea.

Despre neregulile observate în „vânzarea alcoolului sanitar prin farmacia „S.A.” vorbesc și martorii F.E.J. (fostă farmacist diriginte), N.E.M. (fostă casier farmacie), C.E.A. (fostă farmacistă), D.A. (fost farmacist) și L.D.P.A.

Astfel, din depozițiile martorilor reiese că prin această farmacie se vindea în medie zilnic aproximativ 1,5-2,00 litri alcool sanitar. Însă, după ora închiderii (ora 21.00) pe rolele din casa de marcat apăreau vânzări de alcool sanitar în cantități foarte mari a căror valoare depășea 100-150 milioane ROL încasări.

Inculpatul T.R., fiind unul dintre cei care ridicau de la farmacie încasările zilnice, din ordinul inculpatului C.I., a fost întrebat de către martori în legătură cu cantitățile mari de vânzare a alcoolului sanitar după ora închiderii. Acesta le-a răspuns că nu îi interesează ce se întâmplă după ora 21.00 în farmacie.

În cadrul acțiunilor ce s-au circumscris infracțiunii de evaziune fiscală s-a înscris și transferul unor importante sume de bani din contul curent, sub pretextul unui avans marfă, dar fără ca operațiunea comercială să se fi realizat în fapt, în vederea disimulării veniturilor ilicite și reducerii impozitelor datorate bugetului de stat.

În acest sens, menționăm următoarele transferuri de sume, ce au fost efectuate prin conturile bancare ale firmelor controlate de inculpatul C.I.:

- 12 octombrie 1999 - 2,2 miliarde ROL de la SC N.I. SA către SC H. SRL;

- 14 octombrie 1999 - circa 201 milioane ROL de la SC H. SA către P.E. și aproximativ 700 milioane ROL de la „N.” către „H.”;

- 19 octombrie 1999 - au fost întocmite ordine de plată în valoare de 363 milioane ROL și respectiv 800 milioane ROL „alimentare” de la „N.” către „H.”;

- 03 noiembrie 1999 - 386 milioane ROL de la „S.A.” către „N.I.”;

- 10 noiembrie 1999 - 1,5 miliarde ROL de la „N.I.” în contul lui „H.”.

Au existat indicii că aceste sume proveneau din activitățile de producere și distribuire la „negru” de alcool și băuturi spirtoase.

Pentru spălarea banilor obținuți din operațiunile comerciale ilicite, inculpatul C.I. a acționat prin mai multe modalități, una dintre acestea ar fi scoaterea ilegală din țară a unor sume foarte mari de bani (valută).

Din datele obținute (declarațiile inculpatului C.D.A. și declarațiile martorilor S.L., L.G. și M.C.) a rezultat că sub acoperirea frecventelor deplasări în Ungaria ale oamenilor săi de încredere T.R., K.J. (care la data de 22 aprilie 2004 a fost oprit la vamă, având asupra sa o sumă importantă în valută pe care urma să o transporte în Ungaria) K.G. și C.D.A., valuta era expatriată fără a fi declarată organelor vamale, fiind eludat sistemul bancar, una din căile prin care ar putea fi depistate operațiunile de spălare a banilor.

Sugestivă în acest sens a fost depoziția martorului M.C. (fost șofer la Holdingul N.) care a declarat faptul că în perioada anilor 2002-2003 a efectuat mai multe deplasări (20-25) în Ungaria cu un autovehicul aparținând Holdingului N., marca M.B., împreună cu câte 7-8 angajați ai grupului de societăți N.

Respectivii erau însoțiți sau așteptați la frontieră de către inculpatul K.J. ce le dădea angajaților câte 10.000 euro pentru a fi trecuți peste graniță în Ungaria.

De asemenea, au fost indicii că prin societatea comercială T.I.T. din Belize care a subscris cu 389.744 dolari S.U.A. la majorarea capitalului social al SC N.I. SA a fost folosită de inculpatul C.I. pentru spălarea unor sume importante în valută. Din actul adițional la actul constitutiv al SC N.I. SA autentificat în 04 mai 2000 reiese că firma T.I.T. cu sediul în Belize (locul este cunoscut ca „un paradis fiscal) a mandatat pe inculpatul K.G. să-i reprezinte interesele.

Inculpatul C.I., uzitând de posibilitatea conferită de legislația fiscală în privința acordării de împrumuturi pentru buna desfășurare a activității, de către asociați în beneficiul firmelor la care sunt acționari, în perioada 2001-2004 a beneficiat de importante sume de bani din dobânzile aplicate acestora.

Inculpatul C.I. a încheiat cu societățile comerciale la care era acționar o serie de contracte de împrumut, în care au fost omise, în mod deliberat, atât cuantumul sumelor ce făceau obiectul convenției, cât și destinația exactă a acestora.

Numai în perioada 2002-2003, atât SC H.A.B. SA, cât și SC N.I. SA, au beneficiat cu titlu de împrumut asociat de sume însumând peste 150.000.000.000 ROL. În acest sens, a fost menționat contractul încheiat de inculpatul C.I. cu SC H.A.B. SA, înregistrat la societate în 01 iulie 2002, în baza căruia a împrumutat firma cu peste 70.000.000.000 ROL, dobânda aferentă operațiunii depășind 4.500.000.000 ROL.

Sumele cu care asociatul a împrumutat societățile nu au fost folosite în procesul curent de desfășurare a activității acestora, ci au fost transferate în diverse conturi pentru a acoperi liniile de credit puse la dispoziție de diverse bănci, sau pentru ajutoare financiare între firmele grupului „N.”, fără însă ca acestea să fi încheiat în prealabil contracte de împrumut între ele.

S-a menționat că pentru a restitui asociatului ajutoarele financiare acordate, societățile comerciale în cauză au apelat la fonduri din aceleași linii de creditare sau din împrumuturi financiare realizate între ele.

Prin transferurile de bani, inculpatul C.I. a beneficiat atât de dobânzile aplicate sumelor împrumutate, cât și de faptul că prin aceste inginerii financiare s-a diminuat profitul societăților comerciale în proporție de până la 90%.

Având în vedere faptul că la unele societăți aparținând grupului de firme „N.” acționarii persoane juridice aveau sediul în paradisuri fiscale, precum și afacerile derulate pe spații ale Europei de Vest, existau suspiciuni că sume mari de bani au fost transferate din țară prin intermediul unor legături pe care inculpatul C.I. le are pe teritoriul altor state.

Astfel, numai prin intermediul SC N.I. SRL, în perioada 2001-2004 au fost efectuate plăți către SC H.C. SRL Cristuru Secuiesc în sumă de peste 200.000.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea unor tranzacții comerciale fictive.

În aceeași perioadă, SC H.C. SRL a efectuat plăți către societățile comerciale brașovene C.T. S.R.L. și P.N. SRL în sumă de peste 195.000.000.000 ROL, prin intermediul conturilor bancare deținute de aceste firme la sucursalele din Miercurea Ciuc și Brașov ale Băncii R.D., banii fiind ridicați în final de către o singură persoană împuternicită de cele două firme să realizeze operațiunile bancare în numele lor.

De asemenea, atât cele două societăți comerciale brașovene, cât și cea harghiteană erau fictive, nedesfășurându-și activitatea la sediul social declarat la Camera de Comerț.

Totodată, asociații și administratorii firmelor în cauză erau cetățeni unguri, după cum urmează: la SC H.C. SRL - H.T., la SC P.N. SRL - A.B. și la SC C.T. SRL - K.P.

Exista premisa că banii astfel proveniți au fost scoși din țară de către cetățenii unguri, fiind reinvestiți în mai multe proprietăți imobiliare pe teritoriul Ungariei, aparținând lui C.I.

Totodată, în lunile ianuarie și februarie 2004, SC M. SRL Miercurea Ciuc (administrator inculpatul C.D.A.), a înregistrat în evidența contabilă facturi fiscale emise de SC H.P.C. SRL Sfântu Gheorghe, județul Covasna, în sumă totală de 27.981.325.861 ROL, din care TVA în sumă de 4.467.606.600 ROL, reprezentând piese de schimb pentru mijloace fixe deținute de societate.

Cu toate că unitatea nu deține mijloacele legale necesare de probă pentru existența tranzacției efectuate, a beneficiat de TVA deductibilă.

SC H.P.C. SRL avea ca unic acționar cetățeanul ungur A.A.A., urmare a cesionării părților sociale ale fostului acționar V.I.Z., în cursul lunii aprilie 2004.

S-a menționat că la noul sediu declarat al societății în cauză nu locuia nicio persoană, apartamentul fiind închiriat.

După arestarea inculpatului C.I. și declanșarea controalelor la societățile patronate de acesta, drept urmare și sub coordonarea directă a lui K.G., o parte din activele societăților comerciale N SRL și N.I. SA au fost achiziționate de către SC L.M.M. SA, în vederea continuării activității.

După preluarea administrării afacerilor inculpații C.I., K.G. a continuat desfășurarea activităților de producere, îmbuteliere și comercializare a alcoolului și băuturilor alcoolice, accizele aferente lunii iulie 2004 fiind de peste 6.000.000.000 ROL.

Inculpatul C.I. a fost asociat ori acționar la majoritatea firmelor ce compuneau holdingul N., firme prin care a derulat activități economice ilegale, circumscrise evaziunii fiscale, în urma cărora a reușit achiziționarea, în perioada 1996-2004, a peste 200 autovehicule (preponderent pentru transport marfă), instalații de îmbuteliere a băuturilor alcoolice, diferite imobile și suprafețe de teren intravilan, toate în valoare de aproximativ 250 miliarde ROL.

Situațiile expuse cu privire la săvârșirea de către grupul infracțional organizat de fapte de violență, sustragere de la plata obligațiilor către bugetul de stat, rambursări de TVA și restituiri de accize necuvenite, transferuri de sume de bani efectuate între firmele controlate de inculpatul C.I., împrumuturile de bani ale societăților de către inculpatul C.I., permutările administratorilor la firmele lui C.I., scoaterea ilegală din țară a unor sume foarte mari de bani (valută), sunt dovedite prin:

- rechizitoriile și dosarele penale aflate în lucru prin care inculpații C.I., T.R., K.J. și C.D.A. au fost trimiși în judecată sau sunt cercetați penal;

- actele de control (proces-verbal de control, rapoarte, raport de audit și note unilaterale de constatare) ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională de Control;

- documentele societăților ce compuneau Holdingul N.;

- declarațiile inculpatului C.D.A.;

- declarațiile martorilor: D.S., S.L., C.A., L.D.P.A., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.I., L.G., F.E.J., N.E.M., C.E.A., D.A. și M.C.

Inculpații C.A.D., K.G., T.R. și K.J. au făcut parte din categoria persoanelor apropiate inculpatului C.I. și totodată membri ai grupului infracțional organizat inițiat de acesta din urmă.

Inculpatul K.G. a îndeplinit, în principal, funcția de director economic al lanțului de firme ce compuneau Holdingul N., patronat de inculpatul C.I. și acoperea ilegalitățile comise în cadrul acestor societăți prin întocmirea ulterioară a documentelor contabile.

Inculpatul K.G. era desemnat (împuternicit) să acorde asistență de specialitate pe timpul verificărilor efectuate de către diferite organe de control ale statului la societățile ce compuneau Holdingul N.

Relevant în implicarea inculpatului K.G. în activitatea grupului coordonat de inculpatul C.I. a fostși faptul că acesta apărea drept mandatar (împuternicit) atât al societății T.I.T., cât și a asociatului unic al SC H.C. SRL, cetățeanul maghiar H.T. (societatea H.C. a făcut parte din grupul de societăți coordonate de inculpatul C.I. și care a fost vândută cetățeanului maghiar menționat) societăți ce aveau strânse legături economice cu Holdingul N.

De asemenea, inculpații C.I., T.R. și K.J. au refuzat să dea declarații cu privire la învinuirile ce li s-au adus.

Inculpatul C.A.D. a declarat că din anul 1998, din ordinul inculpatului C.I., au început să se înființeze mai multe societăți, pentru o parte din ele ocupându-se personal de întocmirea formalităților de înființare și la unele dintre acestea a fost numit administrator. Printre primele societăți înființate au fost H., F. și S.A. Una din primele două societăți se ocupa de producerea alcoolului sanitar, iar ultima societate, respectiv S.A. era de fapt o farmacie. Inculpatul C.A.D. afirmă că la un moment dat una dintre farmaciste i-a spus că într-o noapte l-a văzut în farmacie pe L.A. și că acesta nu avea ce să caute în farmacie, iar ulterior a aflat că prin acea farmacie s-au vândut milioane de sticle de alcool sanitar, lucru care i s-a părut imposibil să se fi întâmplat în realitate.

De asemenea, inculpatul C.A.D. a precizat că întreaga activitate a societăților din cadrul Holdingului N. era controlată de inculpatul C.I., care dădea toate ordinele și de inculpatul K.G., care supraveghea contabilitatea firmelor.

Inculpatul C.D.A. a mai declarat că printre apropiații inculpatului C.I. se număra atât el, cât și inculpații K.G., T.R. și K.J. Aceștia în diferite zile erau invitați de inculpatul C.I. pentru a servi masa în sala din incinta societății N. și, în una din zile, inculpatul C.I. i-a spus inculpatului C.D.A. că dacă merită o să facă și el parte din familia N.

Tot inculpatul C.D.A. a afirmat că după anul 2001, în repetate rânduri, inculpatul C.I. i-a spus să meargă în Ungaria să se recreeze împreună cu mai mulți angajați ai Holdingului N., ocazie cu care a primit sume în valută cuprinse între 7-8.000 dolari S.U.A. pentru a le trece granița în Ungaria.

Inculpatul K.G. nu a putut fi audiat întrucât se sustrage urmăririi penale.

Din întregul material probator a rezultat că inculpații K.G., T.R., K.J. și C.A.D. erau persoane apropiate inculpatului C.I. care îl ascultau și executau întocmai ordinele acestuia încălcând legile din domeniile economico-financiare și fiscale, în scopul dobândirii de importante sume de bani prin neachitarea obligațiilor privind impozitul pe profit către bugetul de stat și prin rambursări nelegale de T.V.A. și accize.

Inculpatul C.I. a fost în mod de netăgăduit inițiatorul și conducătorul grupului infracțional organizat fiind consiliat pe probleme economico-financiare de inculpatul K.G. și, împreună cu ceilalți membri ai grupului, executau necondiționat toate ordinele inculpatului C.I.

În concluzie, inculpatul C.I. a fost cel care a inițiat grupul criminal organizat și i-a atras în componența acestuia pe inculpații K.G., T.R., K.I. și C.D.A.

Acest grup organizat a activat în perioada 1998-2004 și a avut ca scop săvârșirea unor infracțiuni grave: infracțiuni de violență, infracțiuni de corupție și infracțiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare și materiale.

Inculpatul C.I. a fost inițiatorul și totodată liderul, conducătorul de necontestat al grupului, ordinele acestuia fiind executate întocmai de membrii grupului care aveau roluri determinate în cadrul acestui grup (T.R. și K.J. - executau acțiunile de violență; C.D.A. și K.J. - desfășurau activități de eludare a bugetului de stat și K.G. - coordonator și consilier pe probleme economico-financiare).

Chiar dacă membrii grupului au negat că au făcut parte din grup, că au aderat la grupul criminal organizat, cel puțin aceștia l-au sprijinit efectiv prin activitățile desfășurate.

Inculpatul C.I. a reușit în ultimii ani, prin coruperea persoanelor care au condus sau lucrat în instituțiile statului (Poliție, Parchet, Garda Financiară), să constituie, dezvolte și să desfășoare activități specifice crimei organizate.

Prin „prieteniile” dezvoltate cu aceste persoane din instituțiile statului inculpatul C.I. a reușit într-o oarecare măsură să submineze eficiența acestor instituții.

În perioada 1998-2004 inculpatul C.I., împreună cu „persoanele sale de încredere” au comis nenumărate infracțiuni grave de violență și economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală) care au rămas nesancționate până în anul 2004.

Din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultat că persoanele care se adresau cu plângeri împotriva inculpatului C.I. erau sfătuite de persoanele îndreptățite să primească aceste plângeri să meargă la C.I. și să încerce să se înțeleagă cu acesta, iar C.I. era informat imediat.

S-a reținut că inculpatul C.I. împreună cu o parte dintre „oamenii săi de încredere” se află arestați preventiv și trimiși în judecată în mai multe cauze penale pentru faptele de violență comise în perioada arătată mai sus, deși, în o parte dintre aceste cauze, s-au dat inițial soluții de netrimitere în judecată (în 14 dosare penale au fost infirmate soluțiile, iar persoanele cercetate au fost trimise în judecată).

Această complicitate dintre C.I. și persoanele din cadrul instituțiilor statului au subminat neîncrederea cetățenilor în aceste instituții și au determinat temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele statului nu reacționează eficient.

Referitor la infracțiunile de corupție, asimilate corupției și în legătură directă cu infracțiunile de corupție săvârșite de inculpații G.Ș., F.M. și C.I., s-au reținut următoarele:

Fiind în permanență în conflict cu legea, organizațiile criminale se preocupă și de coruperea autorităților. Pentru crima organizată, corupția înseamnă o alternativă a constrângerii.

Printre domeniile de manifestare ale crimei organizate, corupția este citată ca fiind cel mai distructiv fenomen ce însoțește comiterea acestui gen de infracțiuni coruperea funcționarilor publici este, de cele mai multe ori, preferată modului legal și normal de desfășurare a afacerilor, în timp ce violența, atât de des întâlnită în trecut, este tot mai puțin folosită datorită faptului că atrage atenția opiniei publice și intervenția urgentă a organismelor coercitive ale statului.

Formele criminalității organizate nu se pot realiza fără coruperea (mituirea) unor funcționari care favorizează sau acoperă o serie de fapte ilegale.

Demersurile inculpatului C.I. vizând acapararea pieței de alcool locale, respectiv din municipiul Miercurea Ciuc, județul Harghita, au fost favorizate și prin coruperea mai multor persoane cu funcții de conducere în autoritățile locale ale statului (Garda Financiară, Parchet, Poliție, finanțele publice etc.). În derularea ilegalităților deja menționate, inculpatul C.I. a beneficiat de consiliere economico-financiară și de protecție, reușind să-i cointereseze material pe inculpații F.M. și G.Ș., foști șef, respectiv șef adjunct în cadrul Gărzii Financiare Harghita. Aceștia au primit bani, bunuri și alte foloase necuvenite pentru ca, profitând de funcțiile pe care le-au avut, să favorizeze firmele inculpatului C.I. prin neefectuarea de controale la firmele ce compuneau Holdingul N., prin prevenirea acestora cu privire la iminența unor controale financiare de către Garda Financiară Centrală și prin dispunerea de controale repetate la grupul de firme E.D., ce urmau să se soldeze cu retragerea licențelor de producție deținute de firmele componente ale acestui grup rival intereselor inculpatului C.I. și a-i determina pe administratorii acestora să se retragă de pe piața de băuturi alcoolice.

Inculpații F.M. și G.Ș. au deținut în perioada 1994-2004 funcțiile de comisar șef și, respectiv, comisar șef adjunct în cadrul Gărzii Financiare Harghita.

Relațiile existente între cei doi șefi ai Gărzii Financiare Harghita și omul de afaceri inculpatului C.I. erau de notorietate în municipiul Miercurea Ciuc, aceștia fiind văzuți destul de des, inculpatul G.Ș. chiar foarte des, la sediul firmei N. în biroul inculpatului C.I., stând de vorbă. Deși intrau în atribuțiile lor de conducere să dispună efectuarea unor controale de fond, în perioada 1998 - mai 2004, cei doi comisari șefi ai Gărzii Financiare Harghita, inculpații G.Ș. și F.M., nu au trimis niciun comisar în control de fond la firmele patronate de inculpatul C.I.

Această protecție a firmelor inculpatului C.I. de către inculpații G.Ș. și F.M. s-a extins și prin prevenirea acestuia privind iminența unor controale financiare la sediile firmelor lui de către Garda Financiară Centrală.

În acest sens menționăm că la data de 07 octombrie 2002 o comisie formată din mai mulți comisari ai Gărzii Financiare Centrale s-au deplasat în Miercurea Ciuc pentru a efectua un control la firma M. (societate care făcea parte din Holdingul N.) specializată în producerea și comercializarea băuturilor alcoolice (societate la care era angajată și F.D., soția inculpatului F.M.). Întrucât comisarilor nu li s-a permis accesul în incinta societății comerciale M., aceștia au apelat la conducerea Gărzii Financiare Harghita, inculpații F.M. și G.Ș., să-i ajute și, după lungi negocieri cu reprezentanții firmei, au convenit ca acțiunea de control să înceapă a doua zi de dimineață.

Amânarea controlului pentru a doua zi s-a realizat în vederea punerii la punct a documentelor contabile și a stocului de marfă ce făceau obiectul verificării.

Cu toate acestea, în urma verificărilor efectuate în data de 08 octombrie 2002, comisarii au constatat existența în depozitul societății a unei cantități de 391 litri alcool etilic rafinat la 96 grade pentru care nu au putut fi prezentate acte justificative care să ateste proveniența legală, drept urmare, administratorul SC M. SRL a fost amendat cu suma de 3 miliarde ROL.

De asemenea, s-a stabilit că în perioada 23-28 februarie 2003 la punctul de lucru al SC M. SRL, s-a derulat o acțiune de verificare în baza tematicii de control emisă de Comisia Centrală de Coordonare a Echipelor Mixte de Control pentru verificarea producătorilor de alcool și băuturi spirtoase. Inculpații F.M. și G.Ș. l-au prevenit, anterior controlului, pe inculpatul C.I., pentru ca acesta să poată pune la punct documentele și să rezolve neregulile care puteau fi identificate. De menționat ar fi că reprezentanții comisiei centrale de control au întâmpinat greutăți în verificarea documentelor, acestea fiindu-le puse la dispoziție după lungi discuții, organele de control fiind efectiv sfidate de reprezentanții firmei, atitudine pe care inculpatul C.I. o impunea angajaților săi în relațiile cu acestea.

În urma controlului a fost întocmită o notă de constatare, în care se menționa că în urma verificării obiectivelor prevăzute în tematică s-au stabilit că obligațiile de plată față de bugetul de stat sunt achitate în întregime cu excepția unei amenzi de 3 miliarde ROL, sumă care la data controlului nu era înregistrată în evidența contabilă, fiind contestată (amendă dată de comisarii Gărzii Financiare Centrale la data de 07 octombrie 2002). Nota de constatare, semnată și de reprezentantul agentului economic, inculpatul C.A.D. a îngreunat demersurile conducerii firmei de a obține reautorizarea acesteia.

Un alt exemplu ar fi acela că la data de 11 iunie 2003, echipei de control a Gărzii Financiare Centrale i s-a refuzat accesul în incinta SC M. SRL, sub pretextul că în acel moment nu se desfășurau activități de producție, iar conducerea societății nu era prezentă, control ce s-a efectuat pe data de 12 iunie 2003, doar într-o secție de producție.

Ambii inculpați (G.Ș. și F.M.) l-au consiliat pe inculpatul C.I. cu privire la legislația nou apărută în domeniul rambursărilor de TVA și accize, precum și orice legi noi din domeniul economico-financiar care permiteau eludări ale obligației de plată către bugetul de stat.

Relevante în acest sens sunt sfaturile pe care inculpatul G.Ș. le-a dat inculpatului C.I. cu privire la constituirea societății comerciale S.A. și a farmaciei pentru a beneficia de rambursări de TVA și accize, precum și contestarea în instanță a procesului verbal întocmit de comisarii Gărzii Financiare Centrale, cu ocazia controlului din data de 08 octombrie 2002, prin care s-a aplicat o amendă de 3 miliarde ROL, pe motiv că acea cantitate de alcool (391 litri) se afla în instalațiile de producție și nu putea fi evacuată. Mai mult decât atât, inculpatul G.Ș. l-a sfătuit pe inculpatul C.I. pentru a nu mai figura cu amenda de 3 miliarde ROL neachitată, să solicite un nou control organelor financiare care să evidențieze că firma SC M. SRL nu are obligații fiscale.

Pe lângă această protecție constând în neefectuarea controalelor, prevenirea privind inițierea unor controale de către Garda Financiară Centrală și consilierea pe probleme de legislație economico-financiară, această protecție s-a mai concretizat și în încercarea de a scoate de pe piața din municipiul Miercurea Ciuc a firmelor concurente inculpatului C.I., respectiv a societăților comerciale E.D. și societățile care distribuiau produsele din alcool ale societății E.D., prin dispunerea de controale repetate la aceste firme cu intenția clară de a le închide.

Prin exercitarea defectuoasă și abuzivă a atribuțiilor de serviciu, și anume prin toate activitățile nelegale deja menționate (consilierea inculpatului C.I. cu privire la legislația din domeniul economico-financiar, neefectuarea de controale la firmele inculpatului C.I. și prevenirea acestuia referitor la declanșarea unor controale la firmele lui de către Garda Financiară Centrală) inculpații G.Ș. și F.M. au favorizat activitățile de evaziune fiscală derulate de firmele ce compuneau Holdingul N., în special cele din domeniul producerii și comercializării alcoolului.

Pentru serviciile aduse inculpatului C.I., inculpații G.Ș. și F.M. au fost „recompensați” de către inculpatul C.I. cu bani, bunuri și alte foloase necuvenite.

Astfel, lunar inculpații G.Ș. și F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, semnând de primire în fața martorului M.T. (în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000) un „stat de plată”, un tabel (ce avea ca rubrici: numele și prenumele, consilier, suma de bani și semnătura de primire) în care, alături de cei doi inculpați, figurau și alți funcționari publici.

În vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ș. suma de 30.000 euro de față cu martorul L.D.P.A.

Din ordinul inculpatului C.I., în toamna anului 2002, martorul P.A. (angajat în acea perioadă la firma N.) i-a întocmit inculpatului G.Ș. 4 proiecte de case de vacanță, valoarea acestor proiecte fiind în jur de 60 milioane ROL. De asemenea, tot din dispoziția inculpatului C.I., la începutul anului 2003, martorul P.A. declară că a mai întocmit un proiect de casă pentru inculpatul G.Ș., proiect după care acesta și-a construit o vilă în zona Szecsen - Miercurea Ciuc, proiect ce a costat în jur de 10 milioane ROL și că a executat, împreună cu oamenii și utilajele de la societățile H.A. și R., lucrări de fundație la vila lui G.Ș. din Szecsen, ce au costat în jur de 30 milioane ROL.

Inculpatul F.M. a primit de la inculpatul C.I. un snowmobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă) pe care apoi, în iarna anului 2001-2002, l-a dat martorului B.J. în schimbul a 20 de oi și 3 miei.

Tot inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. și o dubiță marca M.B. pe care a condus-o atât el, cât și fiul său, fiind văzut la volanul acestei mașini de mai mulți colegi de serviciu.

Atât inculpatul G.Ș., cât și inculpatul F.M. au primit în vara anului 2003 porci de la inculpatul C.I., pentru care au semnat de primire într-un tabel în fața martorului S.L.

Periodic inculpații G.Ș. și F.M. veneau la sediul societății N. și luau de la magazia „de protocol” băuturi fine (țigări și cafea).

În ceea ce privește transferul proprietății a mai multor autoturisme (marca F. și B.) și terenuri care inițial au aparținut inculpatului C.I. și ulterior au intrat în posesia inculpatului G.Ș., facem următoarele precizări:

Relația dintre inculpatul C.I. și inculpatul G.Ș. se evidențiază încă din anul 1996 când acesta din urmă intră în posesia unui autoturism marca F, folosit anterior de ex-soția inculpatului C.I. și anume C.G.

Martorul C.C. a declarat că a lucrat la societatea lui C.I., SC N.I. SA, în cursul anului 1994 sau 1995, în calitate de șofer, deși în contractul de muncă era trecut ca paznic. Martorul afirmă că între C.I. și G.Ș. existau relații de prietenie. Într-una din zile, C.I. i-a spus martorului că trebuie să meargă în Ungaria la service-ul mărcii F. pentru a repara (a schimba anumite piese) autoturismul marca F. și că îl va însoți G.Ș. Cât timp a durat revizia generală, G.Ș. a stat tot timpul în service, supraveghind reparațiile auto. Nu-și mai amintește exact cât a costat revizia generală, dar crede că a costat între 50.000 și 80.000 forinți. Martorul a plătit costul reparației din banii pe care îi dăduse C.I. la plecare. Tot din banii dați de C.I., martorul declară că a plătit toate cheltuielile efectuate de el și G.Ș. pe parcursul călătoriei, inclusiv mesele.

După terminarea reparațiilor, martorul C.C. și G.Ș. au înnoptat la vila lui C.I. din Godolo (Ungaria).

Revenind în țară cu autoturismul marca F., martorul a spus că la circa o săptămână, l-a văzut pe G.Ș. conducând acest autoturism, iar în prezent autoturismul marca F. se află la fratele lui G.Ș.

Martorul C.C. a mai declarat că a auzit vorbindu-se că G.Ș. ar fi omul lui C.I. și că ar fi primit cadou de la acesta pe lângă autoturismul marca F. și două autoturisme marca B.

De asemenea, martorul a spus că a plecat de la firma lui C.I. deoarece s-a certat cu acesta pe motivul că C.I. dorea să ajungă prin intermediul lui la tatăl său care era procuror - șeful secției criminalistice din Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

În perioada anilor 2002-2003, atât inculpatul G.Ș., cât și soția sa G.D.M., au fost văzuți pe străzile din municipiul Miercurea Ciuc conducând un autoturism marca B. de culoare verde. Acest autoturism, în perioada respectivă, aparținea Holdingului N. În data de 23 octombrie 2001 autoturismul în cauză a fost vândut de către inculpatul C.I. soției inculpatului G.Ș.

În data de 10 martie 2000 prin Vama Borș a fost introdus în România, autoturismul marca B., destinatar figurând G.I.

Autoturismul a fost cumpărat prin sistem leasing de la societatea de leasing C.C. LLC cu sediul în Marea Britanie.

Împuternicit pentru efectuarea importului și efectuarea formalităților vamale la Vama Borș a fost K.G., consilier al inculpatului C.I. și „eminența cenușie” a Holdingului N., după cum afirmă unii dintre martori.

SC A.N. SRL ai cărui asociați sunt G.D.M. și G.I., respectiv soția și fratele lui G.Ș., în data de 04 august 2003 introduce în țară un autoturism, marca B., achiziționat în sistem leasing tot de la societatea C.C. LLC.

Împuternicit pentru a aduce autoturismul din Ungaria este același consilier al inculpatului C.I., și anume K.G.

De menționat faptul că majoritatea autoturismelor cumpărate în sistem leasing de inculpatul C.I. pentru sine sau pentru Holdingul N., precum și o parte din cele achiziționate de SC A.N. SRL au fost aduse din Ungaria, prin intermediul firmei de leasing C.C. LLC cu sediul social în Marea Britanie.

Prin adresa din data de 30 noiembrie 2004, Ministerul Administrației și Internelor - Punctul Național Focal a comunicat răspunsul primit de la ofițerul de legătură al Marii Britanii la București care a informat că „nu există nici o companie cu denumirea C.C. LLC înregistrată în Marea Britanie”.

În data de 12 iulie 2001 inculpatul C.I., a cumpărat de la D.C. două terenuri intravilane (fâneață) în suprafață totală de 54.000 m.p.

La data de 27 martie 2002, inculpatul C.I. a parcelat terenul intravilan în suprafață de 43.606 m.p. în cinci noi corpuri funciare:

- Corpul funciar nr. I - teren intravilan în suprafață de 14.376 m.p.;

- Corpul funciar nr. II - teren intravilan în suprafață de 10.000 m.p.;

- Corpul funciar nr. III - teren intravilan în suprafață de 10.000 m.p.;

- Corpul funciar nr. IV - teren intravilan în suprafață de 7.397 m.p.;

- Corpul funciar nr. V - teren intravilan în suprafață de 1.833 m.p.

În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat în data de 27 martie 2002, terenul în suprafață de 10.394 m.p. a fost intabulat cu titlu de cumpărare în favoarea fiului inculpatului F.M. și anume F.D.Ș., în vârstă de 19 ani, la data tranzacției, cu suma de 4.100 dolari S.U.A. Valoarea reală a terenului la data și în zona respectivă era de 10.000 - 15.000 dolari S.U.A., așa cum rezultă din adresa din 02 decembrie 2004 a Companiei Imobiliare Europa din Miercurea Ciuc.

Tot în 27 martie 2002 prin contractul de vânzare-cumpărare, inculpatul C.I. a vândut familiei inculpatul G.Ș. și G.D.M., dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 10.000 m.p. și tot cu suma de 4.100 dolari S.U.A., teren care avea la data și în zona respectivă, valoarea de circulație estimată între 10.000 - 15.000 dolari S.U.A.

Ulterior, în data de 25 mai 2004, familia G.Ș. și D.M., a vândut dreptul de proprietate asupra terenului, cumpărător fiind M.V.

Dreptul de proprietate asupra parcelelor a fost vândut de către inculpatul C.I. în 02 octombrie 2003 și 08 decembrie 2003 lui M.V. și concubinei acestuia R.R.

La data de 27 ianuarie 2004, M.V. și R.R. revând dreptul de proprietate asupra parcelelor de 14.376 m.p., 7.397 m.p. și 1.833 m.p. inculpatului C.I.

Au existat legături și între rudele familiei inculpatului G.Ș. cu inculpatul C.I. sau societăți comerciale în care acesta este asociat. Astfel, în data de 02 februarie 2000, prin contract de vânzare-cumpărare, SC S.O. SRL, reprezentată prin G.I. (fratele inculpatului G.Ș.), a vândut dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în Miercurea Ciuc, format din teren de 160 m.p. pe care se află un spațiu comercial, către SC S. SRL, reprezentată prin administrator T.R.

Tot în acest context, prin autentificarea din 30 mai 2000, inculpatul C.I. și C.G. a transmis dreptul de folosință asupra unui teren în suprafață totală de 3.800 m.p. în favoarea SC S.O. SRL, reprezentată de G.I. în vederea construirii de către această societate a unei stații de benzină.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților s-au probat cu:

- sesizarea Parchetului Național Anticorupție înregistrată în 16 mai 2003;

- referat cu propunere de declinare a competenței;

- proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare;

- declarație martor P.T.M.;

- declarație martor M.M.N.;

- declarație inculpat F.M.;

- declarație inculpat G.Ș.;

- proces-verbal de confruntare între martora P.T.M. și inculpatul F.M.;

- declarație martor P.T.M.;

- declarație martor B.K.;

- declarație martor M.N.;

- declarație martor M.I.;

- declarație martor M.M.N.;

- declarație martor S.L.;

- declarație martor N.A.;

- declarație martor M.I.;

- declarație martor S.L.;

- proces-verbal din 11 mai 2004 al scms. G.M.A.;

- declarație martor S.L.;

- declarație martor M.T.;

- declarație martor C.C.;

- declarație martor C.A.;

- declarație martor L.G.;

- declarație martor E.I.;

- declarație martor A.I.;

- declarație martor D.A.;

- declarație martor P.A.;

- declarație martor M.D.;

- declarație martor V.C.;

- declarație martor S.M.;

- declarație martor P.T.;

- declarație martor I.L.;

- declarație martor S.V.C.;

- declarație martor C.I.;

- declarație martor M.A.U.;

- declarație martor P.G.;

- declarație martor M.A.;

- procese-verbale de constatare a contravențiilor emise de Secția Financiară Harghita;

- declarație martor T.G.;

- declarație martor G.I.;

- declarație martor K.Z.;

- declarație martor D.T.;

- declarație martor T.L.I.;

- declarație martor B.J.;

- declarație martor B.V.;

- declarație martor K.T.;

- declarație martor S.P.;

- declarație martor S.Z.;

- declarație martor P.G.M.;

- declarație martor L.G.;

- declarație martor L.D.P.A.;

- declarație inculpat F.M.;

- declarație inculpat G.Ș.;

- rechizitoriu nr. 36/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 55/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 57/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 47/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 34/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 65/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 33/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 50/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 39/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 71/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 53/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 37/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 38/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 52/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- rechizitoriu nr. 29/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș;

- declarație inculpat F.M.;

- declarație inculpat C.D.A.;

- declarație martor S.L.;

- declarație martor D.S.;

- notă de constatare din data de 05 octombrie 2001 a Gărzii Financiare - Secția Harghita;

- declarație martor P.A.;

- declarație martor S.G.;

- declarație martor C.A.;

- declarație martor B.M.;

- declarație martor S.I.;

- declarație martor L.D.P.A.;

- declarație martor Z.F.;

- declarație martor S.M.E.;

- declarație martor P.G.;

- declarație martor N.P.;

- declarație martor H.M.G.;

- declarație martor S.M.;

- declarație martor V.J.;

- declarație martor V.A.M.;

- declarație martor B.V.;

- declarație martor M.I.;

- declarație martor O.D.;

- declarație martor I.N.C.;

- declarație martor T.V.;

- declarație martor N.D.;

- declarație martor P.S.;

- declarație martor R.T.;

- declarație martor I.D.;

- declarație martor D.G.A.;

- declarație martor M.M.S.;

- declarație martor M.C.;

- declarație martor C.R.M.;

- declarație martor S.G.;

- declarație martor S.V.C.;

- declarație martor T.L.I.;

- declarație martor D.N.;

- declarație martor I.L.;

- declarație martor M.C.;

- declarație martor M.C.I.;

- declarație martor P.S.;

- declarație martor B.J.;

- declarație martor S.G.;

- declarație martor L.A.;

- declarație martor O.A.;

- declarație martor Z.F.;

- declarație martor M.T.;

- declarație martor L.G.;

- declarație martor L.D.P.A.;

- declarație martor T.L.I.;

- declarație martor S.V.C.;

- declarație martor C.R.M.;

- declarație martor M.P.;

- proces-verbal din 07 martie 2003 încheiat la SC D.F. SA;

- hotărâre din 07 martie 2003 SC D.F. SA;

- adresă a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanelor Harghita cu anexe;

- notă de constatare efectuată de Garda Financiară la SC E.D. SA;

- declarație martor P.S.;

- declarație martor B.M.R.;

- declarație martor C.P.F.;

- declarație martor P.Ș.;

- declarație martor D.A.;

- declarație martor N.E.M.;

- declarație martor C.E.A.;

- declarație martor F.E.J.;

- proces-verbal din 29 septembrie 2004 al scms. M.D. cu anexe;

- declarație inculpat G.Ș.;

- declarație inculpat F.M.;

- declarație inculpat C.D.A.;

- declarație inculpat C.I.;

- contract de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 1993;

- extras de carte funciară;

- adresa din 23 iulie 2004 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră;

- declarație de avere G.Ș.;

- declarație de avere F.M.;

- contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit din 17 octombrie 1996;

- adresa cu anexe din 12 iulie 2004 a Serviciului Impozite și Taxe - Primăria Miercurea Ciuc;

- declarație vamală pentru autoturism marca M. pe numele F.M.;

- declarație vamală pentru autoturism teren marca B. destinatar SC A. SRL;

- declarație vamală autoturism marca F. destinatar SC A. SRL;

- contract de leasing din 15 februarie 2000;

- autorizație de admitere temporară din 29 martie 2000;

- declarație vamală autoturism marca B. destinatar SC A. SRL;

- notă de constatare din 11 octombrie 2002 a Gărzii Financiare Centrale;

- proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 11 octombrie 2002;

- notă de constatare din 21 februarie 2003 a Direcției Control Fiscal;

- documentație SC H. SRL Miercurea Ciuc;

- documentație SC P.H. SA;

- documentație SC I.S.C. SA;

- documente de control întocmite de Garda Financiară Harghita la societățile comerciale: V.B.H. SA, A.P. SRL, E.D. SA, M.Z. SRL, C. SRL, A.P.C. SA, F. SA și S.B. SA;

- documente de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Harghita în legătură cu societățile comerciale: L.M.M. SA, D. SA, M.Ț. SA, M.P. SA, H.C. SRL, C.X. SA, P.N. SA, C.I. SRL, R.S. SRL, H. SRL, A. SRL, M.V. SRL, N. SRL, V.B.H. SA, C. SRL, E.C. SA, U.P. SRL, A.E. SRL, B.Z. SRL, H.B. SRL, D.C.I.E. SRL, M.P.C. SRL, F. SRL, T.T. SRL, L.L. SRL, P.H. SA, F. SA, K. SRL, M.P. SA și M.D. SRL;

- raport cu rezultatele controalelor Gărzii Financiare Centrale la unele societăți comerciale din județul Harghita;

- note explicative de la conducerea Gărzii Financiare Harghita și alte documente justificative;

- raport al Autorității Naționale de Control cuprinzând rezultatele controlului efectuat la Garda Financiară Harghita și alte documente cuprinzând verificările efectuate de Garda Financiară Centrală;

- verificări efectuate în perioada 27 aprilie 2004 - 29 aprilie 2004 la SC A. SRL și SC M.D. SRL;

- verificări efectuate în perioada 23 - 27 iunie 2003 de către Autoritatea Națională de Control - Comisariatul General la Garda Financiară - Secția Harghita ca urmare a sesizărilor făcute împotriva conducerii acesteia;

- proces-verbal din 02 iulie 2004 încheiat de A.N.A.F. - Direcția Controlului Fiscal Covasna și Direcția Controlului Fiscal Harghita la SC R. SRL Miercurea Ciuc și anexe;

- notă de constatare unilaterală din 30 aprilie 2004 la SC S.C. SRL și anexe;

- notă de constatare unilaterală din 30 aprilie 2004 la SC F. SRL;

- proces-verbal din 02 iulie 2004 încheiat de Direcția Control Fiscal Harghita în legătură cu tranzacțiile dintre SC N.I. SA și SC B. SRL;

- notă de constatare unilaterală din 30 aprilie 2004 la SC H. SRL cu anexe;

- proces-verbal din 30 iunie 2004 privind verificarea SC H.A. SA;

- date despre SC H.A.B. SA și SC H.A. SA de la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Harghita;

- proces-verbal din 28 iunie 2004 încheiat de Direcția Controlului Fiscal Harghita la SC A.H. SRL cu anexe;

- contract de închiriere între SC C.X. SA și SC H.C. SRL;

- date despre SC H.C. SRL de la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Harghita;

- proces-verbal din 23 mai 2004 al cms. C.I.E.;

- proces-verbal din 23 iunie 2004 încheiat de Direcția Controlului Fiscal Miercurea Ciuc la SC W.N. SRL;

- adresa din 29 iunie 2004 a Direcției Controlului Fiscal Harghita către I.P.J. Harghita referitoare la inspecția fiscală generală a SC N.I. SA;

- proces-verbal din 28 iunie 2004 al Direcției Control Fiscal Harghita în legătură cu inspecția fiscală generală la SC N.I. SA;

- nota din 26 mai 2004 a Direcției Control Fiscal Harghita la SC H.C. SRL;

- proces-verbal din 15 iunie 2004 al Direcției Control Fiscal Harghita la SC P.N. SRL;

- proces-verbal din 15 iunie 2004 al Direcției Control Fiscal Harghita la SC C.T. SRL;

- notă unilaterală din 22 iunie 2004 a Direcției Control Fiscal Harghita la SC N.I. SA;

- proces-verbal din 05 iulie 2004 al Direcției Control Fiscal Harghita la SC M.V. SRL;

- proces-verbal din 30 iunie 2004 al A.N.A.F. la SC H.A.B. SA;

- proces-verbal din 30 iunie 2004 al A.N.A.F. la SC H.A. SA;

- proces-verbal din 02 iulie 2004 al A.N.A.F. la SC H.A.M. SA;

- proces-verbal din 01 iulie 2004 al A.N.A.F. la SC H. SA;

- documente referitoare la activitatea de import desfășurată în perioada 1999-2004 de către SC N.I. SRL prin Biroul Vamal Miercurea Ciuc;

- documente referitoare la activitatea de import desfășurată în perioada 1999-2004 de către SC N.I. SRL prin Biroul Vamal Miercurea Ciuc;

- documente referitoare la activitatea de import desfășurată în perioada 1999-2004 de către SC N.I. SRL prin Biroul Vamal Miercurea Ciuc;

- declarație vamală cu anexe din 28 decembrie 2001 prin care SC N.I. SA a importat două autopropulsate pentru zăpadă (sanie) din Austria;

- documente referitoare la activitatea de import desfășurată în perioada 1999-2004 de către SC N.I. SRL prin Biroul Vamal Miercurea Ciuc;

- raport al Gărzii Financiare Centrale din iulie 2003 în legătură cu verificarea sesizărilor referitoare la protecția unor firme din județul Harghita asigurată de conducerea Gărzii Financiare - Secția Harghita;

- adresa din 08 septembrie 2004 a Gărzii Financiare - Comisariatul General, cu anexe, în legătură cu acte de control încheiate în anii 2002-2003 la SC H. SA, SC M.V. SRL, SC N.I. SRL, SC H.A. SA și SC H.A.B. SA;

- adresa din 28 septembrie 2004 a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanelor Harghita (cu anexe) referitoare la înmatricularea unui număr de 17 autovehicule de către SC N.I. SA;

- declarație inculpat G.Ș.;

- declarație inculpat F.M.;

- declarație inculpat K.J.;

- declarație inculpat C.D.A.;

- declarație martor B.J.;

- proces-verbal din 27 octombrie 2004 prin care martorul B.J. a depus o planșe foto cu fotografii ale snowmobilului;

- declarația vamală din 28 decembrie 2001 referitoare la importul a două autopropulsate pentru zăpadă (sanie);

- declarație martor S.L.;

- declarație martor M.T.;

- declarație martor P.A.;

- declarație martor L.D.P.A.;

- declarație martor M.C.;

- declarație martor C.E.A.;

- declarație martor C.A.;

- declarație martor L.G.;

- declarație martor U.C.;

- declarație martor A.J.;

- declarație martor B.D.B.;

- declarație martor G.Ș.;

- declarație martor N.C.V.;

- declarație martor S.I.;

- declarație martor P.S.I.;

- declarație martor P.G.M.;

- declarație martor C.T.;

- declarație martor C.C.;

- proces-verbal din data de 28 octombrie 2004 încheiat de ofițeri de poliție judiciară ai P.N.A. cu ocazia identificării vehiculului tip snow-mobil;

- declarație de consimțământ a martorului B.J.;

- planșe foto reprezentând snow-mobilul identificat la martorul B.J.;

- planșe foto cu proprietățile inculpatului C.I.;

- planșe foto cu proprietățile inculpatului F.M.;

- planșe foto cu proprietățile inculpatului G.Ș.;

- declarație martor B.T.;

- declarație martor G.Ș.;

- declarație martor C.I.;

- declarație martor M.N.J.;

- declarație martor T.L.I.;

- declarație martor S.V.C.;

- declarație martor I.L.;

- declarație martor P.G.;

- declarație martor T.M.M.;

- declarație martor B.V.;

- declarație martor M.E.;

- declarație martor M.V.;

- declarație martor H.M.G.;

- contract de vânzare-cumpărare a unui teren intravilan în suprafață de 10.000 m.p. între C.I. și G.Ș.;

- contract de vânzare-cumpărare a unui teren intravilan în suprafață de 10.000 m.p. între G.Ș. și M.V.;

- contract de vânzare-cumpărare a unui teren intravilan în suprafață de 10.000 m.p. între C.I. și M.V.;

- contract de vânzare-cumpărare a trei terenuri intravilane în suprafață de 14.376 m.p., 7.397 m.p., respectiv 1.833 m.p., între C.I. și M.V.;

- contract de vânzare-cumpărare a trei terenuri intravilane în suprafață de 14.376 m.p., 7.397 m.p., respectiv 1.833 m.p., între M.V. și C.I.;

- carte funciară;

- act de parcelare a unui teren în cinci corpuri funciare de către C.I.;

- contract de vânzare-cumpărare teren intravilan în suprafață de 10.394 m.p. între C.I. și F.D.Ș.;

- contract de vânzare-cumpărare apartament situat în Miercurea Ciuc între S.M.A. și F.M.;

- contracte de vânzare-cumpărare terenuri și imobile între inculpatul C.I., inculpatul G.Ș. și inculpatul F.M., pe de o parte, și alte persoane fizice și juridice, pe de altă parte;

- contract vânzare-cumpărare apartament situat în Miercurea Ciuc între C.D.A. și C.I.;

- contract de vânzare-cumpărare a unui apartament situat în Miercurea Ciuc între C.I. și C.D.A.;

- contracte de vânzare-cumpărare de terenuri și imobile între C.I. și diferite persoane;

- adresă cu anexe a Serviciului de Evidență Informatizată a Populației Harghita;

- contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca F. între C.G. și G.Ș.;

- documente import autoturisme de către SC A. SRL;

- acte construire casă de locuit în Miercurea-Ciuc, de către F.M.;

- contracte de leasing pentru autoturisme între societatea de leasing C.C. LLC și SC A. SRL;

- documente de la Biroul Vamal Miercurea Ciuc, R. Miercurea Ciuc și R. Borș în legătură cu importuri auto ale SC A. SRL;

- documente referitoare la plățile valutare efectuate de SC A. SRL către firmele C.C.O. LLC și C.C. LLC în perioada 1998-2004;

- adresa cu răspunsul ofițerului de legătură al Marii Britanii la București în legătură cu datele de identificare ale societății comerciale C.C. LLC. cu sediul în Londra;

- declarație martor K.S.;

- memoriu de specialitate arhitectură al SC E.S. SRL întocmit de K.S.;

- declarație martor T.C.;

- declarație martor A.Z.;

- declarație martor I.I.;

- declarație martor G.D.M.;

- declarație martor Ș.G.;

- declarație martor B.V.;

- declarație martor B.M.E.;

- declarație martor G.A.;

- declarație martor B.T.;

- declarație martor K.A.;

- declarație martor G.E.A.;

- declarație martor V.L.;

- declarație martor P.E.;

- declarație martor S.A.;

- declarație martor E.Z.;

- declarație martor P.B.;

- declarație martor M.S.;

- declarație martor F.D.Ș.;

- proces-verbal din 22 noiembrie 2004;

- declarație martor G.I.;

- fișa postului pe numele G.Ș.;

- fișa postului pe numele F.M.;

- declarație martor D.S.;

- situații referitoare la dosare sau lucrări penale ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș privind pe inculpatul T.R., C.I., C.D.A. și K.J.;

- declarație inculpat C.I.;

- declarație inculpat K.J.;

- declarație martor S.A.;

- declarație martor P.A.;

- declarație martor M.T.;

- declarație martor K.J.G.;

- declarație martor S.L.;

- extras din expertiza întocmită de Societatea Generală a Experților Tehnici din România - Filiala Mureș pentru terenuri și construcții în vigoare la autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare și succesiuni;

- raport al A.N.A.F. - Direcția de Audit Public Intern;

- documente ale Oficiului Național al Registrului Comerțului în legătură cu identificarea societăților M.V. SRL, H.P.C. SRL, G.S.C. SRL, S.G. SA, P. SRL, C.V. SRL, P.P. SRL, S.E. SRL Botoșani - filiala Tecuci SRL, T.M.P. SRL;

- proces-verbal din 05 iulie 2004 al A.N.A.F. în legătură cu inspecția fiscală la SC M.V. SRL;

- decizii ale Administrației Finanțelor Publice Miercurea Ciuc pentru instituirea de popriri asigurătorii;

- declarație inculpat C.I.;

- declarație inculpat K.J.;

- declarație inculpat T.R.;

- declarație inculpat C.D.A.;

- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală;

- mandate de arestare preventivă emise de Tribunalul București;

- adrese ale Tribunalului București prin care s-a comunicat prelungirea duratei măsurii arestării preventive;

- fișa de evidență a inculpatului K.G.;

- articole de ziar;

- notă de constatare încheiată de Garda Financiară Centrală la data de 11 octombrie 2002;

- contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile;

- adresă a Companiei Imobiliare E.;

- adresă a Biroului Notarial Public C.A.;

- date O.R.C. despre societățile: F.I. SRL, N.I. SA, N.G. LTD, B.P. SRL;

- act adițional la actul constitutiv al SC H.C. SRL;

- act adițional și contract de cesiune la statutul SC M.V. SRL;

- act adițional la actul constitutiv al SC N.I. SA;

- raport întocmit de Garda Financiară Centrală din iulie 2003;

- notă de constatare a Gărzii Financiare Centrale din 11 octombrie 2002;

- notă de constatare a Gărzii Financiare Centrale din 10 octombrie 2002;

- act adițional la actul constitutiv al SC R. SRL;

- act constitutiv al SC B. SRL;

- act adițional la statutul SC W.N. SRL;

- act adițional la actele constitutive ale SC A.H. SRL;

- hotărâre a Adunării generale extraordinare a acționarilor SC H.A.M. SA;

- contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile;

- acte adiționale la actul constitutiv al societăților comerciale M.V., F., R., H. SA, C.X. SA;

- contracte de vânzare-cumpărare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 2669/2004 din 23 decembrie 2004.

Ulterior, prin încheierea penală nr. 893 din 07 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Olt.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. 1200/2005 din 14 februarie 2005.

Prin încheierea nr. 6622 din 23 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Suceava.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 2599/P/2005 din 30 noiembrie 2005 (număr vechi), ulterior numărul nou de dosar devenind 44/86/2005.

Prin ordonanța din data de 15 septembrie 2004, Parchetul Național Anticoruptie a dispus față de inculpatul G.Ș. măsura reținerii pe timp de 24 ore, de la data de 15 septembrie 2004 (ora 15.30) până la data de 16 septembrie 2004, iar prin încheierea din data de 16 septembrie 2004 a Tribunalului București s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 16 septembrie 2004, până la data de 14 octombrie 2004.

Prin ordonanța din data de 30 septembrie 2004 Parchetul Național Anticoruptie a dispus față de inculpatul F.M. măsura reținerii pe timp de 24 de ore, de la data de 30 septembrie 2004 (ora 15.30) până la data de 01 octombrie 2004, iar prin încheierea din data de 01 octombrie 2004 a Tribunalului București s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 01 octombrie 2004, până la data de 29 octombrie 2004.

Prin ordonanța din data de 30 septembrie 2004 Parchetul Național Anticoruptie a dispus față de inculpatul C.D.A. măsura reținerii pe timp de 24 de ore, de la data de 30 septembrie 2004 (ora 21.20) până la data de 01 octombrie 2004, iar prin încheierea din data de 01 octombrie 2004 a Tribunalului București s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.D.A. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 01 octombrie 2004, până la data de 29 octombrie 2004 inclusiv.

La data de 06 decembrie 2004 Parchetul Național Anticoruptie a dispus reținerea, pe o durată de 24 ore, a învinuiților C.I., T.R. și K.J., iar prin încheierea din 07 decembrie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 6792/2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților C.I., K.J. și T.R. pe timp de 29 de zile, cu începere de la 07 decembrie 2004 și până la data de 04 ianuarie 2006, inclusiv.

Ulterior, măsura arestării preventive luată față de inculpații sus-menționați a fost prelungită și apoi menținută de către instanțele de judecată, iar prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006, s-a revocat măsura arestării preventive a inculpaților C.I., G.Ș., F.M., T.R., K.J. și C.D.A. și s-a înlocuit cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați la Tribunalul Olt inculpații C.I., G.Ș., F.M., K.J., C.D.A., T.R. și martorii S.E.D., S.A., H.Z., S.C., B.J., B.K., B.M., B.I.V., B.T., C.A., B.V., C.P.F., B.M.E., B.U.V., B.M.R., L.G., C.I., S.V.C., C.C., B.T., B.D.B., L.D.A., S.L., P.A., M.T., C.R.M., A.Z. După strămutare, la Tribunalul Suceava au fost audiați martorii C.A., D.A., S.C.I., D.N., D.T., E.I., K.T., D.S., D.A., G.A., G.E.A., H.M.G., I.L., I.I., K.S., K.J.G., A.J., G.D.M., M.D., M.A.U., L.G., M.M.N., M.N., M.I., M.C., M.D., F.E.J., C.E.A., D.G.A., M.M.S., M.N.J., M.S., M.C., G.I., C.E.A., K.S., M.A., M.E., N.P., O.A., P.M.M., N.A., I.N.C., O.D., M.P., I.D., P.Ș., N.E.M., P.S.I., P.G., K.A., E.Z., N.C.V., M.C.I., P.G.M., I.L., M.V., P.S., P.B., R.T., M.I., S.G., S.L., S.P., A.I., Ș.G., T.L.I., T.M.M., V.C., S.M., S.I.M., V.J., V.A.M., U.C., T.G., V.L., P.E., S.I.C., Z.F., M.L., H.A., C.C.G., C.F.C., M.S.G.

Prin sentința penală nr. 73 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 44/86/2005 (2599/P/2005), s-au dispus următoarele:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul C.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informații ce nu sunt destinate publicității, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul G.Ș.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul F.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.R. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul T.R.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.J. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul K.J.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 326/2006 față de inculpatul C.D.A.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.G. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și avocat A.M., iar prin decizia penală nr. 67 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, au fost admise apelurile declarate de avocat A.M. și Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava împotriva sentinței penale nr. 73 din data de 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 44/86/2005.

A fost desființată în parte sentința penală în sensul că s-a dispus înlăturarea din sentință a dispozițiilor de achitare pentru fiecare dintre inculpații G.Ș. și F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și dispozițiile de respingere a cererii formulate de avocat A.M. privind scutirea de la plata amenzii aplicate prin încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitați inculpații G.Ș. și F.M. pentru săvârșirea, de către fiecare, a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a dispus reducerea amenzii judiciare aplicate apelantei avocat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, iar prin decizia penală nr. 1645 din 05 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul, a fost casată decizia penală nr. 67 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava și sentința penală nr. 73 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare, la Tribunalul Suceava, constatând că inculpatul C.I. este arestat în altă cauză.

În motivarea deciziei s-a reținut că din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că anterior pronunțării sentinței ce a avut loc la 21 februarie 2008, prin adresa din 29 octombrie 2007 a I.P.J. Olt, în aplicarea dispozițiilor art. 260 alin. (2) C. pen., a fost comunicat faptul că martorul L.D.P.A. și-a retras mărturia mincinoasă făcută la cercetarea judecătorească la Tribunalul Olt, situație în care - în raport cu principialitatea juridică anterior expusă - instanța de fond era obligată să dispună reaudierea nemijlocită a acestui martor - în care sens a existat și solicitare expresă din partea procurorului de ședința - iar nu să se limiteze doar la constatarea nelegală din expunerea sentinței că „nu va mai putea ține seama de declarația acestuia dată în fața instanței de judecată urmând să o înlăture de la soluționarea cauzei”; măsura de ordin procedural sus menționata era cu atât mai mult necesară și utilă cauzei cu cât în cadrul deliberării - cu încălcarea prevederilor art. 301 alin. (1) și (2) C. proc. pen. - s-a luat măsura înlăturării ca probă în acuzare și a declarației martorului in cursul urmăririi penale cu motivarea că „nu a fost dată în prezența unui traducător autorizat - de limba maghiară existând astfel, suspiciuni cu privire la împrejurarea că martorul nu a înțeles întru-totul conținutul acelei declarații”.

În consecință s-a concluzionat că este incident cazul de casare reglementat de pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 5994/86/2009.

În rejudecare s-a dispus reaudierea martorilor L.D.P.A., C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. și G.E.A. În rejudecare, la termenul din data de 19 mai 2010 inculpații au învederat instanței că nu doresc să dea declarații noi în această fază procesuală, inculpatul C.I. solicitând instanței consemnare punctului său de vedere în cuprinsul unei declarații. S-a procedat la audierea martorilor L.D.P.A., C.A., B.V., iar în ceea ce privește martorii C.E.A., B.D.B. și G.E.A. la termenul din data de 19 ianuarie 2011 instanța a constatat că deși s-au emis nenumărate mandate de aducere organele însărcinate cu executare acestora au comunicat instanței imposibilitatea executării, motiv pentru care, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a pus în discuție imposibilitatea audierii acestora, urmând a fi avute în vedere declarațiile anterioare la soluționarea cauzei. Întrucât reprezentanta Ministerului Public și părțile au fost de acord, s-a procedat la judecarea cauzei.

Examinând actele și lucrările dosarului, cu ocazia rejudecării, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații C.I., T.R., K.J., K.G. și C.A.D., instanța de fond a constatat că în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul C.I. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat format din inculpații T.R., K.J., K.G. și C.A.D., grup care în perioada 1998 - aprilie 2004 a comis mai multe infracțiuni grave: de violență (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc), evaziune fiscală, spălarea banilor și corupție, înființând și folosind ca paravan mai multe societăți comerciale cunoscute sub denumirea de Holdingul N. prin care derula raporturi juridice comerciale fictive în domeniul băuturilor alcoolice în scopul obținerii de venituri ilicite (rambursări ilegale de TVA și accize, aprovizionări și vânzări fără forme legale de băuturi alcoolice), în sumă de aproximativ 300 miliarde ROL.

De asemenea, s-a reținut că acest grup organizat a activat în perioada 1998-2004 și a avut ca scop săvârșirea unor infracțiuni grave: infracțiuni de violență, infracțiuni de corupție și infracțiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare și materiale, precizându-se că în perioada 1998-2004, inculpatul C.I., împreună cu „persoanele de încredere” au comis nenumărate infracțiuni grave de violență și economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală), care au rămas nesancționate până în anul 2004.

Potrivit disp. art. 10 C. pen., legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare, iar potrivit disp. art. 11 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni. Prin urmare, răspunderea penală are loc doar în condițiile unei legi active, nici o persoană neputând fi trasă la răspundere penală pentru fapte care la data comiterii lor nu erau prevăzute de lege ca infracțiuni.

În consecință, în ceea ce privește infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu s-au putut reține în sarcina inculpaților C.I., T.R., K.J., K.G. și C.A.D., fapte comise anterior datei de 28 februarie 2003, când a intrat în vigoare Legea nr. 39/2003.

Prin urmare, inculpații sus-menționați ar fi putut fi autorii infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, doar dacă s-ar reține în sarcina lor fapte comise ulterior datei de 28 februarie 2003.

Deși în actul de sesizare a instanței s-a precizat că situațiile expuse cu privire la săvârșirea de către grupul infracțional organizat de fapte de violență, sustragere de la plata obligațiilor către bugetul de stat, rambursări de TVA și restituiri de accize necuvenite, transferuri de sume de bani efectuate între firmele controlate de inculpatul C.I., împrumuturile de bani ale societăților de către inculpatul C.I., permutările administratorilor la firmele lui C.I., scoaterea ilegală din țară a unor sume foarte mari de bani (valută), sunt dovedite prin rechizitoriile și dosarele penale aflate în lucru prin care inculpații C.I., T.R., K.J. și C.D.A. au fost trimiși în judecată sau sunt cercetați penal, actele de control (proces-verbal de control, rapoarte, raport de audit și note unilaterale de constatare) ale Autorității Naționale de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională de Control, documentele societăților ce compuneau Holdingul N., declarațiile inculpatului C.D.A. și declarațiile martorilor D.S., S.L., C.A., L.D.P.A., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.I., L.G., F.E.J., N.E.M., C.E.A., D.A. și M.C., instanța constată că a fost sesizată doar cu judecarea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu și cu judecarea infracțiunilor despre care s-a reținut că au fost săvârșite de către membrii grupului organizat, astfel încât mijloacele de probă sus-menționate nu au relevanță în cauză.

În ceea ce privește infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către inculpații C.I., T.R., K.J., K.G. și C.A.D. a acestei infracțiuni.

Astfel, potrivit disp. art. 2 lit. a) din Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Prin urmare, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, presupune existența unei anumite structuri a grupului, existența unui plan amănunțit cu determinarea rolului fiecăruia dintre membrii grupului în activitatea infracțională, precum și existența scopului de a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În consecință, latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cuprinde elemente specifice foarte clar conturate, ce țin de activitatea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup, în scopul de a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În practică s-a decis că latura obiectivă a infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acțiuni: inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

Prin acțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea grupului, intrând în această noțiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracțional.

Prin acțiunea de constituire se înțelege intrarea în grupul infracțional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durată în timp și realizarea unui scop infracțional comun. Aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, presupun existența unei asocieri între membrii grupului organizat.

Instanța de fond a constatat că în actul de sesizare a instanței s~a reținut faptul că grupul organizat a comis în perioada 1998 - aprilie 2004 mai multe infracțiuni grave: de violență (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc), evaziune fiscală, spălarea banilor și corupție, precum și faptul că acest grup organizat a avut ca scop săvârșirea unor infracțiuni grave: infracțiuni de violență, infracțiuni de corupție și infracțiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare și materiale, precizându-se că inculpatul C.I., împreună cu „persoanele de încredere” au comis nenumărate infracțiuni grave de violență și economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală), care au rămas nesancționate până în anul 2004.

Însă, în actul de sesizare a instanței nu s-a precizat încadrarea juridică a faptelor în scopul comiterii cărora s-ar fi constituit grupul organizat, reținându~se doar că inculpatul C.I. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat format din inculpații T.R., K.J., K.G. și C.A.D. grup care în perioada 1998 - aprilie 2004 a comis mai multe infracțiuni grave: de violență (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc), evaziune fiscală, spălarea banilor și corupție, grup care a activat în perioada 1998-2004 și a avut ca scop săvârșirea unor infracțiuni grave: infracțiuni de violență, infracțiuni de corupție și infracțiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare și materiale, precizându-se că în perioada 1998-2004 inculpatul C.I., împreună cu „persoanele de încredere” au comis nenumărate infracțiuni grave de violență și economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală), care au rămas nesancționate până în anul 2004. Ori, alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 prevede că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat. Prin urmare, se impunea ca în actul de sesizare a instanței să se precizeze atât denumirea infracțiunii celei mai grave care intră în scopul grupului infracțional organizat, cât și încadrarea juridică a tuturor faptelor în scopul comiterii cărora s-ar fi constituit grupul organizat.

Ori, instanța a constatat că în actul de sesizare a instanței, infracțiunile despre care s-a reținut că au reprezentat scopul constituirii grupului organizat, nu sunt descrise în mod suficient, pentru a se desprinde în ce anume constă, în concret, activitatea coordonată a acestui grup organizat.

Astfel, deși s-a reținut că inculpatul C.I. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat format din inculpații T.R., K.J., K.G. și C.A.D., grup care în perioada 1998 - aprilie 2004 a comis mai multe infracțiuni grave: de violență (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc), evaziune fiscală, spălarea banilor și corupție, grup care a activat în perioada 1998-2004 și a avut ca scop săvârșirea unor infracțiuni grave: infracțiuni de violență, infracțiuni de corupție și infracțiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare și materiale, precizându-se că în perioada 1998-2004 inculpatul C.I., împreună cu „persoanele de încredere” au comis nenumărate infracțiuni grave de violență și economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală), care au rămas nesancționate până în anul 2004, instanța constată că nu s-au precizat, în concret, următoarele: numele persoanelor care au calitatea de subiect pasiv al infracțiunilor sus-menționate, care anume acte au fost menite să determine și să pregătească constituirea grupului, modalitatea de intrare a fiecărui membru în grupul infracțional, precum și modul de derulare a activității acestuia în vederea realizării unui scop infracțional comun, respectiv existența unei anumite structuri a grupului, existența unui plan amănunțit cu determinarea rolului fiecăruia dintre membrii grupului pentru fiecare infracțiune în parte, precum și existența scopului de a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Este real că inculpații C.I., T.R. și K.J. au mai fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni, fără însă ca această împrejurare să aibă relevanță în cauză, atât timp cât instanța nu este învestită cu soluționarea infracțiunilor despre care se precizează în actul de sesizare a instanței că au fost comise de către membrii grupului organizat.

De altfel, împrejurarea că față de inculpații sus-menționați s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată în alte dosare sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni, nu conduce la concluzia vinovăției lor în ceea ce privește acele infracțiuni, decât la data pronunțării unor hotărâri definitive de condamnare. Tribunalul reține în continuare că din conținutul fișelor de cazier judiciar ale inculpaților, depuse la solicitarea instanței în rejudecarea fondului, doar inculpatul T.R. figurează cu condamnări definitive, ceilalți inculpați având doar mențiuni referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale.

Ori, unele dintre dosarele penale privind pe inculpații din prezenta cauză, despre care se face vorbire în actul de sesizare a instanței, nu au fost soluționate în mod definitiv, iar în alte dosare nu s-a dispus condamnarea acestor inculpați.

Prin urmare, împrejurarea că inculpații despre care s-a reținut că ar fi constituit grupul organizat au mai fost trimiși în judecată, nu a condus la concluzia vinovăției lor în ceea ce privește acele infracțiuni, decât la data pronunțării unor hotărâri penale definitive de condamnare și, de asemenea, nu a condus la concluzia vinovăției lor în ceea ce privește infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, atât timp cât în cauză nu s-a dovedit, pentru fiecare dintre infracțiunile în scopul comiterii cărora s-a constituit grupul organizat, existența unei anumite structuri a grupului, existența unui plan amănunțit cu determinarea rolului fiecăruia dintre membrii grupului pentru fiecare infracțiune în parte, precum și existența scopului de a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În consecință, referitor la infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța constată că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către inculpații C.I., T.R., K.J., K.G. și C.A.D., a acestei infracțiuni, neexistând probe certe din care să rezulte că ulterior datei de 28 februarie 2003, când a intrat în vigoare legea sus-menționată, acești inculpați ar fi constituit un grup infracțional organizat, ori au aderat sau sprijinit sub orice formă un astfel de grup, în cauză nefiind dovedită existența unei anumite structuri a grupului, existența unui plan amănunțit cu determinarea rolului fiecăruia dintre membrii grupului pentru fiecare infracțiune în parte, precum și existența scopului de a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Prin urmare, având în vedere faptul că din întregul material probator administrat în cauză nu se pot desprinde acțiuni specifice constituirii unui grup infracțional organizat, ori aderării sau sprijinirii sub orice formă a unui astfel de grup, instanța constată că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații conform disp. art. 66 alin. (1) C. proc. pen., prezumție care este susținută de principiul in dubio pro reo, potrivit căruia îndoiala profită inculpatului, astfel încât va reține că faptele nu există în materialitatea lor.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanța i-a achitat pe inculpații C.I., T.R., K.J., K.G. și C.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește infracțiunile de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.I., de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informații ce nu sunt destinate publicității, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.Ș. și de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.M., instanța constată următoarele:

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că prin exercitarea defectuoasă și abuzivă a atribuțiilor de serviciu și anume prin toate activitățile nelegale, respectiv consilierea inculpatului C.I. cu privire la legislația din domeniul economico-financiar, neefectuarea de controale la firmele inculpatului C.I. și prevenirea acestuia referitor la declanșarea unor controale la firmele lui de către Garda Financiară Centrală, inculpații G.Ș. și F.M. au favorizat activitățile de evaziune fiscală derulate de firmele ce compuneau Holdingul N., în special cele din domeniul producerii și comercializării alcoolului, iar pentru serviciile aduse inculpatului C.I., inculpații G.Ș. și F.M. au fost „recompensați” de către inculpatul C.I. cu bani, bunuri și alte foloase necuvenite.

Astfel, s-a reținut că lunar inculpații G.Ș. și F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, semnând de primire în fața martorului M.T., în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, un „stat de plată”, un tabel, ce avea ca rubrici: numele și prenumele, consilier, suma de bani și semnătura de primire, în care alături de cei doi inculpați figurau și alți funcționari publici. De asemenea, s-a reținut că în vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ș. suma de 30.000 euro, de față cu martorul L.D.P.A., iar din ordinul inculpatului C.I., în toamna anului 2002, martorul P.A. (angajat în acea perioadă la firma N.), i-a întocmit inculpatului G.Ș. 4 proiecte de case de vacanță, valoarea acestor proiecte fiind în jur de 60 milioane ROL. De asemenea, tot din dispoziția inculpatului C.I., la începutul anului 2003, martorul P.A. declară că a mai întocmit un proiect de casă pentru inculpatul G.Ș., proiect după care acesta și-a construit o vilă în zona Szecsen - Miercurea Ciuc, proiect ce a costat în jur de 10 milioane ROL și că a executat, împreună cu oamenii și utilajele de la societățile H.A. și R., lucrări de fundație la vila lui G.Ș. din Szecsen, ce au costat în jur de 30 milioane ROL.

În ceea ce îl privește pe inculpatul F.M., s-a reținut că acesta a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă) pe care apoi, în iarna anului 2001-2002, l-a dat martorului B.J. în schimbul a 20 de oi și 3 miei; de asemenea, inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. și o dubiță marca M., pe care a condus-o atât el, cât și fiul său, fiind văzut la volanul acestei mașini de mai mulți colegi de serviciu.

S-a mai reținut că atât inculpatul G.Ș., cât și inculpatul F.M. au primit în vara anului 2003, porci de la inculpatului C.I., pentru care au semnat de primire într-un tabel în fața martorului S.L., iar periodic, inculpații G.Ș. și F.M. veneau la sediul societății N. și luau de la magazia „de protocol” băuturi fine, țigări și cafea.

Instanța constată că din probele administrate în cauză nu a rezultat, dincolo de orice îndoială, că inculpații F.M. și G.Ș. - comisar șef și, respectiv, comisar șef adjunct în cadrul Gărzii Financiare Harghita, au primit bani, bunuri și alte foloase necuvenite, pentru ca profitând de funcțiile pe care le-au avut să favorizeze firmele inculpatului C.I. prin neefectuarea de controale la firmele ce compuneau Holdingul N., prin prevenirea acestora cu privire la iminența unor controale financiare de către Garda Financiară Centrală și prin dispunerea de controale repetate la grupul de firme E.D., ce urmau să se soldeze cu retragerea licențelor de producție deținute de firmele componente ale acestui grup rival intereselor inculpatului C.I. și a-i determina pe administratorii acestora să se retragă de pe piața de băuturi alcoolice.

Deși martorul M.T. a declarat la termenul de judecată din data de 26 august 2008, printre altele, că inculpații G.Ș. și F.M. îl anunțau pe inculpatul C.I. despre controalele ce urmau să fie efectuate de Garda Financiară din altă localitate, iar în ziua de salarii veneau inculpații G.Ș. și F.M., care primeau câte 5-6 milioane ROL pe baza unui stat de plată pe care îl semnau personal, că inculpații G.Ș. și F.M. primeau băuturi fine, țigări, cafea, de la societate, că știe de la numitul B.J. că inculpatul C.I. i-a făcut cadou inculpatului F.M. un snow mobil, iar acesta, la rândul său, l-a dat numitului B.J. în schimbul unor oi, că în anul 2000 inculpații F.M. și G.Ș. au cerut rectificarea unor acte contabile pentru a fî pregătite în vederea controlului ce urma să fie efectuat de Garda Financiară Alba și că în urma controlului efectuat de comisarii de la Garda Financiară Alba a auzit o discuție când inculpatul F.M. propunea celor doi comisari să primească 20 milioane ROL pentru a nu constata nereguli și pentru a fi bine pentru toată lumea, cu precizarea că nu a văzut dacă s-a dat această sumă și nici dacă această plată s-a făcut ulterior, instanța constată următoarele:

Martorul M.T. a declarat că la data de 04 noiembrie 2000 a fost agresat de inculpatul C.I., care intenționa să îl lovească în cap cu o bâtă de baseball, dar martorul a parat lovitura și i-a fracturat brațul stâng, martorul precizând că a fost bătut de către inculpat, întrucât acesta a apreciat greșit că și-ar fi însușit din banii primiți din achiziționarea animalelor de rasă; de asemenea, martorul se află în proces cu inculpatul C.I., acesta din urmă fiind judecat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, martorul arătând că plângerea pentru această faptă a depus-o după circa 4 ani și jumătate.

Instanța constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nr. 47/P/2004 din 01 mai 2004, inculpatul C.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., parte vătămată fiind martorul din prezenta cauză, M.T. Martorul M.T. a mai arătat că în luna decembrie 2000 a fost dat afară din serviciu de către inculpatul C.I.

De asemenea, instanța constată că prin declarația depusă la dosar la data de 26 august 2005 de martora S.M.M., aceasta a arătat, în completarea declarației date în data de 16 martie 2005 în Dosarul nr. 3575/2004, printre altele, că înainte de proces S.L. și M.T. i-au cerut să-și schimbe declarațiile date la poliție și parchet împotriva lui S.L. pentru ca el să nu mai fie pedepsit de lege și având în vedere că martorei îi era frică să schimbe declarația, M.T., cel care a fost traducător la începutul procesului, i-a spus că el va fi traducătorul la judecătorie și o ajută să nu se încurce, rugând-o să declare împotriva lui C.I. că el e de vină.

Având în vedere relațiile existente între martorul M.T. și inculpatul C.I., care rezultă din împrejurările sus-menționate, instanța a înlăturat declarațiile acestui martor, date în cauză.

Martorul C.A. a declarat în cursul urmăririi penale, la data de 22 mai 2004, că în vara anului 1998, a venit în control o echipă de la București de la Finanțe sau Garda Financiară, C.I. nu le-a permis accesul în unitate, iar pe timpul nopții a dat dispoziție lui K.J. și T.N. să scoată din depozit băuturile alcoolice, iar în ziua următoare, C.I. a permis echipei de control să intre în unitate, precizând că știe că echipa de control a făcut masa la restaurantul „A.”, consumația a fost plătită din banii societății, iar de la P.E. a aflat că fiecare membru al echipei de control a primit de la C.I. câte 5.000 dolari SUA. A mai arătat că posibil în anii 1997-1998, C.I. i-a făcut cadou lui G.Ș. un autoturism marca F., iar tot în această perioadă C.I. i-a cumpărat soției lui G. un autoturism marca F. și a înțeles că și autoturismul marca B., i l-a cumpărat tot C.I. De asemenea, a precizat că în perioada în care a lucrat la SC N. SRL Miercurea Ciuc, a observat că în fiecare săptămână venea în control la firmă G.G. de la Administrația Financiară Miercurea Ciuc și primea de fiecare dată un cadou, pleca cu portbagajul mașinii cu produse precum cafea, băuturi alcoolice, aflate în depozitul en-gros, iar G.Ș. - comisar șef adjunct, proceda în același mod.

În cursul cercetării judecătorești însă, la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2006, martorul C.A. a declarat că nu își menține declarația dată la urmărirea penală, întrucât a scris-o după dictarea ofițerului în fața căruia a dat-o. De asemenea, în cadrul reaudierii din data de 17 noiembrie 2010, martorul s-a manifestat în mod deliberat confuz, fără a indica instanței care dintre declarațiile anterioare corespunde adevărului, însă ca urmare a răspunsurilor la întrebările adresate s-a constatat că își menține punctul de vedere susținut anterior în fata instanței.

Martorul S.C. a declarat la termenul de judecată din 06 mai 2005, că în anul 2003, din dispoziția comisarului general al Gărzii Centrale, a făcut parte din echipa de control a firmelor SC M.V. și SC H. SA, la care au participat 8 comisari din cadrul Gărzii Financiare Centrale, în primul moment existând o tentativă de a nu li se permite accesul pe motiv că directorul nu se afla în incinta societății, dar a apelat la conducerea Gărzii Financiare Miercurea Ciuc, în persoana inculpatului F.M., care a venit însoțit de adjunctul său, G.Ș.; ulterior, a mai efectuat 2 controale, din câte își amintește, în aprilie 2004 și în vara anului 2004, la solicitarea Inspectoratului General al Poliției în legătură cu firmele beneficiare a produselor alcoolice de la firma M.V., acțiune comună cu Poliția și de la Ministerul Finanțelor, dar cu altă echipă de control decât cea inițială și, din câte își amintește, s-au aplicat niște amenzi contravenționale pentru nerespectarea regulilor de comerț și alte abateri mărunte, însă pe obiectivul care a determinat controlul, nu a găsit nimic concret. A mai arătat că în amânarea controlului, el consideră că inculpații F.M. și G.Ș. nu au avut nici o implicare, ba dimpotrivă, au făcut tot ce depindea de ei pentru a putea fi primiți, precizând că niciunul dintre cei doi inculpați nu a împiedicat în vreun fel efectuarea controlului, iar atribuțiunile de serviciu a celor doi au fost respectate conform statutului funcționarului public.

Martorul S.C. a făcut precizarea că niciunul din cei doi inculpați sau colegi subalterni de-ai lor nu le-au făcut propuneri de a favoriza în vreun fel pe inculpatul C.I. sau ceilalți implicați în control, și nici colegi sau subalterni ai acestora, iar în timpul controalelor inculpații F.M. și G.Ș., nu au exercitat nici un fel de influențe asupra sa, sau a celor din echipele de control, iar despre controalele efectuate și care au fost dispuse de Garda Centrală nu au cunoscut cei de la secțiile locale până la sosirea lor, respectiv în prima fază a controlului.

Martorul L.G. a declarat la termenul de judecată din 08 iulie 2005, că este șef de serviciu la Direcția Financiară Harghita și temporar director al Direcției de Control Fiscal, precizând că știe că Garda Financiară nu avea ca atribuțiuni de serviciu efectuarea controalelor de fond și nici pentru restituirea de TVA și accize, acestea din urmă fiind numai de competența Direcției Finanțelor Publice.

Martorul C.I. a declarat la termenul de judecată din 08 iulie 2005, că a lucrat la Garda Financiară în subordinea inculpaților F.M. și G.Ș. o perioadă de peste 10 ani, iar în toată această perioadă aceștia nu au impus anumite lucruri, nu au cerut să fie favorizate anumite firme și nu au exercitat vreo influență negativă în privința controalelor efectuate pentru anumite firme. De asemenea, a precizat că a participat la un control la SC E.D., când s-au constatat nereguli atât la SC E.D., cât și la firmele distribuitoare în legătură cu niște banderole pentru băuturi alcoolice falsificate, controalele fiind justificate pentru eliminarea neregulilor, martorul apreciindu-le ca neflind abuzive.

Martorul S.V.C. a declarat la termenul de judecată din 08 iulie 2005, că lucrează la Garda Financiară din anul 1999, iar în perioada în care a lucrat sub conducerea inculpaților F.M. și G.Ș., nu a existat nicio intervenție din partea acestora în favoarea sau defavoarea unei firme, precizând că niciodată nu au fost orientate controalele spre o anumită firmă și nici nu au fost intensificate împotriva vreuneia din firme, iar când existau sesizări în legătură cu anumite nereguli, atunci li se dădea curs și se organizau controale de Garda Financiară, controale care erau inopinate și nu erau anunțate firmele vizate pentru control. De asemenea, martorul S.V.C. a mai arătat că Garda Financiară efectuează numai controale inopinate, iar unde se constată nereguli, se repetă controlul după termenul stabilit prin actul de control, până la remedierea acestor nereguli.

De asemenea, martorul S.V.C. a arătat că lui personal nu i s-a interzis vreodată efectuarea controlului la firmele la care era acționar C.I., și chiar a fost dirijat să efectueze control la firmele acestuia, când s-a efectuat controlul mixt; el personal a constatat la SC E.D., cu ocazia controlului, existența unor banderole false la băuturile alcoolice, iar în cazul banderolelor false era normal și firesc repetarea controalelor și efectuarea acestora cât mai des, până la eliminarea neregulilor, deoarece tot timpul s-au găsit banderole false la băuturile alcoolice ale SC E.D., prin distribuitori. Martorul a arătat că el personal consideră că nu s-au efectuat controale abuzive la SC E.D. A mai arătat că el personal nu i-a văzut împreună pe inculpații C.I., F.M. și G.Ș., iar la încheierea notelor de constatare făcute împreună cu Garda Financiară Centrală a fost prezent inculpatul C.I., administratorii societăților verificate, contabilul șef și comisarii din Garda Centrală.

Martorul P.G. a declarat la termenul de judecată din 26 octombrie 2006, că până în luna septembrie 2003 a lucrat la Garda Financiară, ultima dată pe post de inspector inferior, iar din 2000 i s-a schimbat încadrarea în comisar șef de divizie, precizând că el nu a participat la controlul efectuat la SC E.D., întrucât se afla la o altă acțiune, nu cunoaște cine a dispus ca SC E.D. să fie controlată, aceasta petrecându-se într-o perioadă când erau multe plângeri împotriva SC E.D., pe motiv că erau multe banderole false și că nu era bună calitatea produselor.

De asemenea, martorul P.G. a precizat faptul că atunci când se schimba legislația, în special cea fiscală, primeau ordin de la șefii ierarhici din București să implementeze acele reglementări la societățile comerciale și după aceea să meargă să efectueze controale, fiind indicat chiar să aibă un cabinet de relații cu contribuabilul pentru a le explica acestora dispozițiile legale nou apărute. A mai arătat că aspectele preventive, mai ales atunci când legislația se schimba mereu, intra în competența comisarilor Gărzii Financiare, aceștia deplasându-se sau având discuții cu contribuabilii, explicându-se ce aveau de făcut; în discuțiile pe care le aveau cu contribuabilii, comisarii trebuia să le explice efectiv cum se face contabilitatea, nu numai să le aducă la cunoștință legislația; nu primeau bani de la contribuabili pentru aceste servicii.

Martorul T.L.I. a declarat la termenul de judecată din 13 decembrie 2006 că își menține doar declarațiile de la Târgu Mureș pe care le-a scris personal, precizând că a efectuat un control la SC E.D., în urma unei sesizări de la Poliție, precum că au banderole false, fiind singura dată când G.Ș. și F.M. au dispus un control la SC E.D. A mai arătat că, în opinia sa, control de fond înseamnă un control fiscal pe ultimii 3 ani, însă acesta nu este efectuat de către Garda Financiară, ci de către Direcția pentru Control Fiscal, Garda având obligația să facă controale inopinate și pe ultimele 6 luni, prin sondaj.

De asemenea, T.L.I. a declarat că G.Ș. i-a cerut să facă un control conform exigențelor legale în legătură cu banderolele ce se aplicau pe băuturile alcoolice la SC M.V. și alte firme care îmbuteliau alcool: SC E.D., S.C. M.Z. și SC A.M., precizând că indiferent de societatea unde făceau controlul, comisarii șefi ai Gărzii Financiare le spuneau să fie exigenți.

Martora M.E. a declarat la termenul de judecată din 25 mai 2006, că din octombrie 1999 lucrează la Administrația Finanțelor Publice din Miercurea Ciuc, până în anul 2002 fiind director adjunct, iar apoi, director, precizând că pentru restituirea accizelor se întocmea în primul rând o cerere de către societate, adresată Administrației Finanțelor Publice, iar din 1998 până în martie 2000, de restituirea accizelor se ocupa G.G.

Martorul B.I.V. a declarat la termenul de judecată din 10 iunie 2005, că atunci când i s-a luat declarație la Târgu Mureș, a fost amenințat că dacă îi mai ține în brațe pe F.M. și G.Ș., va fi și el arestat alături de ei, precizând că nu își menține în totalitate declarația, întrucât nu corespunde în totalitate adevărului, i-a fost dictată de procuror, care a răstălmăcit ceea ce a declarat martorul, cu toate protestele făcute de acesta. A mai arătat că atunci când a lucrat la Garda Financiară, nu au fost dirijate anumite controale numai spre anumite firme, li se cerea în permanență să aplice legea și nu a auzit ca inculpații F.M. și G.Ș. să fi consiliat, din punct de vedere economic sau juridic firmele inculpatului C.I. A precizat că inculpații F.M. și G.Ș. le cereau subalternilor să respecte legea și nu i-au sfătuit nici un moment să treacă cu vederea anumite ilegalități la firmele controlate; la firmele lui C.I. a efectuat un control complex cu organele de poliție, reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Direcția de Sănătate Publică, iar constatările au fost menționate în procesul-verbal, fapt petrecut o dată sau de două ori în perioada 2002-2004. Fiind reaudiat în rejudecare la termenul din data de 15 decembrie 2010, martorul și-a menținut în totalitate declarația dată în fața Tribunalului Olt.

Martorul B.T. a declarat în cursul urmăririi penale, la data de 20 octombrie 2004, faptul că a aflat de la colegii comisari și de la alte persoane din oraș că G.Ș. era „omul de încredere” al lui C.I., acesta fiind văzut zilnic la societățile controlate de C.I., precizând că a aflat de la comisarii C.I. și I.L. că G.Ș. a fost văzut când întocmea o contestație la unul din actele întocmite de comisarii Gărzii Financiare pentru un agent economic din Miercurea Ciuc.

Același martor a declarat la termenul de judecată din 10 octombrie 2005, că nu își menține declarația sus-menționată, precizând că nu a citit atent conținutul acesteia și nici nu i s-a citit, iar după 3-4 ore de stres a fost determinat să o semneze în forma în care a fost redactată.

De asemenea, a arătat că el nu a afirmat că G.Ș. era omul de încredere al lui C.I., deoarece nu avea de unde să știe acest lucru și nici nu își amintește dacă comisarii C.I. și I.L. i-ar fi relatat că l-au văzut pe G.Ș. redactând o contestație împotriva procesului-verbal de constatare la un agent economic din Miercurea Ciuc.

Martorul B.T. a mai arătat că din anul 1991 a funcționat în permanență la Garda Financiară și cunoaște că există rivalități între SC N. și SC E.D., prima având o putere economică mai mare, iar aceste rivalități se explică prin concurența de piață. A mai arătat că, din câte își amintește, la SC E.D., anul acesta s-au efectuat trei controale, s-au constatat fapte contravenționale și s-au aplicat amenzi contravenționale și în același mod s-au constatat și la SC M.V., unde de asemenea s-au aplicat sancțiuni contravenționale.

Martorul I.L. a declarat la termenul de judecată din 15 februarie 2006, că lucrează la Garda Financiară Harghita din anul 1992, arătând că nu crede că inculpații F.M. și G.Ș. favorizau firme, întrucât controalele se desfășurau conform cu regulamentele Gărzii, precizând că nu poate afirma că la SC E.D. s-au făcut controale mai dese decât la celelalte firme, dar la societățile mai mari era normal să se efectueze controale mai dese, iar în ceea ce îl privește pe martor, a arătat că nu i s-a interzis niciodată să efectueze controale la SC N. A mai arătat că în anul 2006 s-au făcut 5 controale la SC E.D. și firmele afiliate, iar în anul 2005 în jur de 10 controale; în același timp s-au făcut și la SC N., martorul, personal, participând la 3 controale, la SC M.V. și L.M.M., precizând că nu este în atribuția Gărzii Financiare rambursarea TVA-ului și nici nu poate efectua Garda control fiscal.

De asemenea, martorul I.L. a declarat că la SC E.D. controalele se făceau pe baza informațiilor pe care le primeau, în sensul că banderolele erau false, se vindeau băuturi nemarcate și se aplicau alte banderole decât cele prevăzute de lege, în sensul că pe sticlele de un litru se puneau pe sticlele de 1,5 litri sau invers, existând și sesizări penale în acest sens, aspecte care sunt cercetate de cei din Miercurea Ciuc, iar anul trecut a primit de la Imprimeria Națională și confirmarea că unele banderole de la E.D. erau false, neexistând indicii că la firmele SC N. s-ar fi folosit banderole false.

Martorul M.L. a declarat, la termenul de judecată din 24 octombrie 2007, că a lucrat împreună cu inculpații F.M. și G.Ș. la Garda Financiară Harghita în perioada 1992-2003, precizând că știe că a făcut un control, un inventar la firma N. sau M.V., despre care crede că aparțineau lui C.I. A mai arătat că inculpații F.M. și G.Ș. nu efectuau controale, decât dacă era ceva deosebit și nu cunoaște dacă aceștia au efectuat controale la firmele lui C.I. De asemenea, a arătat că în perioada 1994-2003, F.M. nu a fost părtinitor cu vreo firmă în activitatea sa și nici nu a exercitat asupra sa acte de influență, și nici nu a auzit cu privire la el despre vreo încălcare a Codului deontologic și nici nu i-a indicat controale cu tentă evidentă în detrimentul altor firme.

Martorul H.A., comisar la Garda Financiară Harghita, la termenul de judecată din 24 octombrie 2007 a arătat că despre sosirea colegilor de la București cu care urma să efectueze controlul, afla atunci când mergea dimineața la serviciu, fără să fie anunțați dinainte.

Martorul C.F.C., comisar la Garda Financiară - Comisariatul General București, a declarat, la termenul de judecată din 17 decembrie 2007, că în teritoriu, Comisariatul General efectuează controale prin comisari, fiind ordonate și aprobate de către comisarul general, aceste controale nefiind anunțate în teritoriu. A mai arătat că Garda Financiară execută controale operative inopinate, prin sondaj, iar nu controale de fond sau rambursări de TVA sau accize, acestea din urmă fiind efectuate de organele administrațiilor financiare. De asemenea, a precizat că șeful unei Secții a Gărzii Financiare nu poate face acte de control, ci dispune echipele care efectuează actul de control, repartizează lucrările, se ocupă de activitatea administrativă a secției, ține legătura cu celelalte instituții ale statului de pe plan local: prefect, primar, director general al Finanțelor Publice, Parchet, organe de poliție și alte organe cu atribuții de control.

Martorul M.S.G., comisar la Garda Financiară - Comisariatul General - București, a declarat, la termenul de judecată din 17 decembrie 2007, că în anul 2000 a fost delegat o singură dată, cu mai mulți colegi de la București, să verifice anumite firme de băuturi alcoolice din județul Harghita, șefii ierarhici anunțându-l în ziua plecării, pe la ora 08.30-09.00, despre controlul pe care urmau să-l efectueze. La Secția Gărzii Financiare Harghita, i sa repartizat spre control SC N., la control participând și comisari din cadrul secției Harghita, acesta fiind efectuat în aceeași zi. A precizat faptul că nu a încercat nimeni din cadrul secției Harghita să influențeze în vreun fel desfășurarea controlului.

Deși în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 1998 - mai 2004, inculpații G.Ș. și F.M. nu au trimis niciun comisar în control de fond la firmele patronate de C.I., instanța constată că din declarațiile martorilor sus-menționați, rezultă, în esență, că Garda Financiară nu efectuează controale de fond; controalele efectuate de Garda Financiară erau inopinate și nu erau anunțate firmele vizate pentru control; aspectele preventive, mai ales atunci când legislația se schimba mereu, intrau în competența comisarilor Gărzii Financiare, care, în discuțiile pe care le aveau cu contribuabilii, trebuia să le explice efectiv cum se face contabilitatea, nu numai să le aducă la cunoștință legislația; inculpații F.M. și G.Ș. nu au solicitat favorizarea anumitor firme și nu au exercitat vreo influență negativă în privința controalelor efectuate pentru anumite firme.

De asemenea, din declarațiile martorilor sus-menționați rezultă că la SC E.D. SA s-au constatat produse marcate cu banderole false, împrejurare ce impune intensificarea controalelor, aspecte ce rezultă și din adresa din 11 decembrie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice - Garda Financiară, adresa din 28 ianuarie 2003 a Ministerului Finanțelor Publice - Garda Financiară - Secția Covasna, adresa din 04 martie 2003 a Ministerului Finanțelor Publice - Garda Financiară - Secția Covasna, certificatul de expertiză din 20 ianuarie 2003, eliberat de Ministerul Finanțelor Publice, certificatul de expertiză din 28 mai 2004, eliberat de Ministerul Finanțelor Publice, certificatul de expertiză din 22 noiembrie 2004, eliberat de Ministerul Finanțelor Publice.

Cu privire la acuzația că pentru serviciile aduse inculpatului C.I., inculpații G.Ș. și F.M. au fost „recompensați” de către acesta cu bani, bunuri și alte foloase necuvenite, instanța a constatat următoarele:

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că lunar, inculpații G.Ș. și F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, semnând de primire în fața martorului M.T., în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, un „stat de plată”, un tabel, ce avea ca rubrici: numele și prenumele, consilier, suma de bani și semnătura de primire, în care alături de cei doi inculpați figurau și alți funcționari publici.

De asemenea, s-a reținut că în vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ș. suma de 30.000 euro, de față cu martorul L.D.P.A., iar din ordinul inculpatului C.I., în toamna anului 2002, martorul P.A. (angajat în acea perioadă la firma N.), i-a întocmit inculpatului G.Ș. 4 proiecte de case de vacanță, valoarea acestor proiecte fiind în jur de 60 milioane ROL. De asemenea, tot din dispoziția inculpatului C.I., la începutul anului 2003, martorul P.A. declară că a mai întocmit un proiect de casă pentru inculpatul G.Ș., proiect după care acesta și-a construit o vilă în zona Szecsen - Miercurea Ciuc, proiect ce a costat înjur de 10 milioane ROL și că a executat, împreună cu oamenii și utilajele de la societățile H.A. și R., lucrări de fundație la vila lui G.Ș. din Szecsen, ce au costat în jur de 30 milioane ROL.

În ceea ce îl privește pe inculpatul F.M., s-a reținut că acesta a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă) pe care apoi, în iarna anului 2001-2002, l-a dat martorului B.J. în schimbul a 20 de oi și 3 miei; de asemenea, inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. și o dubiță marca M., pe care a condus-o atât el cât și fiul său, fiind văzuți la volanul acestei mașini de mai mulți colegi de serviciu.

S-a mai reținut că atât inculpatul G.Ș., cât și inculpatul F.M. au primit în vara anului 2003, porci de la inculpatului C.I., pentru care au semnat de primire într-un tabel în fața martorului S.L., iar periodic, inculpații G.Ș. și F.M. veneau la sediul societății N. și luau de la magazia „de protocol” băuturi fine, țigări și cafea.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de dare/luare de mită, condiția esențială prevăzută de legiuitor este ca promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase și, respectiv pretinderea, primirea de bani sau alte foloase, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase sau nerespingerea promisiunii, să aibă loc în scopul ca funcționarul să îndeplinească, să nu îndeplinească, ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Referitor la faptul că lunar, inculpații G.Ș. și F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, semnând de primire în fața martorului M.T., în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, un „stat de plată”, un tabel, ce avea ca rubrici: numele și prenumele, consilier, suma de bani și semnătura de primire, în care alături de cei doi inculpați figurau și alți funcționari publici, instanța a apreciat că în cauză nu există probe din care să rezulte dincolo de orice îndoială existența acestei împrejurări.

Astfel, deși au fost invocate, la dosar nu au fost depuse respectivele „state de plată”, împrejurare din care rezultă îndoială cu privire la existența acestora.

De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă suma exactă menționată pe fiecare dintre acele „state de plată”, din perioada iunie 1999 - noiembrie 2000.

Astfel, martora N.C.V. a arătat că a văzut în anul 2001, la serviciul de contabilitate al Holdingului N. niște state de plată, pe care a observat și numele inculpatului G.Ș., fără a-și aminti suma înscrisă în dreptul acestuia.

Martorul B.T. a declarat la termenul de judecată din 10 octombrie 2005, că: „Comisar N. nu a precizat perioada când s-ar fi întocmit acele state de plată. Aceasta a precizat că ar fi existat niște hârtii iar nu state de plată”.

În aceste condiții, în lipsa acelor state de plată și în lipsa unor martori oculari care să ateste faptul că în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, lunar, inculpații G.Ș. și F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle lor de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanța a apreciat că în cauză există îndoială cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita acestor trei inculpați.

În ceea ce privește acuzația că în vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ș. suma de 30.000 euro, de față cu martorul L.D.P.A., instanța a apreciat că în cauză nu există, de asemenea, probe din care să rezulte dincolo de orice îndoială existența acestei împrejurări.

Astfel, este real că în cursul urmăririi penale, la data de 14 septembrie 2004, martorul L.D.P.A. a declarat că a văzut personal când C.I. i-a înmânat suma de 30.000 RON lui G.Ș., convingerea martorului fiind aceea că G.Ș. a folosit suma respectivă pentru achiziționarea autoturismului marca B.

În cursul cercetării judecătorești însă, martorul L.D.P.A. a declarat în fața Tribunalului Olt, la termenul de judecată din data de 26 august 2005, că nu își menține declarațiile date la organele de urmărire penală și Parchetul Național Anticorupție, arătând, în esență, că procurorul anchetator insista să declare că au fost văzuți inculpații F. și G. venind la firmă, de unde au primit bani, mașină și snow-mobil, iar întrucât a refuzat să declare acest lucru, martorul a fost amenințat că i se întocmește mandat de arestare, precizând că nu a fost de față când inculpatul C.I. ar fi primit de la F.G. pentru a-i da lui G. o sumă în euro, însă i sa sugerat să declare acest lucru la Parchet, spunându-i-se că și alții au confirmat această situație, iar procurorul anchetator avea în față declarații din care se inspira și îi dicta ceea ce dorea să scrie martorul. De asemenea, martorul L.D.P.A. a arătat că nu i s-a spus că are dreptul la un traducător, cu toate că nu înțelege prea bine limba română, dar, deși nu a înțeles ceea ce i se dicta, a acceptat să scrie pentru a putea fi eliberat.

Din adresa din 29 octombrie 2007 a I.P.J. Olt, rezultă că martorul L.D.P.A. și-a retras mărturia dată la Tribunalul Olt la data de 26 august 2005, situație în care își menține declarațiile anterioare.

Și acest martor a fost reaudiat în ședința publică din data de 17 noiembrie 2010, indicând instanței că nu a observat ca inculpatul C.I. să înmâneze suma de 30.000 euro inculpaților G. sau F., ca inculpatul C. să fi achiziționat un autoturism marca B. pentru vreunul dintre cei doi sau să fi existat state de plată în care să fie incluși și cei doi inculpați.

Sub alt aspect, instanța de fond a preciat că în cauză există îndoială cu privire la veridicitatea tuturor declarațiilor date de către martorul L.D.P.A. în acest dosar, urmând să le înlăture în totalitate de la soluționarea cauzei, având în vedere faptul că acesta a arătat la termenul de judecată din 26 august 2005 de la Tribunalul Olt, faptul că nu își menține declarațiile date la organele de urmărire penală și P.N.A., pentru ca ulterior să arate că își retrage mărturia dată la Tribunalul Olt la data de 26 august 2005, situație în care își menține declarațiile anterioare.

Deși la data de 04 noiembrie 2004, în cursul urmăririi penale, martorul L.G. a declarat că a auzit de la L.D.P.A., că acesta a fost de față când C.I. i-a dat lui G.Ș. în jur de 30.000 euro pentru a-și cumpăra un autoturism, în cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 29 martie 2006, martorul L.G. a declarat că crede că L.D.P.A. a făcut vorbire despre o sumă de bani care i-a fost dată lui G., dar nu știe pentru ce.

Instanța a dat eficiență declarației martorului L.G. din cursul cercetării judecătorești, când a fost audiat în prezența unui traducător autorizat de limbă maghiară, și în temeiul principiilor oralității, contradictorialității și al nemijlocirii ședinței de judecată, constatând că în cauză există îndoială cu privire la împrejurarea că inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ș. suma de 30.000 euro.

Aceasta, întrucât declarația martorului L.G.. din cursul urmăririi penale dată la 04 noiembrie 2004, când acesta a arătat că a auzit de la L.D.P.A., că acesta a fost de față când C.I. i-a dat lui G.Ș. în jur de 30.000 euro pentru a-și cumpăra un autoturism, este o probă indirectă și, mai mult decât atât, are la bază o declarație a martorului L.D.P.A., care a fost înlăturată de la soluționarea cauzei.

Pentru aceste motive, instanța a înlăturat de la soluționarea cauzei declarația martorului L.G. din cursul urmăririi penale dată la 04 noiembrie 2004, când acesta a arătat că a auzit de la L.D.P.A., că acesta a fost de față când C.I. i-a dat lui G.Ș. în jur de 30.000 euro pentru a-și cumpăra un autoturism.

De altfel, chiar în condițiile în care instanța ar fi avut în vedere la soluționarea cauzei declarația martorului L.D.P.A. din cursul urmăririi penale din data de 14 septembrie 2004, când acesta a declarat că a văzut personal când C.I. i-a înmânat suma de 30.000 RON lui G.Ș., convingerea martorului fiind aceea că G.Ș. a folosit suma respectivă pentru achiziționarea autoturismului marca marca B., instanța a apreciat că aceasta nu ar fî fost suficientă pentru stabilirea vinovăției inculpaților C.I. și G.Ș.

Aceasta întrucât în cauză nu s-a dovedit existența condiției esențiale, prevăzute de legiuitor, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de dare/luare de mită, respectiv existența împrejurării că inculpatul G.Ș. a pretins ori a primit de la inculpatul C.I. suma de 30.000 euro, ori a acceptat promisiunea acestei sume sau nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor Ia îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, nefiind suficientă convingerea unui martor, în sensul că inculpatul G.Ș. a folosit suma respectivă pentru achiziționarea autoturismului marca B.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială faptul că în vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ș. suma de 30.000 euro, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, apreciind că în cauză există îndoială cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaților C.I. și G.Ș.

Referitor la acuzația că din ordinul inculpatului C.I., în toamna anului 2002, martorul P.A. (angajat în acea perioadă la firma N.) i-a întocmit inculpatului G.Ș. 4 proiecte de case de vacanță, valoarea acestor proiecte fiind în jur de 60.000.000 ROL, iar tot din dispoziția inculpatului C.I., la începutul anului 2003, martorul P.A. a mai întocmit un proiect de casă pentru inculpatul G.Ș., proiect după care acesta și-a construit o vilă în zona Szecsen - Miercurea Ciuc, proiect ce a costat înjur de 10 milioane ROL și că a executat, împreună cu oamenii și utilajele de la societățile H.A. și R., lucrări de fundație la vila lui G.Ș. din Szecsen, ce au costat în jur de 30 milioane ROL, instanța a apreciat că întocmirea acelor proiecte nu este suficientă pentru a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de dare/luare de mită.

Aceasta, întrucât pentru existența infracțiunilor de dare/luare de mită, esențială este dovedirea împrejurării că inculpatul G.Ș. a pretins ori a primit de la inculpatul C.I. contravaloarea acelor proiecte, ori a acceptat promisiunea contravalorii acelor proiecte sau nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Ori, martorul P.A. a declarat că a asistat ocazional la discuțiile dintre C.I. și G.Ș., iar la solicitarea acestora a efectuat proiecte pentru inculpatul G.Ș., a căror contravaloare, care în acea perioadă era de 60.000.000 ROL, nu a fost achitată, martorul precizând că ulterior a împrumutat de la inculpatul G.Ș. suma de 6.000.000 ROL, pe care nu i-a restituit, considerând că această sumă reprezintă o parte din contravaloarea lucrării efectuate.

Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul G.Ș. a pretins ori a primit de la inculpatul C.I. contravaloarea acelor proiecte, ori a acceptat promisiunea contravalorii acelor proiecte sau nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanța a apreciat că în cauză există îndoială cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaților C.I. și G.Ș.

Referitor la acuzația că inculpatul F.M. a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă) pe care apoi, în iarna anului 2001-2002, l-a dat martorului B.J. în schimbul a 20 de oi și 3 miei, la acuzația că inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. și o dubiță marca M., pe care a condus-o atât el, cât și fiul său, fiind văzuți la volanul acestei mașini de mai mulți colegi de serviciu și la acuzația că atât inculpatul G.Ș., cât și inculpatul F.M. au primit în vara anului 2003, porci de la inculpatul C.I., pentru care au semnat de primire într-un tabel în fața martorului S.L., iar periodic, inculpații G.Ș. și F.M. veneau la sediul societății N. și luau de la magazia „de protocol” băuturi fine, țigări și cafea, instanța a apreciat că în cauză există îndoială cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaților C.I., G.Ș. și F.M.

Astfel, în actul de sesizare a instanței nu s-a reținut data la care inculpatul F.M. a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă), și nici data la care inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. și o dubiță marca M., pe care ar fi condus-o atât el, cât și fiul său.

De asemenea, în actul de sesizare a instanței nu s-a precizat faptul că inculpatul F.M. ar fi pretins sau primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă), și o dubiță marca M., pe care ar fi condus-o atât el, cât și fiul său, ori a acceptat promisiunea acelui snow-mobil și a folosinței dubiței marca M., ori nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Astfel, deși la data de 28 octombrie 2004 s-a găsit într-un garaj situat în curtea imobilului aparținând martorului B.J., un snow-mobil al cărui număr de identificare s-a regăsit în declarația vamală din 28 decembrie 2001, cumpărător al snow-mobilului fiind SC N.I. SA, cu valoarea declarată în vamă de 12.692 mărci germane, această împrejurare nu conduce la concluzia vinovăției inculpaților F.M. și C.I., având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul F.M. ar fi pretins sau primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

În ceea ce privește acuzația că inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. și o dubiță marca M., pe care a condus-o atât el cât și fiul său, al cărei număr de înmatriculare nu a fost precizat, instanța constată că în actul de sesizare a instanței nu s-a reținut data la care inculpatul F.M. ar fi primit de la inculpatul C.I. acea dubiță și nici nu s-a precizat faptul că inculpatul F.M. ar fi pretins sau primit de la inculpatul C.I. dubița respectivă, pe care a condus-o atăt el, cât și fiul său, ori a acceptat promisiunea folosinței dubitei, ori nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Împrejurarea că inculpatul F.M. și fiul său au condus dubita respectivă, ei fiind văzuți la volanul acestei mașini de mai mulți colegi de serviciu, nu conduce la concluzia vinovăției inculpaților F.M. și C.I.

De altfel, martorul I.L. a declarat la termenul de judecată din 15 februarie 2006 că l-a văzut pe inculpatul F.M. conducând un automobil marca M., care era o mașină învechită, și a fost întrebat la Parchet ceva număr avea mașina - acestea fiind de regulă numerele mașinilor ce aparțineau firmelor lui C., dar din câte își amintește nu avea aceste inițiale.

Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul F.M. ar fi pretins sau primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil și o dubiță marca M., pe care a condus-o atât el cât și fiul său, ori a acceptat promisiunea unui snow mobil și a folosinței dubiței marca M., ori nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanța a apreciat că în cauză există îndoială și cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaților C.I. și F.M.

În ceea ce privește acuzația că atât inculpatul G.Ș., cât și inculpatul F.M. au primit în vara anului 2003, porci de la inculpatul C.I., pentru care au semnat de primire într-un tabel în fața martorului S.L., instanța constată că în actul de sesizare a instanței nu s-a precizat data exactă a comiterii acestor fapte și nici numărul de porci pe care i-ar fi primit inculpatul G.Ș., cât și inculpatul F.M., apreciind că în cauză există îndoială și cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaților C.I., G.Ș. și F.M.

Deși din declarația martorului S.L. dată în cursul urmăririi penale la data de 12 mai 2004, rezultă că în primăvara - vara anului 2003, C.I. le-a dat mai multor funcționari, printre care și G. și F., un număr de unu până la patru porci, pentru care au semnat pe o listă, instanța constată următoarele:

Martorul A.J. a declarat la termenul de judecată din data de 15 martie 2006, că a semnat două declarații scrise de mână la Hotel B. din Miercurea Ciuc, care i-au fost prezentate de K.J. și S.L., iar până să semneze acele declarații, precum și la data semnării, a fost amenințat de cei doi că va fi dat pe mâna poliției, precizând că cei doi i-au oferit și o sumă de bani pentru a semna declarațiile, dar martorul nu a primit-o. De asemenea, martorul A.J. a declarat că K.J. și S.L. l-au căutat și acasă de mai multe ori și vroiau ca martorul să formuleze plângere împotriva lui C.I., pentru niște fapte pe care nu le cunoștea.

Martorul B.D.B. a declarat la termenul de judecată din data de 26 mai 2005, că a fost anunțat la locul de muncă de către S.L. că trebuie să meargă împreună la Hotelul B., unde urmează să dea o declarație, și cu această ocazie i s-a propus de acesta și o sumă de bani, fără a preciza ce sumă, în camera de hotel erau 5 polițiști, iar S.L. a afirmat să nu se lase pentru că de la inculpatul C.I. poate obține o sumă mare de bani, lucru cu care martorul B.D.B. a arătat că nu a fost de acord. Martorul B.D.B. a mai declarat că S.L. i-a solicitat să declare împotriva inculpatului C.I. pentru a fi el salvat de închisoare. Chiar dacă reaudierea acestui inculpat nu a fost posibilă în rejudecarea cauzei, Tribunalul reține la stabilirea situației de fapt susținerile anterioare ale acestui martor, formulate în fața instanței, având în vedere că acestea se coroborează cu probatoriul administrat nemijlocit, public și contradictoriu de către instanțe, cu garanția respectării dreptului la apărare a inculpaților.

Având în vedere declarațiile martorilor A.J. și B.D.B., din care rezultă relațiile dintre martorul S.L. și inculpatul C.I., instanța a înlăturat declarațiile martorului S.L., date în cauză.

De altfel, instanța de fond a constatat că din declarația martorului A.Z., dată în fața instanței de judecată, rezultă că în afară de C.I. și șeful fermei care veneau cu mașina de serviciu, de acolo nu a luat nimeni nici porci și nici purcei.

Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpații G.Ș. și F.M. ar fi pretins sau primit un număr de porci de la inculpatul C.I., ori au acceptat promisiunea unui număr de porci, sau nu au respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanța a apreciat că în cauză există îndoială și cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaților C.I., G.Ș. și F.M.

Referitor la acuzația că periodic, inculpații G.Ș. și F.M. veneau la sediul societății N. și luau de la magazia „de protocol” băuturi fine, țigări și cafea, instanța constată că în actul de sesizare a instanței nu s-a precizat data exactă a comiterii acestor fapte și nici cantitatea de bunuri pe care ar fi primit-o inculpații G.Ș. și F.M., apreciind că în cauză există îndoială și cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaților C.I., G.Ș. și F.M.

Astfel, din declarația martorului A.J., dată în cursul urmăririi penale la data de 04 noiembrie 2004, a rezultat că periodic, la 2-3 zile, atât G.Ș., cât și F.M., veneau la sediul societății și luau de la magazia de protocol băuturi fine, țigări și cafea, de regulă 2-3 cartoane de băuturi, câteva kilograme de cafea și 1-2 cartușe de țigări.

De asemenea, din declarația martorului B.D.B., dată în cursul urmăririi penale la data de 04 noiembrie 2004, rezultă că încă din anul 2000, de când s-a mutat la noul sediu al SC N., la magazie venea săptămânal, sau poate chiar și de 2 ori pe săptămână, G.Ș., căruia, la indicațiile magazionerului șef al unității, G.A., îi încărca în mașină, împreună cu colegii săi, câte 6 sticle de lichior M.V. și vodcă S.

Cu toate acestea, în cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 15 martie 2006, martorul A.J. a arătat, printre altele, faptul că nu îi aparține semnătura de pe declarația sus-menționată, dată în cursul urmăririi penale, precizând că a semnat două declarații scrise de mână, la Hotel B. din Miercurea Ciuc, care i-au fost prezentate de K.J. și S.L. A mai arătat că K.J. și S.L. l-au căutat acasă de mai multe ori și vroiau ca martorul A.J. să formuleze plângere împotriva lui C.I. pentru niște fapte pe care nu le cunoștea, iar până să semneze cele două declarații, precum și la data semnării, a fost amenințat de cei doi că va fi dat pe mâna poliției, precizând că cei doi i-au oferit și o sumă de bani pentru a semna declarațiile, dar martorul nu a primit-o. De asemenea, martorul A.J. a arătat că nu îi cunoaște pe G.Ș. și F.M.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 26 august 2005, martorul B.D.B. a arătat că, mai mult, i s-a dictat declarația la organele de cercetare penală, fiind amenințat că va fi arestat dacă nu declară că inculpatul C.I. i-ar fi rupt mâna, lucru pe care l-a făcut, dar nu este adevărat. De asemenea, acest martor a declarat că a fost anunțat la locul de muncă de către S.L. că trebuie să meargă împreună la Hotelul B., unde urmează să dea o declarație, și cu această ocazie i s-a propus de acesta și o sumă de bani, fără a preciza ce sumă, în camera de hotel erau 5 polițiști, iar S.L. a afirmat să nu se lase pentru că de la inculpatul C.I. poate obține o sumă mare de bani, lucru cu care martorul B.D.B. a arătat că nu a fost de acord. Martorul B.D.B. a mai declarat că S.L. i-a solicitat să declare împotriva inculpatului C.I. pentru a fi el salvat de închisoare.

Martorul B.D.B. a mai arătat în cursul cercetării judecătorești, că declarația dactilografiată nu i-a fost citită și, deși a solicitat traducător, i s-a spus că va înțelege mai mult de la S.L., care îi dicta conținutul declarației. De asemenea, martorul B.D.B. a arătat că personal, a avut impresia că S.L. era cel care conducea ancheta și îi cerea mereu să scrie.

Cu privire la inculpații G.Ș. și F.M., martorul B.D.B. a arătat în cursul cercetării judecătorești, că personal, nu îi cunoaște pe aceștia, iar numele acestora apărute în declarație se datorează dictării făcute de S.L.

Martorul G.A. a arătat în cursul urmăririi penale, la data de 08 noiembrie 2004, că în perioada 1997-1999, a avut funcția de gestionar-magaziner la SC N.I. SA, dar nu are cunoștință de persoanele care intrau în posesia băuturilor pentru protocol, precizând că pe comisarii G.Ș. și F.M. din cadrul Gărzii Financiare Harghita i-a văzut în incinta societății numai în momentele când societatea era verificată atât de Garda Financiară locală, cât și de cea din București. De asemenea, martorul G.A. a arătat că nu a discutat niciodată cu cei doi comisari și nici nu are cunoștință ca anumite cantități din protocolul societății să fi fost ridicate de cei doi.

De asemenea, în cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 15 februarie 2006, martorul G.A. a arătat că nu i s-au cerut niciodată bunuri care erau în gestiunea sa pentru a fi date anumitor persoane cu funcții.

Instanța de fond a dat eficiență declarațiilor martorilor A.J. și B.D.B. din cursul cercetării judecătorești, când aceștia au fost audiați în temeiul principiilor oralității, contradictorialității și al nemijlocirii ședinței de judecată, precum și în prezența unui traducător autorizat de limba maghiară pentru martorul B.D.B., constatând că în cauză există îndoială cu privire la împrejurarea că periodic, inculpații G.Ș. și F.M. veneau la sediul societății N. și luau de la magazia „de protocol” băuturi fine, țigări și cafea.

Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpații G.Ș. și F.M. ar fi pretins sau primit băuturi fine, țigări și cafea de la inculpatul C.I., ori au acceptat promisiunea unor astfel de bunuri, sau nu au respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanța a apreciat că în cauză există îndoială și cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le-a profitat inculpaților C.I., G.Ș. și F.M.

De asemenea, din probele administrate în cauză nu a rezultat, dincolo de orice îndoială, că inculpații F.M. și G.Ș. au primit bani, bunuri și alte foloase necuvenite pentru ca profitând de funcțiile pe care le-au avut să favorizeze firmele inculpatului C.I. prin neefectuarea de controale la firmele ce compuneau Holdingul N., prin prevenirea acestora cu privire la iminența unor controale financiare de către Garda Financiară Centrală și prin dispunerea de controale repetate la grupul de firme E.D., ce urmau să se soldeze cu retragerea licențelor de producție deținute de firmele componente ale acestui grup rival intereselor inculpatului C.I. și a-i determina pe administratorii acestora să se retragă de pe piața de băuturi alcoolice.

Instanța de fond a înlăturat de la soluționarea cauzei declarațiile martorului K.J.G., având în vedere declarațiile martorilor G.E.A., audiat la termenul din 15 februarie 2006, C.A., audiat la termenul din 10 iunie 2005, S.C., audiat la termenul din 06 ianuarie 2006, B.D., audiat la termenul din 26 august 2005 și A.J., audiat la termenul de judecată din data de 15 martie 2006.

Astfel, martorul G.E.A. a declarat că a dat o declarație la Parchetul Național Anticorupție Târgu Mureș, a spus adevărul, dar uneori s-a scris și ceea ce nu a declarat; i s-a spus de către procuror să scrie în declarație că l-a văzut pe G.Ș. cu un autoturism marca F., el în realitate nevăzându-l conducând o astfel de mașină, martorul a încercat să spună că nu este adevărat, dar a fost amenințat că va fi băgat la pușcărie dacă nu scrie. De asemenea, a arătat că în oraș se vorbește că K. plătește oameni pentru a da mărturii mincinoase împotriva lui C.I., K. este cel care plătește boschetarii pentru a da foc la bunuri ale administratorilor care nu merg bine și că a vrut să-l înregistreze pe K. cum spunea că plătește oameni săraci pentru a da declarații împotriva lui C. Chiar dacă reaudierea acestui inculpat nu a fost posibilă în rejudecarea cauzei, Tribunalul reține la stabilirea situației de fapt susținerile anterioare ale acestui martor, formulate în fața instanței, având în vedere că acestea se coroborează cu probatoriul administrat nemijlocit, public și contradictoriu de către instanțe, cu garanția respectării dreptului la apărare a inculpaților.

Martorul C.A., redactor șef adjunct la săptămânalul „C.”, a arătat că K.J. a afirmat pe postul național de televiziune O., că inculpatul C.I. este infractor notoriu, că se va lupta pe viață și moarte cu acesta, că a auzit de la un coleg din redacție că, mergând în documentare la numitul K.J., i s-a cerut să lucreze pentru el pentru a-l închide pe C.I., că K.J. l-a transportat pe M.T. la Târgu Mureș pentru a da declarație împotriva inculpatului C.I. în legătură cu infracțiunile de tentativă de omor, și din câte cunoaște, în prezent M.T. este cercetat pentru mărturie mincinoasă într-un dosar privind pe S.L., referitor la sechestrare de persoane.

Martorul S.C. a declarat că din datele sale personale știe că K.J. este în dușmănie cu C.I., iar martorul B.D. a arătat că crede că numitul K.J. intenționa să-i facă rău inculpatului C.I.

Având în vedere declarațiile martorilor G.E.A., audiat la termenul din 15 februarie 2006, C.A., audiat la termenul din 10 iunie 2005, S.C., audiat la termenul din 06 ianuarie 2006, B.D., audiat la termenul din 26 august 2005, și A.J., audiat la termenul de judecată din data de 15 martie 2006, din care rezultă relațiile dintre martorul K.J. și inculpatul C.I., prima instanță a înlăturat declarațiile martorului K.J., date în cauză.

Instanța de fond a dat eficientă declarațiilor martorilor din cursul cercetării judecătorești, când aceștia au fost audiați în temeiul principiilor oralității, contradictorialității și al nemijlocirii ședinței de judecată, precum și în prezența unui traducător autorizat de limba maghiară pentru martorii care nu cunosc limba română, constatând că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații C.I., G.Ș. și F.M. conform disp. art. 66 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat că nu a rezultat, dincolo de orice îndoială, că inculpații F.M. și G.Ș. au primit bani, bunuri și alte foloase necuvenite pentru ca profitând de funcțiile pe care le-au avut, să favorizeze firmele inculpatului C.I. prin neefectuarea de controale la firmele ce compuneau Holdingul N., prin prevenirea acestora cu privire la iminenta unor controale financiare de către Garda Financiară Centrală și prin dispunerea de controale repetate la grupul de firme E.D., ce urmau să se soldeze cu retragerea licențelor de producție deținute de firmele componente ale acestui grup rival intereselor inculpatului C.I. și a-i determina pe administratorii acestora să se retragă de pe piața de băuturi alcoolice.

De altfel, în actul de sesizare a instanței nu s-a precizat care dintre banii și bunurile despre care s-a reținut că au fost primite de inculpații F.M. și G.Ș. de la inculpatul C.I. reprezintă obiectul material al infracțiunilor de dare/luare de mită și care reprezintă foloase necuvenite, și nici nu s-a precizat fiecare act privitor la îndatoririle de serviciu ale inculpaților F.M. și G.Ș. în schimbul căruia ar fi fost oferit/primit fiecare bun în parte.

Fată de cele reținute, instanța a constatat că, referitor la infracțiunile de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informații ce nu sunt destinate publicității, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., probele de vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpaților C.I., G.Ș. și F.M.

Îndoiala instanței de judecată cu privire la vinovăția inculpaților sus-menționați, este alimentată și de faptul că în cursul urmăririi penale unii dintre martori au fost audiați la Hotelul B. din Miercurea Ciuc - sediul firmei martorului K.J.G., iar o mare parte dintre martorii audiați în cursul cercetării judecătorești nu și-au menținut, ori și-au schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Având în vedere că în cauză exista îndoială cu privire la vinovăția inculpaților C.I., G.Ș. și F.M., instanța a aplicat regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce s-a impus a fost achitarea acestor inculpați, întrucât faptele reclamate nu există.

În același sens sunt și dispozițiile parag. 2 al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că „orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăția sa va fi legal stabilită”, impunându-se, deci, ca instanța să nu pornească de la ideea că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, sarcina probei revenind acuzării, iar de situația îndoielnică beneficiind cel acuzat.

De asemenea, în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a decis că regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat”. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007).

În consecință, constatând că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanța de fond a procedat la achitarea acestora.

Împotriva sentinței penale nr. 34 din 03 februarie 2011 a Tribunalului Suceava a declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În principal s-a arătat că prima instanță în mod greșit a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu se poate reține că încadrarea juridică dată faptelor este eronată, în condițiile în care activitatea infracțională s-a desfășurat pe perioada 1998 - aprilie 2004. Aceasta a început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, însă s-a epuizat după intrarea în vigoare a acestei legi. Doctrina și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că legea penală aplicabilă infracțiunilor a căror consumare se întinde pe durata a două sau mai multe legi este cea din momentul epuizării infracțiunii, a producerii ultimului rezultat.

Deci legea penală în vigoare în momentul epuizării este legea ce va fi aplicată.

Din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art din Legea nr. 39/2003, rezultă că toate acțiunile respectiv de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat pot constitui elementul material al infracțiunii numai dacă este realizată condiția esențială, și anume scopul urmărit.

Urmarea imediată a acestei infracțiuni constă într-o stare de pericol pentru relațiile de conviețuire socială și rezultă din însăși săvârșirea uneia din acțiunile încriminate.

Acest pericol derivă din amenințarea că grupul poate să treacă la îndeplinirea scopului în vederea căruia a fost constituit, respectiv săvârșirea de infracțiuni grave. Dacă acest scop a fost și realizat, va exista un concurs de infracțiuni.

Prin urmare, pentru existența infracțiunii este necesară doar urmărirea scopului săvârșirii unei infracțiuni grave din cele prev. în art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

Instanța de fond a mai reținut că în cuprinsul rechizitoriului nu s-a precizat care dintre infracțiunile comise de grup este cea mai gravă și care este încadrarea juridică a acesteia, nefiind descrise suficient.

Referitor la această susținere, toate aceste elemente rezultă cu claritate din cuprinsul rechizitoriilor prin care inculpații C.I., T.R., K.Y., C.D.A. și K.G. au fost trimiși în judecată sau sunt cercetați pentru infracțiuni definite de lege ca fiind grave, a hotărârilor judecătorești menționate chiar de instanță, a actului de sesizare al instanței, a actelor de verificare și control, rapoartelor și notelor întocmite de instituții cu atribuții în sectorul sancționării și prevenirii infracționalității economico-financiare, declarațiile unor martori audiați în cauză și declarația inculpatului C.D.A. dată în cursul urmăririi penale în prezența apărătorului ales.

Cu privire la probele care dovedesc săvârșirea infracțiunii, modalitatea de concepere și comitere a acesteia, contribuția fiecărui inculpat în parte în cadrul grupului, precum și scopul urmărit, toate aceste elemente au fost descrise în mod amănunțit în cuprinsul actului de sesizare.

Instanța de fond a făcut o analiză, eronată a probatoriului administrat în cauză, acest lucru conducând implicit la concluzia greșită că faptele nu există, soluția de achitare fiind astfel nelegală și netemeinică.

Astfel, în primul rând instanța de fond în mod greșit a înlăturat declarațiile date de către martorul M.T. în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată. A apreciat instanța de fond că față de relațiile existente între acest martor și inculpatul C.I., depoziția ar fi subiectivă.

În mod greșit s-a ajuns la această concluzie și nu s-a avut în vedere că această depoziție este pertinentă și obiectivă având în vedere calitatea pe care acest martor a avut-o în cadrul firmelor inculpatului, aspect ce i-a dat posibilitatea să perceapă în mod nemijlocit împrejurările și modalitatea de concepere a activității infracționale.

În ce privește declarația martorului C.A. instanța de judecată a reținut că acest martor ar fi revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale la data de 29 mai 2004, în sensul că martorul a declarat că cele precizate la urmărirea penală nu sunt reale.

Ca urmare a declarației date de acesta martor la data de 06 ianuarie 2006 la Tribunalul Suceava, procurorul s-a sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Ulterior, în cursul cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 1217/P/2006, martorul a dat o declarație în care a precizat că a revenit asupra declarației date la urmărirea penală ca urmare a faptului că a fost influențat de către diverse persoane din anturajul lui C.I. Mai mult decât atât martorul a precizat că în momentul în care a fost audiat la instanță i-a fost frica să nu fie agresat, omorât sau să i se incendieze locuința, fiindu-i frică și în prezent cu privire la acest aspect.

Copie după declarația acestui martor dată în cursul cercetărilor în dosarul având ca obiect infracțiunea de mărturie mincinoasă a fost depusă la instanță la data de 30 mai 2007, pentru a fi avută în vedere. La aceeași dată a fost depusă și o declarație olografă dată de către martorul G.E.A., tot într-o cauză având ca obiect infracțiune de mărturie mincinoasă. Din cuprinsul acestei declarații rezultă aspecte asemănătoare respectiv faptul că și acest martor a revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale la data de 09 noiembrie 2004, motivat de faptul că martorul s-a simțit într-o stare de pericol, ca urmare a faptului că inculpatul C.I. era în sala de judecată și date fiind cunoscute relațiile din toate domeniile pe care le are acest inculpat, martorul a retractat nemotivat declarația.

Cu toate că instanța de fond a avut elemente din care să rezulte ca anumiți martori audiați în fața instanței în prezența inculpaților și a membrilor familiilor acestora s-au aflat într-o stare de presiune psihică, într-o stare de teamă pentru ei și membrii familiei lor, fiind reținuți în a răspunde la întrebările suplimentare formulate în sala de judecată, cu toate acestea instanța s-a rezumat în a înlătura declarațiile martorilor date în cursul urmării penale, ca fiind nesincere și a luat în considerare doar cele afirmate în fața instanței în mod nemijlocit.

Din analiza declarațiilor dare de către acești 2 martori, rezultă aspecte legate de regimul de teroare impus de inculpatul C.I., de influența de care se bucura acesta în cadrul comunității din care făcea parte, relațiile apropiate dintre comisarii Gărzii Financiare și inculpat, de faptul că inculpatul se bucura de protecția oferită de către conducerea Gărzii Financiare Harghita.

În motivarea soluției de achitare instanța de fond a reținut pe baza declarațiilor date în instanță de către martorii S.V.C, S.C., L.G., P.G., T.L.I., M.E., B.V., B.T., M.L., H.A., C.F.C., M.S.G., actuali sau foști funcționari în cadrul Gărzii Financiare Harghita, faptul că cei doi inculpați G.Ș. și F.M. nu ar fi favorizat în nici un fel firmele inculpatului C.I., că toate controalele erau inopinate și că datorită legislației modificate permanent era normal ca angajații instituției să poarte discuții cu patronii firmelor pentru a le aduce la cunoștință modul de aplicare a legislației.

Instanța de fond a omis să aibă în vedere și declarațiile acestor martori date în cursul urmăririi penale, sub prestare de jurământ din cuprinsul cărora rezultă că relațiile de amiciție dintre cei doi comisari erau cunoscute de ceilalți comisari ai gărzii financiare, că existau diverse societăți în județ favorizate de către conducerea gărzii, precum și faptul că cei doi inculpați, mai cu seamă G.Ș. era preocupat de faptul că la societățile concurente trebuiau efectuate controale repetate. Protecția asigurată firmelor controlate de C.I. era asigurată și prin faptul că în perioada 1998 - mai 2004 Garda Financiară Harghita nu a efectuat niciun control la aceste societăți.

Susținerea acestora potrivit căreia ar fi semnat declarațiile fără a le citi în prealabil exercitându-se anumite presiuni din partea anchetatorilor, nu a fost în niciun mod dovedită, ci dimpotrivă constituie o anumită justificare în lipsa unei explicații logice referitore la revenirea asupra unor declarații date foarte aproape de momentul descoperirii faptelor și declanșării cercetărilor.

Cu privire la foloasele primite de cei doi inculpați în schimbul „serviciilor aduse”, instanța a considerat că în lipsa statelor de plată de la dosarul cauzei și a unor martori oculari, nu se poate concluziona că inculpații au primit o perioadă de aproximativ 1,6 ani sume de bani în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârziat îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu.

Instanța de fond nu a ținut seama nici de această dată de declarațiile unor martori cum ar fi M.T., N.C. și B.T. date în cursul urmăririi penale și menținute în fața instanței de judecată din cuprinsul cărora rezultă cu certitudine că acele documente pe baza cărora se ridicau sume de bani lunare au existat în realitate, acestea reprezentând contravaloarea „prestației” celor doi comisari. În ce privește primirea sumei de 30.000 euro de către inculpatul G.Ș., instanța a concluzionat că în cauză nu există probe în acest sens.

În mod greșit însă instanța de fond a înlăturat declarația martorului L.D.P.A. din cadrul sistemului probator.

Martorul a precizat amănunte referitoare și la comiterea unor infracțiuni de natură economico-financiară la firmele controlate de inculpat, precum și aspecte legate de rolul și contribuția fiecărui membru din grupul infracțional organizat și controlat de către C.I.

Este adevărat că în cursul cercetării judecătorești martorul a declarat că nu menține declarațiile date în fața procurorului însă ulterior în Dosarul nr. 2503/P/2007 al I.P.J. Olt având ca obiect infracțiunea de mărturie mincinoasă, în prezența avocatului ales, a declarat că toate aspectele precizate la urmărirea penală sunt reale.

Considerând depoziția martorului ca fiind esențială în soluționarea cauzei, fiind una din cele mai complexe, s-a solicitat reaudierea acestui martor însă solicitarea Departamentului Național Anticorupție a fost respinsă.

Prin armare atâta timp, cât acest martor a dat o declarație olografa precizând că primele sale afirmații date în cauză reprezintă adevărul, instanța nu putea să o înlăture ca nefiind pertinentă și utilă soluționării cauzei.

Mai mult decât atât, în mod nejustificat instanța a înlăturat și declarația martorului L.G. dată în cursul urmăririi penale cu toate că acest martor a precizat și în fața instanței că L.D.P.A. i-a povestit despre suma de 30.000 euro dată inculpatul G.Ș.

Același martor a mai declarat în cadrul cercetării judecătorești și alte aspecte pe care instanța a omis să le analizeze, cum ar fi faptul că a fost amenințat de inculpatul C.I., că prin farmacia S. se decontau încasări mari din vânzările de alcool, că cei doi comisari erau văzuți la SC N., precum și faptul că după declanșarea cercetărilor și arestarea inculpatei C.I. i s-a recomandat de către inculpatul K.G. să plece în Ungaria și să aibă grijă ce declară în situația în care va fi întrebat de anchetatori.

Referitor la acuzația adusă inculpatului G.Ș. potrivit căreia ar fi beneficiat din partea inculpatul C.I. de întocmirea unor proiecte de case de vacanță, și de această dată instanța a concluzionat că nu există probe în acest sens, contrar celor existente la dosarul cauzei.

Astfel, din declarația martorului P.A., dată în cursul urmăririi penale și menținută în fața instanței la termenul de judecată din 26 august 2005, rezultă fără nicio îndoială că în toamna anului 2002, din ordinul inculpatului C.I., a întocmit mai multe proiecte de case de vacanță ce urmau să fie construite pe litoral. Ulterior, în anul 2003, tot din ordinul inculpatului C.I. și tot în folosul inculpatului G.Ș., martorul a mai întocmit un proiect de construcție a unei vile.

Martorul a declarat faptul că aceste lucrări nu au fost niciodată achitate, mai mult decât atât, nu au fost evidențiate în contabilitate, iar inculpatul C.I. a fost în permanență preocupat de rapiditatea întocmirii lor. Același martor a declarat faptul că la discuția dintre el și inculpatul C.I. a participat și inculpatul G.Ș., iar ulterior, C.I. i-a recomandat ca în discuțiile telefonice ce le vor avea sau prin stația de emisie recepție să nu pronunțe numele de G., ci să folosească o expresie în limba maghiară care în limba română se traduce cu „sabot de frână”.

Declarația acestui martor este confirmată de depozițiile martorului S.L. dată în cursul urmăririi penale și în fața instanței, a martorului K.S., precum și a declarației martorului M.C., dată în cursul urmării penale și nu în ultimul rând declarația martorului C.D.A.

În finalul motivării hotărârii de achitare, instanța a înlăturat din cadrul ansamblului probator un număr de peste 50 de declarații ale unor martori audiați în cursul urmăririi penale sub motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 85 și 891 C. proc. pen.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor anterior menționate, declarațiile martorilor trebuiau să îndeplinească anumite condiții de formă. Lipsa acestora nu poate conduce însă implicit la concluzia că probele au fost obținute în mod ilegal și pot fi înlăturate în sensul disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât în mare parte au fost scrise chiar de către persoanele audiate, tocmai în scopul înlăturării oricăror suspiciuni privind eventuale presiuni exercitate.

De altfel, potrivit disp. art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Referitor la acuzația că inculpatul F.M. a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, pe care apoi în iarna anului 2001 l-a dat martorului B.W. în schimbul a 20 oi și 3 miei, instanța a apreciat că întrucât nu s-a precizat data exactă când a fost primit acest bun și scopul în care a fost primit, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii. Or, probele administrate în cauză confirmă primirea bunului în cauză, aspect ce rezultă din declarația martorilor M.T., S.L., și L.D.P.A. și B.J.

Din cuprinsul acestor declarații rezultă că snow-mobilul în cauză, găsit în garajul martorului B.J., a fost cumpărat din străinătate pe numele SC N.I. SA, autovehiculul fiind folosit până în iarna 2001 de către inculpatul F.M.și fiul acestuia.

Din declarația martorului rezultă că inculpatul a primit în schimbul acestui snow-mobil 20 de oi și 3 miei.

Cu privire la autoturismul dubiță marca M. s-a regăsit aceeași situație, în sensul că inculpatul F.M. a fost văzut conducând acest autoturism care provenea de la SC N. SA, acest aspect fiind confirmat de declarațiile martorilor S.L., B.V., precum și a martorilor I.L. dată în fața instanței și S.V.C., dată în faza de urmărire penală.

Față de probele administrate cu privire la aceste bunuri, rezultă fără îndoială că ele au fost date de inculpatul C.I. celor doi inculpați, comisari ai Gărzii Financiare ca o recompensă pentru „serviciile” aduce de aceștia, constând în neefectuarea de controale la firmele din cadrul holdingului N., efectuarea de controale permanente la firmele concurente și evident asigurarea unei anumite protecții prin consiliere în domeniul economico-financiare și prevenirea cu privire la iminența unor controale ale Gărzii Financiare centrale, fiind evident de altfel scopul primirii tuturor acestor foloase.

A mai reținut instanța de fond, în motivarea soluției, faptul că din probele administrate nu rezultă cu certitudine împrejurarea că inculpații au primit, în vara anului 2003, animale de la inculpatul C.I., respectiv porci și nici produse de protocol constând în băuturi fine, țigări, cafea, etc.

Instanța de fond și-a fundamentat această soluție doar pe declarația martorilor A.I. și B.D. care au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmării penale și care evident fiind foști angajați ai inculpatului C.I. au avut anumite rețineri în a menține cele declarate.

Cu privire la aceste produse primite periodic de către cei doi inculpați, din declarația martorului S.L., înlăturată în mod greșit de altfel de instanța de judecată, rezultă că inculpatul C.I. întocmea o listă cu mai multe persoane printre care și cei doi comisari, pe baza căreia se primeau câte 1-4 porci de la o firmă ce aparținea Holdingului N.

Mai mult decât atât, în cursul urmăririi penale martorii au declarat că exista un obicei ca mai multe persoane printre care și cei doi inculpați să primească produse de protocol de la magazia firmei.

Cu privire la împrejurarea apărută în cadrul cercetării judecătorești constând în faptul că o serie de martori au revenit asupra celor declarate inițial și având în vedere faptul că în toate cazurile motivarea a fost inevitabil aceeași, respectiv așa-zisele presiuni din partea anchetatorilor, nedovedite în niciun mod, în mod corect aceste reveniri trebuiau analizate cu anumite rezerve cu atât mai mult cu cât, așa cum am precizat anterior în cauză există suficiente elemente din care rezultă că asupra martorilor s-au creat diverse presiuni după audierile din cursul urmăririi penale.

Instanța de fond trebuia să facă o analiză a tuturor depozițiilor date în cauză, potrivit disp. art. 63 C. proc. pen. și nu să se rezume doar la o selecție a acestora.

Având în vedere probele administrate, vinovăția inculpaților F.M. și G.Ș. este pe deplin dovedită, în cauză prezumția de nevinovăție a acestora fiind răsturnată prin dovezi clare potrivit cărora într-o perioadă mai mare de timp au primit de la inculpatul C.I. sume de bani, și alte foloase materiale în scopul evident de a nu dispune și a nu efectua controale la firmele controlate de acesta, de a preveni și întârzia controalele efectuate de Garda Financiară Centrală, precum și de a dispune și efectua controale la firmele concurente.

De asemenea, în cauză rezultă în mod evident că inculpatul C.I., prin oferirea acestor foloase celor doi inculpați a urmărit și a reușit cointeresarea materială a acestora în scopul de a-și proteja propriile interese.

Cu privire la infracțiunea de dare și respectiv luare de mită practica și doctrina judiciară a statuat că pentru existența elementului material al acestor infracțiuni al laturii obiective nu se impune ca promisiunea oferirii sau acceptarea unor sume de bani sau foloase să fie determinate cantitativ sau calitativ.

Promisiunea poate fi făcută în orice mod, poate fi explicită sau implicită exprimată prin simpla oferire, și fiind un act unilateral al mituitorului poate fî independentă de atitudinea funcționarului de a accepta sau nu.

Pe de altă parte pentru existența infracțiunii de luare de mită este necesar ca pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii sau ofertei să fie săvârșite în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Împrejurarea că funcționarul are numai o competență parțială în cadrul uneia colectivă, nu înlătură prezența cerinței impuse de lege, din moment ce el are totuși o anume competență cu privire la actul în legătură cu care pretinde, primește banii sau folosul.

Pentru existența infracțiunii este necesar, dar și suficient ca funcționarul să negocieze, să vândă, partea de putere care îi revine, fiind indiferent dacă actul negociat a făcut parte din competența exclusivă a subiectului activ sau acesta a contribuit la efectuarea lui. Jurisprudența la vârf a decis în acest sens (decizia nr. 1861/1973).

Față de cele expuse, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea tuturor infracțiunilor reținute în actul de sesizare al instanței, la pedeapsa închisorii întru-un cuantum direct proporțional cu gradul de pericol social al faptelor comise, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive, confiscarea foloaselor necuvenite ce au făcut obiectul infracțiunilor de corupție, menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a cauzei și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Examinând apelul declarat s-a constatat că acesta este nefondat prin decizia penală nr. 108 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava.

Rezumativ s-a redat că situația de fapt și de drept reținută, a cărei argumentație, redată în considerentele hotărârii apelate, Curtea și-o însușește în întregime, astfel după cum această posibilitate este conferită de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei), este una în deplin acord cu starea de fapt probată și cu normele juridice incidente în materie. În continuare împotriva deciziei s-a exercitat și calea de atac a recursului de către Parchet, reiterându-se în esență aceleași critici.

Criticile vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor pronunțate.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu se poate reține că încadrarea juridică dată faptelor este eronată, în condițiile în care activitatea infracțională s-a desfășurat pe perioada 1998 - aprilie 2004. Aceasta a început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, însă s-a epuizat după intrarea în vigoare a acestei legi. Doctrina și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că legea penală aplicabilă infracțiunilor a căror consumare se întinde pe durata a două sau mai multe legi este cea din momentul epuizării infracțiunii, a producerii ultimului rezultat. Deci legea penală în vigoare în momentul epuizării este legea ce va fi aplicată.

Din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. din Legea nr. 39/2003, rezultă că toate acțiunile respectiv de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat pot constitui elementul material al infracțiunii numai dacă este realizată condiția esențială și anume scopul urmărit.

Urmarea imediată a acestei infracțiuni constă într-o stare de pericol pentru relațiile de conviețuire socială și rezultă din însăși săvârșirea uneia din acțiunile încriminate.

Acest pericol derivă din amenințarea că grupul poate să treacă la îndeplinirea scopului în vederea căruia a fost constituit, respectiv săvârșirea de infracțiuni grave. Dacă acest scop a fost și realizat, va exista un concurs de infracțiuni.

Prin urmare, pentru existența infracțiunii este necesară doar urmărirea scopului săvârșirii unei infracțiuni grave din cele prev. în art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

Instanța de fond a făcut o analiză eronată a probatoriului administrat în cauză, acest lucru conducând implicit la concluzia greșită că faptele de corupție nu există, soluția de achitare fiind astfel nelegală și netemeinică.

Astfel, în primul rând instanța în mod greșit a înlăturat declarațiile date de către martorul M.T. în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată. A apreciat instanța de fond că față de relațiile existente între acest martor și inculpatul C.I., depoziția ar fi subiectivă. În mod greșit s-a ajuns la această concluzie și nu s-a avut în vedere că această depoziție este pertinentă și obiectivă având în vedere calitatea pe care acest martor a avut-o în cadrul firmelor inculpatului, aspect ce i-a dat posibilitatea să perceapă în mod nemijlocit împrejurările și modalitatea de concepere a activității infracționale.

În ce privește declarația martorului C.A. instanța a reținut că acest martor ar fi revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale la data de 29 mai 2004, în sensul că martorul a declarat că cele precizate la urmărirea penală nu sunt reale. Ca urmare a declarației date de acesta martor la data de 06 ianuarie 2006 la Tribunalul Suceava, procurorul s-a sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Ulterior, în cursul cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 1217/P/2006, martorul a dat o declarație în care a precizat că a revenit asupra declarației date la urmărirea penală ca urmare a faptului că a fost influențat de către diverse persoane din anturajul lui C.I. Mai mult decât atât martorul a precizat că în momentul în care a fost audiat la instanță i-a fost frică să nu fie agresat, omorât sau să i se incendieze locuința, fiindu-i frică și în prezent cu privire la acest aspect.

Copie după declarația acestui martor dată în cursul cercetărilor în dosarul având ca obiect infracțiunea de mărturie mincinoasă a fost depusă la instanță la data de 30 mai 2007, pentru a fi avută în vedere. La aceeași dată a fost depusă și o declarație olografă dată de către martorul G.E.A., tot într-o cauză având ca obiect infracțiune de mărturie mincinoasă. Din cuprinsul acestei declarații rezultă aspecte asemănătoare respectiv faptul că și acest martor a revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale la data de 09 noiembrie 2004, motivat de faptul că martorul s-a simțit într-o stare de pericol, ca urmare a faptului că inculpatul C.I. era în sala de judecată și date fiind cunoscute relațiile din toate domeniile pe care le are acest inculpat, martorul a retractat nemotivat declarația.

Cu toate că instanța a avut elemente din care să rezulte ca anumiți martori audiați în fața instanței în prezența inculpaților și a membrilor familiilor acestora s-au aflat într-o stare de presiune psihică, într-o stare de teamă pentru ei și membrii familiei lor, fiind reținuți în a răspunde la întrebările suplimentare formulate în sala de judecată, cu toate acestea instanța s-a rezumat în a înlătura declarațiile martorilor date în cursul urmării penale, ca fiind nesincere și a luat în considerare doar cele afirmate în fața instanței în mod nemijlocit.

Din analiza declarațiilor dare de către acești 2 martori, rezultă aspecte legate de regimul de teroare impus de inculpatul C.I., de influența de care se bucura acesta în cadrul comunității din care făcea parte, relațiile apropiate dintre comisarii Gărzii Financiare și inculpat, de faptul că inculpatul se bucura de protecția oferită de către conducerea Gărzii Financiare Harghita.

În motivarea soluției de achitare instanța a reținut pe baza declarațiilor date în instanță de către martorii S.V.C, S.C., L.G., P.G., T.L.I., M.E., B.V., B.T., M.L., H.A., C.F.C., M.S.G., actuali sau foști funcționari în cadrul Gărzii Financiare Harghita, faptul că cei doi inculpați G.Ș. și F.M. nu ar fi favorizat în niciun fel firmele inculpatului C.I., că toate controalele erau inopinate și că datorită legislației modificate permanent era normal ca angajații instituției să poarte discuții cu patronii firmelor pentru a le aduce la cunoștință modul de aplicare a legislației.

Instanța a omis să aibă în vedere și declarațiile acestor martori date în cursul urmăririi penale, sub prestare de jurământ din cuprinsul cărora rezultă că relațiile de amiciție dintre cei doi comisari erau cunoscute de ceilalți comisari ai Gărzii Financiare, că existau diverse societăți în județ favorizate de către conducerea Gărzii, precum și faptul că cei doi inculpați, mai cu seamă G.Ș., era preocupat de faptul că la societățile concurente trebuiau efectuate controale repetate. Protecția asigurată firmelor controlate de C.I. era asigurată și prin faptul că în perioada 1998 - mai 2004 Garda Financiară Harghita nu a efectuat niciun control la aceste societăți.

Susținerea acestora potrivit căreia ar fi semnat declarațiile fără a le citi în prealabil exercitându-se anumite presiuni din partea anchetatorilor, nu a fost în niciun mod dovedită, ci dimpotrivă constituie o anumită justificare în lipsa unei explicații logice referitore la revenirea asupra unor declarații date foarte aproape de momentul descoperirii faptelor și declanșării cercetărilor.

Cu privire la foloasele primite de cei doi inculpați în schimbul „serviciilor aduse”, instanța a considerat că în lipsa statelor de plată de la dosarul cauzei și a unor martori oculari, nu se poate concluziona că inculpații au primit o perioadă de aproximativ 1,6 ani sume de bani în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârziat îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu.

În ce privește primirea sumei de 30.000 euro de către inculpatul G.Ș., instanța a concluzionat că în cauză nu există probe în acest sens.

În mod greșit însă instanța de fond a înlăturat declarația martorului L.D.P.A. din cadrul sistemului probator.

Martorul a precizat amănunte referitoare și la comiterea unor infracțiuni de natură economico-financiară la firmele controlate de inculpat, precum și aspecte legate de rolul și contribuția fiecărui membru din grupul infracțional organizat și controlat de către C.I.

Este adevărat că în cursul cercetării judecătorești martorul a declarat că nu menține declarațiile date în fața procurorului însă ulterior în Dosarul nr. 2503/P/2007 al I.P.J. Olt având ca obiect infracțiunea de mărturie mincinoasă, în prezența avocatului ales, a declarat că toate aspectele precizate la urmărirea penală sunt reale.

Considerând depoziția martorului ca fiind esențială în soluționarea cauzei, fiind una din cele mai complexe, s-a solicitat reaudierea acestui martor însă solicitarea Direcției Naționale Anticorupție a fost respinsă.

Prin urmare atâta timp cât acest martor a dat o declarație olografă precizând că primele sale afirmații date în cauză reprezintă adevărul, instanța nu putea să o înlăture ca nefiind pertinentă și utilă soluționării cauzei.

Mai mult decât atât, în mod nejustificat instanța a înlăturat și declarația martorului L.G. dată în cursul urmăririi penale cu toate că acest martor a precizat și în fața instanței că L.D.P.A. i-a povestit despre suma de 30.000 euro dată inculpatului G.Ș.

Același martor a mai declarat în cadrul cercetării judecătorești și alte aspecte pe care instanța a omis să le analizeze, cum ar fi faptul că a fost amenințat de inculpatul C.I., că prin farmacia S. se decontau încasări mari din vânzările de alcool, că cei doi comisari erau văzuți la SC N., precum și faptul că după declanșarea cercetărilor și arestarea inculpatului C.I. i s-a recomandat de către inculpatul K.G. să plece în Ungaria și să aibă grijă ce declară în situația în care va fi întrebat de anchetatori.

Referitor la acuzația adusă inculpatului G.Ș. potrivit căreia ar fi beneficiat din partea inculpatul C.I. de întocmirea unor proiecte de case de vacanță, și de această dată instanța a concluzionat că nu există probe în acest sens, contrar celor existente la dosarul cauzei.

Astfel, din declarația martorului P.A., dată în cursul urmăririi penale și menținută în fața instanței la termenul de judecată din 26 august 2005, rezultă fără nicio îndoială că în toamna anului 2002, din ordinul inculpatului C.I., a întocmit mai multe proiecte de case de vacanță ce urmau să fie construite pe litoral. Ulterior, în anul 2003, tot din ordinul inculpatului C.I. și tot în folosul inculpatului G.Ș., martorul a mai întocmit un proiect de construcție a unei vile.

Martorul a declarat faptul că aceste lucrări nu au fost niciodată achitate, mai mult decât atât, nu au fost evidențiate în contabilitate, iar inculpatul C.I. a fost în permanență preocupat de rapiditatea întocmirii lor. Același martor a declarat faptul că la discuția dintre el și inculpatul C.I. a participat și inculpatul G.Ș., iar ulterior C.I. i-a recomandat ca în discuțiile telefonice ce le vor avea sau prin stația de emisie recepție să nu pronunțe numele de G., ci să folosească o expresie în limba maghiară care în limba română se traduce cu „sabot de frână”.

Declarația acestui martor este confirmată de depozițiile martorului S.L. dată în cursul urmăririi penale și în fața instanței, a martorului K.S., precum și a declarației martorului M.C., dată în cursul urmării penale și nu în ultimul rând declarația martorului C.D.A.

Referitor la acuzația că inculpatul F.M. a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, pe care apoi în iarna anului 2001 l-a dat martorului B.W. în schimbul a 20 oi și 3 miei, instanța a apreciat că întrucât nu s-a precizat data exactă când a fost primit acest bun și scopul în care a fost primit, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii. Or, probele administrate în cauză confirmă primirea bunului în cauză, aspect ce rezultă din declarația martorilor M.T., S.L., și L.D.P.A. și B.J.

Din cuprinsul acestor declarații rezultă că snow-mobilul în cauză, găsit în garajul martorului B.J., a fost cumpărat din străinătate pe numele SC N.I. SA, autovehiculul fiind folosit până în iarna 2001 de către inculpatul F.M.și fiul acestuia.

Din declarația martorului rezultă că inculpatul a primit în schimbul acestui snow-mobil 20 de oi și 3 miei.

Cu privire la autoturismul dubiță marca M. s-a regăsit aceeași situație, în sensul că inculpatul F.M. a fost văzut conducând acest autoturism care provenea de la SC N. SA, acest aspect fiind confirmat de declarațiile martorilor S.L., B.V. precum și a martorilor I.L. dată în fața instanței și S.V.C., dată în faza de urmărire penală.

Față de probele administrate cu privire la aceste bunuri, rezultă fără îndoială că ele au fost date de inculpatul C.I. celor doi inculpați, comisari ai Gărzii Financiare ca o recompensă pentru „serviciile” aduse de aceștia, constând în neefectuarea de controale la firmele din cadrul Holdingului N., efectuarea de controale permanente la firmele concurente și evident asigurarea unei anumite protecții prin consiliere în domeniul economico-financiar și prevenirea cu privire la iminența unor controale ale Gărzii Financiare centrale, fiind evident de altfel scopul primirii tuturor acestor foloase.

A mai reținut instanța, în motivarea soluției, faptul că din probele administrate nu rezultă cu certitudine împrejurarea că inculpații au primit, în vara anului 2003, animale de la inculpatul C.I., respectiv porci și nici produse de protocol constând în băuturi fine, țigări, cafea, etc.

Instanța și-a fundamentat această soluție doar pe declarația martorilor A.I. și B.D. care au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmării penale și care evident fiind foști angajați ai inculpatului C.I. au avut anumite rețineri în a menține cele declarate.

Cu privire la aceste produse primite periodic de către cei doi inculpați, din declarația martorului S.L., înlăturată în mod greșit de altfel de instanța de judecată, rezultă că inculpatul C.I. întocmea o listă cu mai multe persoane printre care și cei doi comisari, pe baza căreia se primeau câte 1-4 porci de la o firmă ce aparținea holding-ului N.

Mai mult decât atât, în cursul urmăririi penale martorii au declarat că exista un obicei ca mai multe persoane printre care și cei doi inculpați să primească produse de protocol de la magazia firmei.

Cu privire la împrejurarea apărută în cadrul cercetării judecătorești constând în faptul că o serie de martori au revenit asupra celor declarate inițial și având în vedere faptul că în toate cazurile motivarea a fost inevitabil aceeași, respectiv așa zisele presiuni din partea anchetatorilor, nedovedite în niciun mod, în mod corect aceste reveniri trebuiau analizate cu anumite rezerve cu atât mai mult cu cât așa cum am precizat anterior în cauză există suficiente elemente din care rezultă că asupra martorilor s-au creat diverse presiuni după audierile din cursul urmăririi penale.

Având în vedere probele administrate, vinovăția inculpaților F.M. și G.Ș. este pe deplin dovedită, în cauză prezumția de nevinovăție a acestora fiind răsturnată prin dovezi clare potrivit cărora într-o perioadă mai mare de timp au primit de la inculpatul C.I. sume de bani, și alte foloase materiale în scopul evident de a nu dispune și a nu efectua controale la firmele controlate de acesta, de a preveni și întârzia controalele efectuate de Garda Financiară Centrală, precum și de a dispune și efectua controale la firmele concurente.

De asemenea, în cauză rezultă în mod evident că inculpatul C.I., prin oferirea acestor foloase celor doi inculpați a urmărit și a reușit cointeresarea materială a acestora în scopul de a-și proteja propriile interese.

Cu privire la infracțiunea de dare și respectiv luare de mită practica și doctrina judiciară a statuat că pentru existența elementului material al acestor infracțiuni al laturii obiective nu se impune ca promisiunea oferirii sau acceptarea unor sume de bani sau foloase să fie determinate cantitativ sau calitativ.

Promisiunea poate fi făcută în orice mod, poate fi explicită sau implicită exprimată prin simpla oferire, și fiind un act unilateral al mituitorului poate fi independentă de atitudinea funcționarului de a accepta sau nu.

Pe de altă parte pentru existența infracțiunii de luare de mită este necesar ca pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii sau ofertei să fie săvârșite în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Împrejurarea că funcționarul are numai o competență parțială în cadrul uneia colectivă, nu înlătură prezența cerinței impuse de lege, din moment ce el are totuși o anume competență cu privire la actul în legătură cu care pretinde, primește banii sau folosul.

Pentru existența infracțiunii este necesar, dar și suficient ca funcționarul să negocieze, să vândă partea de putere care îi revine, fiind indiferent dacă actul negociat a făcut parte din competența exclusivă a subiectului activ sau acesta a contribuit la efectuarea lui. Jurisprudența la vârf a decis în acest sens (decizia nr. 1861/1973).

Față de cele expuse, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Practic, la o analiză a acestor motive de recurs, se constată o suprapunere exactă, mot-a-mot, peste motivele de apel promovate de același titular.

Instanța de recurs va sintetiza că cele amplu prezentate în speță de către instanța fondului sunt așezate în parametri de deplină legalitate și temeinicie. În condițiile în care instanța de apel a ajuns la aceeași concluzie, decizia pronunțată și recurată se află la adăpost de orice critici fundamentale ce i-au fost aduse.

Potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să își dovedească nevinovăția. Prin urmare, sarcina probei, în sensul dovedirii existenței faptelor și a vinovăției inculpaților în comiterea lor revine organelor de urmărire penală.

Din analiza mijloacelor de dovadă aflate la dosarul cauzei, rezultă că aspectele de fapt arătate nu au fost probate complet, iar prezumția de nevinovăție de care inculpații se bucură nu a fost răsturnată.

Cât privește existența faptelor și vinovăției inculpaților, relativ la comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în rechizitoriu se reține că inițiator, dar și unic constituitor al grupului infracțional organizat este inculpatul C.I. Ceilalți 4 inculpați, T.R., K.J., C.D.A. și K.G., au aderat și sprijinit grupul inițiat și constituit de cel dintâi. Se mai reține în dispozitivul rechizitoriului că acest grup „a comis mai multe infracțiuni grave: de violență (tentativă la omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj etc.), evaziune fiscală, spălarea banilor și corupție”.

Este real că, în cazul infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, nu se impune, ca și condiție de existență a acesteia, comiterea efectivă a infracțiunilor avute în vedere la momentul asocierii.

Doctrina și jurisprudența au consacrat faptul că asocierea, în accepțiunea acestui text de lege, se realizează prin acțiunea fiecăreia dintre persoanele care înțeleg să-și alăture eforturile și presupune un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între aceste persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline de a acționa potrivit unui plan, pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni.

Asocierea presupune așadar o reunire, cu perspectiva unei durate în timp, a mai multor persoane, în vederea realizării unui scop infracțional comun.

Or, în speță, nu sa dovedit neechivoc că cei 4 inculpați, respectiv T.R., K.J., C.D.A. și K.G., sub comanda inculpatului C.I., ar fi organizat ierarhizat, planificat, cu stabilirea concretă a rolurilor pentru fiecare dintre membri, desfășurarea unei activități infracționale în scopul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.

Cât privește infracțiunea de evaziune fiscală, este știut că vizează efectuarea intenționată de operațiuni contabile nereale, deci impune o implicare a persoanelor în astfel de activități. Atât în actul de acuzare, cât chiar și în cuprinsul motivelor de recurs nu se arată care ar fi fost atribuțiile concrete ale fiecăruia dintre cei implicați în presupusa activitate ilicită reținută în sarcina lor. Aceleași aspecte referitoare la organizarea grupului se impuneau a fi dovedite și în ceea ce privește infracțiunile de spălare a banilor și corupție.

Ca detaliu juridic, s-a reținut, cu documentele aferente, că pentru mai multe din aceste infracțiuni pretins comise și care se circumscriau scopului pentru care grupul a fost constituit, instanțele investite cu soluționarea cauzelor au pronunțat hotărâri definitive de achitare pe motiv că fapta nu există, sau de încetare a procesului penal.

Aspectul însă esențial juridic, că inculpații au fost cercetați în alte dosare pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni, nu poate conduce, exclusiv prin el însuși, la concluzia desfășurării în cadru organizat, de grup, a activităților ilicite de care au fost acuzați.

Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond, de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, este legală și temeinică.

După cum s-a arătat, redarea acelorași aspecte de către instanța de apel se încadrează în parametri de corectă soluționare a cauzei.

Cât privește comiterea de către inculpații C.I., G.Ș. și F.M., a infracțiunilor de corupție, se reține în rechizitoriu că inculpatul C.I. a oferit, iar inculpații G.Ș. și F.M. au primit de la cel dintâi, cu titlu de mită, următoarele:

- inculpatul G.Ș.: suma de 30.000 euro, suma de 5-6 milioane ROL lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000; a beneficiat de întocmirea unor proiecte de 70.000.000 ROL pentru mai multe vile.

- inculpatul F.M.: suma de 5 - 6 milioane ROL lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000; o sanie autopropulsată snow-mobil, în valoare de 12.692 mărci germane; un microbuz marca M. în folosință.

Se mai reține, însă exclusiv în considerentele rechizitoriului, că în vara anului 2003, cei doi inculpați au primit purcei (câte 2-3), iar pe întreg parcursul intervalului, produse de protocol (băuturi fine, țigări, cafea).

Relativ la primirea de către inculpații G.Ș. și F.M. a unor sume lunare în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, se susține că acest aspect a fost dovedit în cauză cu declarațiile martorilor N.C.V., M.T. și B.T.

Martora N.C.V. (la data audierii, 26 octombrie 2006, comisar-șef Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Harghita din cadrul Brigăzii Mureș) a adoptat o poziție constantă pe parcursul urmăririi penale și a judecății. A precizat că, prin anul 2000, a văzut pe o masă aflată într-un birou la SC N. SA un stat de plată, pe care, printre alții, era înscris inculpatul G.Ș. Mai relatează în instanță că statele de plată erau oficiale, având toate rubricile prevăzute de lege, și probabil ștampilate și au fost văzute și de colegul său S.I. Mai susține că la acea dată fusese în control la SC N. Precizează, de asemenea, că „eu cunosc faptul că acele state există, știu unde sunt dar nu pot să spun acum”.

În condițiile în care acele „state” există, se impunea ca organele de urmărire penală să le pună la dispoziția instanței. Or, în cauză, acest lucru nu s-a făcut.

Chiar și în cuprinsul motivelor de recurs procurorul se mulțumește să reia aspectul singular că „instanța nu a ținut seama nici de această dată de declarațiile unor martori (...) din cuprinsul cărora rezultă cu certitudine că acele documente pe baza cărora se ridicau sume de bani lunare au existat în realitate”.

Însă, martorul S.I.C., audiat atât la urmărirea penală, cât și în instanță, a precizat că nu a văzut, în acele împrejurări, vreun stat de plată în sensul la care face referire martora N.C.V.

Martorul M.T. a avut, de asemenea, o atitudine constantă la urmărirea penală și judecată. Acesta precizează că „în ziua de salarii veneau atât G.Ș., cât și F.M. care primeau câte 5-6 milioane ROL pe baza unui stat de plată pe care îl semnau personal”. Mai arată că „banii îi primeau de la inculpatul C.I., iar eu aveam obligația să le cer semnarea statului de plată”.

S-a redat de către instanța de fond că în luna noiembrie 2000, după propriile susțineri, martorul a fost agresat de inculpatul C.I. cu o bâtă și concediat, sens în care, după 4 ani de zile a făcut plângere împotriva acestuia, cauza aflându-se și în prezent pe rolul instanțelor. Prin urmare, declarația acestui martor, dată fiind starea de dușmănie și conflictul de interese dintre el și inculpat, corect a fost înlăturată de prima instanță. Ea ar fi putut fi folosită doar prin coroborare cu alte dovezi (și nu indicii) administrate în cauză, cu valoare probatorie care să ducă la concluzia, fără vreo urmă de îndoială, a vinovăției inculpatului.

Cele mai sus analizate creează, pe bună dreptate, o îndoială suficient de puternică privind inexistența acestei activități ilicite, și care profită făptuitorilor.

Cu privire la darea/primirea de către inculpatul C.I. inculpatului G.Ș. a sumei de 30.000 euro, cu titlu de mită, singurul martor care face referire la această sumă este L.D.P.A.

Acesta, în declarația sa dată la urmărirea penală, precizează că, anterior achiziționării de către inculpatul G.Ș. a unui autoturism de teren marca B., și pe care martorul trebuia să-l aducă din Ungaria, în biroul inculpatului C.I. și în prezența soției acestuia C.G., i-a înmânat lui G.Ș. suma de 30.000 euro. Mai precizează martorul, în aceeași declarație, că „am convingerea că i-a folosit pentru achiziționarea autoturismului marca B.”.

Asupra acestei declarații martorul a revenit în instanță, cu motivarea că a fost dată sub presiune, fiind amenințat că va fî arestat. De altfel, a mai relatat acesta, a fost arestat 2 luni și eliberat cu 5 zile înainte de a da declarația la Parchetul Național Anticorupție Târgu Mureș.

Or, chiar și având în vedere poziția inițială a martorului, nu reiese că acesta ar fi asistat la vreo discuție între cei doi inculpați cu privire la scopul în care banii ar fi fost dați. Aceasta în condițiile în care, din interpretarea și coroborarea declarațiilor majorității martorilor audiați în cauză (cu relevanță cei angajați la firmele inculpatului C.I.), reiese că, încă înainte de anul 1989, între inculpații C. și G. existau relații de amiciție, ce nu excludeau și posibilitatea acordării reciproce de împrumuturi sau efectuarea unor tranzacții civile, aspecte fără conotație penală, în lipsa oricăror dovezi contrare.

Aspectul că despre înmânarea acestor sume către inculpatul G.F. cunoștea și martorul L.G., în mod indirect, de la martorul L.D.P.A. nu schimbă cu nimic situația, în condițiile în care nu s-a dovedit că scopul cu care acești bani au fost dați, respectiv primiți se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor de luare, respectiv dare de mită.

Cu privire la beneficiul obținut de către inculpatul G.Ș. prin întocmirea unor proiecte de case de vacanță, este real că, din declarațiile martorului P.A., administrator la firma „R.” ce aparținea de complexul „N.”, reiese că acesta a fost solicitat de către C.I. să întocmească, în toamna anului 2002, mai multe proiecte de case de vacanță ce urmau să fie construite pe litoral, precum și un proiect de construcție a unei vile. A mai arătat martorul că acestea nu au fost evidențiate în contabilitate, iar la discuțiile purtate cu privire la aceste schițe a participat și inculpatul G.Ș.

Or, martorul lucra la acea dată ca angajat al inculpatului C.I. Chiar dacă a executat aceste schițe, nu poate preciza în niciun mod dacă de ele a beneficiat sau nu inculpatul G. și, în caz afirmativ, dacă inculpatul C.I. nu a fost personal plătit de către cel din urmă. Deci, raporturile C. - G., sub acest aspect, nu s-au dovedit a fi cele impuse de cerințele prevăzute de lege pentru existența infracțiunilor prev. de art. 254, respectiv art. 255 C. pen.

Relativ la primirea de către inculpatul F.M., de la inculpatul C.I., a unui snow-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, se reține în actul de sesizare a instanței că snow-mobilul a fost înstrăinat ulterior de cel dintâi, în iarna anului 2001, martorului B.W. în schimbul a 20 oi și 3 miei.

Este real că acest snow-mobil a fost găsit la data de 28 octombrie 2004 într-un garaj aparținând martorului B.J., numărul său de identificare regăsindu-se în declarația vamală din 28 decembrie 2001, cumpărător fiind SC N.I. SA, iar valoarea sa 12.692 mărci germane.

Audiat în cauză, martorul B.J. a relatat că socrul său B.W. ar fi vândut 20 oi fiului inculpatului F., care i-a dat în schimb o sanie, în iarna anului 2001. Cum snow-mobilul a fost achiziționat în decembrie 2001, reiese că acesta a fost dat martorului în stare perfectă de funcționare, nou sau aproape nou.

Comparând contravaloarea celor 20 oi și 3 miei cu cea a vehiculului, se observă o mare disproporționalitate, ceea ce face puțin credibilă această tranzacție.

Deosebit de aceasta, dar esențial juridic, nu s-a făcut nici dovada că personal inculpatul F.M. ar fi încheiat tranzacția și nici că acesta ar fi primit vehiculul de la inculpatul C.I., cu atât mai mult cu cât a fost cumpărat pe numele firmei, iar la dosar nu s-a depus vreo dovadă în sensul că ar fi fost înstrăinat, deci trecut în proprietate particulară.

Chiar și în ipoteza în care C.I. ar fi dat, iar F.M. ar fi primit imobilul, nicio probă nu indică scopul acestei tranzacții, și care să se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 254, art. 255 C. pen.

Cu privire la folosirea, de către inculpatul F.M., a unui vehicul - dubiță marca M., martorul B.V. relatează în declarația dată în faza de urmărire penală că, în anul 2003, inculpatul F.M. i-a împrumutat pentru câteva ore o dubiță marca M., iar „în interiorul cabinei se cunoștea locul în care fusese lipit un abțibild cu însemnele N.”.

Audiat la instanța de fond, a arătat că a dat declarația de la urmărirea penală sub presiune.

Martorul S.L. relatează în depoziția sa (și care nu a fost luată sub jurământ) că în perioada ianuarie 2001 - august 2003 a fost angajat la firmele lui C.I., împrejurare în care știu că acesta „i-a dat o autodubă marca M. lui F., în perioada 2000-2002, tot fără a fi plătită”. În instanță, precizează că nu știe dacă acel autoturism a fost vândut sau donat. Or, din nicio probă administrată în cauză nu s-a dovedit că o atare mașină ar fi ieșit din patrimoniul SC N. SA, și ar fi intrat în patrimoniul inculpatului F.M.

Același martor afirmă totodată că inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.F., din 1998 până în 2004, trei autoturisme marca B. Mai arată: „știu sigur că G. nu a plătit cele trei autoturisme marca B. lui C.I. și nici altei persoane”.

Or, s-a dovedit în cursul cercetărilor că vehiculele la care a făcut aici referire au fost dobândite în mod licit și total diferit de cel susținut de martor (leasing). Deci, și sub acest aspect, veridicitatea declarației martorului se impune a fi privită cu îndoială și folosită numai în măsura în care se coroborează și cu alte probe administrate.

Mai mult, singurul aspect ce tinde să „individualizeze” vehiculul pretins folosit de acesta din urmă ca fiind al firmei SC N. este culoarea, niciunul din martori neputând preciza numărul mașinii, care ar fi adus clarificări în acest sens, dovedit fiind că autovehiculele înmatriculate pe firmă aveau numere specifice și distinctive.

Cât privește primirea, de către inculpații F.M. și G.Ș., a unor purcei, se reține în actul de sesizare a instanței, în principal în baza declarației martorului S.L., că cei doi inculpați au primit, în vara anului 2003, un număr de porci (1-4), conform unei liste.

A arătat acest martor, ce ocupa la acea dată funcția de șef de pază la firma SC N. SA că inculpatul C.I. a avut o fermă în comuna J., pe care a desființat-o, întrucât nu mai dădea randament, iar porcii i-a făcut cadou. În declarația dată la urmărirea penală afirmă acest martor că el personal a dat porcii, în baza unei liste primite de la inculpatul C.I., persoanelor acolo menționate, animalele fiind încărcate în mașinile acestora de către portarii firmei.

Or, situația porcilor aflați în evidențele fermei „J.”, respectiv dacă au existat, în caz afirmativ în ce număr, cum au ieșit din patrimoniul societății se impune a se dovedi, fără vreo urmă de îndoială, cu acte contabile, știut fiind că orice firmă are obligația ținerii unei astfel de evidențe.

Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că nicio dovadă certă nu converge spre concluzia că în patrimoniul celor doi inculpați ar fi intrat, cu titlu gratuit, câte un număr de 1-3 purcei din patrimoniul fermei „J.”.

Cu privire la primirea, cu titlu gratuit, a unor bunuri - băuturi, țigări, cafea - din fondul de protocol al firmei SC N. SA, de către inculpații F.M. și G.Ș., bunuri oferite de către inculpatul C.I., curtea reține că martorul G.A., audiat atât la urmărirea penală, cât și la prima instanță, a relatat că nu i s-au cerut niciodată să predea, fără bon, bunuri pe care le deținea în gestiunea sa de la firma SC N. SA.

Martorul A.J., portar la SC N., a relatat în declarația sa de la urmărirea penală că inculpații G.Ș. și F.M. luau de la protocol țigări, etc. Asupra acestei declarații revine însă în instanță, cu motivarea că a fost amenințat de K.J., aflat în dușmănie cu inculpatul C.I. și S.L., iar audierea a avut loc la Hotel B., proprietatea celui dintâi. În aceste împrejurări, corect se justifică a se reține declarația dată de către martor înaintea primei instanțe.

Din interpretarea coroborată a acestui material probator se reține că, într-adevăr, între inculpatul C.I., pe de o parte și inculpatul G.Ș., pe de altă parte, exista o relație mai veche de prietenie, astfel că acesta din urmă venea periodic pe la firma SC N. SA.

Și prezența inculpatului F.M. la firmă a fost de asemenea sesizată. Dar niciuna din probe nu relevă, fără vreo urmă de îndoială, că cei doi inculpați ar fi luat, în mod gratuit și, în scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu sau a le îndeplini în mod defectuos, bunuri de protocol de la firma inculpatului C.I. sau ar fi primit astfel de promisiuni.

Cu privire la desfășurarea necorespunzătoare a activității de serviciu, de către inculpații F.M. și G.Ș., se reține că cel dintâi, în perioada 1998 - aprilie 2004, a îndeplinit funcția de comisar șef al Gărzii Financiare - Secția Harghita, iar cel de al doilea, pe cea de comisar-șef adjunct al aceleiași instituții.

Potrivit fișei postului întocmită în baza legislației în vigoare, inculpatul F.M. avea ca atribuții, printre altele:

- organizarea și conducerea activității secției pentru realizarea obiectivelor, sarcinilor, planurilor sau programelor tematice rezultate din legi, ordine și instrucțiuni specifice în propriile programe de activitate;

- conducerea și răspunderea verificării sub aspect metodologic a actelor de control încheiate de comisarii secției.

Potrivit fișei postului, inculpatul G.Ș. avea ca atribuții, printre altele:

- urmărirea întocmirii la timp a proiectului programului trimestrial de activitate al secției și realizarea prevederilor acestuia;

- coordonarea activității de verificare prin sondaj a actelor de control încheiate de comisari sub aspectul respectării normelor metodologice de întocmire a acestora;

- efectuarea în mod nemijlocit din dispoziția șefilor ierarhici sau din proprie inițiativă acțiuni de control la agenți economici sau verificări cu privire la activitatea personalului din subordine;

- stabilirea la specificul agenților economici obiective de control concrete în concordanță cu tematicile primite, îndrumarea și controlarea la fața locului a echipelor de control, participarea la dezbaterea constatării controlului.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpații nu au îndeplinit, respectiv au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile lor de serviciu, cauzând astfel o tulburare bunului mers al activității instituției a căror conducere o asigurau, scopul fiind cel al favorizării SC N. SA.

Aceste carențe în activitatea lor s-ar concretiza - se mai susține - prin aceea că fie au efectuat un număr disproporționat de mare de controale la societăți concurente ale SC N. SA, fie au evitat a efectua controale la această din urmă societate, pentru ca eventualele nereguli aici comise să nu fie descoperite.

Din colaborarea declarațiilor martorilor U.L., P.G., C.I., B.T., T.L.I., M.L., M.N.J., B.T., B.V. (relativ la ultimele 3 declarații, privite și prin prisma precizărilor făcute în instanță, dar și prin raportare la celelalte declarații aici menționate), comisari la Garda Financiară Harghita, reiese că, în perioada vizată, au avut loc controale ale acestei instituții atât la firmele lui C.I. (chiar dacă nu de fond, iar unele soldate cu sancțiuni contravenționale), cât și la firma E.D. unde fuseseră descoperite, în urma unei sesizări, sticle de alcool purtând banderole false. Acest aspect justifică de altfel și efectuarea de verificări suplimentare la cea din urmă unitate economică.

Potrivit acelorași depoziții, orice comisar al Gărzii Financiare putea face propuneri de control relativ la o societate comercială, admiterea cererii fiind atributul șefilor instituției.

Or, niciunul dintre comisari nu a relatat că inculpații F.M. sau G.Ș. în calitatea lor, le-ar fi refuzat vreo astfel de propunere sau ar fi încercat să modifice sau să canalizeze într-o anume direcție favorabilă inculpatului C.I., un astfel de control.

Nu se poate reține așadar că inculpații F.M. și G.Ș., cu știință (deci cu intenție), nu ar fi îndeplinit un act ce intră în atribuțiile lor de serviciu sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, pentru ca elementele constitutive ale acestei infracțiuni să fie date în cauză.

Relativ la săvârșirea de către inculpatul G.Ș., a infracțiunii de folosire de informații ce nu sunt destinate publicității, se reține în actul de sesizare a instanței, că ea a fost comisă prin prevenirea inculpatului C.I. despre iminenta efectuare a unor controale de către Garda Financiară București, la firma SC N. SA.

Din coroborarea declarațiilor martorilor S.C., M.C., S.V.C., M.M.S. și D.G.A., comisari ai Gărzii Financiare București, reiese că nici aceștia nu cunoșteau anticipat datele stabilite pentru controalele efectuate în teritoriu. Acest aspect este susținut și de orele la care se prezentau la societățile vizate pentru control, astfel cum a fost de altfel și cazul SC N. SA, în anul 2003, când nu au putut pătrunde în societate, deși au primit concursul inculpaților F.M.și G.Ș., întrucât programul de lucru se terminase.

Aceiași martori au relatat că în nicio situație nu au fost influențați, direct sau indirect, în activitatea de control efectuată, de către cei doi inculpați.

De asemenea, este puțin probabil că inculpatul C.I. ar fi purtat discuții despre astfel de controale, telefonic sau personal, cu inculpatul G.Ș., în prezența unora dintre angajații săi - portari, magazioneri.

Pentru a fi în prezența infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, se impune a se face dovada autorizării inculpatului G.Ș. de a avea acces la astfel de informații, fie și cu caracter limitat și permiterea accesului altor persoane la acestea sau folosirea lor, într-un alt mod - direct sau indirect - de către inculpat.

Or, nu există la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte că anumite informații, existente la nivelul Gărzii Financiare, nu sunt destinate publicității și, de asemenea, că inculpatul G.Ș. ar fi fost autorizat să aibă acces la ele.

Așadar, soluția pronunțată de prima instanță, susținută și de către instanța de apel, și sub acest aspect, este susținută de probele administrate în cauză, coroborat interpretate.

Este real că prima instanță a înlăturat declarațiile unor martori date la organele de urmărire penală, menținându-le pe cele date înaintea instanței, prin care retractau sau nuanțau susținerile inițiale.

Separat, în considerentele ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 2503/P/2008 din 06 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, cu referire la martorii L.D.P.A., B.D.B. și B.V., în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, se reține că nu s-a putut stabili cu certitudine când aceștia au mințit, constatându-se așadar doar existența unor declarații contradictorii date în cele două faze procesuale.

Deși cu ocazia rejudecării au fost reaudiați trei martori dintre cei indicați de Înalta Curte de Casație și Justiție, cele susținute de aceștia nu pot duce la condamnarea inculpaților, nu răstoarnă prezumția de nevinovăție, ci, dimpotrivă, o accentuează.

Astfel, deși în cursul urmării penale martorul C.A. a făcut o serie de susțineri acuzatoare, în cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2006, martorul C.A. a declarat că nu își menține declarația dată la urmărirea penală, întrucât a scris-o după dictarea ofițerului în fata căruia a dat-o. De asemenea, în cadrul reaudierii din data de 17 noiembrie 2010, martorul s-a manifestat în mod deliberat confuz, fără a indica instanței care dintre declarațiile anterioare corespunde adevărului, însă ca urmare a răspunsurilor la întrebările adresate s-a constatat că își menține punctul de vedere susținut anterior în fața instanței.

Martorul B.V., a declarat la termenul de judecată din 10 iunie 2005, că atunci când i s-a luat declarație la Târgu Mureș, a fost amenințat că dacă îi mai ține în brațe pe F.M. și G.Ș., va fi și el arestat alături de ei, precizând că nu își menține în totalitate declarația, întrucât nu corespunde în totalitate adevărului, a fost dictată de procuror, care a răstălmăcit ceea ce a declarat martorul, cu toate protestele făcute de acesta.

A mai arătat că atunci când a lucrat la Garda Financiară nu au fost dirijate anumite controale numai spre anumite firme, li se cerea în permanență să aplice legea și nu a auzit ca inculpații F.M. și G.Ș. să fi consiliat, din punct de vedere economic sau juridic firmele inculpatului C.I. A precizat că inculpații F.M. și G.Ș. le cereau subalternilor să respecte legea și nu i-au sfătuit niciun moment să treacă cu vederea anumite ilegalității la firmele controlate; la firmele lui C.I. a efectuat un control complex cu organele de poliție, reprezentați ai Ministerului Agriculturii și Direcția de Sănătate Publică, iar constatările au fost meționate în procesul-verbal, fapt petrecut o dată sau de două ori în perioada 2002-2004.

Fiind reaudiat în rejudecare la termenul din data de 15 decembrie 2010, martorul și-a menținut în totalitate declarația dată în fața Tribunalului Olt.

Este real că în cursul urmăririi penale, la data de 14 septembrie 2004, martorul L.D.P.A. a declarat că a văzut personal când C.I. i-a înmânat suma de 30.000 euro lui G.Ș., convingerea martorului fiind aceea că G.Ș. a folosit suma respectivă pentru achiziționarea autoturismului marca B. Însă, în cursul cercetării judecătorești, martorul L.D.P.A. a declarat în fața Tribunalului Olt, la termenul de judecată din data de 26 august 2005, că nu își menține declarațiile date la organele de urmărire penală și Parchetul Național Anticorupție, arătând în esență că procurorul anchetator insista să declare că au fost văzuți inculpații F. și G. venind la firmă, de unde au primit bani, mașină și snow-mobil, iar întrucât a refuzat să declare acest lucru, martorul a fost amenințat că i se întocmește mandat de arestare, precizând că nu a fost de față când inculpatul C.I. ar fi primit de la F.G. pentru a-i da lui G. o sumă în euro, însă i s-a sugerat să declare acest lucru la Parchet, spunându-i-se că și alții au confirmat această situație, iar procurorul anchetator avea în față declarații din care se inspira și îi dicta ceea ce dorea să scrie martorul.

De asemenea, martorul L.D.P.A. a arătat că nu i s-a spus că are dreptul la un traducător, cu toate că nu înțelege prea bine limba română, dar, deși nu a înțeles ceea ce i se dicta, a acceptat să scrie pentru a putea fi eliberat.

Din adresa din 29 octombrie 2007 a I.P.J. Olt rezultă că martorul L.D.P.A. și-a retras mărturia dată la Tribunalul Olt la data de 26 august 2005, situație în care își menține declarațiile anterioare.

Și acest martor a fost reaudiat în ședința publică din data de 17 noiembrie 2010, indicând instanței că nu a observat ca inculpatul C.I. să înmâneze suma de 30.000 euro inculpaților G. sau F., ca inculpatul C. să fi achiziționat un autoturism marca B. pentru vreunul dintre cei doi sau să fi existat state de plată în care să fie incluși și cei doi inculpați.

Nici din analiza celor anterior prezentate nu se poate reține fără nicio îndoială vinovăția inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată pentru a se putea proceda la condamnarea acestora.

Așadar, având în vedere că în cauză exista îndoială cu privire la vinovăția inculpaților C.I., G.Ș. și F.M., instanța de fond a aplicat regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce s-a impus a fost achitarea acestor inculpați.

În același sens sunt și dispozițiile parag. 2 al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că „orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăția sa va fi legal stabilită”, impunându-se, deci, ca instanța să nu pornească de la ideea că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, sarcina probei revenind acuzării, iar de situația îndoielnică beneficiind cel acuzat.

De asemenea, în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a decis că regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În concluzie, din interpretarea dispozițiilor art. 200 C. proc. pen. și având în vedere principiul potrivit căruia orice persoană are dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin. (3) lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultă că probele strânse în faza de urmărire penală nu pot constitui, exclusiv, temei de condamnare.

Este real că, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, însă, în virtutea dreptului la un proces echitabil, în cursul judecății instanța are obligația de a le verifica pe cele strânse în faza de urmărire penală, prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în condiții de contradictorialitate.

Se impun a se avea în vedere și prevederile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., care reglementează în mod expres posibilitatea folosirii declarațiilor unor martori neaudiați în instanță, însă cu condiția ca audierea lor „nu mai este posibilă”.

Numai procedând astfel se respectă și principiile loialității în administrarea probelor, astfel încât dreptul la un proces echitabil să fie efectiv asigurat.

Pentru a se putea pronunța o hotărâre de condamnare, se impune nu simpla existență a unor probe indirecte sau deduLcțn, care pot constitui cel mult indicii de comitere a faptei, existența unor dovezi temeinice din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatului.

Or, în speță, după cum corect a reținut prima instanță, iar ulterior instanța de apel, prezumția de nevinovăție de care inculpații beneficiază nu a fost răsturnată, deși obligația în acest sens revenea organelor de urmărire penală.

Cum nu s-a dovedit cu fermitate, sub auspiciile noțiuriii de adevăr cert și absolut, că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, în mod corect prima instanță a dispus achitarea acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În consecință, reluarea motivelor de apel la nivelul recursului, așadar cu urmărirea acelorași teze faptice și juridice ce au mai fost tratate, nu poate conduce în această fază ultimă procesuală la pronunțarea unei hotărâri diametral opusă cu cele anterior emise în cauză, care se bucură, după cum s-a expus, de legalitate și temeinicie și ce astfel trebuie menținute prin respingerea recursului pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 108 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimații inculpați C.I., G.Ș., F.M., T.R., K.J., C.D.A. și K.G.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C.I., T.R., K.J., C.D.A. și K.G. în cuantum de câte 200 RON se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului rămân în grija statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2012.