Romanian cassation appeals rejected; human trafficking and pimping convictions upheld with old law applied as a whole.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 1863/2014Dosar nr. 4175/118/2009

Ședința publică din 30 mai 2014

Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 302 din data de 26 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 4175/118/2009, s-a făcut aplic, art. 13 C. pen. în raport de infracțiunea prev. de art 12 alin. (1) din Legea nr. 678/ 2001, modificată prin Legea nr. 230/2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei M.D., pentru infracțiunea prev. deart. 7 alin. (1) și alin. (3). din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre iar acestea au fost contopite și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 35 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 42 din 08 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1845/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în final, inculpata M.D. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare șr4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii de 8 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, perioada executată (din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare) de la 30 august 2007 la 03 decembrie 2008, dată la care a fost eliberată condiționat în baza sentinței penale nr. 2256 din 27 noiembrie 2008 a Judecătoriei Ploiești, precum și durata reținerii în prezenta cauză, pe timp de 24 de ore, de la data de 4 decembrie 2008 ora 24,00 la data de 5 decembrie 2008 ora 24,00.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 35 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.M. pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aphc.art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (ase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul M.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 7 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii pe timp de 24 de ore, de la 4 decembrie 2008 ora 23,30 la 5 decembrie 2008 ora23,30.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatuluui I.A., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza.a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3)- din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) litb C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) în ref; la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele" aplicate, în final inculpatul I.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 4 ani și 6 luni, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și. lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii.pe timp de 24 de ore, de la 4 decembrie 2008 ora 16,45, la 5 decembrie 2008 ora 16,45.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.V.C., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1)- și alin. (3) din Legea nr. 3 9/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen. și cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe.o perioadă de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 2 ani și 6 luni, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.M., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003. .

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen. și art. 37 litb C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași, inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și litb C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul P.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe'durata executării pedepsei închisorii de 5 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.R.C., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 711 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 5 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b)) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea,inculpatei P.M., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 2 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpata P. (B.) M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii de 4 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A.l. pentru infracțiunea prev.de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu . aplic.art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat, pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și cu .aplic, art. 74 alin. (2) rap: la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii . drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 4 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a respins cererea, de .arestare preventivă a inculpaților formulată de partea civilă C.V., ca inadmisibilă.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., cu aplic. art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile C.V. și D.N.

Au.fost obligați inculpații M.D., M.M., I.A. și A.l., în solidar, către partea civilă D.N., la plata sumei de 9.000 (nouă mii) euro echivalent în lei la data plății efective, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

Au fost obligați inculpații M.D., P.M. și S.R.C., în solidar, către partea civilă C.V., la plata sumei de 9.000 (nouă mii) euro echivalent în Iei la data plății efective, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale. S-au respins ca nefondate restul pretențiilor civile formulate de părțile civile. S-a luat act că părțile vătămate R.E.S. și G.G. nu au formulat pretenții civile în cauză.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. nr. 207/D/P/ 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților : M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1) (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu,aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.; M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; l.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a). din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; A.l., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; S.R.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12. alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de.art. 7. alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.; P.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; P.M., pentru săvârșirea iafracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alia. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; B.V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

S-a arătat că la data de 29 mai 2006, organele de poliție din cadrul I.G.P.F s-au sesizat din oficiu, despre faptul că numitele R.E.S. și D.C.M. au fost racolate de soții B. și, ulterior vândute numiților M.M. și P.D. (fostă P., fostă P.), fiind apoi obligate să practice prostituția în folosul celor din urmă.

S-a reținut că victimele au fost racolate prin înșelăciune, procedeu frecvent folosit de traficanți pentru a convinge victimele să accepte propunerile lor propuneri ce nu au substanță în realit. a)te, existând doar o situație în care se poate vorbi de o altă modalit. a)te prin care victima C.V. a fost racolată, și anume aceea de răpire, aceasta fiind luată de la locul unde se afla, prin constrângere, respectiv introducerea ei în mod forțat, de către inculpatul S.R.C., în autoturismul condus de inculpatul P.M. și dusă la locuința acestuia.din urmă, de unde ulterior a fost vândută inculpatei M.D., care a obligat-o îu continuare să practice prostituția.

Ulterior racolării tinerelor, inculpații M.D. și M.M. au folosit împotriva • acestora amenințări, acestea constituind unul din procedeele frecvent utilizate de traficanți, prin care victimelor li se insuflă temerea că vor fi expuse unui pericol grav, ele, familiile lor sau persoanele de .care sunt legate printr-un sentiment de afecțiune puternică, toate acestea pentru a fi intimidate și determinate să cedeze presiunilor, astfel încât să se supună pretențiilor traficanților.

De asemenea, s-a reținut că unele dintre victime au fost bătute ca urmare a faptului că nu obțineau mai mulți bani din practicarea prostituției sau pentru faptul că traficanții aflau că acestea au vrut să fugă de la ei. Mai mult, s-a constatat că și în situația în care victimele au reușit să scape de „protecția" traficanților, acestea au fost contactate pentru a nu da declarații organelor de poliție, iar în cazul în care au dat declarații să meargă și să-și retragă declarațiile date.

În majoritatea cazurilor de trafic de persoane s-a constatat că victimele traficului nu reprezintă pentru traficanți decât o marfă pe care o pot vinde sau transfera de la un traficant la altul. În funcție de modul în care arată victima, ce sume de bani obține aceasta din practicarea prostituției, precum și recuperarea unor datorii fictive pe care victima le are de achitat traficanților, datorii create de plata cheltuielilor de transport, cazare și asigurarea hranei.

Astfel, au fost identificate numitele D.N., Felea Irina, C.V., R.E.S., G.G., S.G., D.C.M., B.G., V.N., M.M., care au și fost audiate. Nu au putut fi identificate numitele B.M. și A., victime al infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea, nr. 678/2001.

În cursul-urmăririi penale au fost audiați martorii acuzării cât martorii propuși în apărare, respectiv : V.N., F.I., D. (L.) C.M., B.G., F.T., L.S., M.L., M.M., C.M.N., C.F.I., C.G., I.Ș., D.O.I., C.N., N.S.T., T.E., R.M.C. și l.D.S.V., C.M.

Ca urmare a faptului că între declarațiile. victimelor și declarațiilor inculpaților existau contradicții, s-a procedat la efectuarea de confruntări între aceste persoane.

Au fost adrninistrate și alte mijloace de probă, respectiv: recunoașterea din fotografii așa cum rezultă conform proceselor - verbale de recunoaștere și planșele foto aferente; adrese; percheziții domiciliare; procese - verbale de verificare; situația intrărilor și ieșirilor în/din România; înscrisuri.

În sarcina inculpaților,.prin actul de sesizare, în fapt, s-au reținut următoarele:

Inculpata M.D. s-a ocupat împreună cu ceilalți inculpați, de racolarea, transportul și cazarea victimelor D.N., C.V., F.I., A., R.E.S., M.M. și D.C.M., în vederea exploatării sexuale a acestor victime, totodată, că s-a ocupat de Mesnirea practicării prostituției de către victimele menționate anterior.

Inculpatul M.M. s-a ocupat împreună cu ceilalți inculpați, de racolarea, transportul și cazarea victimelor D.N., A., F.I., R.E.S., M.M., D.C.M. și B.M., în vederea exploatării sexuale-a acestora, totodată, că s-a ocupat de înlesnirea practicării prostituției de către aceste victime și de a obține foloase materiale de pe urma desfășurării acestei activități de către victime.

Inculpatul I.A. s-a ocupat de cazarea victimelor D.N., A., F.I. și M.M., care erau obligate să practice prostituția în folosul celorlalți inculpați, inculpatul cunoscând acest lucru.

Inculpatul A.I. s-a ocupat de racolarea și cazarea .victimei D.N. în vederea exploatării sexuale și i-a propus de mai multe ori .numitei V.N. sprijinul în vederea plecării în străinătate pentru a-i găsi un loc de muncă, promisiune ce nu avea corespondent în realitate.

Inculpatul P.M. s-a ocupat împreună cu inculpatul S.R.C., de racolarea părții vătămate C.V., prin răpire, de cazarea acesteia o perioadă de timp și apoi de a o vinde inculpatei M.D. în vederea exploatării sexuale, totodată,'inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către părțile vătămate C.V. și G.G.

Inculpatul S.R.C. s-a ocupat împreună cu inculpatul P.M., de racolarea părții vătămate C.V., prin răpire, în vederea exploatării sexuale.

Inculpata B.M. s-a ocupat împreună cu numitul B.M.I., de racolarea victimelor R.E.S., D.C.M., B.G. și G.G., de cazarea unora dintre acestea, aceste activități fiind efectuate în vederea exploatării sexuale a victimelor, activitate de care s-a ocupat în principal B.M.I.

Inculpatul B.V.C. s-a ocupat împreună cu numitul B.T., prin înșelăciune, de racolarea părții vătămate R.E.S. și de a o vinde ulterior, împreună cu B.M.I., inculpaților M.D., M.M., victima fiind obligată apoi să practice prostituția.

În sarcina tuturor inculpaților, s-a mai reținut că au acționat în vederea racolării, transportării, transferării, cazării victimelor, care apoi erau obligate să practice prostituția atât în țară, cât și în străinătate.

Prin rechizitoriu s-a mai reținut, cu privire la numitul B. N., că acesta nu a avut o participare efectivăJa racolarea numitei D.C.M. sub promisiunea găsirii unui loc de muncă, acesta dorind să fie prieten cu sus numita. Inițial a dorit să locuiască împreună cu aceasta, lucru acceptat și de către victimă, pentru ca-ulterior aceasta să plece împreună cu învinuiții B.M. și B.M.I. în vederea găsirii unui loc de muncă, fiind ulterior traficată și exploatată. In această situație, s-a apreciat că nu se poate reține nici faptul că B. N. a sprijinit gruparea de criminalitate organizată în vederea săvârșirii unei infracțiuni grave.

Cu privire la racolarea numitei G.G., racolare despre care victima a precizat inițial că s-a făcut de către B.M.I., iar ulterior cu ocazia confruntării cu inculpații B.M. și P.M. să menționeze că și B. N. a venit la domiciliul ei când i s-a propus de către B.M.I. să meargă la discotecă, însă a fost dusă apoi la Medgidia și obligată să practice prostituția, în rechizitoriu s-a arătat că nu se poate reține participarea acestuia din urmă la activitatea de racolare a victimei și exploatare a acesteia. Ca urmare, față de B. N. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penalăcu privire la racolarea.victimei D.C.M. și neînceperea urmăririi penale cu privire la racolarea victimei G.G., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, lipsind latura subiectivă.

Referitor la B.T., s-a reținut faptul că acesta a participat la racolarea victimei R.E.S., împreună cu inculpatul B.V.C. și apoi a participat la vinderea acesteia către alți traficanți, însă datorită circumstanțelor personale ale acestui învinuit(este nevăzător), nu a participat decât la racolarea unei singure victime, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter adrrrinistrativ.

Cu privire la aspectele relevate de partea vătămată C.V., referitor la faptul că în perioada în.care a fost cazată la locuința inculpatului P.M., a fost sechestrată la un moment dat, fiind legată de calorifer, s-a constatat conform probelor administrate, că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate de către învinuitul P.M., atâta timp cât la acea locuința nu există calorifere, fiind doar sobe, precum și faptul că victima avea posibilit. a)tea de a se deplasa singură în toate camerele locuinței, fără a fi constrânsă să stea într-o singură cameră și a fi supravegheată pentru a nu părăsi locuința Din acest motiv, în. cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul P.M. cu privire la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, apreciindu-se că lipsesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În ceea ce îl privește pe învinuitul B.M.I., acesta nu a putut .fi identificat pentru a i se aduce la cunoștință faptele pentru care s-au efectuat cercetări, întrucât la domiciliul declarat nu locuiește, fiind plecat de mai mulți ani în străinătate. La adresa care a fost declarată de acesta în Spania,- pentru stabilirea rezidenței, nu a fost identificat de către autoritățile spaniole, iar cu ocazia audierii inculpatei B.M., aceasta a declarat că nu au locuit niciodată la adresa declarată din Spania și mai mult nu are cunoștință unde se află soțul său, întrucât s-au despărțit în fapt de acesta din cursul anului 2006. Din acest motiv, față de învinuitul B.M. Iulian s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-o cauză separată

În faza de judecată au fost audiați inculpații, părțile vătămate, martorii din lucrări și au fost administrate și probele în apărare și în circurnstanțiere, încuviințate. în sentința penală, instanța de fond a reluat în extenso declarațiile persoanelor audiate în cauză, declarații care nu vor mai fi redate în prezenta hotărâre.

Prin încheierea de ședință din data de 11 februarie 2011, instanța de fond a încuviințat la cererea inculpaților, în apărare, a dministrarea următoarelor probatorii : pentru inculpatul B.V.C., audierea martorului B.T.; pentru inculpații M.M. și M.D., audierea martorilor C.V. (care este și martor din lucrări) și V.S.; pentru inculpatul P.M., proba cu înscrisuri care să ateste amplasamentul camerelor locuinței și sursa de încălzire a locuinței, plecând de la susținerile părții vătămate C.V., precum că existau calorifere iar ea a fost sechestrată la un moment dat, fiind legată de calorifer; pentru inculpații M.M. și M.D., solicitarea de relații de la S.P.C.E.E.P.S.; pentru inculpații M.M., M.D. și P.M., solicitarea de relații dela Poliția municipiului Mangalia; pentru inculpații M.M., M.D., P.M., P. (B.) M., S.R.C., A.I., B.V.C. și l.A., proba cu acte în circumstanțiere. Ulterior, inculpații M.D. și M.M., au renunțat la audierea martorei V.S.

La solicitarea reprezentantului Ministerului Public, instanța a dispus efectuarea referatului de evaluare pentru fiecare dintre cei opt inculpați.

Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, s-a apreciat că se impune achitarea tuturor inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003 iar a inculpatului A.I. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru argumentele expuse mai jos iar pe de altă parte, condamnarea inculpaților pentru celelalte infracțiuni, întrucât faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către aceștia, .neputând fi primite concluziile formulate oral și în scris de apărare, de a fi exonerați de răspundere penală inculpații.

În acest sens, s-a arătat că potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În cauza dedusă judecății, declarațiile inculpaților, nu au fost reținute de către instanță ca fiind corespunzătoare adevărului, întrucât apărările acestora sunt în vădită contradicție cu materialit. a)tea împrejurărilor cauzei, nu au suport probator și nici o argumentare temeinică.

Din perspectiva mdeplinirii condițiilor prevăzute de art. 75 C. proc. pen., s-a apreciat că declarațiile părților vătămate C.V., R.E.S., D.N. și G.G., s-au coroborat, în contextul ansamblului probator, care nu este de natură să-i disculpe pe inculpați ori să creeze dubii asupra veridicității declarațiilor părților vătămate.

Acestea au fost constante cu ocazia audierii, când au descris cu lux de amănunte activitatea infracțională și au oferit detalii semnificative, declarațiile coroborându-se și cu celelalte probe administrate, dintre care deosebit de relevante sunt: procesele verbale de confruntare, depozițiile martorilor M.M. (martor cu identitate protejată), F.L., F.T., M.L., M.M., C.M.N., C.F.I., C.G., F.I., B.G., L.S. și D.O.I., depozițiilor martorei D. (L.) C.M., date inițial,. în primă fază procesuală vol.2 u.p., fila 197 și urm.),- depozițiile martorei I.Ș. date în faza urmăririi penale, situația traficului de frontieră, respectiv intrările/ieșirile în/din România ale inculpaților și victimelor, procesele verbale pentru recunoaștere din fotografii și planșele foto aferente, procesele - verbale de percheziție domiciliară.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului M.M., după începerea urmăririi penale, au fost identificate mai multe înscrisuri referitoare la problemele judiciare ale inculpatei M.D., precum și declarații ale victimei D.C.M., date în fața unui notar din România prin care aceasta preciza că declarațiile pe care le-a dat în Spania cu ocazia unei descinderi ale poliției spaniole, ocazie cu care a fost luată și inculpata M.D., declarații din care rezulta implicarea inculpatei în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, nu corespund adevărului, susținând că acele declarații au fost luate sub presiune din partea autorităților spaniole.

De asemenea, D.C.M.-menționa că și declarația luată de organele de poliție române în luna mai 2006, ocazie cu care a fost audiată și partea vătămată R.E.S. sunt neconforme adevărului și au fost date sub amenințare și presiuni din partea autorităților din România. Tot la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului M.M., a fost ridicat un înscris reprezentând o declarație dată autorităților spaniole de către o martoră cu identitate protejată, declarație din care rezultă implicarea inculpatei M.D. în obligarea acelei tinere în practicarea prostituției, în aceeași perioadă în- care a fost obligată să practice prostituția și numita D.C.M.

S-a-arătat că potrivit art. 78 C. proc. pen.; - depoziția-martorului poate avea că obiect orice cunoștințe despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului, ori, declarațiile date de către martora D.C.M. - atunci când a revinit asupra celor relatate inițial în cursul urmăririi penale, când îi incrimina pe inculpații M.D. și M.M. -precum și de martorii în apărare N.S.T., T.E., R.M.C., I.D. și C.N., nu pot fi luate în considerare, din examinarea conținutului acestor declarații rezultând în mod vădit. tendința de subiectivism, aceștia relevând doar aspecte favorabile inculpaților. Martorii în apărare menționați mai sus, au încercat să scoată în evidență faptul că tinerele la care s-au referit, nu erau obligate să practice prostituția, nu erau supravegheate și nici nu au solicitat ajutorul vreunei persoane, cu toate că au avut posibilitatea să facă acest lucru. în același timp, au insistat să evidențieze faptul că, în momentul în care.tinerele mergeau pentru a întreține raporturi sexuale în camerele situate la barul F., inculpata M.D. nu avea posibilitatea să le urmărească și să le supravegheze când intrau sau ieșeau de la cameră, datorită modului în care sunt amplasate scările ce duc la etaj și astfel, tinerele aveau posibilitatea să fugă în orice moment.

S-a mai susținut că partea vătămată C.V. nu a fost depistată de către organele de poliție împreună cu inculpata M.D. și cu partea vătămată R.E.S. în timp ce practicau prostituția în acest club, aspect ce este contrazis de probele administrate în cauză, întrucât la acea dată s-a făcut un control al poliției, inculpata M.D. a fost audiată olograf iar partea vătămată C.V. a condus organele de poliție la camerele în care a fost obligată să întrețină relații sexuale cu diferiți clienți, camerele indicate au fost 1, 4, 6, 12, 11, pe care organele de poliție le-au fotografiat și s-a întocmit proces verbal în acest sens.

În legătură cu acest aspect a fost audiată în timpul cercetărilor, numita M.E.,care a precizat că în. perioada când lucra în funcția de cameristă la Hotelul F. din Mangalia, în ziua de 2 ianuarie 2006 orele 10,15, organele de poliție din Mangalia s-au legitimat și au prezentat o tânără în vârstă de aproximativ 19 ani, pe nume C.V. din Babadag, județul- Tulcea, care le-a indicat organelor de poliție camerele în care a practicat prostituția cu diferiți clienți, camerele indicate au fost 1, 4, 6, 12, 11, pe care organele de poliție le-au fotografiat.

Așa cum am arătat mai înainte, declarațiile date în calit. a)te de martoră de către victima D.C.M. în cursul urmăririi penale - când a retractat depozițiile anterioare - precum și declarația data în cursul judecății, au fost apreciate ca nesincere, aceasta încercând de fapt să prezinte o situație favorabilă inculpaților și să.convingă că ea a practicat prostituția pe cont propriu, totodată susținând că această activitate a desfâșurat-o și înainte de a-i cunoaște pe inculpații M.D. și M.M., ceea ce este greu de presupus, despre acest aspect neexistând nici o declarație a vreunuia dintre martorii audiați în cauză, aceasta cu atât mai mult cu cât martora era minoră la data la care a fost racolată.

în cazul acestei victime, racolarea s-a făcut sub promisiunea găsirii unui loc de muncă, în condițiile în care B.M.I. și B. N. nu aveau un loc de muncă la acea dată.

S-a arătat că declarațiile martorei amintită mai sus, sunt în contradicție cu depozițiile părții vătămate R.E.S., - ale martorului cu identitate protejată M.M., ale martorelor L.S., F.T. și M.L. și conform declarației martorului C.V.

Cât privește pretinsele presiuni din partea lucrătorilor de poliție, la care face referire . martora D.C.M. (fostă L.), atunci când în ambele faze procesuale justifică retractarea primelor declarații de la urmărirea penală, acestea nu au fost în nici un mod dovedite.

Așa fiind, s-au înlăturat din ansamblul probator de către instanță, declarațiile date de martoră în faza urmăririi penale, prin care a rectractat cele susținute inițial cât și depoziția dată în faza de Judecată, precum și declarațiile martorilor în apărare.,amintiți anterior, sub aspectele examinate și evidențiate deja.

Cât privește probele administrate la cererea inculpaților, acestea nu au adus elemente noi în sprijinul apărării.

De asemenea audierea la data de 08 aprilie 2011 a martorului B.C., mcuviințată la solicitarea procurorului, nu a relevat aspecte în sprijinul acuzării.

În consecință, s-a apreciat că în drept:

Fapta inculpatei M.D. de a se ocupa, în perioada anilor 2004 - împreună și cu alți inculpați, de racolarea, transportul și cazarea victimelor D.N., F.I., A., C.V., R.E.S., M.M. și D.C.M., în vederea exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor, de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

Fapta aceleiași inculpate de a se ocupa de înlesnirea practicării prostituției de către, aceleași victime menționate anterior, constituie infracțiunea de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.M. de a se ocupa, în perioada anilor 2004-2006, împreună și cu alți inculpați, de racolarea, transportul și cazarea victimelor D.N., A., F.I., R.E.S., M.M., B.M. și D.C.M., în vederea exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuatăjprev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a se ocupa de înlesnirea practicării prostituției de către aceste victime și de a obține foloase materiale de pe urma desfășurării acestei activități de către victime, constituie infracțiunea de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

Fapta inculpatului I.A., care în intervalul de timp cuprins între sfârșitul lunii ianuarie 2004 și luna iulie 2004, s-a ocupat de cazarea victimelor D.N., A., F.I., M.M., victime ce erau obligate să practice prostituția în folosul inculpaților M.D. și M.M., inculpatul cunoscând acest lucru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 13 C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului A.I., care în luna ianuarie 2004 s-a ocupat .de racolarea și cazarea părții vătămate D.N., în vederea exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului P.M. care în cursul lunii ianuarie 2006, s-a ocupat împreună cu inculpatul S.R.C. de racolarea părții vătămate C.V., prin răpire, de cazarea o perioadă de timp a acesteia și apoi de o vinde inculpatei M.D. în vederea exploatării sexuale, constituie infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cuaplic.art. 13 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a înlesni practicarea prostituției de către părțile vătămate C.V. și G.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.R.C., care în cursul lunii ianuarie 2006, s-a ocupat împreună cu inculpatul P.M., de racolarea victimei C.V., prin răpire, în vederea exploatării-sexuale, constituie infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic, art. 13 C. pen.

Fapta inculpatei B.M.B. în perioada anilor 2004-20057s-a:6cupat împreună cu inculpatul B.M.I., de racolarea victimelor R.E.S., D.C.M., B.G. și G.G., de cazarea unora dintre acestea, aceste activități fiind efectuate în vederea exploatării sexuale a victimelor, activitate de care s-a ocupat în principal B.M.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 13 C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului B.V.C., care în luna octombrie a anului 2005 s-a ocupat împreună cu inculpatul B. Tudorel, prin înșelăciune, de racolarea părții vătămate R.E.S. și a vândut-o împreună cu. B.M. Iulian, ulterior, inculpaților M.D. și M.M., victima fiind obligată apoi să practice prostituția, constituie infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. art. 12 alin (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic.art. 13 C. pen.

Instanța a reținut în privința încadrării juridice, în ceea ce privește pe inculpatul A.l., că mențiunea din- dispozitivul rechizitoriului în sensul reținerii în formei continuate a infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, constituie în mod evident o eroare materială, așa cum se poate lesne observa chiar din descrierea încadrării juridice a faptei, care nu face referire și implicit, nu include art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care instanța a apreciat că nu se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

În sarcina inculpaților M.D., M.M., l.A., și învinuiților A.l., P.M., S.R.C., P. (B.) M. și B. Valentin Comei, s-a reținut prin rechizitoriu și infracțiunea constând în inițierea, sprijinirea, aderarea la un grup de criminahtate în vederea săvârșirii unei infracțiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, în speță, fapta.de a acționa în vederea racolării, transportării, transferării, cazării de victime, care apoi erau obligate a practica prostituția atât în țară, cât și în străinătate.

S-a arătat că subiectul activ al acestei infracțiuni este de regulă plural, deoarece eu excepția modalității inițierii, existența infracțiunii presupune conlucrarea mai multor persoane în calit. a)te de subiecți activi, indiferent de rolul jucat de către aceștia la săvârșirea infracțiunii. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii se poate manifesta alternativ, dar în oricare dintre acțiunile sale alternative, trebuie să aibă ca finalit. a)te un grup infracțional organizat, care să-și propună săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni dintre cele expres prevăzute de-art. 2 din Legea nr. 39/2003. Astfel, inițierea unui grup infracțional organizat înseamnă pregătirea sau organizarea unei asemenea structuri, inițiatorul este persoana care pune bazele unei pluralități constituite de infractori și nu are relevanță dacă inițierea a fost sau nu transpusă în practică. Constituirea unui grup infracțional organizat este o activitate prin care este înființată o organizație criminală, care vizează săvârșirea unor infracțiuni dintre cele prevăzute de Legea nr. 3 9/2003. Aderarea la o asociere constituită în scop infracțional, constă în dobândirea calității de membru al asocierii și se poate realiza expres ori tacit. Sprijinirea asocierii infracționale înseamnă un ajutor, de orice fel, acordat unui astfel de grup, ajutor ce poate fi de natură materială (ex:plata unei „contribuții") sau de ordin moral (exratragerea de aderenți). Urmarea imediată a infracțiunii examinate, presupune crearea unei stări de pericol pentru ordinea de drept. Sub aspectul laturii subiective, de regulă, infracțiunea se comite cu-intenție directă, calificată prin scop, deoarece în majoritatea cazurilor, membrii grupului infracțional prevăd rezultatul și îl urmăresc. Consumarea infracțiunii are loc în momentul efectuării integrale a oricăreia dintre modalitățile elementului material.

Din ansamblul probelor administrate, s-a apreciat că în cauză nu rezultă existența unui grup infracțional organizat în înțelesul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 39/2003, de grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, cu precizarea expresă că „nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului". Probele nu relevă că au fost efectuate acte în vederea comtituirii unui grup infracțional organizat, așadar nici existența unei structuri organizate, care acționează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpați sau la care aceștia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit (de racolare, transportare, transferare, cazare și primire a victimelor traficului de persoane), nu rezultă o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control desfășurată de un inculpat (în calit. a)te de conducător al grupului infracțional) asupra activității infracționale a celorlalți. Doar inculpații M.D. și M.M. au avut legături repetate, coordonate, pe perioada activității infracționale iar legăturile între ceilalți inculpați ori între- aceștia și cei doi inculpați amintiți anterior, nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

Pentru argumentele expuse, s-a dispus achitarea inculpaților M.D., M.M., l.A., A.l., P.M., S.R.C., P. (B.) M. și B.V.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective.

De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea penală a inculpatului A.l., pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Elementul material al infracțiunii analizate, poate fi efectuat alternativ, în una din modalitățile prevăzute de textul de lege, respectiv: recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane.

Recrutarea constă în atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obținerii de foloase. Din punct de vedere subiectiv, fapta de trafic de persoane se comite cu intenție, cu excepția formei agravate constând în traficul de persoane care produce sinuciderea ori moartea victimei. Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru atributele fundamentale ale persoanei, cum ar fi libertatea, demnitatea, integritatea corporală,. sănătatea, dar acestea nu sunt elemente esențiale .ale infracțiunii, ci numai împrejurări care determină reținerea, eventual, a unei forme infracționale agravate.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că inculpatul A.l. i-a propus de mai multe ori numitei V.N., sprijinul în vederea plecării în străinătate pentru a-i găsi un loc de muncă, promisiune ce nu avea corespondent în realit. a)te.

Plecând de la descrierea faptei prin rechizitoriu, s-a apreciat că raportat la cerințele textului incriminator și insuficiența probatoriului (declarațiile victimei și declarațiile inculpatului), nu sunt temeiuri pentru a pronunța o. soluție de condamnare, din materialitatea împrejurărilor cauzei, nerezultând că inculpatul a efectuat acte materiale în modalitatea recrutării (racolării) victimei, în accepțiunea art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Așa fiind, în baza art. 11 pct .2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A.l., pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplic, art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale.infracțiunii, sub aspectul laturii obiective.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile părții generale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială,gradul de pericol social al faptelor săvârșite,persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a ținut seamă de gradul de pericol social al faptei, de natura lor, împrejurările și modalitatea de comitere (racolarea prin răpire a părții vătămate C.V. iar în cazul celorlalte victime, recrutare prin inducerea în eroare în scopul exploatării sexuale, procedeu folosit de inculpați pentru a convinge victimele să accepte propunerile lor, constrângerea la practicarea prostituției, în cazul celor care nu acceptau să practice prostituția; asupra mai multor persoane, atât majore cât și minore la data recrutării, profitând și de imposibilit. a)tea acestora de a se apăra, de a cere ajutor - dată fiind vârsta, personalitatea imatură, lipsa de experiență de viață, nivelul redus de educație și instruire, structura psihică fragilă, starea materială precară - contribuția concretă a . fiecăruia în contextul activității infracționale, urmările produse, relațiile sociale cărora li s-a adus atingere - relații care ocrotesc bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, dreptul la libertate de voință.și acțiune, demnitatea, integritatea corporală, sănătatea sau viața victimei, sănătatea fizică și psihică putând suferi grave tulburări și de lungă durată limitele speciale de pedeapsă, precum și de datele privind persoana inculpaților, așa cum rezultă din probele în circumstanțiere și referatele de evaluare.

Referitor la persoana inculpaților s-au reținut:

M.D. are vârsta de 31 de ani, studii 5 clase, are doi copii minori în vârstă de 11 ani și respectiv 13 ani, nu are ocupație, iar din fișa de cazier judiciar reiese că nu se află la prima confruntare cu legea penală, întrucât prin sentința penală nr. 35 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui, aceasta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, la pedeapsa de 1,6 ani închisoare, faptele fiind comise anterior celor care fac obiectul prezentei cauze. Potrivit referatului de evaluare'întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța (fila 190 și urm.din vol. l), inculpata locuiește într-un apartament mchiriat, separat de familia de origine și de fiica sa care este crescută de părinții inculpatei, cel de-al doilea copil a fost adoptat, părinții refuză să-i tolereze inculpatei conduita, motiv pentru care relațiile dintre ea și părinți sunt tensionate, aceasta duce un stil de viață dezorganizat și imoral iar factorii care ar putea favoriza reiterarea comportamentului infracțional, în opinia consiherului, ar putea fi reprezentați de părăsirea domiciliului de la vârsta de 15 ani, asocierea cu persoane cu preocupări ilicite, adoptarea unui stil de viață dezorganizat, neasumarea responsabilității privind creșterea propriilor copii, motivația redusă privind schimbarea comportamentală. în stilul de viață actual al inculpatei nu au fost identificați factori ce ar putea contribui la adoptarea unui comportament prosocial iar factorii care au contribuit la apariția și menținerea conduitei infracționale, sunt încă activi în stilul de viață al inculpatei.

M.M. are vârsta de 45 de ani, studii 10 clase, este căsătorit și nu posedă antecedente penale. Din referatul de evaluare a rezultat că inculpatul a fost în mod constant preocupat de asigurarea unui nivel de trai normal familiei sale, lucrând inițial ca mecanic și conducător auto, ulterior administrator la două societăți comerciale și întrucât aceste afaceri nu au fost rentabile, a ales să desfășoare - alte activități lucrative, în prezent desfășurând în mod sporadic, lucrări în domeniul tâmplăriei metalice, concomitent cu alte acxtivități, fără încheierea formalităților legale, în Germania.

In comunitatea în care trăiește, inculpatul are în general o imagine pozitivă, fiind apreciat de -sursele de informații pentru eforturile pe care le face în vederea asigurării unui trai liniștit, prestând activități licite și nu a fost cunoscut de organele de poliție ca având un comportament.delincvent Se apreciază de .către consilierul de-probațiune, că relațiile suportive și afective pe care inculpatul le are cu toți membrii familiei, existența unei stabilități locative, a unei preocupări adecvate vârstei și lipsa antecedentelor penale, sunt factori de natură să inbibe dezvoltarea comportamentului infracțional, însă nu poate preciza cu acuratețe șansele de reintegrare în societate ale inculpatului, ca urmare a nerecunoașterii faptelor deduse judecății, apreciind că în situația în care acesta ar fi găsit vinovat, acest lucru ar putea reprezenta un factor ce ar putea să determine, pe viitor dezvoltarea unui comportamental infracțional P.M., nu este căsătorit dar are o relație de concubinaj, iar din fișa de cazier judiciar reiese că a suferit mai multe condamnări în minorat, totodată a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 989 din 03 aprilie 2001 a Judecătoriei Medgidia, pentru.infracțiunea de furt calificat, fiind arestat la 16 februarie 2001 și eliberat la 24 octombrie 2001, cu un rest neexecutat de 115 zile, pedeapsă care îi atrage starea de recidivă postexecutorie.

Se reține în referatul de evaluare, pe baza relatărilor inculpatului, că acesta locuiește împreună cu familia de origine, într-un imobil care aparține surorii inculpatului, P.P., desfășoară activități lucrative în domeniul construcțiilor, fără forme legale, după ce în perioada 2006-2009 a fost plecat în Spania unde ar fi lucrat tot în domeniul construcțiilor, relația cu familia este în general bună, familia nu este cunoscută în comunitate ca fiind una cu probleme, nu are- relații cu vecinii și nici nu se cunosc informații despre aceasta în comunitate.

Consilierul de probațiune a apreciat că întrucât inculpatul nu recunoaște comiterea faptelor, nu poate evalua factorii care au determinat activitatea infracțională a acestuia și nici șansele de reintegrare socială, iar în privința factorilor care ar putea influența dezvoltarea unui comportament infracțional, s-a menționat starea de antecedență penală, lipsa unui loc de muncă stabil și implicit a unui venit stabil, în timp ce factorii de natură să inhibe un asemenea comportament, pot fi reprezentați de suportul oferit de familie și adoptarea unei conduite nonagresive în relațiile interumane.

S.R.C. are vârsta de 34 de ani, studii 6 clase, la- data când se reține comiterea faptelor lucra ca și agent de pază la SC C.H. SRL Constanța, este căsătorit și are patru copii, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că nu posedă antecedente penale. Din declarațiile persoanelor contactate de consilier, în vederea mtocmirii referatului de evaluare, s-a constatat că de-a lungul timpului, comportamentul inculpatului a fost unul prosocial, guvernat de normele și valorile promovate de societate, de conformare și cooperare, atitudine responsabilă în familie, implicare în activitățile casnice. S-a apreciat că stabilitatea locativă, existența unui suport material și moral din partea familiei de origine, absența unor modele negative de conduită socială, lipsa antecedentelor penale, existența unor minime venituri, atitudinea responsabilă față de propria familie, atașamentul față de soție și copii, comportamentul adecvat adoptat în relațiile cu membrii familiei și ai comunității, constituie factori decisivi în inhibarea comportamentalul infracțional și reintegrarea sa socială. Pe de altă parte, s-a apreciat că sunt și factori care ar putea influența în mod negativ conduita inculpatului, precum minimalizarea gravității faptelor deduse judecății,a bsența calificării profesionale, standardul de viață.situat la un nivel minim de subzistență și inexistența unui loc de muncă stabil.

A.l. nu are ocupație, nu este căsătorit dar are o relație de concubinaj, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind mai multe condamnări, începând cu anul 1996. Prin sentința penală nr. 1011 din 02 aprilie 1998 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 298 din 14 aprilie 2000 a Curții de Apel Constanța, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru furt calificat, s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 321/1997, având de executat rezultanta de 3 ani închisoare, din care a fost liberat condiționat la 13 martie 2002, cu un rest de 446 zile.

Raportat la această condamnare, faptele pentru care este judecat, sunt comise în stare de recidivă postexecutorie."Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 1-3 ani închisoare cu suspendare condiționată, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prin sentința penală nr. 2474/P din 08 decembrie 2010 a Judecătoriei Medgidia precum și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prin sentința penală nr. 865 din 04 aprilie 2010 a Judecătoriei Medgidia. Referitor la comportamentul adoptat de inculpat în comunitatea din care face parte, pe parcursul derulării interviului în vederea întocmirii referatului de evaluare, a rezultat că acesta nu a creat probleme -majore care să conducă la o caracterizare negativă, deși membrii comunității au relatat că este o persoană care manifestă un comportament impulsiv.

S-a apreciat că existența unui spațiu locativ stabil; susținerea- morală-din - partea membrilor familiei implicării într-un proces penal, ar putea constitui factori inhibitori ai comportamentului infracțional. Pe de altă parte, lipsa unui loc de muncă stabil, antecedentele penale ale inculpatului, promiscuitatea morală din cadrul familial tolerată și acceptată de membrii familiei, menținerea relațiilor de prietenie cu un anturaj infracțional, impulsivitatea manifestată în condițiile unor factori externi stresori, reprezintă factori de risc în reeditarea unei conduite similare.

Din analiza ansamblului informațiilor obținute de către consilierul de probațiune, s-a apreciat că inculpatul prezintă perspective reduse de reintegrare socială, în condițiile în care nu este motivat pentru o schimbare comportamentală și menține relații de comunicare cu un anturaj infracțional.

P. (B.) M. are vârsta de 29 de ani, studii 8 clase, la data când se reține comiterea faptelor era angajată ca barman, în prezent este . divorțată, conform hotărârii depusă la dosar (fila 260 și urm. din vol.l inst), are un copil minor, nu posedă antecedente penale. Așa cum rezultă din referatul de evaluare, aceasta locuiește împreună cu membrii familiei de origine într-o locuință socială repartizată de Primăria Medgidia surorii acesteia P.P., o perioadă de timp a fost plecată în Spania pentru a munci și intenționează să.meargă din nou acolo după finalizarea procesului penal, nu deține o sursă proprie de venit, la întoarcerea în țară a realizat în mod sporadic venituri, fiind-angajată pentru o perioadă scurtă de timp ca vânzătoare în cadrul unei societăți comerciale. S-a apreciat că factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional și să constituie premise ale reintegrării sociale, sunt reprezentați de stabilitatea locativă, existența suportului material și moral acordat de membrii familiei extinse, afectivitatea manifestată de inculpată în relația cu fiica sa, implicarea în anumite perioade în desfășurarea unor activități lucrative iar factorii care ar putea influența în mod negativ conduita inculpatei, ar putea fi reprezentați de absența calificării profesionale, a interesului real în acest.sens, de absența unei implicări constante în obținerea de venituri prin mijloace licite, climatul familial caracterizat prin lipsa de interes pentru desfășurarea de activități lucrative generatoare de venituri, neasumarea responsabilității cu privire la faptele reținute în sarcina acesteia.

Referatul de evaluare privind pe inculpatul I.A. nu a putut fi întocmit, datorită lipsei . acestuia de la domiciliu și implicit a nerealizării interviului, așa cum rezultă din adresele Serviciului de Probațiune, ca răspuns la solicitarea instanței (filele 45 și 120 din vol. 3), iar în fața instanței, după audiere, nu s-a mai prezentat.

B.V.C., are un copil minor iar din fișa de cazier judiciar rezultă că nu posedă antecedente penale. Cu ocazia interviului realizat de consilier, inculpatul a afirmat că se întreține din activități cu caracter ocazional în construcții iar în ceea ce privește comportamentul inculpatului în comunitate, din datele oferite de autorități, a reieșit că acesta este perceput ca o persoană obișnuită, cu o comportare bună în familie și societate, nu a mai fost cercetat de poliție, nu a fost sancționat contravențional. S-a apreciat că' factorii care inhibă dezvoltarea comportamentului infracțional sunt reprezentați de lipsa antecedentelor penale, buna conduită în comunitate și interesul pentru activități licite din care să-și asigure existența, pe de altă parte, factorii care accentuează dezvoltarea comportamentului infracțional, ar fi lipsa asumării responsabilității pentru comiterea faptei, influența negativă a persoanelor din familie, implicate în activitatea infracțională, cu referire la numitul B.M., gradul de instrucție scăzut, înțelegerea deficitară a normelor și a consecințelor încălcării acestora.

În cursul procesului penal, inculpații au avut o conduită procesuală nesinceră, fiecare având propria versiune, deși probele din dosar au confirmat incontestabil săvârșirea faptelor.

Față de pericolul social al faptelor, de circumstanțele reale și cele personale, instanța s-a orientat la stabilirea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim privativ de libertate, în cuantum situat între minimul și jnedia.prevăzută de textele de incriminare care să. corespundă pericolului social concret al faptelor, ecoului social negativ, contribuției fiecărui inculpat - în mod indubitabil mai mare din partea inculpaților M.D. și M.M., având în vedere multitudinea faptelor și antrenarea în activitatea infracțională a unui număr mare de persoane -circumstanțelor personale ale acestora, scopului prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, s-a apreciat că se poate reține circumstanțe atenuante în favoarea unora dintre inculpați, respectiv I.A., B.V.C., P.M. și A.I., ținând seama de contribuția mai redusă în contextul activității infracționale, în raport de actele materiale realizate și de absența antecedentelor penale, exceptând pe al patrulea, care este recidivist. Așa fiind, s-au aplicat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. și s-a dat eficiență prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de textele legale mcriminatoare.

S-a aplicat fiecărui inculpat, alăturat fiecărei pedepse principale, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., luând în considerare natura infracțiunilor deduse judecății, gradul de pericol social al faptelor și urmările produse, toate acestea justificând, în opinia instanței, interzicerea exercițiului unor drepturi, față de atingerea adusă valorilor ocrotite de lege.

Referitor la acțiunea civilă, s-a reținut că în cursul urmăririi penale, au formulat pretenții civile părțile vătămate D.N. - 100.000 euro cu titlu de daune morale, C.V. - 100.000 euro reprezentând daune morale, R.E.S. - 20.000 euro și G.G., fără a preciza cuantumul.

În faza de judecată, cu ocazia audierii, părțile vătămate R.E.S. și G.G., au arătat că nu au pretenții civile, iar partea vătămată D.N. și-a menținut pretențiile civile formulate inițial, instanța luând act în acest sens.

Partea vătămată C.V., în cea de-a doua fază procesuală și-a majorat cuantumul pretențiilor civile la 122.400 euro din care reprezintă 100.000 euro daune morale și 22.400 euro daune materiale, respectiv 22.000 euro sumă obținută din practicarea prostituției în favoarea inculpaților și 400 euro contravaloarea telefonului mobil de care a fost deposedată în timpul răpirii de către inculpați.

Pretențiile civile formulate de D.N. și C.V., cu titlu de daune morale au fost admise întrucât, raportat la natura faptelor, modalit. a)tea concretă de comitere, întinderea în timp a activității infracționale, starea de minorat în perioada activității infracționale a părții vătămate D.N., acestora li s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial însemnat. Apreciind că suma de 100.000 euro solicitată de fiecare dintre cele două părți civile este exagerată și tinde la o îmbogățire fără just temei, s-au admis în parte cererile de daune morale.

S-au respins restul pretențiilor civile reprezentând daune morale precum și daunele materiale solicitate de partea civilă C.V., întrucât nu au fost dovedite, pe de altă parte, pretențiile pentru suma de 400 euro reprezentând contravaloarea telefonului mobil nu ar putea fi satisfăcute, nefiind mdeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

S-a luat act că părțile vătămate R.E.S. și G.G. nu au formulat pretenții civile în cauză.

Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel D.LI.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța, inculpații M.M.D., P. (M.) D., P.M. I.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. și A.I. și partea civilă C.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 3/MP din 13 februarie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, de apelanta parte civilă C.V. și de apelanții inculpați M.M., P. (M.):D. și P.M.

De asemenea, s-au admis apelurile formulate de către inculpații I.A.,B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. și A.l., s-a desființat în parte, sentința penală nr. 302 din 26 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 4175/118/2009 și rejudecând s-a dispus:

Reducerea pedepsei aplicată inculpatului I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea .drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin sentința primei instanțe de 3 ani închisoare cu pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, în final inculpatul I.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea a^epturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului I.A. pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit in condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dipus ca inculpatul I.A. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b)- să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a.atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V.C. pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni stabilit in condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.V.C. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b)- să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d)- să comunice informații de natură a putea fi. controlate-mijloacele lui de existenta.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului S.R.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen. de la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului S.R.C. pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit in condițiile, art. 862 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.R.C. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b)- să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 64 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei P. (B.) M. pentru săvârșirea irrfracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) rap.la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-a contopit pedeapsa de de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința primei instanțe cu pedeapsa de 3 ani-închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată prin prezenta decizie, în final, inculpata P. (B.) M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.,după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei P. (B.) M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit in condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s.-a dispus ca inculpata P. (B.) M., să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b)- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de dormciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A.l. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplic.art. 74 alin. (2) fap.la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Iit. a) și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Exarninând legalitatea și temeinicia susmenționatei sentințe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Curtea a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea apelanților inculpați M.M., P. (M.) D.,. P.M., l.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. și A.l., în acord cu materialul probator administrat în cauză și a reținut:

Activitatea infracțională a inculpaților M.D., M.M., A.l. și l.A. în raport de victima D.N. și de martora F.I.

Victima D.N. a fost racolată de de inculpatul A.l. în luna ianuarie 2004.

S-a reținut că, în acea perioadă inculpatul se afla în relații de prietenie cu numita S.V. pe care partea vătămată o cunoștea,

Inițial, părții vătămate i s-a propus să meargă împreună la discotecă, ceea ce aceasta a acceptat, însă inițial, contrar celor precizate de inculpat, partea vătămată a fost dusă la locuința inculpatului, unde a și rămas, cu mențiunea că, abia a doua zi au mers în discotecă, loc unde inculpatul i-a cerut să întrețină relații sexuale cu un tânăr pe care l-a cunoscut în discotecă, tânăr care i-a dat inculpatului o sumă de bani.

În aceste împrejurări partea vătămată a întreținut relații sexuale cu acel tânăr dar și cu alți trei bărbați în locuința unui prieten, partea vătămată fiind dusă dimineața la locuința inculpatului, loc unde a fost ținută o săptămână și unde inculpatul a obligat-o contra unor sume de bani să întrețină relații sexuale cu. bărbații din sat.

După o săptămână, deși partea vătămată.și-a exprimat dorința de a merge la domiciliul său, inculpatul A.l. i-a solicitat să se întâlnească în centru, loc unde acesta era cu un autoturism al cărui șofer era inculpatul M.M. și în care se mai aflau inculpata M.D., numitul M.A. zis „ B." și o fată din B. – N., concubina lui A.l., toți deplasându-se spre locuința inculpatei M.D.

Conform solicitărilor inculpatului A.l., partea vătămată i-a spus inculpatei M.D. că are vârsta de 18 ani.

În Mangalia toate persoanele menționate au urcat la un apartament la etajul 1 sau 2 ce aparținea numitei R. și mchiriat de inculpata M.D. loc unde inculpatul A.l. i-a spus că va trebui să rămână trei săplămâni în grija inculpatei, după care o va duce acasă.

Partea vătămată D.N. nu a fost de acord însă i s-a spus de inculpata M.D. că i-a fost vândută de inculpatul A.l. și că trebuie să practice prostituția.

În acest context, timp de o lună victima a întreținut relații sexuale cu clienții pe care-i aducea inculpata M.D., sumele de bani primite de la aceștia fiind date inculpatei.

În această perioadă, părții vătămate i s-a interzis să părăsească locuința, era supravegheată de proprietara apartamentului, prietenă cu inculpata.

Ulterior, urmare a unor discuții, partea vătămată a fost dusă de inculpata M.D. într-un alt apartament, mchiriat de aceasta al cărui proprietar era inculpatul l.A. și în care a locuit și inculpata.

În fiecare seară inculpata o ducea la un bar și îi aducea clienți pentru a întreține raporturi sexuale cu aceștia, iar banii îi-primea tot inculpata de la respectivii clienți.

În apartamentul respectiv, inculpata M.D. a adus o fată pe nume F.I. și după încă o perioadă a mai adus o altă fată pe nume A., tinere care întrețineau relații sexuale cu clienții pe care-i racola inculpata, în mai multe baruri.

Sumele de bani obținute de cele trei victime erau luați de inculpată și din care o parte îi dădea inculpatului M.M., care venea zilnic în acea locuință, bani din care se achita și chiria inculpatului l.A.

S-a reținut că inculpatul l.A. avea cunoștință că în locuința sa se practica prostituția. La sfârșitul lunii iunie 2004, partea vătămată a reușit să fugă împreună cu F.I. și A., profitând de faptul că inculpații M.D. și M.M. erau plecați la Constanța, ocazie cu care au forțat ușa de la apartament.

În ceea ce privește tratamentul aplicat victimei, reținem că, aceasta a fost bătută de inculpată și de numitul M.A., pe motiv că a refuzat un client care i-a cerut să facă sex oral iar. inculpata a bătut-o și pentru că reușise să strângă câteva sute de mii de lei, fără știrea ei.

Situația de fapt reținută a fost probată cu declarațiile părții vătămate ce se coroborează cu declarațiile martorei F.I., ale inculpatului l.A. și parțial cu declarațiile inculpatei M.D.

Relevant este și faptul că, partea vătămată i-a recunoscut pe inculpații M.M., l.A., A.l., M.D. și pe numiții A.M., S.V., M.N., R.C., persoane pe care partea vătămată nu avea de unde să le cunoască. S-a reținut că, aceiași situație de fapt este relevată și de martora F.I. Potrivit declarației acestei martore, a rezultat că, la sfârșitul lunii ianuarie 2004, în timp ce se afla într-o stație de autobuz din Palazu Mare pentru a pleca acasă în localitatea Nuntași, a oprit lângă ea o mașină Dacia de culoare roșie în care se aflau trei tineri de etnie rromă pe care nu îi cunoștea și au întrebat-o ce face, iar după ce ea le-a răspuns că merge într-o comună alăturată, aceștia s-au oferit să o ducă ei cu mașina, însă aceștia s-au îndreptat spre Constanța, moment în care i-a întrebat unde merg, iar unul dintre ei i-a spus că se vor deplasa în orașul Mangalia, la o verișoară de-a lui să ia niște bani.

îa aceste împrejurări, martora a ajuns la locuința inculpatei M.D., unde se aflau și inculpații M.M., și l.A. în aceste împrejurări i s-a adus la cunoștință, inițial de inculpatul M.M. și ulterior de inculpata M.D. că le-a fost vândută de persoana care a adus-o și că va trebui să practice prostituția pentru ei pentru recuperarea banilor dați, fiind atenționată de inculpata M.D. să nu încerce sa fugă sau să iasă neînsoțită și i-a precizat faptul că ea se va ocupa de racolarea clienților cu care martora urma să întrețină' raporturi sexuale contra unor sume de bani.

S-a confirmat de martoră prezența în apartament a părții vătămate D.N. de la care a aflat că și aceasta se prostituează în folosul celor doi inculpați și că este ținută în acel apartament împotriva voinței ei. Referitor la activitatea desfășurată, martora a arătat că în fiecare seară, erau duse însoțite de inculpata M.D., în barurile din Mangalia, în special în „F." și „I.P.", aceasta din urmă fiind cea care racola și încasa banii de la aceștia cu mențiunea că relațiile sexuale se consumau în apartamentul în care erau cazate.

A precizat martora că erau în permanență supravegheate. S-a confirmat de martoră și faptul că, pe la începutul lunii iunie 2004 în acel apartament a mai fost adusă o fată pe nume A., căreia traficanții îi promisesem că-i vor găsi un loc de muncă, însă și aceasta a fost obligată să practice prostituția pentru cei doi. Totodată, s-a reliefat de martoră aceiași modalit. a)te de părăsire a acelui apartament, respectiv că, în cursul lunii iulie 2004 profitând de faptul că inculpații M.D. și M.M. erau plecați la Constanța iar l.A. nu era nici el acolo, au forțat cu o daltă a forțat încuietoarea de la ușă și astfel a reușit să deschidă ușa.

Este de menționat că și martora F.I. i-a recunoscut din fotografii pe cei trei inculpați.

în același sens sunt și declarațiile date în cursul urmăririi penale de martora I.Ș., aceasta susținând că, în cursul anului 2004, în apartamentul nr. 27 ce-i aparține vecinului său l.A., au locuit patru tinere, care ieșeau în fiecare seară în jurul orelor 22,00 - 23,00

Însoțite de inculpata M.D., erau așteptate de taxiuri și se întorceau în jurul orelor 3-4 dimineața. A confirmat martora și faptul că, în acel apartament venea zilnic și inculpatul M.M., concubinul inculpatei. Totodată, martora a confirmat și modul în care au plecat cele patru tinere din apartament, arătând că, la începutul lunii iulie 2004, martora fiind acasă, a auzit deschizându-se ușa de la apartamentul său și mergând să vadă ce s-a întâmplat a constatat că trei din cele patru fete care locuiau în apartamentul 27, intraseră la ea în casă, acestea i-au făcut semn să tacă și i-au precizat că au spart ușa de la apartamentul unde erau ținute, cu un cuțit și o șurubelniță și vor să fugă de la traficanți. De asemenea, cele trei fete i-au spus martorei că erau ținute cu forța de către inculpați în acel apartament și nu primeau decât mâncare și că și-a dat seama că sunt foarte speriate. S-a reținut și faptul că, martora le-a recunoscut pe D.N. și F.I. ca fiind două dintre cele trei tinere care i-au solicitat ajutorul în luna iulie 2004.

În mod corect a fost înlăturată ca nesinceră declarația acestei martore din cursul cercetării judecătorești având în vedere că nu s-a precizat de martoră nici un motiv plauzibil în raport de care să se aprecieze că nu ar fi declarat adevărul în cursul urmăririi penale. Mai mult, declarația martorei din cursul urmăririi penale cu privire la modalitatea în care cele trei tinere au părăsit apartamentul s-a coroborat și cu declarațiile inculpatului I.A. potrivit cu care acestea au plecat din apartament în absența inculpaților.

Inculpatul I.A. a confirmat că i-a încniriat apartamentul inculpatei M.D., în cursul anului 2004, .primind de la aceasta cu titlu de chirie suma de 200 lei, loc unde era vizitată de concubinul ei, inculpatul M.M. Totodată, s-a arătat de inculpat că, inițial în apartament a fost adusă partea vătămată D.N., acesta constatând personal faptul că, într-o împrejurare acestea au revenit la apartament însoțite de un bărbat străin, un filipinez, inculpatul realizând în acel moment cu ce se ocupă inculpata și partea vătămată, fapt pentru care a și solicitat un plus de chirie și .anume suma de 50 lei. Același inculpat a confirmat că inculpata M.D. a mai adus la locuința sa încă o tânără pe nume Irina, identificată ca fiind martora F.I. iar după o altă perioada de timp încă o altă fată.

Referitor la activitatea inculpatei și a celor trei tinere, s-a arătat de inculpat, că acestea au mers împreună cu inculpata la diverse cluburi din Mangalia, inclusiv la clubul F. care avea la etaj și camere de închiriat și unde acestea urcau cu clienți iar în unele ocazii acestea au venit însoțite de câte un client la apartament unde au întreținut raporturi sexuale. S-a reliefat de inculpat că partea vătămată D.N., martora F.I. și încă o fată au plecat într-un moment în care nici el și nici inculpata nu erau în casă.

In raport de acest material probator, în mod corect au fost înlăturate apărările inculpatei M.D. și ale inculpatului I.A. potrivit cu care cele trei tinere au practicart de bună voie prostituția, că ele erau cele care încasau sumele de bani de la clienți sau că aveau posibilit. a)tea de a pleca dacă vroiau.

Totodată, în baza aceluiași material probator, în mod corect au fost înlăturate și apărările inculpatului M.M. potrivit cu care nu le cunoaște pe numitele D.N., F.I. și A. și că relația sa cu inculpata M.D. consta doar în faptul că apela la serviciile ei de prostituată. Faptul că, inculpatul M.M. primea sume de bani de la inculpata M.D. a fost probat, astfel încât, în condițiile în care cunoștea activitatea desfășurată de inculpata M.D. și sursa veniturilor acesteia, mai mult, erau în relații de concubinaj, relații confirmate de toate părțile vătămate și martorele care au. intrat în contact cu cei doi inculpați, s-a apreciat ca fiind cert că partea vătămată și martora au practicat prostituția și în folosul inculpatului M.M.

Activitatea infracțională a inculpaților M.D., P.M. si S.R.C. în raport de victima C.V.

Încercările de racolare ale părții vătămate. C.V. au început în vara anului 2004 când l-a cunoscut pe inculpatul S.R.C. și care a încercat să ia legătura cu partea" vătămată însă â refuzat, au continuat în noiembrie 2005, când a primit un apel pe telefonul mamei sale de la inculpat, care i-a spus că a aflat că partea vătămată dorește să meargă să muncească în străinătate și s-a oferit să o ajute în acest sens, precizându-i că o va duce să lucreze la un restaurant în Spania, însă partea vătămată nu a fost de acord.

Pe data de 02 ianuarie 2006, partea vătămată a fost căutată la locuința sa de inculpatul S.R.C., ce era însoțit de alți doi bărbați, unul fiind inculpatul P.M. și altul numitul F., persoane care veniseră cu un autoturism roșu grena și care, inițial au discutat cu sora părții vătămate, martora C.F.I., la scurt timp venind și partea vătămată.

Potrivit declarației martorei C.F.I., partea vătămată îl cunoștea pe inculpatul S.R.C. cu care a conversat, la scurt timp martora intrând în casă. După plecarea sorei, partea vătămată a fost urcată cu' forța de cei trei bărbați în mașina cu care veniseră și i-au spus că vor merge la un popas pentru a sta de vorbă. S-a susținut de partea vătămată că, în acel local, sub pretextul că merge la toaletă a sunat-o pe sora sa și i-a spus că a fost răpită și să o anunțe pe mama sa și rudele, însă neavând semnal corespunzător, aceasta nu a înțeles ce i s-a spus, aspect care însă nu a fost confirmat de martora C.F.I. și nici de mama acesteia. Inculpații S.R.C., P.M. și numitul F. împreună cu partea vătămată s-au deplasat spre Medgidia, inculpatul S.R.C. i-a adus la cunoștință părții vătămate că va fi dusă în Spania, la.muncă. Partea vătămată a fost dusă într-o baracă unde i s-a spus că locuiește inculpatul P.M., și unde se mai aflau soția inculpatului P.M., copilul acestuia precum și sora inculpatului și soțul sau prietenul acesteia, loc unde i s-a luat telefonul mobil și i s-a precizat că cel cu care trebuia să se întâlnească este plecat însă a doua zi se vor întâlni cu alte cunoștințe de-ale lui și o vor duce în Spania.

Faptul că părții vătămate i s-a luat telefonul mobil a fost confirmat de faptul că, mama părții vătămate, încercând să o contacteze telefonic nu a putut lua legătura cu aceasta, fapt ce a alarmat-o astfel încât, a doua zi a anunțat organele de poliție de dispariția fiicei sale, aspecte ce au rezultat din declarația martorei C.G.

S-a susținut de partea vătămată că inculpatul S.R. a amenințat-o pe partea vătămată cu un cuțit și a obligat-o să sune acasă și să spună că s-a măritat, aspect care nu a fost confirmat de martora C.G., dimpotrivă, mama a sunat-o pe partea vătămată, care a răspuns și care i-a precizat că se află într-o pizzerie.

S-a reținut că, în aceiași seară, sora părții vătămate, martora C.M.N. a fost contactată telefonic de un băiat care i-a spus că partea vătămată se află în pizzeria S., totodată solicitându-i să vină în acel local însă mama sa i-a interzis, mai mult i-a solicitat fiicei sale să îi spună părții vătămate să vină acasă însă aceasta nu s-a întors. Faptul că, partea vătămată nu a discutat direct cu sora sa, constituie un argument în plus că acesteia i s-a luat telefonul și nu avea posibilitatea să își contacteze familia, astfel încât criticile formulate de inculpații P.M. și S.R. în acest sens au fost apreciate ca neîntemeiate.

A doua zi, inculpatul P.M. și F. au dus-o la un bar unde s-au întâlnit cu patru bărbați și o fată, care i-au spus că îi vor face mutație și apoi pașaport, pentru a o putea duce- în Spania, însă urmare a faptului că a spus că nu are pașaport acele persoane au renunțat, partea vătămată fiind dusă de cei doi din nou în baracă, unde inculpatul S.R.C. a certat-o și i-a reproșat că nu trebuia să spună de pașaport.

S-a menționat că, potrivit declarației martorei C.M.N., a doua zi a fost contactată telefonic de partea vătămată care i-a spus că se află la un prieten în Constanța, însă aceasta.plângea, fapt pentru care l-a contactat pe acel prieten care i-a spus că partea vătămată nu se află cu el. Și acest apel telefonic dar și comportamentul părții vătămate au constituit argumente, în opinia instanței, în sensul că partea vătămată a fost sechestrată împotriva voinței sale și era obligată să își-contacteze familia pentru a liniști membrii familiei, însă aceasta nu avea posibilitatea să comunice liber cu aceștia și să le aducă la cunoștință situația în care se afla.

În locul menționat partea vătămată a fost ținută împotriva: voinței sale până la data de 15 ianuarie 2006, fiind obligată să întrețină relații, sexuale cu mai mulți clienți aduși de aceștia, contra unor sume de bani pe care ei și le-au însușit apărarea inculpaților potrivit cu care configurația casei și persoanele care se aflau în.ea nu permitea întreținerea de raporturi sexuale nu a fost primită, având îu vedere, astfel cum s-a probat, că părții vătămate i s-a pus la dispoziție o cameră.

Pe data de 17 ianuarie 2006, în baraca în care se afla partea vătămată a venit inculpata M.D. ce era însoțită de o altă femeie și de un bărbat, inculpata spunându-i că va veni a doua zi să o ia, însă, în aceiași noapte, inculpata M.D., însoțită de fratele ei C. și un alt bărbat poreclit. „P.", au luat-o pe partea vătămată și s-au deplasat spre Mangalia. I s-a adus la cunoștință părții vătămate de inculpata M.D. că a fost vândută de inculpatul P.M. cu suma de 400 euro și că va practica prostituția pentru inculpată pentru ca aceasta să își recupereze suma de bani plătită. Partea vătămată a fost cazată într-un apartament din Mangalia ce aparținea inculpatei M.D. loc unde se afla și o altă persoană de sex feminin, numita R.F., care practica prostituția pentru M.D., de patru luni. S-a reținut că, partea vătămată și numita R.F. erau duse în fiecare seară în clubul „F." de inculpata M.D., care le aducea și clienți pentru a întreține relații sexuale cu ele, tot aceasta fiind cea care negocia prețul.

Pe data de 18 ianuarie 2006, în cursul serii, în timp ce se afla. cu un client, cetățean german i-a precizat acestuia situația în care se află și întrucât i s-a permis, a sunat de pe telefonul mobil al acestuia și a luat legătura cu familia indicându-le unde o poate găsi și în ce situație se află.

Acest aspect a fost confirmat, de martora C.G. care, .în declarația dată, a susținut că partea vătămată a sunat-o de pe un alt telefon mobil și i s-a solicitat de aceasta să meargă la poliție întrucât cei care o țin vor să o scoată peste graniță.

Pe data de 21 ianuarie 2006, la o razie.facută de poliție în club, partea vătămată, inculpata M.D. și numita R.F. au fost duse la poliție, loc unde au declarat ce i s-a întâmplat, iar a doua zi a venit mama sa și a luat-o.

În aceste condiții nu se poate reține pasivitatea părții vătămate cu privire la situația în care s-a aflat.

S-a reținut și faptul că, locurile în care se practicu relațiile sexuale erau cunoscute de inculpata M.D., cei care administrau aceste locuri aveau cunoștință de ceea ce se întâmpla în camerele în care părțile vătămate și martorele mergeau cu clienții, aspecte care coroborate cu prezența inculpatei M.D., reduceau șansele ca. eventualele reclamații să fie luate în considerare.

În consecință și aceste critici ale inculpaților sunt neîntemeiate.

Relevant este faptul că, martra C.G., aflând de la partea vătămată de locul unde a fost ținută, respectiv apartamentul inculpatei M.D., s-a deplasat împreună cu partea vătămată în acel loc și a aflat chiar de la inculpata M.D. că partea vătămată a fost răpită și că inculpata a fost cea care a salvat-o.

S-a reținut că nici inculpatul S.R.C. și nici inculpatul P.M. nu au precizat un motiv pentru care partea vătămată a fost luată de la domiciliul său, și dusă la domiciliul inculpatului P.M., neputând fi primită explicația inculpatului S.R.C. potrivit cu care era un loc unde se puteau întâlni, după cum-nu s-a explicat de ce-partea vătămată a stat atâtea zile în acel loc fără să fie prezent și inculpatul S.R., cu privire la care se susține că partea vătămată era în relații de concubinaj, și de ce trebuiau să facă rost de bani ca să o ducă acasă. Cu atât mai mult nu s-a putut explica de inculpați modalitatea în care la locuința inculpatului P.M. a ajuns inculpata M.D., care nu avea de unde să cunoască că partea vătămată se afla în acel loc, în condițiile în care nici nu se cunoșteau. Nu s-a oferit nici o explicație faptului că, partea vătămată a fost luată de inculpata M.D., cu atât mai mult cu cât motivarea inculpatului S.R.C. a fost că vroia să se întâlnească cu partea vătămată.

Apărările inculpatei M.D. potrivit cu care nu ar fi cunoscut-o pe partea vătămată C.V. au fost corect înlăturate de instanța de fond având în vedere faptul că partea vătămată nu avea de unde să o cunoască pe inculpată pentru a-i preciza numele, mai mult partea vătămată îi cunoștea și numele anterior, acela de P., și totodată, s-a deplasat la locuința inculpatei împreună cu mama sa unde a și stat de vorbă cu aceasta, și unde chiar inculpata i-a spus mamei părții vătămate că fiica sa a fost răpită, inculpata fiind cea care a salvat-o.

S-a apreciat ca neîntemeiată și critica inculpatului P.M. referitoare la modul de soluționare a acțiunii civile promovată de partea vătămată C.V., având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește modul de soluționare a acțiuni civile, s-a apreciat, ca și instanța de fond că, prin luarea părții vătămate de la domiciliul părinților săi, prin obligarea sa la practicarea prostituției, în condițiile reținute, perioada în care aceasta a fost obligată la o astfel de activitate, că s-au produs suferințe psihice care impun acordarea de daune morale.

Activitatea infracțională a inculpaților M.D., M.M., B.M. si B.V.C. în raport de victimele R.E.S. si D.C.M.

Partea vătămată R.E.S. locuia în anul 2005 la locuința părinților săi, în comuna Sprâncenata, sat Viespești. în luna octombrie 2005, la propunerea inculpatului B.V.C. și a numitului B.T., partea vătămată a acceptat să se deplaseze cu aceștia în localitatea Medgidia, pentru a-i ajuta la aprovizionarea cu marfă. în localitatea Medgidia, partea vătămată, inculpatul și numitul B.T. s-au cazat la locuința numitului B.M.I., fratele inculpatului B.V.C., loc unde se afla și inculpata B.M. Sub pretextul că se deplasează în Constanța pentru a lua o sumă de bani de la un cunoscut, partea vătămată împreună cu inculpatul B.V.C. și numiții B.M. și B.T. au plecat către Constanța, iar pe drum aceștia i-au spus părții vătămate ceva în legătură cu o eventuală plecare în Spania.

În Constanța, inculpatul B.V.C. și numiții B.M. și B.T. s-au întâlnit.cu inculpatul M.M., pe care B.M. i l-a prezentat ca fiind prietenul său și după ce B.M., B.V.C. și B.T. au discutat cu inculpatul, cei trei au plecat, partea vătămată rămânând cu inculpatul M.M. După plecarea inculpatul B.V.C. și numiții B.M. și B.T., inculpatul M.M. i-a comunicat părții vătămate că o să meargă la domciliul mamei inculpatului de unde va fi luată de cei trei.

Inculpatul i-a comunicat părții vătămate că B.M.I., B.V.C. și B.T. au vândut-o cu suma de 6 milioane lei și un telefon mobil, urmând ca partea vătămată să fie dusă în Spania unde va practica prostituția. Partea vătămată nu a fost de acord cu cererea inculpatului, a-cerut să-i dea voie să plece întrucât are acasă doi copii minori, însă i s-a precizat că nu va fi lăsată să plece decât dacă înapoiază banii pe care i-a plătit pentru cumpărarea ei.

Totodată, partea vătămată a fost amenințată cu acte de violență precum și cu faptul că va fi vândută altor persoane, împrejurări în care a fost de acord să meargă la poliție pentru a obține o nouă carte de identitate, ceea ce s-a și întâmplat, domiciliul părții vătămate fiind stabilit la locuința inculpatului M.M., cartea de identitate fiind eliberată inculpatului, fără ca partea vătămată să fie prezentă.

Demersurile pentru obținerea unui nou pașaport pe numele părții vătămate au fost realizate tot de inculpatul M.M. În această perioadă de timp, partea vătămată a locuit la mama inculpatului, loc de unde nu putea să plece deoarece se aflau mai multe rude ale inculpatului, care nu-i permiteau să iasă din casă. După obținerea pașaportului, în luna niembrie 2005, inculpatul M.M. i-a comunicat-părții vătămate că va pleca în Spania pentru a practica prostituția pentru el, cu mențiunea că atât actul de identitate cât și pașaportul părții vătămate au rămas la inculpat.

Din București, inculpatul M.M. a mai luat două fete, respectiv numitele G. și C., deplasarea efectuându-se împreună până la punctul de frontieră, loc unde granița s-a trecut separat, numitele C. și G. în microbuzul care mergea spre Spania, iar inculpatul împreună cu partea vătămată și alți trei bărbați cu un autoturism. După trecerea frontierei inculpatul și partea vătămată au revenit la microbuzul care se deplasa spre Spania.

În Spania, partea vătămată, numitele G. și C. și inculpatul M.M. au mers la Barcelona unde s-au cazat la locuința numitei S., sora G. și unde se mai aflau și alte fete. Inculpatul M.M. i-a comunicat părții vătămate că va practica prostituția pe strada P. și întrucât partea vătămată a refuzat a fost bătută, de inculpatul M.M.,împrejurări în care aceasta a ieșit pe stradă. Inculpatul M.M. i-a comunicat părții vătămate că trebuie să practice prostituția pentru el întrucât trebuie să își recupereze banii plătiți pentru cumpărarea ei precum și suma de două mii de euro cheltuiți pentru deplasarea în Spania, respectiv pentru documente, haine, transport și cazare.

În aceste condiții, partea vătămată, împreună cu celelalte fete care erau-cazate la S., timp de o lună și jumătate a practicat prostituția pe strada P. din Barcelona și a obținut aproximativ. 7.000 de euro, bani care i-au fost luați în totalit. a)te de către inculpatul M.M. La sfârșitul lunii decembrie 2005 a venit în Spania și inculpata M.D. împreună cu numita D.C.M. originară tot din satul Sprâncenata.

Partea vătămată R.E.S. a practicat prostituția împreună cu D.C.M., fiind supravegheate de inculpata M.D., care nu le dădea voie să vorbească cu alte fete,- iar în momentul în care partea vătămată a făcut acest lucru a fost bătută de inculpată. în urma unui conflict, dintre S., M.M. și M.D. cu un grup pakistanez, partea vătămată a reușit să fugă la un pakistanez însă a -fost recuperată de inculpații M.M. și M.D., însă, în momentul în care a venit poliția, a. dat declarații și le-a relatat polițiștilor că vrea să se întoarcă acasă iar aceștia i-au permis să plece, fapt ce i-a determinat pe inculpații să o ducă în țară pe partea vătămată pentru a nu le creea probleme, astfel că în jurul datei de 10 ianuarie 2006 inculpata M.D. a dus-o pe partea vătămată în România, însă tot la Mangalia.

În această localitate, partea vătămată a fost obligată de inculpata M.D. să practice prostituția, raporturile sexuale având loc.la .clubul F. din Mangalia, sumele de bani obținute din practicarea prostituției fiind luate de inculpată. întrucât nu și-a recuperat banii cheltuiți cu partea vătămată în prima deplasare, inculpata M.D. a hotărât să o ducă pe aceasta din nou în Spania, la Barcelona și întrucât partea vătămată a refuzat a fost amenințată de inculpată cu violențe fizice, condiții în care aceasta a acceptat.

În Barcelona partea vătămată a fost cazată tot la numita S., fiind obligată să practice prostituția de către inculpată împreună cu numita D.C.M., partea vătămată practicând prostituția aproximativ trei luni, până în aprilie 2006, perioadă în care a susținut că a obținut suma de 21.000 - 23.000 euro, care i-a fost luată în totalitate de către inculpată.

În luna aprilie 2006, partea vătămată a. revenit în România împreună cu inculpata M.D., întrucât îi expirase.viza și au mers din nou-în Mangalia la locuința acesteia din urmă, iar aici a rugat-o să o lase să meargă acasă la familie și copii, însă inculpata a refuzat-o.

În Mangalia, partea vătămată a stat trei săptămâni, perioadă în care, împreună cu numita D.C.M. au fost obligate să practice prostituția în barul F. din Mangalia.

După obținerea unor noi pașapoarte, conform hotărârii celor doi inculpați partea vătămată și D.C.M. au plecat împreună spre Spania, însă la graniță i s-a permis ieșirea din țară numai inculpatei M.D. În aceste condiții partea vătămată a reușit să plece la domiciliul părinților săi.

Partea vătămată, la recunoașterea din fotografii î-a indicat pe inculpații M.D., M.M., B.M. și B.M. Iulian.

Inculpatul B.V.C. a susținut că nu o cunoaște pe partea vătămată, apărare care, în mod corect a fo'st înlăturată de instanța de fond având în vedere că, partea vătămată, nu avea posibilitatea să îi cunoască pe inculpații M.M. și M.D. cu atât.mai mult să ajungă la locuința inculpatei M.D. în Mangalia, având. în vedere și localit. a)tea în care domicilia partea vătămată.

Susținerile părții vătămate și ale inculpatei M.D., cu privire la data și locul unde s-au cunoscut, respectiv în Spania când inculpata M.D. a venit și ea la Barcelona coincid, astfel cum rezultă din procesul verbal de confruntare.

Nu s-a reținut apărarea inculpatei M.D. potrivit cu care ar fi cunoscut-o pe partea vătămată în mod întâmplător, în timp ce practica prostituția pe strada, și aceasta întrucât, cele două locuiau la numita S., la care partea vătămată a ajuns prin intermediul inculpatului M.M., care locuia la aceiași adresă.

Totodată, în același sens este și faptul' că, la momentul la care părții vătămate i-a expirat viza de ședere, aceasta a plecat în România însoțită de inculpata M.D., care nu avea această problemă, mai mult partea vătămată a ajuns să locuiască în Mangalia la inculpata M.D., aspecte care exclud o legătură întâmplătoaredintre inculpată și partea vătămată.

Faptul că, partea vătămată a fost obligată de inculpata M.D. să practice prostituția după întoarcerea în România este probată și de prezența atât a părții vătămate cât și -a inculpatei dar și a numitei C.V. la o razie făcută de organele de poliție în barul F., când toate au fost depistate de organele de poliție,, aspect care de asemenea exclude o legătură întâmplătoare între inculpată și partea vătămată.

Mai mult, partea vătămată a cunoscut în această perioadă rudele inculpatei, a putut indica rudele cu care aceasta locuia, configurația apartamentului dar și prezența în acel. loc, pentru o anumită perioadă a părții vătămate C.V.

S-a menționat că partea vătămată indică aceiași locație și aceiași modalitate în care proceda inculpata M.D. de racolare a clienților ca și partea vătămată C.V.

În mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatei M.D. potrivit cu care s-ar fi întors cu partea vătămată din Spania întrucât ar fi fost însărcinată cu inculpatul M.M. și trebuia să facă o întrerupere de sarcină, întrucât acest aspect nu a fost susținut niciodată de inculpat sau de partea vătămată și nici nu a avut loc vreo întrerupere de sarcină. Și comportamentul ulterior al inculpatei, recunoscut de aceasta, potrivit cu care i-a spus părții vătămate să meargă din nou, împreună, în Spania, conduce spre concluzia altor legături dintre inculpată și partea vătămată, de natura celor specificate de partea vătămată.

În același sens este și faptul că, și a doua oară partea vătămată s-a întors din Spania tot împreună cu inculpata, aspect recunoscut de inculpată.

Nu a fost primită apărarea inculpatului M.M. potrivit cu care ar fi cunoscut-o pe partea vătămată, învmod întâmplător, în Stația C.F. Constanța și că, după ce a întreținut un raport sexual cu partea vătămată, întrucât aceasta i s-a plâns că nu are unde să locuiască, ar fi dus-o la domiciliul mamei sale, loc unde a stat două săptămâni fiind improbabil ca, inculpatul să ducă în domiciliul său o persoană necunoscută și să accepte ca aceasta să rămână în acel loc două săptămâni.

Totodată, nu a fost primită nici susținerea inculpatului M.M. că partea vătămată a fost cea care a insistat să plece în Spania, mai mult că acesta nu ar fi fost de acord, având în vedere că, actul de identitate al părții vătămate a fost emis pe adresa inculpatului, dar și demersurile de obținere ale actului de identitate și ale pașaportului care.au fost efectuate de inculpat și nu în ultimul . rând, sumele de bani necesare plecării au fost avansate de inculpat, partea vătămată neavând posibilități financiare.

În sensul aceleiași concluzii este și faptul că, partea vătămată a fost cazată în același loc unde s-a cazat și inculpatul M.M., la o persoană pe care partea vătămată, până în acel moment nu a cunoscut-o.

Nu a fost primită nici susținerea inculpatului M.M. potrivit cu care ar fi locuit în alt loc decât la numita Speranța, acest aspect fiind confirmat și de inculpata M.D.

De asemenea, nu a fost primită nici apărarea inculpatului potrivit cu care s-ar fi implicat în trimiterea părții vătămate în România întrucât ar fi aflat că aceasta este însărcinată și ar fi apelat în acest sens și la inculpata M.D., având în vedere că, pe de o parte, acesta aspect al sarcinii nu a fost confirmat medical iar pe de altă parte, ulterior a depus diligente pentru ca partea vătămată să revină în Spania tot împreună cu inculpata M.D.

Nu s-a indicat de inculpat o altă adresa la care ar fi locuit pentru ca susținerile sale să poată fi verificate.

În mod corect a fost înlăturată și apărarea inculpatei B.M. potrivit cu care nu o cunoaște pe partea vătămată, având în vedere că, deși nu avea posibilitatea să cunoască amănunte despre inculpată, partea vătămată a indicat că este soția numitului B.I. la locuința căruia a fost dusă atunci când s-a realizat deplasarea din localitatea de domiciliu în M., arătând și faptul că inculpata are un copil. Plecarea părții, vătămate, cu numiții B.V.C. și B.T. este confirmată prin depoziția martorului R.I., tatăl părții vătămate care a relatat că în luna octombrie 2005, fiica se afla la domiciliul acestuia din comuna Sprâncenata, fiind despărțită temporar de soțul ei M.M. și că, într-una din zile, fără știrea sa, fiica sa a plecat cu numiții B.T. și B.V.C.

Fiind contactat de partea vătămată în mai multe rânduri, martorul a aflat de la aceasta că a plecat în Spania, primind chiar niște sume de bani de la partea vătămată precum și faptul că, ulterior se afla la Mangalia. A confirmat martorul că la plecare partea vătămată a avut asupra sa numai certificatul de naștere.

Martorului .M., concubinul părții vătămate, a arătat că a aflat de la familia acesteia că partea vătămată a fost luată de către familia B., respectiv de către inculpatul B.V.C. și numitul B.T. dar nu se știe pentru ce motiv, fapt ce l-a determinat pe acesta să reclame la poliție dispariția părții vătămate. Ulterior martorul a aflat, inițial de la un prieten și ulterior chiar de la partea vătămată, care l-a contactat telefonic, că aceasta este în Spania și lucrează ca ospătăriță, urmând să. vină acasă de sărbătorile pascale. Ulterior, după întoarcerea părții vătămate, aceasta a reluat conviețuirea comună cu martorul la domiciliul acestuia, loc unde a fost. căutată de către organele de poliție, și cu acea ocazie martorul a aflat cum a plecat concubina sa și ce s-a întâmplat în realitate în Spania.

În aceste împrejurări martorul a aflat că partea vătămată a fost rugată de B.T. și B.V.C. să-i ajute să ia niște marfă de la Constanța și întrucât îi cunoștea pe cei doi, fiind vecini și prieteni cu familia ei, ea a acceptat propunerea acestora, însă după ce aceasta a ajuns în Constanța, a fost vândută inculpaților M.M. și M.D. contra sumei de șase milioane lei și un telefon mobil. Totodată, a aflat că, cei doi inculpați s-au ocupat de obținerea unei noi cărții de identitate, și i-au făcut mutație în județul Constanța și tot ei s-au.ocupat de obținerea pașaportului, au transportat-o în Spania și au obligat-o să practice prostituția pentru ei.

Realitatea aspectelor arătate de partea vătămate a fost confirmată și de faptul că, potrivit declarației aceluiași martor, după ce partea vătămată a dat declarație organelor de poliție, pe telefonul său a fost sunat de către inculpata M.D., care i-a spus „aveți grijă" și că partea vătămată trebuie să-și retragă declarația ca să nu aibă probleme ea sau familia ei, martorul aflând de la partea vătămată că persoana care a sunat era inculpata M.D.

În același sens este și faptul că, martorul a mai fost sunat.de la același număr de telefon, ocazie cu care a vbrbi'tla telefon partea vătămată, când aceasta a primit amenințări în sensul că, dacă nu-și va retrage plângerea și declarația dată o va tăia pe față și o va desfigura, ca să nu o mâi cunoască nimeni. Totodată, relevant este și faptul că, martorul a fost contactat telefonic de inculpatul M.M. și care i-a cerut să se întâlnească în Constanța sau la București, pentru a discuta situația concubinei lui, precizând că este „băiat finuț și ne înțelegem noi".

Astfel de demersuri au continuat și în cursul lunii septembrie 2006, când pe telefonul martorului M.M., partea vătămată R.E.S. a. fost din nou contactată de inculpata M.D., care s-a interesat dacă „a mai căutat-o garda", precizându-i totodată că pe D.C.M. nu au mai căutat-o și că aceasta ar fi în București, unde lucrează și urmează să se logodească cu un băiat pe care l-a cunoscut acolo.

Realitatea afirmațiilor părții vătămate a fost probată și cu situația intrărilor și ieșirilor din țară, potrivit cu care partea vătămată a ieșit la data de 23 noiembrie 2005 împreună cu inculpatul M.M., la data de 10 ianuarie 2006 a venit în țară împreună cu inculpata M.D., apoi la data de 24 ianuarie 2006 a ieșit din țară împreună cu M.D. și la data de 23 aprilie 2006 a intrat în România împreună cu aceeași inculpată.

S-a apreciat ca relevantă în înlăturarea apărărilor inculpaților și declarația numitei D.C.M., care a confirmat implicarea inculpaților M.M. și M.D. în exploatarea sexuală a părții vătămate dar și a martorei.

Astfel, martora a susținut că partea vătămată și alte fete au fost obligate de inculpații M.D. și M.M. să practice prostituția. Martora a confirmat și implicarea inculpatei B.M. în racolarea sa precum și faptul că aceasta îi cunoaște pe inculpații M.M. și M.D. în acest sens martora a arătat că, în luna decembrie 2004, s-a hotărât să meargă în Mangalia, pentru a-și găsi un loc de muncă, fapt pentru care a luat legătura cu inculpata B.M., care i-a promis că o va angaja ca vânzătoare într-un magazin.din Mangalia. Totodată, a precizat martora că, la începutul anului 2005, inculpata B.M. și soțul acesteia B.M. au vândut-o inculpatei M.D. și că, timp de 2 luni a locuit împreună cu aceasta, cu familia inculpatei și- cu o altă tânără pe nume M.N. La propunerea inculpatei de a pleca într-o excursie în Spania, partea vătămată, minoră, a fost de acord,; inculpata fiind cea care s-a ocupat de obținerea pașaportului.

La data de 26 aprilie 2005 martora a plecat din București cu un autocar împreună cu inculpata, cu numita M.N. și inculpatul M.M. și că, după ce au ajuns în Barcelona, inculpații M.D. și M.M. i-au spus că va trebui să practice prostituția la stradă, propunere pe care a refuzat-o, fapt pentru care a fost bătută de aceștia. Timp de trei luni martora a practicat prostituția în folosul celor doi inculpați, sumele de bani obținute, aproximate de martoră la 8000 de euro, fiind date inculpaților pentru ca aceștia, să își recupereze suma de 2.000 euro cu care a fost cumpărată de la B.M. și B.M. După întoarcerea în România însoțită de inculpații M.D. și M.M., martora a locuit la domiciliul acestora din M., fiind supravegheată permanent.

La data de 18 august 2005, martora a plecat din nou în Spania însoțită de cei doi inculpați, fiind obligată să practice prostituția în folosul acestora. A susținut martora că, în cele trei perioade de timp cât a fost obligată să practice prostituția în folosul inculpaților M.D. și M.M., a obținut suma de 22.000 euro, martora primind de la cei doi suma de 300 euro. Martorei i-au fost obținute de cei doi inculpați pașapoarte de mai multe ori pentru a nu-avea probleme la trecerea frontierei, inculpații fiind cei care i-au aranjat o căsătorie de conveniență cu numitul D.I.O., căruia i-au plătit suma de 500 euro. Totodată, numita D.C.M. a mai precizat că în ziua de 25 mai 2006, inculpata M.D. a obligat-o din nou să meargă în Spania pentru a practica prostituția în folosul acesteia, însă la punctul de trecere a frontierei, poliția de frontieră din Vama Veche nu i-a permis ieșirea din țară.

În mod corect s-a,reținut de instanța de fond prima declarație dată de.martora D.C.M. având în vedere că este singura care se coroborează cu declarațiile părții vătămate R.S.E.

S-a arătat că, situația de fapt prezentată de inculpatul M.M. la momentul la care a fost confruntat cu partea vătămată R.S.E. este contrară celei prezentate de martora D., inculpatul susținând că nu s-a implicat în nici o modalit. a)te în practicarea prostituției de către martoră în Spania, mai mult că nu a locuit cu aceasta și cu inculpata M.D. la numita S.

Din materialul probator administrat în cauză, chiar și din susținerile inculpatei M.D. a rezultat cu certitudine că inculpatul M.M. a locuit la numita S., loc unde s-a aflat și partea vătămată R.S.E. dar și martora precum și inculpata M.D.

Totodată, există contradicții între susținerile martorei și cele ale inculpatului M.M., respectiv, deși martora a precizat că la cunoscut pe inculpat. în Spania, prin intermediul numitei F., aspect ce nu a fost confirmat nici de partea vătămată R.S., inculpatul a susținut că a cunoscut-o în Spania în momentul în care se ocupa cu vânzarea articolelor de îmbrăcăminte și nu i-a făcut nimeni cunoștință cu aceasta.

S-a reținut că partea vătămată R.S.E. nici nu avea posibilitatea să îi facă cunoștință martorei cu inculpatul, întrucât, cele două s-au cunoscut abia în momentul în care martora a venit în Spania cu inculpata M.D. la locuința numitei S., unde partea vătămată se și afla cu inculpatul M.M. Susținerile martorei și ale inculpatului sunt infirmate și de situația ieșirilor și intrărilor în țară ale martorei din care rezultă că, la 26 aprilie 2005, din țară au ieșit atât cei doi inculpați cât și martora D., însă cu mijloace de transport diferite, adspect care devine nerelevant, având în vedere declarația părții vătămate R.S.E. potrivit cu care inculpatul M.M., pentru a masca ieșirile din țară cu mai multe fete, obișnuia să folosească mijloace de transport diferite la trecerea frontierei.

Prezența inculpatei B.M. în preajma martorei D. a fost confirmată de mama martorei, care a arătat că, la sfârșitul anului.2005, la domiciliul său a venit B.M. împreună cu soțul ei B.M. și un văr de al lor pe nume N. -zis P., precum și un alt văr al acestora pe nume A., împreună cu soția pe nume M., persoane care i-au spus că vor ca fiica ei L.C.M. să se căsătorească cu numitul N. și urmează să plece la București sau Mangalia pentru a-și găsi un loc de muncă.

Mai mult, mama martorei a fost atenționată de numita S.G., vecină, de. faptul că, nu ar fi trebuit să o lase pe C. să plece cu acele persoane, deoarece și ea a fost plecată cu aceiași indivizi sub promisiunea, că se va căsători cu B.M., însă aceștia au obligat-o să practice prostituția și că, 'în cazul în care nu făcea suficienți bani era bătută, lăsată fără mâncare și nu a primit nici o sumă de bani din cei câștigați ca urmare a practicării prostituției.

În același sens este și atitudinea inculpatei B.M. care, în momentul în care era contactată de mama martorei pentru ca aceasta să afle vești despre fiica sa, inculpata B.M. îi spunea că nu cunoaște nici o fată pe nume C.

S-a mai arătat că, la o vizită făcută de martora D. la locuința mamei sale împreună cu soțul său dar și cu inculpata M.D., mama martorei a observat că fiica sa este supravegheată de inculpată întrucât era atentă la ce vorbea fiica sa, stătea lângă ea când vorbea la telefon și o însoțea la telefon. Nu s-a explicat de inculpata M.D. motivul pentru care a. însoțit-o pe martoră la domiciliul mamei sale, cu atât mai mult cu cât aceasta venise cu soțul său cu care de abia se căsătorise. S-a arătat că ceea ce trebuie reținut este faptul că, potrivit declarației mamei martorei asupra sa s-au făcut presiuni atât de fiica sa cât și de inculpata. M.D. pentru retragerea sesizări de la poliție privind dispariția de la domiciliu a martorei D., mai mult cheltuielile efectuate cu această ocazie fiind suportate de inculpata M.D., cu toate că, aparent nu ar fi avut nici un motiv să se implice.

În realitate, dată fiind activitatea infracțională a inculpatei M.D., aceasta avea un evident interes de a fi retrase plângerile prmcarffse putea ajunge la cercetarea .sa.

S-a arătat că trebuie reținut și faptul că, aceleași presiuni s-au făcut de inculpata M.D. dar și de inculpatul M.M. asupra părții vătămate R.S.E.

În același sens este și faptul că și la o a doua vizită făcută de martora la domiciliul părinților săi, cu ocazia parastasului organizat pentru tatăl său, martora a venit însoțită tot de inculpata M.D., ocazie cu care martora și-a exprimat dorința de a nu mai pleca de acasă, însă acest aspect depindea de inculpată, martora rugând-o pe mama sa să vorbească cu inculpata.

S-a apreciat ca relevant și faptul că, ulterior discuției pe care mama martorei a avut-o cu inculpata, aceasta a proferat amenințări în sensul că nu-și va mai Vedea fiica niciodată și nici nu va mai discuta cu ea la telefon. Acest fapt a probat starea de dependență în care se afla martora față de inculpată.

S-a reținut că și inculpatul M.M. a fost la domiciliul părinților martorei D.C., în două ocazii, împreună cu inculpata M.D., deși ambii au negat, acest fapt fiind confirmat de martora F.T., vecina familiei martorei.

Prezența celor doi inculpați la familia martorei D.C. a fost confirmată și de martora M.L. sora numitei D.C.M., care a arătat că, în cursul anului 2006, sora ei C. a venit la casa părinților, însoțită de cel despre care le-a spus că îi este soț, de un bărbat pe nume M., o fată pe nume D. și încă o fată al cărei nume nu-l cunoaște, martora înțelegând că motivul acelei vizite era ca mama lor să-și retragă o plângere pe care o făcuse la poliție. Mai mult, martora M.L. a confirmat că mama sa a primit de la cei doi inculpați suma de 1.000 lei pentru a-și retrage plângerea.

Referitor la căsătoria martorei cu numitul D.O.I., s-a reținut că aceasta a fost de conveniență, întrucât martora a stat cu soțul său numai o lună după care a plecat fără ca acesta să știe unde.

Activitatea infracțională a inculpaților P.M. și B.M. în raport de partea vătămată G.G. și de martora B.G.

Partea vătămată G.G. ca și partea vătămată R.S.E. dar și ca martora D.C., locuia în anul 2004 în comuna Sprâncenata. În această localitate partea vătămată l-a cunoscut pe numitul B.M. care i-a propus să fie prietena lui. în aceste împrejurări numitul B.M., într-o seară, i-a propus părții vătămate să meargă la discotecă însă nu au mai ajuns acolo, fiind dusă cu mașina la un văr al acestuia, numitul N., care. locuiește tot în Sprâncenata, loc unde a aflat că B.M. este căsătorit cu o fată pe nume M. și au un copil minor, persoane pe care le-a și văzut. în acel loc, părții vătămate i s-a propus de B.M. și de B.M. să meargă la domiciliul lor din C., pentru a avea grijă de copilul lor, propunere care a fost acceptată de partea vătămată, s-a urcat în mașină cu B.M. și B.M. unde se afla și copilul lor, cu mențiunea că, deși a solicitat să se oprească la domiciliul său pentru a-și lua actele de identitate, cei doi nu au acceptat.

Partea vătămată a fost dusă și lăsată de cei doi la locuința unui bărbat în vârstă, care a încercat de mai multe ori să întrețină raporturi sexuale și, întrucât l-a refuzat i s-a precizat că a fost adusă pentru a întreține raporturi' sexuale cu el. întrucât a refuzat în continuare întreținerea de raporturi sexuale, părții vătămate i s-a dat o palmă după care, acel bărbat i-a sunat pe B.M. și B.M., care, venind să o ia au certat-o,.partea vătămată reproșându-le că a fost indusă în eroare.

Partea vătămată a fost dusă la locuința celor doi, mai exact la locuința inculpatului P.M. unde cei doi locuiau în acea perioadă, a fost amenințată că, în măsura în care nu va face ce vor spune va fi omorâtă, împrejurări în care, a doua zi a fost dusă în zona de centură a orașului Medgidia pentru a practica prostituția, fiind lăsată în grija unor fete și a unui bărbat care urma să le supravegheze. I s-a pus în vedere părții vătămate că.trebuia.să obțină din practicarea prostituției un milion și jumătate sau două milioane lei pe zi. în zona respectivă partea vătămată a stat aproximativ o lună, timp în care era adusă și luată din acel loc de B.M., care se și interesa dacă a refuzat sau nu vreun client sau dacă a încercat să fugă.

În această perioadă, asupra părții vătămate s-au exercitat acte de violență de către B.M. și B.M., în situația în care obținea sume mici de bani, nu avea voie să iasă din casă și uneori a fost închisă în beci.

Ulterior, partea vătămată a fost dusă de numitul B.M. pe o stradă din Medgidia, loc unde a rămas aproximativ o lună și unde trebuia să practice prostituția cu clienții pe care-i găseau traficanții, după care i s-a găsit un alt loc, respectiv în zona de centură.

Sumele de bani obținute de partea vătămată din practicarea prostituției erau luate de B.M. și B.M. în momentul în care partea vătămată nu a mai obținut sume mari de bani, B.M. și B.M. au vândut-o unui prieten de-al lor care se ocupa tot cu astfel de activități și care mai avea și alte fete. Acel bărbat a dus-o tot în zona de centură pentru a practica prostituția pentru el, nu-i știe numele și nici ce sumă a plătit pentru cumpărarea ei. Cu ajutorul unui client, partea vătămată a reușit să se întoarcă la domiciliul său.

În mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatei B.M. potrivit cu care nu o cunoaștea pe partea vătămată și că aceasta, nu a locuit împreună cu ea și cu soțul său, având în vedere că partea vătămată a descris locuința unde inculpata a recunoscut că a stat o perioadă de timp, a precizat și descris persoanele care mai locuiau în cea casă, gradul de rudenie ale acestora cu inculpata B.M., aspecte pe care partea vătămată nu ar fi avut posibilitatea să le cunoască dacă nu ar fi locuit în.acea locație.

S-a apreciat că nu prezintă relevanță faptul că, în acea perioadă inculpata a fost angajată, întrucât, astfel cum s-a reliefat, persoana care o ducea și o aducea pe partea vătămată de la locurile unde practica prostituția era soțul inculpatei, numitul B.M., care, în acea perioadă nu avea nici o ocupație.

Totodată, s-a evidențiat și faptul că, partea vătămată, nu ar fi avut altă posibilitate de a ajunge să locuiască împreună cu B.M. și B.M. decât dacă, ar fi fost adusă de.aceșria din localitatea sa de domiciliu.

Împrejurarea că numiții B.M. și B.M. desfășurau o astfel de activitate, de racolare a unor persoane de sex feminin în vederea exploatării lor sexuale, pe.care le cazau și ulterior încasau sumele de bani obținute din practicarea de către acestea a prostituției este probată și cu declarația martorei B.G. Astfel, martora a susținut că îl cunoaște pe numitul B.M. de mai mult timp, întrucât acesta venea la locuința bunicilor săi din comuna Sprâncenata și astfel s-au împrietenit, având o relație apropiată și că în vara anului 2005, B.M. a venit în comuna Sprâncenata și i-a propus să meargă cu el la Constanța promițându-i că se va căsători cu ea, propunere pe care a acceptat-o.

S-a arătat că este de observat că martora a descris aceiași modalit. a)te de racolare practicată de B.M. ca și cea descrisă de partea vătămată G.G. A arătat martora că a constatat că B.M. locuiește în Medgidia, că este căsătorit cu B.M. și are un copil, astfel toate aspectele pe care i le-a spus numitul B.M. nu corespund realității. A aflat. martora că scopul pentru care a fost adusă era acela.de a merge în Spania împreună cu B.M. pentru a practica prostituția, propunere cu care inițial martora nu a fost de acord însă ulterior, această acceptare fiind determinată de faptul că documentele ei se aflau la B.M.-.

S-a reținut că, atât martora cât și numiții B.M. și B.M. au plecat în Turcia, unde timp de o săptămână a fost obligată să practice prostituția, sumele de bani încasate fiind luate de cei doi soți și din care s-a achitat cazarea, mâncarea și s-au plătit biletele de întoarcere acasă. S-a făcut himitere și la discuția pe care martora B.G. a auzit-o între soții B., potrivit cu care aceștia au mai avut fete care practicau prostituția la stradă, pentru ei, în țară și în străinătate.

Întrucât B.M. și B.M. nu au fost mulțumiți de sumele de bani câștigate de martoră în Turcia au revenit în țară, și pentru că martora nu a fost de acord să practice prostituția pe stradă, au hotărât să o vândă și, la încercarea martorei de a fugi, numitul B.M. a lovit-o.Ulterior soții B. au vândut-o pe martoră unei persoane numită S.

Faptul că martora a fost plecată cu B.M. și B.M. în Turcia a rezultat din evidența poliției de frontieră, potrivit cu care, martora a ieșit din țară la data de 21 august 2005 împreună cu B.M. și B.M., deplasarea, fâcându-se cu autocarul iar la data de 27 august 2005 a intrat în țară, tot împreună cu aceștia.

Activitatea infracțională a inculpaților M.D., M.M. si l.A. îa raport de martora cu identitate protejată M.M.

În vara anului 2004, prin intermediul unei cunoștințe, martora și o cunoștință a acesteia, numita G., s-au angajat, în calit. a)te de chelnerițe la o pensiune într-o stațiune de pe litoral, loc unde au stat aproximativ două săptămâni. Prin intermediul unei persoane numită N., care lucra în același loc, martora și numita G. s-au angajat, cu contract de muncă, la un restaurant din stațiune, loc unde s-a angajat și numitul N. La un moment dat, numitul N. nu a mai fost primit la. servici. In aceste împrejurări, la un moment dat, numitul N. a venit în camera unde stătea martora, a luat-o cu forța, inclusiv bagajele, a suit-o cu forța în autoturism și a dus-o la o locație unde a stat aproximativ o săptămână. în acest interval de timp, în acel loc au venit numita C., ce era însoțită de numitul C., care i-a propus să meargă la domiciliul său, în M., spunându-i că îi va găsi de muncă, propunere acceptată de martoră.

S-a reținut că, la numita C. martora a stat o săptămână, timp în care ieșind la un local, numita C. a îndemnat-o să aibă relații sexuale cu un cetățean străin, pentru a obține bani, propunere ce a fost refuzată de martoră.

După acest incident, numita C. a dus-o pe martoră la locuința inculpatei M.D. sub pretextul că aceasta are mai multe cunoștințe și îi poate găsi un loc de muncă, cu mențiunea că, în acel loc se afla și numitul C. dar și alte fete, reținând numele a două dintre acestea, respectiv C. și L. dar și proprietarul apartamentului, inculpatul l.A.

Inculpata M.D., martora și celelalte trei fete, s-au deplasat la un local, unde, inculpata s-a interesat de situația personală a martorei, cu mențiunea că cele trei fete au plecat o perioadă de timp de la masă, revenind, fără ca martora să poată preciza ce au făcut în ceasta perioadă. în noaptea respectivă, martora a rămas în apartamentul inculpatei, aceasta aducându-i la cunoștință, a doua zi, că a cumpărat-o de la C., cu suma de 1.000 dolari iar din acel moment trebuie să lucreze pentru ea, respectiv să practice prostituția, urmând ca din sumele de bani obținute să îi restituie suma de bani achitată numitei C., martora fiind atenționată de inculpată că nu va putea pleca de la ea până la restituirea acelei sume. în aceste împrejurări, martora a fost obligată să meargă să întrețină raporturi sexuale cu clienții găsiți de inculpată prin intermediul unor taximetriști saii a altor fete care o cunoșteau, iar această activitate s-a desfășurat în stațiunile Costinești, Venus, Olimp, în lacaluri ca F., S. și hotelul P.

S-a reținut că, prețul pentru un raport sexual era stabilit de inculpată, direct cu clientul, sumele de bani fiind date de fete inculpatei.

A arătat martora că, timp de trei luni a avut un client stabil care plătea pe seară 100 de dolari pentru ea. Martora a locuit la inculpată până în apropierea sărbătorilor de iarnă iar în această perioadă au fost aduse și alte fete care au fost obligate să practice prostituția, unele dintre acestea fiind vândute de inculpată ultor proxeneți.

A susținut martora M.M., că unele fete au fost bătute de către inculpata M.D., aspect ce se coroborează cu declarațiile celorlalte părți vătămate care au arătat că asupra lor s-au exercitat acte de. vilență. La un moment dat, inculpata i-a propus să meargă în Spania pentru a practica prostituția, spunându-i că are o prietenă pe nume Speranța care câștigă mulți bani.

Întrucât martora a pretins că și-a achitat datoria, inculpata M.D. a proferat amenințări la adresa ei.

Declarațiile martorei în sensul că, la un moment dat inculpata M.D. a închiriat un alt apartament unde s-a mutat cu toate fetele întrucât se întorcea din străinătate mama inculpatului l.A., s-a coroborat cu declarațiile acestuia din urmă.

S-a reținut că, pentru plecarea martorei în Spania, toate formalitățile privind obținerea actelor necesare au fost realizate de inculpații M.D. și M.M., aspect care s-a coroborat cu declarațiile celorlalte părți vătămate și martore care au fost racolate de cei doi inculpați.

Totodată, prin declarația acestei martore, s-a infirmat încă o dată, susținerile inculpatului M.M. potrivit cu care nu a avut nici o legătură cu fetele care practicau prostituția pentru inculpata M.D., cu atât mai mult cu cât, s-a susținut de martoră că, în Spania a plecat împreună cu cei doi inculpați.

De asemenea, s-a infirmat și susținerea inculpatului M.M. potrivit cu care ar fi stat în Barcelona într-o altă locație decât cea aparținând numitei Speranța, martora arătând că, în Barcelona, toți trei au stat la numita S.

Timp de o lună martora a practicat prostituția în Barcelona, pe stradă, sub supravegherea inculpatei M.D., sumele de bani obținute fiind luate de cei doi inculpați. La un moment dat, martora a revenit în țară cu inculpata M.D., continuând să stea la locuința acesteia din Mangalia, practicând încă o perioadă de trei luni, prostituția pentru aceasta.

Prin declarația martorei M.M. s-a confirmat și realitatea declarației inițiale a martorei D.C.M., martora M. relatând împrejurările în care martora D. a ajuns să fie racolată de inculpata M.D. și să locuiască cu aceasta, susțineri care sunt conforme cu relatările inițiale ale martorei D.C.M.

Astfel martora M.M. a arătat că D.C.M. a fost preluată de inculpata M.D. de la o locuință din Medgidia, unde locuiau mai multe persoane, ocazie cu care a aflat că aceasta este minoră și că ar practica prostituția pentru alte persoane. A confirmat martora că numita D. a practicat prostituția pentru inculpata M.D., aceasta fiind dusă, la fel ca celelalte fete în diverse baruri din Mangalia unde îi găsea clienți cu care trebuia să întrețină raporturi sexuale. S-a susținut de aceiași martoră că tot inculpații M.D. și M.M. au rezolvat problemele legate de obținerea pașaportului pentru numita D.C. Și în cazul celei de-a doua ieșiri din țară în Spania, martora M.M. a arătat că a plecat împreună cu martora D. dar și cu cei doi inculpați, aspect confirmat și prin situația intrărilor și ieșirilor din țară în ceea ce îi privește pe inculpații M.D. și M.M. și pe martora D., precizări care sunt de natură să înlăture apărările inculpaților.

S-a reținut că, și de această dată, s-au cazat la numita Speranța după care atât ea cât și martora D. au fost scoase la stradă pentru a practica prostituția, toate sumele de bani fiind luate de cei doi inculpați. S-a reținut, potrivit declarațiilor aceleiași martore că, deși a avut posibilitatea să discute la telefon cu familia sa, în aceste momente era supravegheată de inculpata M.D., aceasta având posibilitatea să .întrerupă conversația, știind că, astfel se expunea la violențe fizice din partea inculpatei.

Întreaga activitate infracțională a inculpaților M.D. și M.M., relativ îa toate părțile vătămate și la martorele care au practicat prostituția pentru aceștia a fost confirmată și prin depoziția martorului C.V.D. care a intrat în contact cu inculpații în calit. a)te de transportator pentru unele dintre victimele care au fost duse în Spania. Acest martor a confirmat susținerile părții vătămate R.S.E. privind împrejurările în ere a fost dusă, prima dată, în Spania de inculptul M.M., că destinația finală a fost Barcelona, inculpatul fiind cel care a achitat transportul și taxele pentru autostrăzi, depoziție prin care se înlătură toate apărările inculpatului M.M.

Același martor a confirmat că și de cea de-a doua plecare a părții vătămate R.S. în Spania s-a ocupat tot inculpatul M.M., martorul arătând că, cea de-a doua tranșă a contravalorii transportului a fost achitată prin transfer bancar, recipisa de transfer fiind pe numele inculpatului M.M.

S-a apreciat ca relevant este și faptul că martorul C.V.D., efectuând și cel de-al treilea transport pentru inculpatul M.M., solicitat personal de acesta, a putut constata că s-a intenționat transportul pentru inculpata M.D. dar și pentru numita D.C.M. și încă alte două persoane, ale căror nume nu și le amintește;

Conlucrarea dintre cei doi inculpați în exploatarea sexuală a persoanelor menționate afost probată prin depozițiile aceluiași martor care a arătat că, - în momentul în care s-au ivit probleme la trecerea frontierei cu privire la numita D.C. dar și a celorlalte fete, care erau date în consemn, inculpata M.D. a luat legătura telefonic cu inculpatul M.M., pentru a discuta cu privire la suma ce urmează să fie plătită martorului pentru transport, inculpatul M.M. asigurându-l că va primi și diferența de tarif. Important este și faptul că, deși martorul Cernea Virgil nu i-a cunoscut anterior nici pe inculpați și nici pe fetele cu care aceștia au trecut granița, fiindu-i prezentate planșe foto, acesta i-a recunoscut pe inculpații M.M., M.D., D.C.M., B.M. și R.E.S.

În mod corect, în baza acestui material probator evidențiat, instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor propuși în apărare, respectiv martora C.N., martorul N.S.T., martorii T.E., R.M.C. și I.D. și martorul B.T.

Materialul probator adoainistrat în fața instanței de apel nu a fost de natură să schimbe situația de fapt reținută de instanța de fond.

Față de considerentele expuse, în baza materialului probator analizat, instanța de apel a constatat că, apărările inculpaților referitoare la neimplicarea în activitatea infracțională reținută în sarcina fiecăruia nu sunt întemeiate.

Referitor la inculpații M.M., M.D. și P.M. s-a apreciat că prima instanță au avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanțiază cât și circumstanțele personale ale inculpaților apelanți, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile art. 52 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a reținut gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al infracțiunilor comise, astfel cum rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere.

Pentru inculpații M.M. și M.D. s-a reținut, în principal numărul relativ mare de persoane traficate, respectiv șase, vârsta acestora, faptul că se profita de condițiile materiale precare ale victimelor pentru a fi luate din mediul familial, comportamentul adoptat față.de aceste persoane, prin exercitarea de violențe fizice, proferarea de amenințări și inducere în eroare precum și faptul că, întreaga activitate infracțională a fost inițiată și organizată de aceștia.

Totodată, s-a avut în vedere că aproape toate veniturile obținute din exploatarea sexuală a victimelor au fost reținute de cei doi inculpați.'

Față de aspectele reliefate, circumstanțele personale ale inculpaților nu pot conduce la concluzia necesității reducerii pedepselor și schimbării modalității de executare.

S-a reliefat că inculpata M.D. nu este la primul conflict cu legea penală fiind condamnată anterior pentru o fapte similare, nu are loc de muncă, nu a făcut dovada desfășurării' unor activități licite din care să obțină mijloacele, necesare întreținerii, ceea ce a condus la concluzia că inculpata și-a format un adevărat mod de viață din traficarea sexuală a altor persoane.

Aceiași concluzie s-a impus și în raport de inculpatul P.M., având în vedere contribuția efectivă pe care a avut-o la răpirea victimei C.V., faptul că, după ce a răpit-o a cazat-o pe aceasta la domiciliul său și nu în ultimul rând că a vândut-o inculpatei M.D., activitatea infracțională a acestuia prezentând în concret un grad ridicat de pericol social.

De asemenea, s-a reținut că, acesta, pe o perioadă îndelungată a înlesnit practicarea prostituției atât pentru C.V. dar și pentru numita G.G., în împrejurările reținute în considerentele prezentei sentințe.

Totodată, nici circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt favorabile, acesta nefiind la primul conflict cu legea penală, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, neexistând, potrivit referatului de. evaluare șanse reale de reintegrare, cu atât mai mult în lipsa unui loc de muncă stabil și implicit a unui venit stabil dar și a neasumării responsabilității pentru faptele comise.

Referitor la apelanții inculpați l.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. și A.I., s-a apreciat că instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepselor atât în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare pentru inculpații P. (B.) M., S.R.C. și l.A., sub aspectul modalității de executare pentru B.V.C. și numai sub aspectul cuantumului pedepsei pentru inculpatul A.I.

Pentru inculpatul A.I. s-a reținut activitatea infracțională redusă, acesta participând doar la racolarea și cazarea numitei D.N., perioada redusă de timp în care s-a realizat activitatea infracțională aspecte care impun reducerea cuantumului pedepsei aplicată acestuia.

Nu au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, în condițiile în care acesta nu este la primul conflict cu legea penală, având multiple condamnări, se află în stare de recidivă postexecutorie, nu are loc de muncă, existând și un anturaj care îi influențează comportamentul infracțional, aspecte în raport de care are șanse reduse de reintegrare.

Pentru inculpatul l.A. s-a reținut, de asemenea activitatea infracțională redusă, acesta participând doar la cazarea a trei persoane, perioada redusă de timp în care s-a realizat activitatea infracțională aspecte care impun atât reducerea cuantumului pedepsei cât și schimbarea modalității de executare.

S-au avut în vedere și circumstanțele personale favorabile acestuia, sens în care s-a făcut trimitere la vârstă, lipsa antecedentelor penale dar și la atitudinea parțială de recunoaștere a faptelor comise, acesta arătând că și-a dat seama că atât inculpata cât și persoanele care au fost cazate în acel apartament practicau prostituția, ceea ce constituie un argument că inculpatul a conștientizat periculozitatea faptelor comise, având șanse de reintegrare.

În.raport de. aceleași elemente, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile impuse de art. 861 C. pen. pentru a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Referitor la inculpatul B.V.C., s-a reținut, de asemenea activitatea infracțională redusă, acesta participând doar la racolarea și vânzarea părții vătămate R.S., durata redusă a activității infracționale, perioada mare de timp care a trecut de la comiterea faptei, interval de timp în care acesta nu a mai intrat în conflict cu legea penală.

S-au evidențiat și circumstanțele personale favorabile inculpatului, acesta fiind instruit școlar și profesional, este integrat familial, nu are antecedente penale fiind perceput în comunitate ca o persoană obișnuită, cu o comportare bună în familie și societate, fiind totodată interesat pentru activități licite din care să-și asigure existența.

În raport de aceste elemente, s-a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 861 C. pen. pentru a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În ceea ce o privește pe inculpata P. (B.) M., s-a reținut că activitatea infracțională a acesteia a constat în racolarea și cazarea pe o. perioadă scurtă de timp a patru persoane, cu mențiunea că, fostul său soț B.M. a avut contribuția cea mai mare în realizarea activității infracționale.

S-a avut în vedere perioada mare de timp care a trecut de la comiterea faptei, interval de timp în care inculpata nu a mai intrat în conflict cu. legea penală.

S-au evidențiat și circumstanțele personale favorabile inculpatei, respectiv, instrucția școlară, lipsa antecedentelor penale, faptul că la data când se reține comiterea faptelor era angajată ca barman dar și situația familială a acesteia care fiind divorțată și are un copil minor în întreținere de care se ocupă în mod efectiv.

În raport de aceste elemente, s-a apreciat că se impune atât reducerea cuantumului pedepsei, impunându-se și concluzia că reeducarea inculpatei se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 861 C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Pentru inculpatul S.R.C. s-a reținut că activitatea infracțională a acestuia .a constat în racolarea prin răpire, cazarea și vânzarea părții vătămate C.V., activitate care prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere împrejurările și modalitatea de comitere a faptei.

Totuși, s-a evidențiat că activitatea inculpatului s-a limitat la o singură persoană, de la data comiterii faptei a trecut un interval mare de timp fără ca inculpatul să se mai implice-în comiterea de infracțiuni.

S-au evidențiat și circumstanțele personale favorabile inculpatului care este căsătorit și are patru copii, nu posedă antecedente penale, de-a lungul timpului, comportamentul inculpatului a fost unul prosocial, guvernat de normele și valorile promovate de societate, de conformare și cooperare, atitudine responsabilă în familie, implicare în activitățile casnice.

S-a reținut stabilitatea locativă, existența unui suport material și moral din partea familiei de origine, absența unor modele negative de conduită socială, existența unor minime, venituri și atitudinea responsabilă față de propria familie, comportamentul adecvat adoptat în relațiile cu membrii familiei și ai comunității.

Toate aceste elemente au convins instanța că se impune atât reducerea pedepsei aplicată inculpatului dar și schimbarea modalității de executare, fiind mtrunite condițiile impuse de art. 86 ind.l C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

S-au apreciat ca neîntemeiate criticile formulate de D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța în sensul că, în mod greșit s-ar fi dispus achitarea inculpaților M.M., P. (M.) D., P.M., I.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. și A.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, și totodată că, în mod greșit s-ar fi dispus achitarea inculpatului A.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de artl2 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și-art. 37 lit. b) C. pen.

În acest sens STa reținut că, din situația de fapt astfel cum a fost reținută în baza materialului probator administrat și analizat în cauză, nu rezultă constituirea unui grup organizat în vederea comiterii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților.

Grupul infracțional presupune conlucrarea mai multor persoane în calitate de subiecți activi care să-și propună săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni dintre cele expres prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Nu există elemente în baza cărora să se aprecieze că inculpații s-au constituit într-un grup structurat, care să fi existat pentru o perioadă și care să fi acționat în mod-coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave.

Nu s-au putut determina că inculpații au acționat ca un grup structurat, că acesta a avut o anumită durată în timp sau că inculpații au avut anumite roluri prestabilite respectiv de racolare, transportare, transferare, Cazare și primire a victimelor traficului de peroane.

Astfel, s-a evidențiat că, doar inculpații M.D. și M.M. au avut legături repetate, coordonate, pe perioada activității infracționale iar în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, aceștia au intrat în contact între ei, dar nu cu toți, contacte ce nu s-au repetat, fiind determinate de o anumită necesitate, la un anumit moment dat, pentru derularea propriei activități infracționale.

S-a apreciat totodată, că activitatea inculpatului A.I. în raport de numita V.N. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

Simplele solicitări ale inculpatului A.I. adresate numitei V.N. de a pleca în străinătate, cu promisiunea că îi va găsi un loc de muncă, neurmate de alte activități ale inculpatului din care să rezulte intenția efectivă a inculpatului de a o duce în străinătate în vederea exploatării sexuale, nu reprezintă o acțiune de racolare, în sensul textului legal.

S-a remarcat, ca și instanța de fond că, la dosarul cauzei nu există decât declarațiile numitei V.N. și ale inculpatului, insuficiente pentru a se reține o asemenea situație de fapt.

S-au apreciat ca neîntemeiate și criticile formulate de partea civilă C.V., respectiv individualizarea greșită a pedepsei aplicată inculpatei M.D. și neacordarea sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește modul de soluționare a acțiuni civile, s-a apreciat, ca și instanța de fond că, prin luarea părții vătămate de la domiciliul, părinților săi, prin obligarea sa la practicarea - prostituției, în condițiile reținute, perioada în care aceasta a fost obligată la o astfel de activitate, că s-aii produs suferințe psihice care impun acordarea de daune morale.

Raportat la aceste aspecte dar și la faptul că nu s-au administrat probe din care să rezulte și gradul de afectare psihică a părții vătămate, eventualele consecințe care s-ar fi produs pe planul vieții sociale și familiale, s-a considerat că suma de bani acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale este suficientă, criticile formulate în acest sens fiind neîntemeiate.

Referitor la individualizarea greșită a pedepsei aplicată inculpatei M.D., s-a arătat că, aceasta nu a avut nici o contribuție la răpirea acesteia.

Totodată, s-a reținut că, inițial, partea vătămată a fost obligată să practice prostituția de alte persoane, astfel încât, raportat și la perioada în care exploatarea sexuală a părții vătămate s-a realizat de inculpata M.D., pedeapa aplicată acesteia, a fost corect stabilită de instanța de fond.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța, inculpații P. (M.) D., M.M., P.M., S.R.C., A.I. și partea civilă C.V.

Parchetul a criticat soluția de achitare a inculpaților M.D., M.M., I.A., B.V.C., P. (B.) M., P.M., S.R.C. și A.I. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 din C. proc. pen. anterior. în susținerea motivului de recurs, s-a arătat că sunt. întrunite condițiile prev. de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, textul de lege neimpunând condiția ca structura grupului infracțional organizat să aibă la bază în mod necesar structura de ierarhie. în speță, activitatea infracțională s-a derulat pe o perioadă lungă de timp, infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, respectiv de proxenetism fiind săvârșite în formă continuată. De asemenea, s-a stabilit din probele administrate că inculpații se cunoșteau foarte bine între ei și au conlucrat pe perioada derulării activității Infracționale. S-a apreciat ca fiind elocvente raporturile de rudenie, afinitate sau prietenie legate de-a lungul timpului între inculpați sau numai o parte dintre ei. Totodată, raportat la declarațiile victimelor infracțiunilor, s-a arătat că acțiunile inculpaților par ca fiind corelate și îndreptate către unul și același scop, respectiv exploatarea sexuală a tinerelor. Concluzionând, s-a arătat că, dincolo de rolurile mai mult ori mai puțin semnificative ale inculpaților, acțiunea derulată s-a dovedit a avea coerență, iar sudura grupului a fost asigurată de unicitatea scopului și de natura comună a interesului urmărit. Nu se poate reține că doar inculpații M. au acționat unitar și doar demersurile celorlalți inculpați s-au intersectat doar episodic cu această acțiune. Dată fiind vechimea în branșă a inculpatei M.D., vechimea raporturilor sale cu inculpatul M.M., relațiile pe care cei doi le aveau cu lumea traficanților de carne vie, împrejurarea că soții B. erau cunoscuți ca având fete la „produs", conexiunile grefate pe relațiile pe rudenie și familie, caracterul continuat al faptelor, s-a apreciat că soluția instanțelor de fond și de apel pe acest aspect nu-și găsește suport în probele administrate.

Al doilea motiv de recurs a vizat achitarea inculpatului A.I. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. anterior. In susținerea motivului, întemeiat pe același caz de casare, s-a arătat că în mod eronat instanțele de fond și de apel au reținut că singurele probe sunt doar declarațiile părții vătămate V.N. și ale inculpatului, iar simplele solicitări ale acestuia din urmă nu sunt de natură a realiza conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane. S-au adus ca argumente că nu se întrevede un motiv serios pentru care partea vătămată să . fi mințit, maniera în care inculpatul a acționat în privința victimei V.N. este similară cu cea utilizată în cazul unei alte victime, D.N., iar inculpatul a.recunoscut că s-a întâlnit cu V.N. și a oferit amănunte care. coincid cu cele relatate de aceasta. Pe de altă parte, s-a arătat că demersurile repetate și insistente făcute de inculpat pe lângă victimă, faptul că i-a propus să o ducă în Spania și să se ocupe de formalități, împrejurarea că inculpatul era în anturajul unor fete cunoscute ca fiind dintre cele care se prostituau în străinătate sunt elemente care conturează, în opinia parchetului, latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane, indiferent dacă scopul final (exploatarea sexuală a victimei) nu a fost atins.

Al treilea motiv de recurs privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților l.A., B.V.C., P. (B.) M., S.R.C. și A.I. sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, cazul de casare invocat fiind prev.- de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior. S-a arătat că, în speță, faptele sunt grave și de durată, inculpații au negat cu vehemență implicarea lor în activitatea infracțională, durata anchetei a fost proporțională cu complexitatea cauzei, iar concluziile referatelor de evaluare denotă că neasumarea responsabilității pentru propriile greșeli se poate constitui într-un factor de perpetuare a comportamentului infracțional.

Partea civilă C.V., prin motivele depuse la data de 18 februarie 2013 a solicitat, casarea hotărârilor, pe latură penală și condamnarea inculpaților M.D., P.M., S.R.C. și l.A. la pedepse maxime, iar pe latură civilă, majorarea daunelor morale la 100.000 euro și acordarea daunelor materiale în cuantum de 400 euro reprezentând cuantumul telefonului mobil sustras.

Partea civilă a mai depus ulterior completări la motivele de recurs, aducând critici generale deciziei penale atacate referitor la modalitatea de stabilire a pedepselor inculpaților, a achitării parțiale a unora dintre aceștia și a greșitei încadrări juridice din cauză.

Inculpatul P.M., prin motivele depuse la data de 20 ianuarie 2014 a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen. anterior. Totodată, a mai solicitat respingerea acțiunii civile. în subsidiar, a solicitat orientarea pedepsei către minimul prevăzut de lege și coborârea acesteia sub pragul special în baza art. 74 și 76 lit. a) cu aplic. art. 861 C. pen. anterior.

În motivarea recursului declarat, recurentul a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală fiind analizate și interpretate în mod eronat probele administrate. în acest sens, a arătat că la pronunțarea hotărârii instanța de apel a avut în vedere doar declarațiile părții vătămate C.V. și ale membrilor de familie ai acesteia, precum și procesele verbale de confruntare și înscrisurile administrate în faza de urmărire penală, și a apreciat ca nesinceră, .respectiv subiectivă declarația, inculpatului, respectiv a martorului propus de inculpat, C.N. Totodată, instanța nu a avut în vedere răspunsul scris al organelor de poliție care indica faptul că partea vătămată a fost amendată în mai multe rânduri pentru practicarea prostituției.

În argumentarea soluției de achitare, recurentul a arătat că lipsește un element constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, iar afirmațiile părții civile C.V. în sensul că a fost luată cu forța și obligată să se prostitueze sunt în contradicție cu propriile declarații ale acesteia referitoare la descrierea locuinței, indicarea împrejurării că a fost legată de calorifer, numărul persoanelor care locuiesc în imobilul respectiv și existența unei rade care domiciliază la adresa respectivă și care are nevoie permanentă de supraveghere medicală. Recurentul a concluzionat în sensul că vinovăția sa a fost analizată din perspectiva unor probe insuficiente și a declarațiilor contradictorii ale părții civile. Ș-a mai arătat că lipsește elementul material al „traficării", între recurent și inculpații M. neexistând nicio legătură până la momentul derulării anchetei din prezenta cauză, iar așa zisa negociere a vânzării victimei nu a putut, fi demonstrată cu nici un element probatoriu. Pe de altă parte, lipsa de interes în folosirea telefonului mobil care era deținut de R.E.S., denotă, în opinia recurentului,, interesul eventual al victimei în săvârșirea actelor materiale ale infracțiunii de prostituție, situația descrisă fiind în concordanță cu declarația inculpatului S.R.C. și a martorei C.N., care a afirmat că victima a părăsit locuința lui.la 3 zile după ce a fost descoperită relația de concubinaj de către soția inculpatului S.

Referitor la infracțiunea de proxenetism, recurentul a solicitat achitarea întrucât nu a intenționat să săvârșească o astfel de faptă și a găzduit-o pe partea vătămată C.V. în scopul,de a-i facilita întâlnirea cu S.R.C. Recurentul nu a avut cunoștință despre locurile în care victima și S.R.C. se deplasau,' singura proba avută în vedere de instanță fiind declarația părții civile.

Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a arătat că rezonanța socială a faptei este una redusă, dat fiind că în unele țări din U.E. prostituția și proxenetismul beneficiază de jalonare legale, timpul scurs de la data comiterii faptelor a determinat atenuarea în rândul societății.a urmărilor faptei, victima fiind complet integrată în societate și împrejurarea că victima a fost de acord cu deplasarea în Mangalia în scopul practicării prostituției. La aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. anterior, a solicitat să se aibă în vedere integrarea sa în societate, mediul familial și lipsa altor acuzații privitoare la săvârșirea de infracțiuni din momentul începerii urmăririi penale.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 12 și 172 C. proc. pen. anterior.

La data de 14 februarie 2014, recurentul inculpat și-a completat motivele de recurs prin care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la infracțiunea de trafic de persoane care este reglementată.în noul C. pen. cu. o pedeapsă de la 3 la 10 închisoare, impunându-se astfel modificarea pedepsei care a avut în vedere limitele de la 5 la 15 ani închisoare și contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de proxenetism, pentru care limitele de pedeapsă au rămas neschimbate.

Inculpatul Angliei lordache, prin motivele depuse la data de 27 februarie 2014, întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și 14 C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea, pentru.infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

În motivarea recursului, s-a arătat că din declarația părții vătămate nu rezultă că inculpatul a întreprins acte materiale ce intră în componența infracțiunii de trafic de persoane, iar starea de fapt reținută-de instanță se încadrează doar în prevederile art. 13 alin. (1), respectiv racolarea și găzduirea părții vătămate D.N. În acest sens, recurentul a arătat că partea vătămată a declarat în cursul urmăririi penale că în luna ianuarie 2004 a fost luată de pe șosea de S.V. și adusă, prin intermediul' și a altor persoane, la locuința sa, unde nu s-a întâmplat nimic, iar după o săptămână a fost luată de inculpatul M.M. Tot partea vătămata a arătat că aceasta a fost de acord să meargă cu S.V. la locuința acesteia și nu a avut nicio discuție cu inculpatul, concluzionând inculpatul că activitatea de racolare și găzduire a fost întreprinsă de S.V. și nu de el.

De asemenea, s-a mai solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, infracțiunea de trafic de minori prevăzută în dispozițiile art. 211 alin. (1) din noul C. pen. fiind prevăzută cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani închisoare. Având în vedere că s-au reținut de către instanța de apel circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, recurentul a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de noua reglementare.

Inculpatul S.R.C., prin motivele depuse la data de 4 martie 2014, întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și 172 C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și respingerea acțiunii civile.

Cu privire la solicitarea de achitare, recurentul - a invocat aceleași critici ca și inculpatul P.M., identice în formulare, cu o singură nuanțare, referitoare la faptul că instanța de apel a omis în analiza conținutului infracțional și faptul că locuința pusă la dispoziția pretinsei victime a avut ca scop acordarea posibilității de a se întâlni cu aceasta, până au fost depistați de soția inculpatului, deci existența unei relații extraconjugale. Totodată, instanța de apel a încălcat prevederile art. 6 din C.E.D.O. prin respingerea cererii de audiere a soției inculpatului, în condițiile în care a admis audierea membrilor familiei victimei. Mai mult, instanța de apel a „săvârșit o eroare" în opinia recurentului atunci când a dat curs declarațiilor membrilor familiei victimei deși aceștia nu . au sesizat momentul răpirii și au cunoscut situația victimei după comiterea pretinsei infracțiuni și din relatările acesteia.

Recurentul inculpat a mai arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii atunci când nu a supus analizei aplicabilitatea dispozițiilor art. 329 C. pen. anterior, în contextul pronunțării Deciziei penale nr. 5999 din 15 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind diferențierile existente între infracțiunea de trafic de persoane și proxenetism.

Pe latură civilă a solicitat respingerea cererii de despăgubiri datorită caracterului imoral, în condițiile în care suma de bani solicitată este egală cu profitul obținut și nerecuperat din practicarea prostituției și întrucât nu a fost probată nici paguba rezultată în urma săvârșirii infracțiunii.

Inculpatul M.M. a solicitat, în principal, în baza principiului aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 5 C. pen. aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și, în subsidiar, față de modificările aduse limitelor de pedeapsă prin noul C. pen., în baza aceluiași principiu, aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalit. a)te de executare suspendarea condiționată sau sub supraveghere conform.art. 81 sau 861 C. pen. anterior.

Inculpatul nu a invocat nici un caz de casare, apreciind că din perspectiva noii calificări aduse căii de atac prin Noul C. proc. pen., prezenta cale de atac este apelul.

În motivele depuse la data de 4 martie 2014, inculpatul a arătat că chiar dacă nu a mers pe procedura instituită de art. 320 din Vechiul C. proc. pen., poate solicita instanței în temeiul art. 5 din noul C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile, fiind în interesul său să se judece în procedura simplificată.

Față de modificările aduse limitelor de pedeapsă prin Legea nr. 187/2012 și noul C. pen., apreciind că noile limite se încadrează între 2 și 6 ani și 8 luni, recurentul a solicitat aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege ținând cont de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) C. pen. anterior (faptul că inculpatul este la prima tangență cu legea penală, suferă. de grave probleme medicale, realizează venituri constante fiind încadrat în muncă, comportamentul bun al acestuia care este văzut în societate ca un cetățean integrat și faptul că are o familie unită). Totodată, a mai solicitat ca la individualizarea pedepsei să se facă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ca lege mai favorabilă, precum și executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen. anterior, prin raportare la circumstanțele reale cât și personale, nominalizând în acest sens faptul că se află la prima tangență cu legea penală, a adoptat o atitudine de recunoaștere și regret a faptei, fiind în prezent singurul întreținător al familiei, stăruitor în muncă și cu grave probleme de sănătate, dându-. se astfel eficiență dispozițiilor art. 52 C. pen. anterior.

Inculpata P. (M.) D. nu a depus motive de recurs și a solicitat cu ocazia dezbaterilor schimbarea încadrării juridice în art. 211 alin. (1) din Noul C. pen. și raportat la pedepsele aplicate, reducerea acestora conform noilor reglementări, reținerea circumstanțelor atenuante, precum și a faptului că este mamă a doi minori pe care îi întreține.

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, pentru motivele ce se vor expune în continuare.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului.potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe, și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, situație incidență în prezenta speță.

Totodată, raportat la data pronunțării deciziei penale recurate, Înalta Curte va analiza cazurile de casare prev. art. 385 C. proc. pen. anterior, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanța, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat cu privire la toate motivele invocate.

Astfel, criticile privind netemeinicia hotărârilor sub aspectul soluțiilor de achitare a inculpaților M.D., M.M., I.A., B.V.C., P. (B.) M., P.M., S.R.C. și A.l. pentru comiterea infracțiunii prevăzutede art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, precum și sub aspectul soluției de achitare a inculpatului A.l. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. anterior, au fost întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior.

Însă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior este incident numai în situația în care s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare' sau de condamnare. Nu se poate confunda eroarea gravă de fapt cu o greșită apreciere a probelor.

Așa cum s-a arătat în literatura de specialit. a)te, ne aflăm în prezența acestui caz de casare ori de cate ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin N.area în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.

Așadar, prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate la instanța de fond, respectiv de apel, în ideea că la dosar există o anumită probă, când în realit. a)te aceasta nu există sau atunci când se consideră că o anumită probă ar demonstra existența unei împrejurări, când în realit. a)te din mijlocul de probă reiese contrariul.

În consecință, întrucât instanța de recurs nu poate da o nouă apreciere a probelor, nu există eroare gravă atunci când se solicită instanței de recurs să dea o apreciere diferită probelor deja administrate la instanța de fond sau de apel.

Instanța de recurs verifică respectarea legii la judecarea cauzei de către instanțele de fond, respectiv de apel, luând în considerare situația de fapt deja stabilită în cauză de către instanțele inferioare în grad, prin propria apreciere dată de către acestea probelor administrate. în reglementarea recursului nu se prevede pentru instanța de recurs dreptul de a da o nouă apreciere a probelor, așa cum se prevede în dispozițiile art. 378 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în privința apelului.

Aplicând în cauză considerațiile teoretice expuse anterior, Înalta Curte constată că motivele parchetului privind achitarea sunt critici aduse modalității de interpretare a probatoriului de către instanțele de fond și de apel. Nici în motivele scrise și nici în concluziile orale ale reprezentantului Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor din recurs nu s-a invocat în ce â constat eroarea gravă de fapt comisă de instanțele de fond și de apel, criticându-se, în esență, modul în care au fost interpretate probele administrate în cursul procesului penal.

Ori, invocarea formală a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior nu este suficientă în combaterea soluțiilor de achitare pronunțată în cauză.

Față de cele arătate, se constată că motivele invocate de către recurentul parchet în argumentarea solicitărilor de condamnare a inculpaților M.D., M.M., l.A., B.V.C., P. (B.) M., P.M., S.R.C. și A.I. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, precum și a inculpatului A.I. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. anterior nu se circumscriu cazului de casare invocat.

În ceea ce privește motivul privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților l.A., B.V.C., P. (B.) M., S.R.C. și A.I., urmează a fi expus ulterior, în condițiile în care se impune o. analiză în ansamblu a temeiniciei hotărârilor pe acest aspect atât prin prisma criticilor recurenților inculpați, dar și prin prisma aplicării legii penale mai favorabile.

Referitor - la motivele recurenților inculpați P.M., S.R.C. și A.I. privind achitarea pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, respectiv proxenetism pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor menționate, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen. anterior, Înalta Curte le apreciază ca neîntemeiate.

Analizând motivele invocate de fiecare dintre recurenții inculpați, se constată că aceștia critică modul în care instanțele de fond și de apel au interpretat materialul probator și au stabilit situația de fapt ce a condus la condamnarea inculpatului P.M. pentru infracțiunile de trafic de persoane și proxenetism, a inculpatului S.R.C. pentru infracțiunea de trafic de persoane și a inculpatului A.I. pentru infracțiunea de trafic de minori.

Însă, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen. anterior, ce vizează nemtnroirea elementelor constitutive ale. unei infracțiuni, este incident în situația în care aceste împrejurări rezultă din hotărârea atacată, respectiv din descrierea faptei de către instanța de apel. Înalta Curte nu poate să stabilească faptele în sensul întrunirii sau nu a elementelor constitutive ale infracțiunii, verificarea concordanței situației de fapt reținută prin decizia penală atacată cu mtrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii ce face obiectul cauzei nu poate fi realizată de instanța de recurs prin prisma cazului de casare menționat.

Așa cum s-a arătat și în Decizia penală nr. 815 din 20 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cazul de casare prevăzut în ari. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. - „ nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni" - este incident, dacă instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii.

Ori, motivele recurenților inculpați conduc la schimbarea situației de fapt reținută de către instanța de apel și vizează exclusiv modalit. a)tea de interpretare a probatoriului, împrejurări ce nu mai pot fi cenzurate, de instanța de recurs prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct 12 teza I C. proc. pen. anterior.

Pe de altă parte, instanța de recurs nu a constatat și nici recurenții inculpați nu au invocat comiterea de către instanțe a unei erori grave de fapt, cu consecința pronunțării unei greșite hotărâri -de condamnare,' specifică motivului de casare prev. de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. anterior, astfel încât nici acest ultim caz de casare nu este incident în cauză.

- Criticile invocate de către recurenții inculpați în argumentarea soluțiilor de achitare ce vizează exclusiv modalit. a)tea de interpretare a probatoriului, pentru considerentele deja expuse cu privire la recursul parchetului, considerente ce nu mai este necesar a fi reluate, exced atât cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I, cât și celui prev de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază, de asemenea neîntemeiate, și criticile recurenților inculpați P.M. și S.R.C. vizând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare invocat este incident atunci când hotărârea atacată este contrară legii sau când prin aceasta s-a făcut o greșită aplicare a legii. Ori, se constată că inculpații au invocat formal dispozițiile legale anterior menționate, argumentele prezentate privind, în realitate, aceleași critici deja analizate, ce privesc situația de fapt și interpretarea probatoriului care a condus la stabilirea acesteia de către instanțele de fond și de apel. Pe cale de consecință, cazul de casare invocat, ce privește strict chestiuni de legalitate, nu este incident în cauză.

Având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1. februarie 2014, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., urmează a analiza incidența în cauză a acestora, prin prisma motivului de recurs prev. de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. anterior.

Cu privire la modul de stabilire și aplicare a legii penale mai favorabile, se constată că prin Decizia Curții Constituționale nr, 265/2014 publicată în M. Of. nr. 372 din data de 20 mai 2014 s-a decis că prevederile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În considerentele decizii menționate anterior, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din actualul C. pen., în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului C. pen. contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și cele ale art. 61 alin. (1). Prin urmare, pentru a satisface cerințele constituționale ale art. 16 alin. (1) este interzisă alternarea instituțiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea p discriminare pozitivă cu consecința creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziție a legii. S-a mai arătat că prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituțională a considerat că numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.

Cu privire la efectele deciziei asupra excepției de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional a subliniat că indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituționala a hotărât că numai o anumită interpretare este corrfdrmă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare, atât dispozitivul cât și considerentele deciziei, ambele fiind general obligatorii și impunându-se cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.

În plus, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării în M. Of., așa încât raportat la data pronunțării prezentei hotărâri, ulterioare publicării deciziei instanței de contencios constituțional, Înalta Curte urmează a stabili și aplica legea penală mai favorabilă, în mod global, comparând, în bloc, dispozițiile incidente în cauză din cele două coduri penale, distinct pentru fiecare dintre inculpați.

Mai mult, este de constatat că prin Decizia nr. 5 din 26 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, iar în ceea ce privește strict obiectul întrebării prealabile a constatat că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență și sancționare ale infracțiunii în formă continuată.

Analizând, comparativ, dispozițiile de mcriminare anterioare și ulterioare intrării în vigoare a noului C. pen., Înalta Curte constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților în prezenta cauză continuă să fie mcriminate ca infracțiuni în dispozițiile noii legislații.

Cu privire la limitele de pedeapsă, se constată că pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 sancționată anterior cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, limitele s-au redus conform art. 210 alin. (1) C. pen., fiind cuprinse între 3 și 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Forma agravantă prev. la alin. (2) lit. a) - săvârșirea traficului de persoane de două sau mai multe persoane împreună - se regăsește în noul C. pen. ca și circumstanță agravantă, prev. de art. 77 lit. a) C. pen. - săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, având ca efect, potrivit art. 78 C. pen., posibilit. a)tea adăugării unui spor la maximul de pedeapsă prevăzută de. lege, de până la 2 ani, fără însă a se depăși o treime din acest maxim.

În consecință, infracțiunea de trafic de persoane reținută în cauză în forma-prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, sancționată cu închisoarea-de la 5 la 15 ani, se regăsește în dispozițiile actuale în art. 210 alin. (1) cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 3 și 12 ani închisoare.

Considerațiile anterioare sunt aplicabile și în cazul infracțiunii de trafic de minori, astfel încât infracțiunea de trafic de minori reținută în cauză în forma prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, sancționată cu închisoarea de la 7 la 18 ani, se regăsește în dispozițiile actuale în art. 211 alin. (2) cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 5 și 14 ani închisoare.

În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, limitele de pedeapsă au rămas neschimbate, în forma prevăzută în art. - 329 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, fiind ușor reduse în cazul agravantei prev. în alin. (3) de la 5 la 18 ani închisoare la 4 ani și 6 luni la 14 ani închisoare (art. 213 alin. (1), (2) și (3) C. pen.). De asemenea, se constată ca, potrivit dispozițiilor C. pen. în vigoare, subiectul pasiv al infracțiunii poate fi multiplu, așa- încât unitatea legală de infracțiune a fost încadrată în conținutul constitutiv al infracțiunii de proxenetism.

Astfel, în ceea ce îi privește pe recurenții inculpați P. (M.) D. și M.M., Înalta Curte nu poate primi solicitarea acestora de reducere a pedepsei rezultante în aplicarea principiului legii penale mai favorabile. Deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților s-au redus pe dispozițiile incidente C. pen. în vigoare, nu se poate ignora împrejurarea că în sarcina acestora s-au reținut comiterea mai multor acte materiale în cazul infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de. minori, acte materiale care, în conformitate cu noile dispoziții penale devin infracțiuni distincte, aflate în concurs, în raport de. fiecare victimă a traficului de persoane/minori.

Potrivit art. 35 C. pen., infracțiunea este continuată doar atunci când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Având în vedere că unitatea legală de infracțiune subzistă numai în cazul unicității subiectului pasiv, dispozițiile art. 35 C. pen. în vigoare nu le sunt aplicabile recurenților inculpați P. (M.) D. și M.M.

Totodată, prin noile dispoziții penale, s-a înăsprit regimul sancționator al concursului de infracțiuni, în condițiile în care potrivit art. 39 C. pen., pedeapsa rezultantă se stabilește prin aplicarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor obligatoriu egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În acest context, Înalta Curte constată că lege penală mai favorabilă în cazul celor doi recurenți este legea veche, care prevedea dispoziții favorabile cu privire la caracterul continuat al infracțiunii și regimul sancționator al concursului de infracțiuni.

În ceea ce privește solicitarea recurenților de reducere a pedepselor, respectiv de schimbare a modalității de executare a acestora, prin aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere, în raport și de recursul parchetului, declarat în defavoarea inculpaților, context în care instanța de recurs ia în considerare din oficiu și cazul de casare prev. de art. 3859 pct 14 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că este nefondată. Cuantumul pedepsleor aplicate inculpaților egal sau apropiat de minimul special prevăzut de lege, modalit. a)tea concretă de comitere a faptelor, numărul victimelor infracțiunilor comise de inculpați, urmările produse prin activitatea infracțională, antecedentele penale ale inculpatei, conduc instanța de recurs la concluzia că nu se impune reducerea, pedepselor aplicate inculpaților P. (M.) D. și M.M.

"Înalta Curte apreciază ca vădit nefondată solicitarea recurentului inculpat M.M. de reținere în favoarea sa a prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca efect al aplicării legii penale mai favorabile. Se constată că inculpatul nu a beneficiat de efectele procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen. anterior, pentru a-i fi reținute, la acest moment, dispozițiile echivalente C. proc. pen. în vigoare. Mai mult, dispozițiile la care face referire recurentul-nu sunt dispoziții de drept material, cu privire la care ar fi aplicabile, teoretic, art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, ci dispoziții procedurale, de imediată aplicare.

Înalta Curte apreciază ca nefondată și solicitarea recurentului inculpat P.M. de reducere a pedepsei ca urmare a modificării limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de persoane. Se constată că reducerea ușoară a limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunii de trafic de persoane nu conduce, în mod automat, și la reducerea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, în condițiile în care tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este nefavorabil inculpatului pe noile dispoziții, penale.

Mai mult, având. în vedere că recursul parchetului a fost declarat în defavoarea inculpatului, instanța de recurs, poate analiza, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior, care se ia în considerare din oficiu, oportunitatea reducerii pedepselor aplicate recurentului inculpat sau schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante.

Ori, motivele invocate de către recurent în argumentarea soluției de reducere a pedepselor prin trimitere la regimul legalizat al prostituției din unele țări europene, la împrejurarea că la acest moment victima este integrată complet în societate, respectiv în argumentarea soluției de aplicare a unei pedepse neprivative de libertate, în sensul că este integrat în societate, are o familie și nu a mai fost cercetat penal din momentul începerii urmăririi penale - în condițiile în care, din fișa de cazier, rezultă că a suferit mai multe condamnări, nu pot fi primite de Înalta Curte, împrejurările invocate neputând constitui motive întemeiate de;ihdividualizare a pedepsei.

Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată și solicitatea recurentului inculpat A.I. de reducere a pedepsei pe motivul reducerii limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de minori, în condițiile în care tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii este mai aspru pe noile dispoziții ale legii penale, art. 43 alin. (5) C. pen. instituind obligativitatea majorării cu jumătate a limitelor speciale prevăzute de lege.

Totuși, instanța de recurs nu poate primi nici criticile parchetului privind majorarea pedepsei aplicate inculpatului A.I. Activitatea infracțională concretă a inculpatului și timpul. scurs de la data comiterii faptei acestuia justifică aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește solicitarea parchetului de majorare a pedepselor aplicate inculpaților l.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. și de schimbare a modalității de executare, prin înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate acestora, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată. Participarea concretă a inculpaților la comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, modalit. a)tea în care au comis faptele, prin comparație și cu recurenții inculpați P. (M.) D. și M.M., lipsa antecedentelor penale justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum sub limita minimă prevăzută de lege, iar raportat și la timpul scurs de la data comiterii faptelor nu se mai impune aplicarea unor-pedepse în regim de detenție. De altfel, prin obligațiile impuse inculpaților, inerente suspendării sub supraveghere, se instituie un control strict asupra acestora, de natură a descuraja eventualele acțiuni ilicite. Totodată, încălcarea uneia dintre obligațiile instituite de instanță are ca sancțiune revocarea beneficiului suspendării executării pedepselor.

Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că Instanța de Apel a procedat Ia o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpațilbr, atât în ceea ce privește cuantumul, dar și în-ceea ce privește modalitatea de executare a acestora.

Referitor la recursul declarat de partea civilă C.V., Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat. Considerațiile părții civile cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei nu pot fi primite, față de argumentele deja expuse .anterior. În ceea ce privește criticile privind latura civilă a cauzei ce vizează, în esență, elemente legate de aprecierile instanțelor cu privire la acordarea daunelor materiale, respectiv cuantumul daunelor morale, se constată că nu pot fi cenzurate de instanța de recurs întrucât nu se circumscriu vreunui caz de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Tot în ceea ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că nu poate primi criticile pe acest aspect ale recurenților inculpați P.M. și S.R.C., nefiind incident vreun caz de casare prevăzut de dispozițiile procedurale.

Față de cele arătate, în baza art. 385 pct 2 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.LC.O.T - Serviciul Teritorial Constanța, de inculpații P. (M.) D., M.M., P.M., S.R.C., A.I. și de partea civilă C.V. împotriva Deciziei penale nr. 3/MP din 13 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

Obligă recurenții intimați inculpați P. (M.) D. și S.R.C. la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții intimați inculpați M.M., P.M. și A.l. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă C.V. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați l.A. și P. (B.) M., în sumă de câte 100 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.V.C. în sumă de 400 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2014.