Theft of port-deposited steel and fictive invoicing; application of lex mitior to post-dated new penal code

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 din 18 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 11139/118/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D.L.M. din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată, în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus completarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în sensul reținerii art. 13 C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.L.M. la:

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.;

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani, cu aplicarea art. 13 C. pen., prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 65 raportat la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și lit. b), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul D.L.M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care a fost adăugat un interval de timp de doi ani, calculat în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, în vederera comunicării datelor prevăzute la lit. a)-lit. d).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea, beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în caz de săvârșire, cu intenție, a unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă SC M.T. SA la plata sumelor de 12.127,94 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României din data efectuării plății și de 8.949,60 dolari SUA, echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României din data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Constanța, la plata sumei de 78.883 RON, din care TVA, în cuantum de 42.822 RON, și impozit pe profit, în cuantum de 36.061 RON, alături de dobânda legală aferentă, calculată până la achitarea integrală a debitului.

S-a constatat că SC C.E. SRL Constanța a fost radiată din Evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța Ia data de 2 mai 2011.

În baza art. 348, în referire la art. 170 C. proc. pen., s-a dispus desființarea în întregime a înscrisurilor falsificate.

În baza art. 163 și urm. C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin ordonanța din 10 iulie 2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare instanța să comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ia plata sumei de 20.900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

1. La 23 martie 2006, lucrătorii Serviciului de Poliție Maritimă Port Constanța, s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că în incinta SC C. SA Constanța, se încarcă produse laminate în autotrenurile înmatriculate sub nr. X1, cu semiremorca X2 și nr. X3, cu semiremorca X4.

Întrucât SC C. SA Constanța nu efectua în mod obișnuit operațiuni de manipulare și depozitare a unor astfel de mărfuri, datorită suspiciunilor ivite, s-a procedat la legitimarea conducătorilor celor două autotrenuri, în persoana martorilor Z.E. și D.R., precum și a persoanei care coordona activitatea de încărcare, respectiv inculpatul D.L.M.

Referitor la proveniența și destinația mărfii, inculpatul D.L.M., în încercarea de a justifica deținerea și utilizarea acesteia, a prezentat lucrătorilor de poliție, inițial, o copie fax a facturii fiscale F1, emisă de SC P. SRL Galați la data de 10 martie 2006, pe care a pus-o la dispoziția lucrătorilor de poliție, cu mențiunea sub semnătură, „copia conformă cu originalul”.

Inculpatul a motivat că a achiziționat respectivele laminate de la SC P. SRL Galați, în numele SC C.E. SRL Constanța, pe care o administra, depozitându-le la SC C. SA Constanța, în vederea revânzării.

Conform facturii fiscale prezentate, expedierea mărfii aferente s-ar fi efectuat cu autovehiculul X5, prin delegatul I.V.

Cu această ocazie, asupra inculpatului D.L.M. au fost identificate mai multe avize de însoțire a mărfii, completate și necompletate, având antetul SC C.E. SRL Constanța, parte din cele necompletate având aplicată ștampila pătrată cu impresiunea „SC M. SA Constanța, Port Șef Tură Expediții 1”.

În urma inventarierii produselor laminate, au fost identificate 3 legături de bare rotunde 0,18 mm profil cutat PC 52, 16 legături de bare rotunde 0,16 mm profil cutat PC 52, în greutate totală de 24.860 kg și 2 legături de bare rotunde 0,125 mm, 3 legături de bare rotunde 0,115 mm; 2 legături de bare rotunde 0,75 mm, 2 legături de bare rotunde 0,65 mm, 1 legături de bare rotunde 0,45 mm, în greutate totală de 26.660 kg.

Având în vedere că inculpatul D.L.M. nu deținea asuprasa originalul facturii prezentate privind achiziția mărfii, s-a luat măsura predării produselor laminate în custodia SC C. SA Constanța până la prezentarea documentului în original.

În ceea ce privește existența produselor laminate aflate în incinta SC C. SA Constanța, s-a stabilit că marfa a fost depozitată în baza cererii SC C.E. SRL Constanța, prestație pentru care depozitarul a emis factura fiscală din 23 martie 2006 și chitanța din 23 martie 2006, privind încasarea contravalorii depozitării.

Produsele laminate au fost depozitate la SC C. SA Constanța în zilele de 10 martie 2006 și 14 martie 2006, conform avizelor de însoțire a mărfii prezentate de inculpatul D.L.M., primul transport fiind efectuat cu autovehiculul X3, iar al doilea cu autovehiculul X6, în ambele documente fiind menționat ca delegat inculpatul.

La 27 martie 2006, inculpatul D.L.M. a prezentat lucrătorilor de poliție, în original, factura fiscală F2 emisă de SC P. SRL Galați la data de 10 martie 2006, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu este factura solicitată, ci următoarea factură în ordinea numerică a emiterii, după cea prezentată inițial în copie fax.

De această dată, în noua factură prezentată, la rubrica „Date privind expediția”, este menționat ca delegat „I.D.”, iar ca mijloc de transport apare autovehiculul X7.

Având în vedere neconcordanțele evidente între factura prezentată, în fax, la momentul depistării, și cea prezentată ulterior, „în original”, s-a procedat la efectuarea de verificări, privind delegații și mijloacele de transport, constătându-se că actele de identitate menționate aparțin de fapt unor alte persoane decât cele înscrise la rubrica delegat, iar numele de înmatriculare ale autovehiculelor nici nu au fost atribuite.

Pentru stabilirea provenienței mărfii și a legalității operațiunii comerciale din punct de vedere financiar-fiscal, s-a solicitat Gărzii Financiare, secția Constanța, efectuarea unei verificări la SC C.E. SRL Constanța, în urma căreia s-a stabilit că la data de 8 mai 2006 nu era efectuată inventarierea elementelor de activ și pasiv, în acest sens fixându-se un termen de efectuare.

După efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv, comisarii Gărzii Financiare au constatat că din documentele puse la dispoziție de către inculpatul D.L.M., societatea sa SC C.E. SRL Constanța, în realitate, nu a derulat operațiuni comerciale (achiziții sau vânzări) cu produse laminate.

Din verificările efectuate a mai rezultat și faptul că facturile prezentate de către inculpatul D.L.M., în justificarea provenienței produselor laminate, fac parte din lotul achiziționat în numele SC P. SRL Galați de către martorul A.V.

Martorul A.V. deținea calitatea de administrator al SC P. SRL Galați din data de 30 noiembrie 2005, iar în urma verificărilor întreprinse s-a stabilit faptul că, în referire la societatea furnizoare, există pe rolul organelor judiciare o plângere penală formulate de Garda Financiară, secția Galați, aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, din care rezultă că această persoană juridică are un comportament de tip „fantomă”. Astfel, respectiva societate comercială ce ar fi fost „furnizoare” nu funcționa la sediul declarat, iar reprezentanții săi legali nu au fost găsiți.

Existând suspiciuni în sensul că produsele laminate proveneau în fapt din depozitul SC M. SA Constanța (sigura societate de pe raza Portului Constanța care operează astfel de mărfuri) și întrucât asupra inculpatului D.L.M. au fost găsite avize cu antetul SC C.E. SRL Constanța, necompletate, însă cu ștampila „SC M. SA Constanța, Port Șef Tura Expediții 1”, s-a procedat la efectuarea de verificări în registrul de poartă al depozitului „L.” al SC M. SA Constanța.

Cu această ocazie, s-a constatat că în data de 10 martie 2006, exact data la care au fost lăsate în depozitare produsele laminate la SC C. SA Constanța, figurează înregistrat autovehiculul cu

numărui de înmatriculare X3, condus de martorul D.R., ca fiind încărcat cu oțel beton, conform documentului de însoțire, fiind intrat la ora 13:00 și ieșit la ora 13:25, cu mențiunea „descărcat în depozit”.

Cu privire la efectuarea acestui transport, martorul D.R., în calitate de conducător auto, a declarat că în data de 10 martie 2006, în timp ce se afla în Portul Constanța, a fost contactat de către inculpatul D.L.M., care i-a solicitat, contra unei sume de bani, să efectueze un transport de marfă din incinta SC M. SA Constanța la SC C. SA Constanța.

După ce a obținut acceptul proprietarului autotrenului, martorul s-a deplasat împreună cu inculpatul D.L.M. la SC M. SA Constanța, de unde au fost încărcate cu macaraua mai multe bare din oțel striat, pe care, alături de inculpat, Ie-a transportat apoi la SC C. SA., confirmând astfel că marfa a fost de fapt încărcată din incinta SC M. SA și nu descărcată, după cum se reține în registrul de poartă.

Martorul D.R. a mai fost contactat telefonic ulterior, la data de 23 martie 2006, de către inculpatul D.L.M., care i-a comunicat că are nevoie de două autotrenuri pentru ridicarea mărfii de la SC C. SA Constanța și i-a solicitat să îl ajute, sens în care I-a informat pe patronul său, martorul D.R. și s-a prezentat la SC C. SA împreună cu colegul său, martorul Z.E., conducătorul autotrenului X1, în vederea încărcării mărfii, unde au fost depistați de lucrătorii de poliție. Când a apărut poliția, a fost obligat să descarce barele de oțel deja încărcate la SC C. SA Constanța.

Din cercetările efectuate cu privire la documentul de însoțire a mărfii menționat în registrul de poartă, a rezultat că acesta nu face parte din cele utilizate de SC M. SA Constanța, iar în evidențele societății nu figurează vreo „mișcare de mărfuri” în zilele de 10 martie 2006 și 14 martie 2006.

Martorul Z.E., în declarațiile sale a expus același punct de vedere, respectiv că la data de 23 martie 2006, aflându-se în Portul Constanța împreună cu martorul D.R., au fost contactați de inculpatul D.L.M., care Ie-a solicitat să încarce bare de oțel beton striat de la SC C. SA Constanța. D.R. a început să încarce, dar el nu, iar în acel moment a apărut poliția. Marfa pe care a trebuit să o încarce a rămas la SC C. SA, iar cei doi au primit nici o sumă de bani, precum li se promisese.

Aspectele relatate de martorii D.R. și Z.E. au fost confirmate și de martorul D.R.A., administratorul SC C.G. SRL, unde primii doi erau angajați ca șoferi.

La data de 23 martie 2006, a fost încheiat un proces-verbal de către organele de poliție, semnat fără obiecțiuni de către inculpatul D.L.M., ca reprezentant al SC C.E. SRL Constanța, precum și de martorii Z.E. și D.R., privind identificarea cantității de laminate ce urma să fie transportată.

Prin adresa din 9 aprilie 2010, SC M. SA Constanța a comunicat că la data de 10 martie 2006 nu au fost livrate sau recepționate mărfuri la gestiunea diviziei L.

La data de 22 iunie 2006, lucrătorii de poliție, împreună cu tehnicianul criminalist, au verificat produsele laminate, ocazie cu care au constatat că pe barele din oțel striat, barele din oțel rotund aveau aplicate etichete cu mențiunea „R.S.S.C. Târgoviște”.

Acest fapt s-a comunicat către SC M.T. SA, având în vedere identificarea pe raza Portului Constanța a unor produse laminate cu inscripțiile și etichetele menționate, solicitându-se desemnarea unui specialist, în vederea certificării originii mărfii și stabilirii lotului din care face parte acesta.

Urmare inspecțiilor efectuate de specialiștii SC M.T. SA. în zilele de 21 august 2006, 22 august 2006 și 23 septembrie 2006, prin adresa din 11 septembrie 2006, societatea a comunicat că barele de oțel rotund și cele din oțel striat inspectate aparțin SC M.T. SA., fac parte din loturile expediate în Portul Constanța la SC M. SA Constanța, în vederea exportului și figurează în documente ca fiind încărcate la navă în data de 16 decembrie 2005, cu destinația M. Elveția.

Pe parcursul cercetărilor, în susținerea provenienței licite a produselor laminate, inculpatul D.L.M., prin apărător, a propus audierea, în calitate de martor, a numitului A.C., ca fiind conducătorul autovehiculului cu care a fost transportată marfa livrată de SC P. SRL Galați.

Inițial, martorul A.C. a fost audiat de către lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Poliție Maritimă Port Constanța, în prezența apărătorului ales al inculpatului D.L.M., făcând afirmații menite să inducă în eroare organele de cercetare penală.

În declarația, aferentă semestru I/2007, depusă la A.F.P.M. Constanța, inculpatul a declarat stornarea achiziției de la SC P. SRL Galați, urmată de depunerea unui decont de TVA aferent lunii iunie 2007, în care diminuează TVA-ul aferent. Prin această operațiune se face dovada că operațiunea comercială de achiziție nu a avut loc.

2) Întrucât produsele laminate fuseseră indisponibilizate, pentru că din cercetările efectuate rezultase cu certitudine că acestea aparțineau SC M.T. SA, inculpatul D.L.M., prin apărătorul ales, a solicitat restituirea mărfii, cerere care a fost admisă prin ordonanța procurorului din 28 septembrie 2006, în baza căreia inculpatul a procedat la ridicarea produselor laminate de la SC C. SA Constanța.

Împotriva ordonanței din 28 septembrie 2006, prin care s-a dispus restituirea mărfii către SC C.E. SRL Constanța, SC M.T. SA a formulat plângere la Parchetul de pe lângă tribunalul Constanța.

Prin ordonanța din 6 iunie 2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus admiterea plângerii formulate de SC M.T. SA, infirmarea dispozițiilor cuprinse în ordonanța din 28 septembrie 2006 și menținerea măsurii de indisponibilizare a mărfii dispusă de organele de poliție la data de 23 martie 2006, măsură ce nu a mai putut fi adusă la îndeplinire de către lucrătorii de poliție, întrucât inculpatul D.L.M. ridicase deja mărfurile în cauză, acestea nemaifiind ulterior identificate.

După restituire, la data de 6 februarie 2008, SC C.E. SRL a revândut aceeași marfă către SC P. SRL Galați (inițial furnizoarea mărfii) cu suma de 91.127 RON, în baza facturii fiscale F3 din 6 februarie 2008.

Având în vedere că SC P. SRL Galați făcea obiectul cercetărilor în Dosarul penal nr. 120/D/P/2006, instrumentat de B.C.C.O. Galați, s-a solicitat acesteia să comunice dacă martorul A.C. figurează în documentele societății ca angajat.

Cu ocazia audierii sale de către lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Galați, martorului A.C. i-a fost prezentată o planșă foto în care, printre alte persoane, erau incluși asociații și administratorii SC P. SRL Galați, acesta declarând că nu cunoaște pe nici una din acele persoane.

Martorul A.C. a declarat că, în realitate, nu a efectuat niciodată transporturi de marfă, în speță laminate, pentru SC P. SRL Galați și că nu cunoaște persoanele cu numele A.V., M.D., R.G. și S.T.

Referitor la cele declarate anterior în mod nereal lucrătorilor de poliție din cadrul Serviciului de Poliție Maritimă Port Constanța, martorul A.C. a precizat că lucra în calitate de taximetrist și nu a efectuat niciodată transporturi de marfă la Constanța în zilele de 10 martie 2006 și de 14 martie 2006, dar că în luna august 2006 a fost contactat de o persoană pe nume „D.”, care i-a solicitat să meargă la Constanța pentru a da o declarație la poliție, prin care să ateste în mod nereal că a efectuat un transport de marfă. A acceptat această propunere, a venit la Constanța, însoțit de „D.” și a fost cazat la un motel. Ulterior, s-a întâlnit cu o persoană, care s-a recomandat D.L.M., însoțită de un alt bărbat, care s-a prezentat ca fiind avocatul M.V.A., apărătorul primului, care i-au spus ce anume să declare organelor de poliție cu ocazia audierii sale. Cei doi l-au condus pe raza Municipiului Constanța, pentru a-i arăta traseul pe care să declare că „ar fi circulat” și „locul unde ar fi fost descărcată marfa”, în speță produsele laminate.

Martorul A.C. a susținut și recunoscut în fața instanței de judecată că nu a efectuat transporturi de produse laminate la Constanța, ci că a fost propus în apărare de către inculpatul D.L.M. pentru a face declarații nereale.

Prin ordonanța din 19 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale și disjungerea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, în vederea continuării cercetărilor față de inculpatul D.L.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208, art. 288 și art. 291 C. pen., dosarul fiind înaintat Secției Regionale de Poliție Transporturi Constanta la data de 1 martie 2008.

După reprimirea dosarului, având în vedere solicitarea anterioară adresată Gărzii Financiare, secția Constanța, în sensul de a verifica modul de evidențiere în actele contabile aparținând SC C.E. SRL a produselor laminate restituite conform ordonanței din 28 septembrie 2006, s-a solicitat punerea la dispoziție a notei de constatare întocmite.

Anterior, comisarii Gărzii Financiare, secția Constanța constataseră că în evidența contabilă a SC C.E. SRL Constanța nu figura evidențiată nici o operațiune cu produse laminate.

La data de 29 septembrie 2006, s-a solicitat, după restituirea mărfii, efectuarea unei noi verificări, cu precizarea că facturile de proveniență emise de SC P. SRL Galați conțin date eronate privind expediția.

Conform notei de constatare, din data de 7 iulie 2008 a Gărzii Financiare, secția Constanța, produsele laminate figurau la acea dată ca achiziționate și înregistrate în actele contabile ale societății SC C.E. SRL Constanța, aferente perioadei 2006-2008 și revândute în luna februarie 2008 către SC P. SRL Galați, conform facturii F3 din 6 februarie 2008 și a avizelor de însoțire a mărfii din 6 februarie 2008, în care la datele privind expediția era menționat ca delegat numitul „I.D.”, iar ca mijloace de transport figurau autovehiculele cu nr. X8 și X9.

Din verificările efectuate cu privire la aceste mențiuni, s-a stabilit că actul de identitate a aparținut în realitate numitei M.C., iar numerele de înmatriculare nu figurează ca eliberate, fapt ce demonstrează caracterul fictiv al operațiunii.

După reluarea cercetărilor în prezenta cauză, a fost identificat și audiat administratorul SC P. SRL Galați, în persoana numitului A.V., care, în declarațiile pe care Ie-a dat, a precizat că nu a avut nici un fel de relații comerciale cu SC C.E. SRL Constanța, motiv pentru care nu-l cunoaște pe administratorul acesteia, inculpatul D.L.M.

Martorul A.V. a mai arătat că, începând cu data de 25 ianuarie 2007, a fost încarcerat ca urmare a unei condamnări privative de libertate, fiind eliberat abia în luna august 2009, deci nici nu putea „cumpăra” mărfurile de la inculpatul D.L.M. în luna februarie 2008, dată când se afla încarcerat. Nu cunoaște ce documente au fost emise de către SC P. SRL Galați, nu a cumpărat în numele SC P. SRL formulare tipizate, nu a semnat nici o factură și nu cunoaște cine a derulat între anii 2006-2008 relații comerciale cu această societate.

În fața instanței de judecată, martorul A.V. a susținut că nu l-a văzut niciodată pe inculpatul D.L.M., până în acel moment, în sala de ședință.

3) În faza de urmărire penală, s-a solicitat efectuarea unui control de specialitate de către organele fiscale din cadrul A.N.A.F. Constanța, în referire la evidențierea contabilă a operațiunilor comerciale „derulate” între SC C.E. SRL Constanța și SC P. SRL Galați, pentru a se stabili dacă aceste înregistrări contabile au avut consecințe reflectate în obligațiile de plată către bugetul de stat ale persoanei juridice administrate de inculpatul D.L.M.

Cu adresa din 6 aprilie 2012, A.N.A.F., D.G.F.P. Constanța a comunicat că în urma verificărilor de specialitate ș-a constatat că în condițiile în care SC C.E. SRL. Constanța a efectuat achiziții de mărfuri de la SC P. SRL Galați, societate cu comportament de tip „fantomă”, în conformitate cu prevederile legale aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.

De asemenea, s-a arătat că societatea administrată de inculpatul D.L.M., SC C.E. SRL Constanța, s-a sustras de la plata impozitului pe profit în cuantum de 12.252 RON și TVA în cuantum de 14.549 RON, la care au fost calculate majorări și penalități de întârziere.

Având în vedere rezultatele controlului de specialitate, la data de 24 mai 2012 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de inculpatul D.L.M. și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lila din Legea nr. 656/2002.

Produsele laminate ce formează obiectul cauzei au provenit din lotul expediat în Portul Constanța la SC M. SA Constanța de către SC M.T. SA. Târgoviște, în vederea exportului, marfă care, atât în evidențele furnizorului, cât și în cele ale operatorului portuar, a figurat ca fiind exportată, deși în realitate, aceasta rămăsese în posesia detentorului SC M. SA Constanța fiind sustrasă de inculpatul D.L.M.

Pentru a da o aparentă legalitate provenienței mărfii, inculpatul D.L.M. a folosit facturi emise de o societate cu comportament „fantomă”, respectiv SC P. SRL Galați, lipsa de corespondent real a operațiunilor rezultând și din faptul că datele înscrise la rubricile „date privind expediția” sunt fictive.

Existența asupra inculpatului a mai multor avize de însoțire, cu antetul SC C.E. SRL. Constanța, având aplicată impresiunea ștampilei SC M. SA Constanța, demonstrează că produsele laminate reprezentau doar o parte din marfa pe care acesta viza să o sustragă din incinta SC M. SA Constanța.

Pentru a nu se mai putea institui asupra produselor laminate măsura indisponibilizării, după restituirea mărfii în baza ordonanței procurorului din 28 septembrie 2006, inculpatul D.L.M. a întocmit documente comerciale, conform cărora aceasta a fost valorificată către SC P. SRL Galați, folosind și de această dată mențiuni fictive cu privire la livrarea acesteia.

La data la care inculpatul D.L.M. a susținut că a vândut marfa, societatea beneficiară SC P. SRL Galați era deja radiată, administratorul acesteia A.V. fiind încarcerat, în executarea unei pedepse privative de libertate.

În aceste condiții, rezultă că inculpatul D.L.M. a cunoscut proveniența ilicită a mărfii, fapt ce a rezultat din încercările repetate de a induce în eroare organele de cercetare penală, prin prezentarea de documente nereale și martori, pentru a intra în posesia produsului infracțiuni.

Din declarațiile martorilor D.R., Z.E. și D.R.A., care au efectuat transportul mărfii, precum și din mențiunile din registrul de poartă, a reieșit că respectivele produse laminate au fost sustrase din incinta SC M. SA Constanța de inculpatul D.L.M. la data de 10 martie 2006 și depozitate la SC C. SA Constanța.

În declarațiile sale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, susținând că operațiunile comerciale derulate cu SC P. SRL Galați sunt reale și că a fost un cumpărător de bună-credință, sens în care a și efectuat plata mărfurilor prin bancă.

Situația de fapt redată de către instanță și vinovăția inculpatului au fost reținute, în principal, în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare; procesul-verbal din 23 martie 2006, prin care s-au ridicat de la inculpat, în copie, actele constitutive ale SC C.E. SRL. Constanța; comanda către SC C. SA de primire a laminatelor în custodie; facturile fiscale și chitanțele de încasare a contravalorii serviciilor de depozitare; avizele de însoțire a mărfii A1 (exemplarele roșu și verde necompletate), A2 (exemplarele roșu și verde completate, emise către SC E.A.

SRL), A3 (exemplarele roșu și verde completate, emise către S.N. Constanța), A4 (exemplarele albastru, roșu și verde necompletate, având aplicate ștampila biroului de expediție al SC M. SA), A5 (exemplarele roșu și verde completate, emise către SC C.C. SRL), A6 (exemplarele roșu și verde completate, emise către SC L.M. SRL), A7 (exemplarele albastru, roșu și verde completate doar la rubrica număr aviz și data); procesul-verbal de ridicare în original al facturii F2, în original, exemplarul albastru; proces-verbal de predare în copie a facturii F2 către avocat și solicitarea acestuia în acest sens; procesul-verbal de verificare a datelor înscrise în facturi, privind datele de identitate și mijloacele auto; procesul- verbal de verificare al registrului de la poarta de acces a SC C.

SA. Constanța; adresa din 5 mai 2006 emisă de SC R.G.G. SA Constanța și copiile xerox ale registrului de la poarta SC M. SA Constanța; procesul-verbal de verificare a registrului de acces al SC M. SA; adresa din 21 iunie 2006 emisă de SC C.S. SRL; procesul-verbal de verificare la SC M. SA Constanța a avizelor emise de societate; procesul-verbal de verificare a ieșirilor de mărfuri cu ocazia exporturilor; procesul-verbal de verificare la SC M. SA Constanța a custodiei laminatelor și identificării marcajelor, cu planșă foto; procesele-verbale de identificare a mărfii cu reprezentanții SC M.T.

SA Târgoviște; adresele din 11 septembrie 2006, din 27 septembrie 2006 și din 24 iulie 2007 (împreună cu copii ale proceselor-verbale de recepție a laminatelor la SC M. SA); procesul-verbal de verificare pe site-ul Y a SC P. SRL Galați și SC C.E. SRL Constanța; adresele O.R.C. Constanta și O.R.C. Galați din 4 iulie 2008 și din 25 martie 2008; procesul-verbal de contactare telefonică a numerelor cu care figurează asociații și administratorii SC P. SRL Galați; fișele de evidență din S.E.I.P. ale asociaților și administraților SC P. SRL Galați; adresa din 25 martie 2008 emisă de O.R.C.

Galați și documentele anexă, de înființare a SC P. SRL Galați; adresele din 31 martie 2008 și din 23 aprilie 2008, din 4 iulie 2008 emise de O.R.C. Constanța și documentele anexă înaintate de înființare a SC C.C. SRL, SC C.G. SRL, SC C.E. SRL și SC R.E.P.I. SRL; rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, emis în Dosarul nr. 914/P/2006; adresa din 12 august 2008 emisă de Serviciul Permise Auto și înmatriculări; adresa din 3 iulie 2008, emisă de SC C. SA Constanța; procesul-verbal de verificare a sediului SC C.C. SRL; procesul-verbal de verificare la SC L.M.

SA; adresa din 18 iulie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța; procesele-verbale de control ale Gărzii Financiare Constanța la SC C.E. SRL Constanța; verificările Gărzii Financiare, cu privire Ia ridicările formularelor cu regim special; copia plângerii penale formulate de Garda Financiară Galați, împotriva SC P. SRL Galați; adresele Gărzii Financiare Constanța din 19 octombrie 2006 și din 7 iulie 2008; nota de constatare a Gărzii Financiare Constanta din 7 iulie 2008 și având anexate, în copie, factura fiscală F4 și avizele A8 și A9; fișa de evidență din S.E.I.P. a numitei M.C.; adresa D.G.F.P. Galați din 9 iulie 2008; adresa D.G.F.P. Constanța din 22 iulie 2008; adresa S.R.P.A. din 4 iulie 2008; adresa emisă de către „P.L.R.” din 25 iunie 2008; adresa SC M.

SA din 18 mai 2006; adresa SC M. SA Constanța din 7 iunie 2006; adresa SC M. SA din 27 iulie 2006; adresa SC M. SA Constanța din 7 iulie 2008; adresa SC M. SA fără număr și dată; adresa SC M. SA fără număr din 3 iulie 2008; adresa S.E.I.P. din 7 august 2008; procesul-verbal din 30 iunie 2008, de verificare a numerelor de telefoane ale SC R.E.P.I. SRL; adresa SC R.T. SA din 7 august 2008; rezoluția de efectuare a constatării tehnico-științifice grafoscopice și procesul-verbal de prelevare a probelor de scris de la învinuit și raportul întocmit de experții criminaliști;

Raportul de constatare tehnico-științifică; ordonanța din 28 septembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța; adresa din 28 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și plângerea SC M.T. SA, de restituire a mărfii; ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța din 6 iunie 2007; adresa S.P.I.T. din 6 septembrie 2007; ordonanța de instituire a sechestrului asigurător; adresa Serviciului Permise Auto din 30 iulie 2008; procesul-verbal de întocmire planșă foto și planșa foto aferentă; procesul-verbal de recunoaștere din planșa foto; adresa emisă către Poliția Municipiului Galați, privind citarea asociaților SC P. SRL; declarațiile martorilor Z.E., D.R., D.R.A., D.P., A.C.

și A.V.; adresa din 1 noiembrie 2006 a B.C.C.O. Galați, de înaintare a declarației numitului A.C. și a planșei foto; adresa din 23 octombrie 2006 emisă de I.T.M. Galați către B.C.C.O. Galați; dosarele de înființare și funcționare ale SC C.E. SRL Constanța și SC P. SRL Galati, prezentate de O.R.C.; cererea de constituire ca parte civilă a Ministerului Finanțelor, A.N.A.F., D.G.F.P. a județului Constanța exprimată în adresa din 14 noiembrie 2012; adresa din 13 noiembrie 2012 emisă de O.R.C. Constanța, privind situația juridică a SC C.E. SRL Constanța; copie cazier judiciar al inculpatului din 9 noiembrie .2012; adresa din 15 ianuarie 2013 emisă de O.R.C., privind situația juridică a SC M.T.

SA.; cererea de constituire ca parte civilă, exprimată prin adresa din 17 ianuarie 2013 de SC M.T. SA.; certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice din 6 august 2012 emis de A.N.A.F., D.G.F.P. a județului Constanța; certificatul de radiere din 24 mai 2011, privind pe SC C.E. SRL Constanța, emis de O.N.R.C. și rezoluția de radiere din 2 mai 2011; adresa din 20 mai 2013 emisă de A.N.A.F., D.G.F.P. a județului Constanța, privind precizările suplimentare față de certificatul de atestare fiscală; declarațiile inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ținând seama că, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul D.L.M. a plăsmuit atât factura fiscală F3 din 6 februarie 2008, cât și avizele de însoțire a mărfii A8 și A9 din 6 februarie 2008, acte pe care Ie-a completat cu date nereale.

În mod concomitent, s-a dispus și completarea încadrării juridice privind infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în sensul reținerii dispozițiilor art. 13 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere modificările legislative succesive intervenite de la data comiterii faptei.

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, criticând-o sub aspectul modalității de individualizare a pedepselor și regimului lor de executare, precum și inculpatul D.L.M., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că faptele reținute în sarcină nu au fost săvârșite cu intenția de sustragere a bunurilor și de prejudiciere a bugetului statului, prin neplata impozitelor și taxelor aferente operațiunilor comerciale derulate.

Prin decizia penală nr. 106/P din 20 septembrie 2013 a Curții de Apel Constnța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 173 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 11139/118/2012, a fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare:

Au fost majorate pedeapsele stabilite inculpatului D.L.M. astfel:

- pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 arii și 6 luni închisoare.

- pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 luni închisoare la 9 luni închisoare.

- pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 de la 3 ani închisoare Ia 3 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 9 luni închisoare și 3 ani și 10 luni închisoare stabilite prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită de prima instanță pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în final inculpatul D.L.M. execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

A fost înlăturată din sentința penală apelată aplicarea dispozițiilor art. 86, art. 863 C. pen. , art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul D.L.M. împotriva aceleiași sentinței penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.L.M. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, avocat N.A.V. s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că apărările inculpatului, exprimate sub forma motivelor orale de apel, potrivit cărora faptele reținute în sarcină nu ar fi fost săvârșite cu intenție, nu pot fi însușite, materialul probator aflat la dosar făcând dovada existenței infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în modalitatea pentru care s-a dispus condamnarea, ținând seama și de incidența dispozițiilor art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen., cât privește infracțiunile de spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., probele instanța de apel a reținut că administrate în cauză au evidențiat faptul că la data de 10 martie 2006 inculpatul D.L.M. i-a solicitat martorului D.R., conducătorul autovehiculului X3, să efectueze un transport de produse laminate din incinta SC M. SA. Constanța la SC C. SA Constanța.

Așa cum rezultă din declarațiile de martori, după ce a solicitat și obținut acceptul proprietarului autotrenului D.R., conducătorul auto D.R. s-a deplasat împreună cu inculpatul la SC M. SA Constanța, de unde a încărcat mai multe bare din oțel, pe care, mai apoi, însoțit de inculpat, Ie-a transportat la SC C. SA Constanța, marfa fiind astfel încărcată din incinta SC M. SA care, la data respectivă, avea calitatea de detentor precar al bunurilor.

Prin aceasta, inculpatul D.L.M. a desfășurat acte materiale directe, specifice furtului, mijlocite de participarea improprie a martorului D.R., care a scos din sfera de dispoziție a detentorului SC M. SA Constanța cantitatea totală de 51.520 kg de oțel, proprietatea SC M.T. SA, cauzând acesteia un prejudiciu în sumă de 12.127,94 euro și , 8.949,60 dolari SUA.

De altfel, deplasarea martorului D.R. împreună cu inculpatul D.L.M. la SC M. SA Constanța, loc în care barele de oțel striat au fost încărcate cu macaraua, urmată de transportarea bunurilor la SC C. SA, confirmă împrejurarea că marfa a fost de fapt încărcată din incinta SC M. SA și nu descărcată, așa cum era menționat în registrul de poartă.

Sub acest aspect, cercetările referitoare la stabilirea autenticității documentului de însoțire a mărfii, menționat în registrul de poartă, au confirmat că acesta nu face parte din setul de documente utilizat de SC M. SA Constanța, evidențele acestei societăți nefiind în măsură a indica o eventuală deplasare de mărfuri în zilele de 10 martie 2006 și 14 martie 2006, după cum se relevă în avizele ce au stat la baza depozitării mărfurilor la SC C. SA.

Pe de altă parte, verificările întreprinse în contabilitatea firmei inculpatului au evidențiat și faptul că, în urma inventarierii elementelor de activ și pasiv, documentele puse la dispoziție de către SC C.E. SRL Constanța nu relevă că societatea ar fi derulat operațiuni comerciale cu produse laminate.

De asemenea, existența asupra inculpatului a mai multor avize de însoțire cu antetul SC C.E. SRL. Constanța, cu impresiunea ștampilei SC M. SA Constanța, demonstrează că produsele laminate reprezentau numai o parte din marfa pe care inculpatul viza să o sustragă din incinta SC M. SA Constanța.

Din cele de mai sus a rezultat că mărfurile identificate cu ocazia controlului desfășurat la data de 23 martie 2006, provin din furt, inculpatul, pentru a disimula realitatea, recurgând la întocmirea de acte false, aspect ce vine în susținerea acuzației penale de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul, cu intenție, plăsmuind factura fiscală F3 și avizele de însoțire a mărfii A8 și A9 din data de 6 februarie 2008, prin completarea lor cu date nereale.

Aceste înscrisuri false au stat la baza înregistrărilor în contabilitatea SC C.E. SRL. Constanța, făcând dovada pretinsei înstrăinări a mărfurilor sustrase către SC P. SRL Galați, societate de la care inculpatul a susținut în mod nereal că Ie achiziționase anterior.

În scopul disimulării infracțiunii de furt, inculpatul D.L.M., în calitate de administrator al SC C.E. SRL. Constanța, a înregistrat în contabilitatea societății factura fiscală privind achiziționarea cantității de 51.520 kg oțel, emisă de SC P. SRL Galați, evidențiind în actele financiar-contabile cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale și prejudiciind, astfel, bugetului consolidat al statului cu suma totală de 78.883 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit.

Este de observat că în activitatea sa ilicită inculpatul nu doar că a procedat la înregistrarea în contabilitate a unui debit nereal, ci a înregistrat și revânzarea fictivă a oțelului către aceeași societate comercială, astfel că numai în aparență s-ar putea susține că SC C.E. SRL. nu ar avea obligații către bugetul de stat, operațiunile de comercializare a oțelului fiind nereale.

Astfel, în realizarea scopului urmărit, inculpatul D.L.M., prin înregistrarea unei așa-zise facturi de la pretinsul furnizor, ce atesta o operațiune fictivă, s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor de plată a taxelor și impozitelor aferente bugetului de stat, urmărind, concomitent, să ascundă și fapta de furt.

Datorită acestui mecanism de lucru, în sarcina inculpatului s-a reținut că subzistă și infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constând în evidențierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și a altor operațiuni fictive.

Evident, prin înstrăinarea bunurilor către pretinsul furnizor inițial, inculpatul a urmărit ca asupra produselor laminate să nu mai poată fi dispusă o nouă măsură a indisponibilizării, după restituirea lor în baza ordonanței procurorului din 28 septembrie 2006, sens în care a procedat la întocmirea de documente comerciale, în baza cărora bunurile ar fi fost valorificate către SC P. SRL Galați, folosind mențiuni fictive privind livrarea.

Această concluzie are. la bază împrejurarea că la data de 6 februarie 2008, la care inculpatul D.L.M. a susținut că a vândut marfa, în baza facturii fiscale F3, SC P. SRL Galați, în calitate de beneficiară, era deja radiată din evidențele O.R.C., administratorul acesteia A.V. fiind încarcerat, în executarea unei pedepse privative de libertate.

În aceste condiții, a rezultat că inculpatul D.L.M. a cunoscut proveniența ilicită a mărfii, fapt ce a rezultat din încercările repetate de a induce în eroare organele de cercetare penală prin prezentarea de documente nereale și martori, edificatoare în acest sens fiind depoziția numitului A.C., care a infirmat orice implicare în transportul de laminate pentru SC P. SRL Galați.

Astfel, dacă în prima fază a cercetărilor, urmare solicitării inculpatului de a fi audiat, martorul A.C. a declarat că produsele laminate ce formează obiectul cauzei ar fi fost transportate pe relația B.-C., în zilele de 10 și 14 martie 2006, cu autotrenul X10, condus de el, fără a menționa numele proprietarului, așa cum ar fi fost firesc, ulterior acesta revine asupra unor detalii deosebit de relevante în stabilirea adevărului, care infirmă cele susținute în apărare de către inculpat.

Inițial, martorul a precizat că marfa a fost descărcată în zona silozurilor de pe bulevardul A.V. din Constanța și încărcată în alte mijloace auto, pe timpul transportului fiind însoțit de un anume „M.”, despre care a crezut că era patronul SC P. SRL, iar la destinație fiind contactat de inculpatul D.L.M., pentru predarea mărfii, fără a i se confirma în scris recepția.

A mai arătat martorul că nu i-a predat inculpatului avizele de însoțire a mărfii, acestea fiind restituite aceluiași „M.” și că la sediul SC P. SRL l-ar fi cunoscut pe un anume „A.”, care, împreună cu „M.”, coordona activitatea societății.

Cu toate acestea, cu ocazia audierii de către de către lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Galați, martorul A.C., nu i-a putut recunoaște din planșele foto pe asociații și administratorii SC P. SRL, precizând că, în realitate, nu a efectuat niciodată transporturi de marfă pentru o astfel de societate și că nu cunoaște nici o persoană cu numele de A.V., M.D., R.G. și S.T.

Mai mult, după cum se reliefează prin rechizitoriu și sentința penală atacată, martorul a precizat că a fost învățat să declare o „poveste”, prin care să ateste că ar fi efectuat un transport de marfă la Constanța de către un anume „D.”, sens în care s-a deplasat la organele de poliție împreună cu inculpatul și apărătorul acestuia spre a fi audiat, în prealabil cei doi indicându-i traseul pe care să declare că a circulat și locul unde a fost descărcată marfa.

În conturarea poziției subiective a inculpatului, relevante în cauză sunt și depozițiile martorului A.V., administrator al SC P. SRL, care a susținut că nu s-a aflat în relații comerciale cu firma administrată de către inculpat, verificările privind expediția inițială și revânzarea ulterioară a laminatelor către această societate punând în lumină caracterul fictiv al operațiunilor, ca urmare a inserării unor mențiuni nereale cu privire la numele delegatului „I.D.”, acestuia fiindu-i atribuite datele de identitate ale altei persoane, respectiv M.C.

De asemenea, caracterul fictiv al operațiunilor decurge și din aceea că, începând cu data de 25 ianuarie 2007, martorul A.V. a fost încarcerat în executarea unei pedepse privative de libertate, fiind eliberat în luna august 2009, astfel încât, în luna februarie 2008, societatea administrată de el nu putea achiziționa mărfuri de la inculpatul D.L.M.

Și din perspectiva infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate, probele administrate în cauză făcând dovada faptului că inculpatul a conceput un mecanism de lucru, care să servească la convertirea valorii mărfii sustrase în sume de bani, ce pot fi aparent justificate legal.

Aceste sume au intrat în circuitul societății administrate de către inculpat și în beneficiul evident al acestuia, urmare procurării unei facturi fiscale, care a atestat în mod nereal că SC C.E. SRL Constanța ar fi cumpărat oțel beton de la SC P. SRL Galați, fapt ce justifica înregistrarea în contabilitate a cantității de oțel beton sustras și apoi aparenta operațiune legală de înstrăinare a laminatelor, cu respectarea dispozițiilor legale.

În acest fel, în sarcina inculpatului se conturează infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, ce incriminează, între altele, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunruilor, oțelul beton ce a constituit obiectul tranzacțiilor fiind, în realitate, sustras din incinta detentorului SC M. SA Constanța, iar operațiunile de achiziție și vânzare de la și către SC P. SRL Galați, fiind pur fictive.

De altfel, reaua-credință a inculpatului reiese și din faptul că pe parcursul urmăririi penale acesta a susținut că operațiunile derulate cu SC P. SRL sunt reale, în prima fază a cercetărilor acesta precizând că nu a efectuat plata mărfurilor achiziționate, pentru ca ulterior să revină, menționând că a fost un cumpărător de bună-credință și că a efectuat plata mărfurilor prin bancă.

Poziția procesuală nesinceră a inculpatului a rezultat și din declarațiile pe care acestea Ie-a dat în cursul judecății, inculpatul precizând că marfa a fost achiziționată în luna martie 2006 de la SC P. SRL Galați, unde administrator era numitul A.V. și depozitată la SC C. SA Constanța, în scopul revânzării ei. Aici, marfa ar fi stat timp de câteva zile, până când reprezentanții societății i-au comunicat că nu doresc să o cumpere, fapt pentru care inculpatul s-a hotărât să o transfere în propriul depozit, în ziua transportului fiind reținută de organele de poliție din Portul Constanța și indisponibilizată.

A mai arătat inculpatul că nu a cunoscut de unde venea marfa, că nu a știut că aceasta aparținea SC M.T. SA, fiind destinată exportului și depozitată în incinta SC M. SA, fiind informat de către A.V. doar în legătură cu faptul că oțelul fusese transportat de la Galați în zona industrială a Constanței, ultimul oferindu-i un preț mai bun pentru ca marfa, care nu fusese vândută, să nu îi fie returnată la Galați, lucru cu care inculpatul a fost de acord.

Nesinceritatea inculpatului rezultă din propriile declarații date în faza de judecată, deoarece acesta recunoaște că după ce a reușit să intre în posesia mărfurilor, urmare admiterii plângerii împotriva măsurii sechestrului asigurător, a procedat Ia vânzarea acesteia.

Cu toate acestea, inculpatul a recunoscut că la sugestia lui A.V., căruia îi destăinuise problemele cu care s-a confruntat, a întocmit o factură de retur, prin care SC C.E. SRL Constanța revindea marfa către SC P. SRL Galați.

Ceea ce nu poate explica inculpatul este tocmai împrejurarea că, deși potrivit propriilor afirmații făcute în cuprinsul aceleiași declarații, marfa era deja vândută, acesta a transportat-o înapoi la Galați, în anul 2008, unde a lăsat-o în depozitul lui A.V., deși cunoștea de la poliție că SC P. SRL fusese radiată și, prin urmare, nu mai putea întocmi facturi de livrare către aceasta.

În cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul se contrazice din nou, în sensul că recunoaște faptul că în momentul depistării de către Poliția Transporturi acesta se pregătea să scoată marfa din port, cu toate că ulterior revine și arată că potrivit informațiilor comunicate de A.V., marfa se afla deja în zona industrială a Constanței, unde o și văzuse.

În raport de precizările inculpatului, în sensul că martorul A.V. îi oferise un preț mai bun pentru a nu duce marfa înapoi la Galați, se poate concluziona că o astfel de discuție a avut loc după momentul în care inculpatul nu găsise un cumpărător și anume pe când marfa era deja depozitată în incinta SC C. SA, iar nu în zona industrială a orașului, loc pe care marfa îl tranzitase mai înainte de a ajunge în Portul Constanța.

În conținutul aceleiași declarații date în faza de judecată, inculpatul neagă orice legătură cu SC M. SA, precizând că nu a cunoscut că, la momentul efectuării transportului în incinta Portului Constanța, marfa provenea de la această societate și că apartenența reală a bunurilor a aflat-o după luna februarie 2008.

Dacă inculpatul recunoaște că încă din luna februarie 2008 a aflat că marfa era destinată exportului în S.U.A., că aceasta aparținea SC M.T. SA și că se afla în detenția temporară a SC M. SA, atunci este cu atât mai grav că, la aceeași dată, acesta a procedat la înstrăinarea unor bunuri despre care cunoștea că provin din furt, ridicarea măsurilor asigurătorii instituite neputându-i conferi atributul de proprietar.

Deși în cursul judecății inculpatul susține că nu ar fi cunoscut că marfa s-ar fi aflat în detenția SC M. SA la momentul depistării transportului și că aceasta ar fi luată din incinta SC C. SA, o astfel de poziție este în mod flagrant contrazisă prin declarațiile martorilor și înscrisurile atașate la dosar, care atestă în mod indubitabil că inculpatul nu a acționat în eroare de fapt, după cum susține.

În primul rând, la data de 10 martie 2006, când marfa ar fi fost depozitată inițial în incinta SC C. SA, transportul a fost efectuat de către autovehiculul X3, condus de martorul D.R., conform avizului de însoțire a mărfii, persoana în cauză recunoscând a efectuat transportul din incinta SC M. SA, potrivit îndrumărilor inculpatului D.L.M.

Martorul precizează că împreună cu inculpatul s-a deplasat la SC M. SA, unde a încărcat mai multe bare din oțel, pe care, însoțit de același inculpat, Ie-a transportat la SC C. SA.

Încărcarea bunurilor în incinta primei societăți este, de altfel, confirmată și de mențiunea din documentul de însoțire a mărfurilor, în baza căruia produsele laminate au fost descărcate în incinta SC C. SA, la data de 10 martie 2006 și în care apare consemnat „descărcat în depozit”.

Ulterior, martorul a fost contactat telefonic de către inculpat, la data de 23 iunie 2006, care i-a comunicat că are nevoie de două autotrenuri pentru ridicarea mărfii de la SC C. SA și i-a solicitat să îl ajute, sens în care I-a informat pe patronul său D.R., după care s-a prezentat la depozitul societății împreună cu colegul său Z.E., în vederea încărcării produselor, fiind depistați de organele de poliție.

Legătura inculpatului cu SC M. SA, negată pe întreg parcursul procesului penal, dar mai ales în faza judecății, rezultă și din faptul că asupra acestuia au fost identificate mai multe avize de însoțire a mărfii, completate și necompletate, având antetul firmei pe care o administra, o parte din documentele necompletate având aplicată ștampila pătrată cu impresiunea „SC M. SA Constanța, Port Șef Tură Expediții”.

De asemenea, cu ocazia controlului efectuat cu prilejul depistării mărfurilor, inculpatul nu a prezentat originalul facturii de achiziție a produselor laminate F1 emisă de SC P. SRL Galați la data de 10 martie 2006, ci numai o copie fax a acesteia, presupusa factură în original prezentată organelor de poliție la data de 27 martie 2006 fiind următoarea în ordinea numerică a emiterii, în raport de copia inițială.

Totodată, datele privind expediția, consemnate în noua factură diferă de cele menționate în înscrisul initial, în sensul că la rubrica delegat apare numitul I.D., iar la rubrica mijloc de transport figurează autovehiculul X7, în vreme ce în copia prezentată organelor de poliție, cu prilejul controlului, figurează ca delegat numitul I.V., iar ca mijloc de transport figurează autovehiculul X5.

După cum deja s-a arătat, verificările cu privire la persoana delegaților și mijloacele de transport utilizate au pus în evidență faptul că actele de identitate menționate aparțin de fapt unor alte persoane decât cele înscrise la rubrica delegat, iar numele de înmatriculare ale autovehiculelor nici nu au fost atribuite.

Mai mult, în declarația, aferentă semestrului I/2007, depusă la A.F.P.M. Constanța, inculpatul a declarat stornarea presupusei achizițiii de la SC P. SRL Galați, urmată de depunerea unui decont de TVA aferent lunii iunie 2007, în care diminuează TVA-ul aferent, prin aceasta făcându-se practic dovada că pretinsa operațiunea comercială de achiziție nu a avut loc.

În lumina considerentelor mai sus arătate, vinovăția inculpatului fiind stabilită cu certitudine, criticile exprimate sub forma motivelor de apel nu pot conduce la reformarea hotărârii atacate, în sensul pronunțării unei soluții integrale de achitare, astfel cum s-a solicitat.

Din perspectiva modalității de individualizare a pedepselor, Curtea a constatat întemeiate criticile Ministerului Public, faptele în materialitatea lor prezentând un grad sporit pericol social, fapt ce justifică nu doar majorarea pedepselor aplicate, ci și modificarea regimului executării acestora.

Sub aspectul infracțiunilor de furt, fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare de bani, s-a apreciat că nu se justifică, astfel, aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum atât de redus și nici aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării acestora, de vreme de prejudiciul cauzat părților civile este unul deosebit de consistent, în concretizarea rezoluției infracționale inculpatul procedând chiar și la înstrăinarea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii, înlăturând orice posibilitate de reparare a pagubei în natură.

În exprimarea atitudinii sale în raport cu faptele comise, relevantă este și conduita procesuală a inculpatului, concretizată în refuzul de asumare a responsabilității de săvârșire a infracțiunilor și „eforturile” de recuperare, pe cale judiciară, a bunurilor ce proveneau din infracțiunea de furt și care, în mod firesc, urmau a fi restituite părții civile SC M.T. SA.

De asemenea, modalitatea comiterii faptelor, prin folosirea unor mijloace frauduloase, ascunzându-se proveniența ilicită și destinația viitoare a mărfurilor, cu ajutorul unor înscrisuri false, denotă premeditarea și specializarea inculpatului în comiterea de infracțiuni economico-financiare, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale fiind cu totul nesemnificativă.

În aceeași ordine de idei, se poate observa și faptul că inculpatul, chiar și după trimiterea sa în judecată, nu a depus eforturi, în direcția acoperirii prejudiciului, oferind explicații lipsite, de consistență, în faza de urmărire penală încercând inducerea în eroare a organelor judiciare, prin formularea unor apărări lipsite de credibilitate și solicitarea audierii ca martori a unor persoane, ale căror depoziții s-au dovedit fără corespondent real.

Toate aceste aspecte demonstrează faptul că inculpatul nu prezintă garanții corespunzătoare în sensul că s-ar putea îndrepta și altfel decât prin executarea pedepsei închisorii în regim de deținere, acesta înțelegând să își asigure produsul infracțiunii chiar prin folosirea de mijloace frauduloase în cursul procedurii judiciare inițiate împotriva sa.

Mai mult, și din perspectiva raporturilor juridice cu instanța, nu se poate susține că inculpatul ar fi avut o conduită cooperantă pe parcursul judecății, de vreme ce acesta s-a situat pe o poziție nesinceră, pe care și-a menținut-o și cu prilejul soluționării apelului, iar la judecata în fond a lipsit la termenele din 2 noiembrie 2012 și 12 aprilie 2013, inclusiv cu prilejul dezbaterilor.

În sfârșit, specializarea, inculpatului în comiterea de infracțiuni similare celor de față rezultă și din faptul că acesta a fost cercetat în alte cauze penale, fiind recent condamnat în Dosarul penal nr. 5598/118/2011 al Tribunalului Constanța, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nefiind, așadar, aptă să conducă la o reeducare efectivă.

Împotiva acestei din urmă decizii inculpatul D.L.M. a formulat, în termen legal, recursul de față și invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, în vederea completării probatoriului.

Într-un prim subsidiar, s-a solicitat achitarea întrucât fapta nu există, și respingerea acțiunii civile;

Într-un al doilea subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond, care în mod temeinic și legal a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin supendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Asupra recursului de față;

Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, la 20 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluției recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost substanțial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (din 1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) din același cod.

Rezultă, așadar, ca, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.

Solicitarea recurentului inculpat D.L.M. de casarea a deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru completarea probatoriului, nu poate fi subsumată cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. întrucât, așa cum s-a arătat deja, în fața instanței de recurs pot fi invocate numai aspecte de nelegalitate nu și de netemeinicie.

Tot astfel, cererea inculpatului de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu poate fi subsumată (circumscrisă) cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., potrivit cu care casarea poate interveni, „când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare”; în realitate se tinde la o reapreciere a stării de fapt, care însă nu poate fi luată în discuție din moment ce pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, încât examinarea, de către instanța de recurs, a stării de fapt reținută prin decizia instanței de apel nu mai este posibilă.

Astfel, criticile formulate de recurentul inculpat, privind greșita condamnare și cererea de achitare exced cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei și suspendarea executării acesteia în oricare din modalitățile prevăzute în vechiul C. pen., nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi examinată în recurs.

Urmare intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a noilor coduri (C. pen. și C. proc. pen.), instanța verifică dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Referitor la infracțiunea de furt pentru care inculpatul a fost condamnat, Înalta Curte constată că în vechiul C. pen., 1969, această infracțiune era încriminată de art. 208 alin. (1), care o sancționa cu pedeapsa cu închisoare de la 1 la 12 ani, iar în noua reglementare această infracțiune este încriminată la art. 228 alin. (1) și este sancționată cu pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, încât legea penală nouă apare ca fiind mai favorabilă inculpatului.

Față de cele expuse se constată că, în privința infracțiunii de furt, legea nouă este favorabilă inculpatului, iar instanța de apel a aplicat inculpatului pentru această infracțiune o pedeapsă peste cuantumul special prevăzut de legea nouă.

Pentru acest motiv, potrivit considerentelor expuse, se va admite recursul declarat de inculpatul D.L.M. împotriva deciziei nr. 106/P din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, va fi casată în parte decizia penală recurată și, în rejudecare:

Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. în pedepsele componente.

Se fa face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D.L.M. din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior va fi contopită pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 9 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani și 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și se va dispune că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.L.M. împotriva deciziei nr. 106/P din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța.

Casează în parte decizia penală recurată și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. în pedepsele componente.

Face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D.L.M. din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani și 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2014.