Administrative suspension of customs debt enforcement: requirement of well-justified case and imminent damage under Art. 9 Law 29/1990
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the appeals filed by the Ministry of Finance and the General Directorate of Customs, quashed the lower court’s decision, and dismissed the claimant’s request, thereby leaving the challenged administrative acts enforceable. The case involved a request to suspend the execution of a customs decision and a process-verb that established payment obligations for a total of 4.7 billion lei, where the claimant argued that immediate enforcement would cause liquidity shortages during peak consumption months. The Supreme Court ruled that the lower court failed to meet the statutory requirements for suspension because it relied solely on the claimant’s unsubstantiated assertions without referencing evidence proving a "well-justified case" or the "imminent damage" necessary under Article 9 of Law No. 29/1990, which mandates strict conditions for suspending the execution of administrative acts pending litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 29/1990; Administrative suspension of customs debt enforcement: requirement of well-justified case and imminent damage under Art. 9 Law 29/1990: Potrivit art. 9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 916 din 16 iunie 2003, a admis cererea formulată de S.C.”I.E.B.” SA Ploiești; a suspendat executarea deciziei nr.113/2003 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, precum și procesul-verbal nr. 13436/C/2003 încheiat de Direcția Generală a Vămilor, până la soluționarea acțiunii.
S-a reținut că, prin actele administrative atacate s-au stabilit obligații de plată în sarcina reclamantei, în sumă de 4.697.910.932 lei, iar susținerea acesteia că, executarea imediată a sumei ar duce la lipsa de lichidității a societății în lunile în care se înregistrează un vârf în consumul berii, este întemeiată.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Vămilor, susținând, în esență, că nu sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru a se dispune suspendarea deciziei și a procesului verbal.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.
Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența pagubei.
Astfel, instanța primă, nu face referire la vreo probă din care să rezulte, pe de o parte, existența unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, că prin executarea actelor atacate reclamanta ar suferi o pagubă, ci enunță doar susținerea societății.
Evident, în condițiile date, în care nici din sentință și nici din actele dosarului nu rezultă existența celor două cerințe esențiale, pentru a fi incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică.
În consecință, recursurile sunt fondate, urmând să fie admise, casată sentința și pe fond
respinsă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 916 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond, respinge cererea.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 martie 2004.