Bank fraud via forged Canadian residency documents: retroactive application of the new Penal Code and decriminalization of organized group charges.

ÎNALTA CUȚITE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Deliberând asupra recursurilor peste termen constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 1048/112/2009, au fost condamnați inculpații:

1. S.V.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de acționare în cadrul unui grup organizat, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare; complicitate la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare; complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar, în baza dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20 noiembrie 2008 și până la data de 14 septembrie 2009.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

2. C.D.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de acționare în cadrul unui grup organizat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare; uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 200 RON amendă penală; înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 34 lit. d) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, stabilind, potrivit dispozițiilor art. 110 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 1101 alin. (1) C. pen. raportat la art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud:

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 1101 alin. (3) raportat la art. 864 C. pen., referitoare la consecințele nerespectării, cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a constatat că inculpata a fost reținută preventiv timp de 24 de ore, la data de 20 noiembrie 2008.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

3. B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de acționare în cadrul unui grup organizat, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare; complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

4. V.I.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; fals în declarații, prevăzut de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și lit. c) și art. 76 lit. e) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 34 lit. d) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

5. S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; fals în declarații, prevăzut de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen. iar în baza dispozițiilor art. 34 lit. d) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate stabilind, potrivit dispozițiilor art. 862 C. pen., un termen de încercare de 5 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud:

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen., referitoare la consecințele nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

6. A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală; fals în declarații, prevăzut de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 34 lit. c) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, stabilind, potrivit dispozițiilor art. 861 C. pen. un termen de încercare de 5 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov:

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen., referitoare la consecințele nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza dispozițiilor art. 357 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.

S-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, menținând măsurile asigurătorii luate.

S-a acordat avocatului G.G. suma de 200 RON cu titlu de onorariu, sumă ce s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Au fost obligați inculpații S.V.D. și C.D.E., la plata a câte 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, B.C. la plata sumei de 1.200 RON cu același titlu, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, V.I.A., S.M. și A.I., la plata a câte 1.000 RON cu același titlu.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul S.V.D. locuiește în municipiul Bistrița, întreținând o relație de concubinaj cu coinculpata C.D.E., care a împlinit vârsta majoratului la data de 16 martie 2009. Inculpatul se cunoștea de mai mult timp cu coinculpatul S.M. prin intermediul căruia l-a cunoscut pe inculpatul V.M.

Prin mijlocirea surorii sale, martora L.L., inculpatul S.V.D. a făcut cunoștință cu inculpata B.C. iar, prin aceasta din urmă, l-a cunoscut și pe inculpatul A.G.

În fine, inculpatul S.V.D. a fost coleg de școală cu inculpatul F.M.D. și, în diferite împrejurări, a ajuns să îi cunoască pe toți ceilalți inculpați trimiși în judecată.

1. În cursul lunii aprilie 2008, inculpatul A.I. a achiziționat de la numitul S.A., suprafața de 5.000 mp teren situat în raza orașului S. în locul numit „P.A.”, cu prețul de 150.000 euro, achitând un avans de 25.000 euro, urmând ca, diferența de preț să o achite până la data de 1 august 2008.

Inițial, inculpatul A.I. a intenționat să construiască o pensiune pe terenul achiziționat însă ulterior, din cauza problemelor de ordin financiar apărute, a renunțat la această idee, hotărând să vândă terenul cu prețul de minim 65 euro/mp. Cel în cauză i-a făcut cunoscută intenția sa numitului B.M., pe care l-a condus la teren pentru a-l vedea, căruia i-a promis că, în cazul în care îi va găsi un cumpărător îi va da un comision de 3.000 euro.

În aceste condiții B.M. a contactat o altă persoană, prin intermediul căreia a identificat un potențial cumpărător care însă a oferit doar prețul de 60 euro/mp. Fiind de acord cu prețul oferit, inculpatul A.I. i-a remis, la data de 29 aprilie 2008, numitului B.M., extrasul de CF nr. F1 din 29 aprilie 2008, pentru a-l transmite potențialului cumpărător, document în care inculpatul apărea ca proprietar, iar numitul S.A. era înscris cu privilegiu asupra prețului.

Întrucât terenul urma a fi achiziționat printr-un credit iar banca nu accepta garanții cu terenuri grevate de sarcini, inculpatul A.I. a împrumutat suma necesară pentru achitarea integrală a prețului către numitul S.A., după care, la data de 26 iunie 2008 a obținut extrasul de CF nr. F2 din care rezulta că terenul nu era grevat de sarcini, act pe care l-a remis lui B.M. în vederea transmiterii acestuia către potențialul cumpărător.

În zilele ce au urmat numitul B.M. l-a anunțat pe inculpatul A.I. că, la data de 30 iunie 2008, va trebui să se prezinte la unitatea bancară din municipiul Cluj-Napoca pentru a semna actele de vânzare pentru terenul său din orașul S. Ca urmare, la data anterior menționat, inculpatul A.I. s-a deplasat, împreună cu B.M., cu autoturismul acestuia din urmă, la Cluj-Napoca, unde i-au întâlnit pe cei doi cumpărători ai terenului, ca și pe intermediarul la care apelase B.M. în vederea identificării cumpărătorilor. După aceea, toți cei menționați, s-au deplasat la sediul Băncii U.T. SA unde, în prezența notarului, urma a se semna contractul privind terenul în cauză. Prezentându-i-se contractul întocmit de notar, inculpatul A.I., a sesizat că acesta era un contract de garanție imobiliară și nu unul de vânzare-cumpărare, motiv pentru care a refuzat să-l semneze.

În aceste condiții, la solicitarea cumpărătorilor, funcționarii bancari au sugerat înlocuirea cererii de credit într-una de credit de achiziție de teren, pentru care urma a se solicita acordul de principiu de la Centrala băncii, motiv pentru care inculpatul A.I. și B.M. au rămas în municipiul Cluj-Napoca până în ziua următoare.

Primind acordul de principiu pentru acest nou contract, intermediarul vânzării a relatat cumpărătorilor și inculpatului A.I., faptul că, pentru această variantă banca pretinde existența unui antecontract de vânzare-cumpărare între părți. Pentru a se evita plata unor acte notariale suplimentare s-a convenit a se încheia un înscris sub semnătură privată. Intermediarul tranzacției a solicitat actele de identitate ale inculpatului A.I. și martorului B.M. după care a redactat un antecontract de vânzare-cumpărare fictiv, în cuprinsul căruia au fost inserate date nereale referitoare la prețul convenit de părți pentru terenul în cauză, de 766.667 dolari SUA, și la avansul achitat de cumpărători, de 191.667 dolari SUA. Actul astfel întocmit a fost semnat, în calitate de martori, de intermediarul tranzacției și de B.M. Apoi, același intermediar a redactat pe laptop o chitanță fictivă, prin care se atesta faptul nereal al primirii, de către inculpatul A.I. a sumei de 191.667 dolari SUA de la cumpărătorul terenului, în prezența acelorași doi martori. După listarea celor două documente fictive, acestea au fost semnate de inculpatul A.I., de cumpărătorii terenului și de cei doi martori. Ulterior, aceste acte au fost remise funcționarului bancar D.C., pentru a fi depuse la dosarul de credit al cumpărătorilor și a fi avute în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

La data de 16 iulie 2008, după ce s-a primit aprobarea de către cumpărători, pentru noul credit bancar, inculpatul A.I. și martorul B.M. s-au deplasat din nou în municipiul Cluj-Napoca, la sediul Băncii U.T. SA, ocazie cu care inculpatul A.I. și cumpărătorii au semnat contractul autentic de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară din 16 iulie 2008, la Biroul Notarului Public B., document în preambulul căruia s-a luat act de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată și a chitanței de plată a avansului în sumă de 191.667 dolari SUA, deși acestea erau înscrisuri fictive, iar în cuprinsul contractului autentic s-a preluat prețul de 766.667 dolari SUA, cu toate că valoarea reală a tranzacției fusese de 300.000 euro.

În atari condiții, cumpărătorii terenului au obținut creditul în valoare de 575.000 dolari SUA, care reprezenta diferența de preț, pentru imobilul în cauză, sumă convertită în euro (342.000 euro) și care a fost apoi virată în contul inculpatului A.I., deschis la Banca U.T. SA. Ulterior, inculpatul a retras suma de aproximativ 110.000 euro, transferând o parte din bani către fiica sa, în contul datoriei ce o avea față de aceasta, iar apoi, în cursul aceleași seri, însoțit de martorul B.M. s-a reîntors în Brașov, ocazie cu care i-a remis martorului suma de 5.000 euro, din care, suma de 3.000 euro reprezenta comisionul promis acestuia la perfectarea tranzacției, 1.000 euro reprezenta datoria ce o avea față de martor iar 1.000 euro în contul cheltuielilor efectuate de martor cu deplasările la terenul în discuție și la Cluj-Napoca, în vederea încheierii tranzacției.

Faptele astfel reținute în sarcina inculpatului A.I. de a fi semnat antecontractul de vânzare-cumpărare, datat 7 iulie 2008 și chitanța aferentă acestuia, ce atesta încasarea avansului de preț, în scopul de a fi folosite la bancă, pentru a facilita astfel obținerea creditului în valoare de 575.000 dolari SUA de către cumpărătorul terenului, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 251 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., iar, fapta de a fi făcut afirmații necorespunzătoare adevărului și care au fost înserate în conținutul contractului de vânzare-cumpărare din 16 iulie 2008, cu ocazia autentificării, constituie infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

2.a. Inculpatul S.V.D. a luat legătura la începutul lunii ianuarie 2008 cu un fost coleg de liceu căruia i-a propus să facă afaceri împreună. În concret, inculpatul i-a propus celui în cauză să facă un împrumut bancar pentru ca, împreună, să cumpere autoturisme noi pentru închiriat și să-și deschidă o firmă pentru producerea geamurilor termopan. Primind acceptul fostului său coleg, inculpatul S.V.D. i-a spus acestuia că o să-l angajeze pe o firmă de a sa, calitate în care va putea solicita creditul bancar însă, ulterior i-a comunicat celui în cauză că are un prieten din Canada care o să-i facă acte care să ateste că lucrează în această țară și realizează venituri lunare mult mai mari decât cele ce le-ar fi obținut dacă era angajat în firma sa, urmând ca aceste documente să fie folosite pentru obținerea împrumutului bancar.

În urma înțelegerii, în vederea întocmirii documentelor în cauză, inculpatul a primit de la prietenul său cartea de muncă a acestuia.

După aproximativ 2 luni inculpatul l-a căutat pe prietenul său, spunându-i că trebuie să meargă la Cluj-Napoca pentru a semna niște acte necesare obținerii creditului, în calitatea sa de „salariat în Canada” și pentru a se întâlni cu o persoană care îl va consilia în vederea obținerii împrumutului.

Cu această ocazie inculpatul i-a remis celui în cauză, un set de documente redactate în limba engleză, spunându-i că reprezintă contractul său de muncă la firma canadiană, act ce a și fost semnat de „titularul contactului”, o adeverință de venit ce atesta că acesta avea un salariu de peste 6.000 dolari canadieni în calitatea sa de muncitor mozaicar la firma W.B.W. LTD, precum și alte înscrisuri referitor la care însă inculpatul nu a mai dat nici un fel de explicații.

La data de 1 aprilie 2008 prietenul inculpatului S.V.D. s-a deplasat în municipiul Cluj-Napoca unde s-a întâlnit cu persoana ce urma să îl consilieze, ocazie cu care, cel în cauză a semnat documentele ce i-au fost puse la dispoziție, respectiv cererea de credit și o serie de alte formulare, după care s-a reîntors în localitatea de domiciliu.

În discuțiile telefonice ulterioare pe care acesta le-a avut cu inculpatul, cel din urmă i-a relatat că va fi contactat de personalul Băncii U.T. SA în legătură cu creditul și va fi chestionat pe această temă, situație în care trebuie să relateze funcționarului bancar că împrumutul bancar va fi folosit pentru a achita avansul pentru cumpărarea unui teren situat în orașul A., teren pe care inculpatul îl identificase prin intermediul unei agenții imobiliare din această localitate, plata integrală a terenului urmând a se face prin contractarea unui alt credit, mai mare, după care terenul va fi parcelat și vândut pe loturi ca teren de construcții, la prețuri care să depășească prețul de achiziție.

După aproximativ o săptămână, inculpatul S.V.D. s-a deplasat împreună cu prietenul său în municipiul Cluj-Napoca, la Sucursala Băncii U.T. SA, unde s-au întâlnit cu persoana care intermedia obținerea creditului. Cu această ocazie inculpatul a fost întrebat de prietenul său ce să facă în situația în care la interviul ce urma a-l susține, i se vor pune întrebări în limba engleză, însă inculpatul l-a asigurat că nu se va întâmpla așa ceva. Apoi, cel în cauză și intermediarul au pătruns în bancă unde s-a susținut interviul și s-a semnat contractul de credit din 14 aprilie 2008, pentru creditul în sumă de 20.000 euro.

În ziua următoare inculpatul S.V.D. și prietenul său au plecat din nou în municipiul Cluj-Napoca pentru ridicarea creditului. Ajunși la sediul băncii, cei doi s-au întâlnit cu persoana care intermediase împrumutul, aceasta din urmă pătrunzând în incinta băncii împreună cu titularul contului de credit care a ridicat suma de 18.478 euro, rămasă după reținerea comisioanelor bancare. Intermediarul creditului și-a reținut comisionul de 1.800 euro iar diferența de bani a fost remisă de titularul creditului inculpatului S.V.D. Potrivit înțelegerii dintre inculpat și prietenul său, banii astfel obținuți urmau a fi folosiți pentru plata avansului pentru terenul situat în A., inculpatul urmând a achita ratele lunare la creditul luat în condițiile descrise pentru o perioadă de 10 ani, lucru care nu s-a mai întâmplat.

2.b. Tot în cursul lunii aprilie 2008 inculpatul S.V.D. și prietenul său anterior menționat au început demersurile pentru obținerea celui de-al doilea credit, de la aceeași unitate bancară. De această dată era vorba de un credit de nevoi personale, cu ipotecă, solicitat tot în baza pretinsului statut de rezident în Canada al prietenului inculpatului.

Întrucât banca nu mai aproba un nou credit de nevoi personale fără o garanție imobiliară, inculpatul l-a convins pe prietenul său să solicite un credit pentru obținerea căruia să gireze cu apartamentul proprietatea exclusivă a mamei sale. Apoi, inculpatul și fostul său coleg, au convins-o pe mama celui din urmă, să gireze împrumutul ce se va solicita, prin ipotecarea apartamentului său în favoarea băncii, relatându-i că, din banii astfel obținuți vor cumpăra un teren pe care îl vor parcela și pe care îl vor vinde la un preț mult mai mare decât cel de achiziție.

Cum cea în cauză trebuia să plece din țară pentru o lună de zile, aceasta a încheiat o procură notarială, prin care îl împuternicea pe fiul ei să instituie ipoteca asupra apartamentului său, în favoarea Băncii U.T. SA, în vederea obținerii unui credit.

Inculpatul S.V.D. împreună cu persoana care a intermediat și obținerea primului credit s-au ocupat de toate demersurile în vederea obținerii acestui credit, inculpatul asigurând transportul prietenului său, în mai multe rânduri, la sediul băncii, una dintre deplasări având drept scop semnarea contractului de ipotecă pentru apartamentul mamei sale. Cu această ocazie, cel în cauză a prezentat notarului public cu care lucra banca, procura specială lăsată de mama sa înainte de a pleca în străinătate însă întrucât nu a agreat procura, invocând faptul că îi lipsește o anumită frază din conținut și, în consecință, nu este completă, notarul a refuzat să instituie ipoteca în baza acestei procuri.

În aceste condiții, inculpatul S.V.D. a solicitat de la prietenul său datele de pe pașaportul mamei acestuia, după care a cerut unei alte persoane să „realizeze” o procură specială, folosind timbral sec pe numele notarului canadian M.J.T., având forma și conținutul agreat de bancă.

La cererea inculpatului S.V.D., o persoană rămasă neidentificată, a redactat o procură în limba engleză, care cuprindea elementele cerute de bancă, procură la care, persoana la care apelase inițial inculpatul pentru „realizarea” documentului, i-a întocmit în fals, o autentificare datată 21 mai 2008, aplicându-i ștampila cu timbra sec al notarului canadian anterior menționat, și supralegalizarea Consulatului General al României din Toronto, din 22 mai 2008.

Ulterior, inculpatul S.V.D. a dus această procură falsificată la tradus în limba română și a legalizat-o, după care a prezentat-o băncii, în vederea instituirii ipotecii asupra apartamentului în cauză.

Întrucât această procură falsificată a fost acceptată de bancă, ca valabilă, agentul intermediar a creditului l-a anunțat pe titularul cererii de credit că se poate încheia contractul autentic și se poate trage creditul.

Însoțit de inculpații S.V.D. și C.D.E., titularul contractului de credit s-a prezentat la sediul Băncii U.T. SA din municipiul Cluj-Napoca unde, împreună cu intermediarul contractului, a intrat în bancă pentru a semna contractul de credit, lucru pe care l-a făcut folosind procura falsă, după cum rezultă din contractul de garanție imobiliară autentificată din 26 mai 2008 al Biroului Notarului Public L. Apoi, s-au deplasat toți cei în cauză la agenția Bănciin U.T. SA din incinta unui hipermarket de unde, titularul contractului de credit a ridicat suma de 17.500 euro, pe care a remis-o inculpatului S.V.D. Acesta din urmă i-a remis intermediarului contractului de credit suma de 1.200 euro după care i-a dat prietenului său care ridicase creditul suma de 1.000 euro deși inițial îi promisese 3.000 euro pentru ca acesta să achiziționeze o presă pentru geamuri termopan.

Ulterior, inculpatul S.V.D. a mai încercat să obțină un credit imobiliar de valoare mult mai mare pe numele prietenului său, pentru cumpărarea unui teren, demers care nu s-a mai finalizat dar pentru care i-a solicitat acestuia să semneze cererea de credit, depusă la aceeași unitate bancară la 24 aprilie 2008, în care a înserat date nereale privind statutul și veniturile realizate în Canada, pentru obținerea unui credit de nevoi personale garantat imobiliar, în valoare de 40.000 euro, folosind un contract de muncă în limba engleză din care rezulta că cel în cauză este angajat la firma W.B.W. LTD Ontario, în funcția de montator de marmură și granit, cu un salariu de 95.000 dolari canadieni/an.

3. În vara anului 2008, un tânăr din localitatea J.B., a obținut, pe baza unor documente ce atestau, în mod nereal, calitatea sa de rezident canadian, angajat ca instalator de granit, cu un venit de aproximativ 7.000 dolari canadieni/lună, documente confecționate de un consătean, un credit de nevoi personale de 20.000 de euro.

În toamna aceluiași an, pe baza reușitei anterioare, inculpații S.V.D. și C.D.E. precum și persoana care falsifica documentele necesare, au pregătit luarea, în numele aceleași persoane, unui credit imobiliar de valoare mult mai mare, respectiv 180.000 euro, pentru plata unei pretinse cumpărări a unui teren aparținând numitului S.C.G.

În acest scop urmau a fi folosite înscrisuri oficiale și sub semnătură privată utilizate la obținere creditului în valoare de 20.000 euro cât și alte noi înscrisuri falsificate de aceeași persoană, prin care să se actualizeze statutul de rezident și veniturile solicitantului.

Pe baza tuturor acestor înscrisuri falsificate a fost completată cererea de credit ipotecar în valoare de 180.000 euro, întreaga documentație fiind depusă de inculpata C.D.E. la sucursala Cluj a Băncii U.T. SA.

La începutul lunii octombrie 2008, persoana care falsifica documentele necesare obținerii împrumutului, s-a întâlnit cu titularul cererii de credit, ocazie cu care i-a prezentat pe inculpații S.V.D. și C.D.E., relatându-i că, în curând, va trebui să meargă la Cluj-Napoca pentru creditul ipotecar și că, deplasarea o va face cu cei doi inculpați ce îi fuseseră prezentați.

Între timp, inculpatul S.V.D. l-a contactat telefonic pe numitul S.C.G., cu care apoi s-a și întâlnit și i-a propus să încheie o tranzacție cu „un om de-al lui”, pentru o parte dintre terenurile pe care S.C.G. le deținea în proprietate pe raza satului C. Cel în cauză a fost de acord să vândă un număr de 5 terenuri cu un preț de aproximativ 70.000 euro. Inculpatul S.V.D. i-a relatat acestuia că, pe lângă acest preț, își va pune „partea sa” fără a preciza însă că acesta intenționa ca prețul ce urma a fi trecut în actul de înstrăinare să fie de 180.000 euro.

În perioada următoare inculpata C.D.E. a ținut legătura telefonic cu numita D.C., funcționar în cadrul Băncii U.T. SA, sucursala Cluj-Napoca, cu privire la actele necesare pentru obținerea creditului și, în același timp s-a ocupat de obținerea rapoartelor de evaluare pentru cele 5 parcele de teren, luând legătura cu evaluatorul B.I. căruia i-a și plătit o sumă de bani cu titlu de avans, de obținerea extraselor de carte funciară pentru terenurile în cauză precum și de certificatul de urbanism de la Primăria S.-M.

Într-o discuție telefonică purtată de inculpata C.D.E. cu numita D.C. pe tema creditului, aceasta din urmă i-a spus că, pentru luarea creditului, trebuie ca, în ansamblu, valoarea terenurilor trebuie să fie de peste 360.000 euro. În aceeași zi, inculpata l-a contactat telefonic pe numitul S.N.M., directorul sucursalei bancare, căruia i-a relatat că, în ceea ce privește creditul solicitat trebuie să mai obțină certificatul de urbanism și raportul de evaluare pentru terenuri, creditul urmând să fie în valoare de aproximativ 150.000-160.000 euro, din care solicitantul va dori să scoată în numerar, aproximativ 100.000 euro.

În ziua următoare, după ce a luat legătura telefonic cu numita D.C., aceasta din urmă i-a transmis prin e-mail inculpatei antecontractul de vânzare-cumpărare datat 10 octombrie 2008, act în care S.C.G. apare ca vânzător, iar titularul contractului de credit în calitate de cumpărător. Inculpata C.D.E. a semnat antecontractul la rubrica „vânzător”, în numele proprietarului S.C.G. iar titularul cererii de credit l-a semnat la rubrica „cumpărător”, cu toate că actul în sine, în care se stipula că prețul pentru cele 5 parcele de teren a fost convenit la suma de 260.000 euro, preț, din care s-a achitat cu titlu de avans, în aceeași zi, suma de 80.000 euro, era fictiv în întregime. Inculpata a scanat acest document, după semnare și l-a trimis pe e-mail numitei D.C.

După câteva zile, respectiv la 28 octombrie 2008, titularul cererii de creditare a fost luat de la domiciliu de inculpații S.V.D. și C.D.E., toți trei deplasându-se în municipiul Cluj-Napoca pentru ca solicitantul creditului să își facă analizele medicale și pentru a încheiat polița de asigurare de viață. Pe drum, cei doi inculpați i-au relatat celui în cauză că urmează să ia un credit ipotecar de 130.000 euro (și nu 180.000 euro, cât se intenționa în realitate), pentru cumpărarea mai multor terenuri.

Cu ocazia chestionarului efectuat în vederea încheierii poliței de asigurare, întrebat fiind unde lucrează, solicitantul creditului a relatat funcționarilor bancari D.C. și S.N.M. că lucrează în Germania, în agricultură. În aceste condiții a intervenit imediat inculpata C.D.E. care l-a scos din birou pe cel în cauză, după care l-a apelat telefonic pe cel care falsificase documentele necesare creditării, care l-a „instruit” pe solicitantul creditului să spună că lucrează la firma W.B.W. LTD în calitate de instalator în marmură și granit. Conform indicațiilor primite, la reîntoarcerea în incinta băncii, cel în cauză a relatat funcționarilor bancari cele mai sus menționate, relatând totodată faptul că, urmează să plece din țară peste câteva săptămâni.

La data de 3 noiembrie 2008, ca urmare a programării făcute de D.C. pentru semnarea la notar a contractului autentic de vânzare-cumpărare de către părți, pentru semnarea contractului de credit și pentru tragerea creditului, titularul cererii de împrumut a fost luat din nou de către inculpații S.V.D. și C.D.E. în municipiul Cluj-Napoca.

Pentru a asigura prezența vânzătorului S.C.G. la semnarea contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul S.V.D. l-a contactat telefonic pe acesta, determinându-l să vină din Germania direct la Cluj-Napoca.

La rândul său, apreciind că se va trage creditul și va putea obține o parte din bani pentru serviciile sale, persoana care a falsificat documentele necesare documentației de creditare s-a deplasat la sediul băncii.

Inculpata C.D.E. a intrat în bancă și a discutat cu numita D.C. dar și cu S.N.M. pentru a se ocupa de derularea corespunzătoare a demersurilor necesare obținerii creditului, continuând să țină legătura telefonic cu cei doi funcționari ai Băncii U.T. SA și după ce a ieșit din bancă.

Spre seară, inculpata C.D.E. a fost înștiințată de către numitul S.N.M. de faptul că Centrala băncii nu a aprobat încheierea contractului de credit, astfel încât, toți cei în cauză au revenit în municipiul Bistrița.

În zilele următoare inculpata C.D.E. a purtat mai multe discuții telefonice, atât cu D.C. cât și cu S.N.M., în încercarea de a obține aprobarea pentru credit, fără rezultat însă. La data de 6 noiembrie 2008, cei doi inculpați s-au deplasat la Cluj-Napoca, la sediul băncii, pentru a discuta cu numita D.F., șefa numitei D.C., despre posibilitatea de a trage creditul însă nu au rezolvat problema. A doua zi, respectiv la 7 noiembrie 2008, inculpata C.D.E. a fost contactată telefonic de numitul S.N.M. care i-a relatat că nu se acordă creditul solicitat, motiv pentru care inculpatul S.V.D. l-a apelat telefonic pe cel care falsificase documentația de creditare, cerându-i să ia legătura cu titularul cererii de creditare și să îi aducă la cunoștință refuzul oficial al băncii.

4.a. Prin luna aprilie 2008, numitul P.L.F. s-a deplasat în municipiul Suceava, ocazie cu care a abordat un om fără adăpost, care își petrecea nopțile în gara Suceava Nord, oferindu-i un loc de muncă în construcții. Numitul P.L.F. i-a relatat celui în cauză că este căsătorit cu o doamnă din Bistrița, făcând referire la inculpata B.C., că are o firmă de construcții pe care vrea să angajeze mai multe persoane, în vederea obținerii unei finanțări din străinătate, precizându-i acestuia că, dacă va accepta, nu va trebui să muncească ci doar să apară ca angajat.

Fiind de acord cu propunerea, cei doi au plecat spre Bistrița, persoana în cauză fiind cazată la pensiunea „H.” din S.O., după care P.L.F. a plecat în oraș pentru a-i aduce acestuia haine curate și mâncare. Când s-a reîntors la pensiune P.L.F. a venit însoțit de numitul S.N.C., fiul inculpatei B.C.

În perioada următoare inculpata B.C. și fiul acesteia au încercat să-i facă persoanei din Suceava buletin de identitate pe adresa unei femei în vârstă din Bistrița însă nu au reușit.

Ca urmare, inculpata B.C., împreună cu concubinul său P.L.F. și fiul său S.N.C. au hotărât să stabilească domiciliul celui în cauză la locuința martorului P.M.V., cunoscut al fiului inculpatei și care a acceptat să facă acest lucru contra sumei de 100 euro.

În aceste condiții, numitul S.N.C., martorul P.M.V. și persoana în cauză s-au deplasat la Primăria comunei L.L.L., ocazie cu care martorul a depus o cerere de primire în spațiu iar cel în cauză a formulat cerere de stabilire a domiciliului la adresa martorului, ridicând apoi actul de identitate, cu noua adresă, la data de 12 mai 2008.

De la data la care a fost adus în Bistrița cel în cauză a locuit într-o anexă a pensiunii „H.”, până în luna august 2008, timp în care a lucrat ca ziler prin localitatea S.-M. sau în B.B. și la renovarea unui apartament din municipiul Bistrița, unde a lucrat împreună cu numitul P.L.F., fiind astfel, atât direct cât și indirect, în strânsă legătură cu inculpata B.C., la care prindea contur ideea de a-l folosi pe acesta ca persoană interpusă la luarea unor credite bancare.

O asemenea ocazie i-a apărut inculpatei B.C. în luna iulie 2008, când inculpatul S.V.D. încerca să-i ajute să obțină o refinanțare pe sora sa L.L. și soțul său E.V., pentru creditul angajat la Banca C.E.C., credit garantat cu apartamentul celor doi. În aceste condiții, într-o ocazie în care inculpatul S.V.D., însoțit de coinculpata C.D.E., și-a vizitat sora, aceștia au făcut cunoștință cu inculpata B.C. care s-a prezentat ca broker de credite și care s-a oferit să ajute familia L. în problema financiară. Cei doi inculpați au vizitat-o ulterior pe inculpata B.C. la locuința sa.

După câteva zile, la solicitarea inculpatei B.C., inculpatul S.V.D. a transportat-o pe aceasta, cu autoturismul său, până în localitatea S.S. La reîntoarcerea spre Bistrița, inculpata i-a solicitat lui S.V.D. să oprească la pensiunea „H.”, ocazie cu care inculpata i-a prezentat acestuia persoana adusă din municipiul Suceava.

Ulterior, inculpatul S.V.D., a discutat cu inculpata B.C. despre posibilitatea de a lua credite bancare pe numele unor persoane fără venituri sau venituri foarte mici, în scopul obținerii unor sume de bani pentru cumpărarea unor terenuri și revânzării lor ulterioare, pe loturi, la prețuri mult superioare. Inculpata i-a relatat celui în cauză că i-ar putea folosi în acest scop pe bărbatul adus din Suceava și alte două persoane, soț și soție, care locuiesc în comuna L.L.L. La rândul său, inculpatul S.V.D. i-a spus acesteia că are un prieten care, în schimbul sumei de 5.000 euro, poate face acte false de venituri din Canada, pe baza cărora, persoanele interpuse ar putea obține credite, urmând ca, de toate demersurile la Băncii U.T. SA, Sucursala Cluj, unde el are susținere, să se ocupe inculpata C.D.E., în calitate de „broker de credite”.

În aceste condiții, inculpatul S.V.D., inculpata C.D.E. și prietenul inculpatului S.V.D., cel care contrafăcea documentele necesare obținerii creditelor bancare, s-au constituit într-un grup infracțional având ca scop luarea de credite prin folosirea de înscrisuri falsificate, grup la care inculpata B.C. a aderat pe considerentul că, aducând potențiale persoane interpuse pentru luarea de credite, aceasta ar fi putut beneficia de o parte din sumele de bani care s-ar fi obținut în mod fraudulos. În concret, inculpata B.C. a discutat cu inculpatul S.V.D. și s-a înțeles cu acesta ca, pe baza actelor false ce urmau a fi confecționate de către prietenul inculpatului pe numele celor trei persoane interpuse propuse de inculpată, acestea să ia câte un credit de nevoi personale în valoare de 20.000 euro, iar apoi, tot în numele acestor persoane interpuse, să se solicite credite imobiliare de valori mult mai mari, iar după plata câtorva rate să nu se mai achite ratele întrucât, și dacă s-ar ajunge la executare silită, interpușii debitori nu ar deține bunuri care să poată fi valorificate.

Inculpatul S.V.D. a luat legătura cu prietenul său, relatându-i cele convenite cu inculpata B.C. și i-a remis acestuia copiile actelor de identitate ale celor trei persoane interpuse, primite de la inculpată, pentru a le face acte false de rezidență în Canada, din care să rezulte că aceștia realizează venituri în această țară.

Așa fiind, s-au întocmit o serie de documente false pe numele persoanei aduse din municipiul Suceava, documente ce atestau, în mod nereal, calitatea de angajat al celui în cauză la o firmă din Canada și veniturile pretins realizate în această calitate (contract de muncă, extras de cont, fluturași de salarii, etc), acte pentru care apoi s-a întocmit în fals, în numele notarului canadian M.J.T., câte un certificat notarial pentru copie conformă cu originalul, pe care s-a aplicat sigiliul roșu și timbrul sec al notarului, ștampila pătrată și rotundă a Ministerului Afacerilor Externe și Comerțului Internațional al Canadei, precum și ștampila rotundă și cea pătrată a Consulatului General al României la Toronto, pentru a da aparența de supralegalizare la această instituție.

Aceste înscrisuri false i-au fost remise inculpatului S.V.D. care, la rândul său, le-a predat inculpatei C.D.E. pentru a le depune la bancă, sens în care, în zilele următoare, cei doi inculpați s-au deplasat la sediul Băncii U.T. SA din municipiul Cluj-Napoca, ocazie cu care, inculpata a intrat.în sediul băncii și a remis toate aceste înscrisuri oficiale și sub semnătura privată false numitei D.C. (căreia inculpatul S.V.D. i-o prezentase anterior pe inculpată ca fiind colaboratoarea sa), pentru a înregistra un dosar de credit pe numele celui în cauză.

Ca urmare, la 4 septembrie 2008, persoana din Suceava a fost transportată, de către S.N.C. și mama sa, inculpata B.C., în municipiul Cluj-Napoca, unde, inculpata C.D.E., care se deplasase însoțită de inculpatul S.V.D., a intrat cu aceasta și cu inculpatul V.I.A., în sucursala Băncii U.T. SA, contactând-o pe funcționara D.C., ocazie cu care, cel în cauză a semnat actele pe care funcționara i le-a prezentat, respectiv cererea de acordare a unui credit bancar pentru nevoi personale, în care erau menționate o serie de date necorespunzătoare adevărului în ceea ce privește situația sa profesională, rezultate din actele false depuse la dosarul de credit. Apoi, cel în cauză, împreună cu inculpatul V.I.A., au fost conduși de inculpata C.D.E. la sediul unei firme de asigurări unde cei doi au semnat înscrisurile ce le-au fost prezentate.

În baza cererii și a actelor false, ce atestau statutul său de rezident canadian ce obținea venituri în această țară, Banca U.T. SA a aprobat creditul solicitat, după care a fost încheiat contractul de credit din 4 septembrie 2008 prin care cel în cauză beneficia de un credit pentru nevoi personale în valoare de 20.000 euro pe o durată de 10 ani, cu o rată a dobânzii de 14,95%/an și un comision de acordare de 3,5%.

După câtva timp, inculpata C.D.E. a revenit în bancă, însoțită de cel în cauză ca și de inculpatul V.I.A., ocazie cu care, cei doi au ridicat sumele de bani ce li se acordaseră cu titlu de credit. Imediat după ce primul dintre cei doi a semnat chitanța de primire a banilor, banii au fost luați de inculpată, care a procedat apoi în același mod și cu banii primiți de inculpatul V.I.A., și i-a pus într-o geantă ce îi fusese împrumutată de inculpata B.C., iar după ce au ieșit din clădirea băncii, inculpata a remis banii concubinului său, inculpatul S.V.D. Acesta, la rândul său, i-a dat o parte din banii astfel dobândiți inculpatei B.C. care apoi i-a remis suma de aproximativ 700 euro persoanei titular al contractului de credit.

La întoarcerea înspre municipiul Bistrița, bărbatul din municipiul Suceava, pe numele căruia se ridicase creditul, a fost lăsat la pensiunea „H.” unde era cazat, ocazie cu care inculpata a achitat, din banii rămași la ea în urma ridicării creditului, cazarea și unele cheltuieli cu masa pentru cel în cauză.

b) După reușita acestei „operațiuni”, membrii grupului infracțional, format din inculpații S.V.D., C.D.E., B.C. și cel care falsifica documentele necesare obținerii creditelor în mod fraudulos, au pregătit luarea, în numele aceleași persoane, a unui credit imobiliar de valoare mult mai mare.

În acest sens, inculpatul S.V.D. a întrebat-o pe coinculpata B.C. dacă nu cunoaște o persoană care să aibă un teren de vânzare la care aceasta i-a răspuns că se va interesa la un cunoscut al său, după care îl va anunța. Cea în cauză l-a contactat ulterior pe prietenul său întrebându-l dacă nu cunoaște un teren de vânzare, de până în 1,5 ha, la care acesta i-a relatat că, un prieten al său are un teren de vânzare și că, întrucât acesta este plecat în străinătate, el este mandatat să negocieze în numele proprietarului, având actele terenului asupra sa.

În aceste condiții inculpata B.C. s-a întâlnit cu cunoscutul său care i-a prezentat actele terenului, ocazie cu care inculpata a realizat că îl cunoaște pe proprietar. Ca urmare, inculpata l-a contactat pe acesta și i-a relatat că are un client pentru terenul său. Ulterior s-a aflat că proprietarul terenului pretinde suma de 92.000 euro cu titlu de preț.

În vederea luării creditului imobiliar urmau a fi folosite înscrisurile oficiale și sub semnătură privată ce fuseseră utilizate la obținerea creditului pentru nevoi personale în sumă de 20.000 euro, cât și alte noi înscrisuri falsificate, prin care să se actualizeze statutul de rezident și veniturile solicitantului împrumutatului.

După falsificarea noilor documente, pe care s-a aplicat sigiliul roșu și timbru sec al notarului și ștampila pătrată și rotundă a Ministerului Afacerilor Externe și Comerțului Internațional al Canadei, precum și ștampila rotundă și cea pătrată a Consulatului General al României la Toronto, aparent supralegalizate la această instituție, acestea au fost remise inculpatului S.V.D., care le-a predat, la rândul său, inculpatei C.D.E., aceasta din urmă depunându-le la Sucursala Cluj a Băncii U.T. SA, unde au fost preluate tot de numita D.C.

Cu ocazia discuțiilor purtate de inculpata B.C. cu cel care urma a fi titular al contractului de credit, inculpata i-a comunicat acestuia că vor merge mai departe cu afacerea, că împrumutul anterior fusese avansul și că, de această dată vor lua un credit în baza căruia se va achiziționa un teren de aproximativ 1,20 ha.

La data de 11 septembrie 2008 cel în cauză a fost transportat de inculpata B.C. și fiul acesteia în municipiul Cluj-Napoca, în scopul de a semna cererea de acordare a creditului imobiliar. În același scop s-a deplasat la sediul băncii, cu o altă mașină, și inculpata C.D.E.

Cu acel prilej, persoana interpusă a semnat cererea de acordare a creditului imobiliar, în care erau menționate aceleași date necorespunzătoare adevărului, în ceea ce privește situația sa profesională și financiară, cerere ce a fost depusă la bancă, pentru cumpărarea terenului în suprafață de 10237 mp.

Întrucât pentru obținerea creditului era necesară existența unui antecontract de vânzare-cumpărare, din care să rezulte achitarea avansului de către cumpărător, a fost redactat un antecontract de vânzare-cumpărare, datat 4 septembrie 200.8, aparent încheiat între vânzător și cumpărător, deși aceștia nu se cunoscuseră încă, în care inculpata B.C. și fiul său apăreau ca martori, act în care se stipula, în mod nereal, că prețul terenului este de 182.000 euro, din care, vânzătorul recunoaște că a primit, cu titlu de avans, la data perfectării antecontractului, suma de 40.000 euro, sens în care s-a întocmit și o chitanță, nedatată, prin care se atesta primirea, de către vânzător a avansului.

De obținerea raportului de evaluare a terenului necesar la dosarul de credit, urma a se ocupa inculpata B.C., care îl cunoștea pe evaluatorul B.I., la data de 29 septembrie 2008 fiind programată ieșirea la locul în discuție, pentru efectuarea lucrărilor de evaluare.

Întrucât inculpata B.C. întârzia să aducă actele privind terenul (raport evaluare, adeverință de la primărie, etc), pe care inculpata C.D.E. trebuia să le ducă la bancă, aceasta din urmă, văzând o copie a actului de identitate a vânzătorului, i-a spus concubinului său, inculpatul S.V.D., că îl cunoaște pe acesta. Ca urmare, inculpatul S.V.D. i-a cerut concubinei sale să ia legătura telefonic cu vânzătorul pentru a stabili o întâlnire în trei, în scopul de a verifica dacă acesta este interesat să vândă terenul. Inculpata C.D.E. s-a conformat și l-a apelat pe vânzător însă acesta din urmă a contactat-o telefonic pe inculpata B.C., căreia i-a relatat ce i se propusese, motiv pentru care aceasta l-a sunat pe inculpatul S.V.D., căruia i-a reproșat că vrea să-i „fure omul”, făcând astfel referire la persoana interpusă, din Suceava.

Independent de cele menționate, persoana interpusă a plecat de la pensiunea „H.” și a venit în municipiul Bistrița, de unde l-a apelat pe inculpatul S.V.D., cerându-i să meargă după el, lucru pe care acesta l-a și făcut, însoțit fiind de inculpata C.D.E. Cu acea ocazie, cel în cauză a relatat celor doi inculpați faptul că B.C. se poartă urât cu el, motiv pentru care vrea să plece de la ea. În aceste condiții, inculpatul S.V.D. i-a spus că îl va duce la un loc sigur, lucru pe care l-a și făcut, ducându-l pe cel în cauză la locuința numitului C.V.N., căruia i-a cerut să-l țină la el acasă pentru câteva zile.

După ce a constatat „dispariția omului său”, inculpata B.C. a luat legătura cu persoana care îi relatase despre intenția vânzătorului de a înstrăina terenul în cauză, căreia i s-a plâns că S.V.D. i-a „furat omul” și i-a cerut sprijinul pentru „recuperarea acestuia”.

În zilele următoare, inculpata B.C. a avut mai multe încercări de a-și „recupera omul” fără rezultate însă.

Între timp, inculpații S.V.D. și C.D.E. s-au întâlnit cu vânzătorul terenului, cu care au convenit să continue afacerea, inculpatul S.V.D. solicitându-i celui în cauză să țină legătura cu inculpata C.D.E., căreia să îi remită actele referitoare la teren, ce urmau a fi duse la bancă.

Ulterior, inculpatul S.V.D. s-a întâlnit și cu cunoscutul inculpatei B.C., care i-a cerut să „îl dea” pe intermediar inculpatei însă inculpatul a refuzat categoric, solicitându-i celui în cauză să îl ajute să îl păstreze pe intermediar prin a o „ține din scurt” pe inculpata B.C. și prin recuperarea raportului de evaluare, promițându-i că, dacă îl va sprijini, la momentul'la care se va lua creditul îi va da „partea lui”, respectiv o sumă de bani.

După mai multe discuții telefonice purtate, în perioada 29 septembrie-6 octombrie 2008, între inculpații S.V.D. și C.D.E. pe de o parte și funcționara bancară D.C., de pe altă parte, aceasta din urmă le-a comunicat să fie prezenți la 7 octombrie 2008 la sediul băncii întrucât urma a se face semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare. Inculpații au luat legătura telefonic cu proprietarul terenului și cu cunoscutul inculpatei B.C., căruia S.V.D. îi ceruse sprijin, convenind modalitatea în care să facă deplasarea la banca din municipiul Cluj-Napoca.

În dimineața zilei de 7 octombrie 2008 au plecat înspre Cluj-Napoca, inculpatul S.V.D. împreună cu titularul cererii de împrumut și pretinsul cumpărător al terenului, într-o mașină, proprietarul terenului, împreună cu inculpata C.D.E. și un alt tânăr, în a doua mașină și cunoscutul inculpatei B.C., însoțit de un prieten, în cea de a treia mașină.

La sediul băncii, pe baza înscrisurilor oficiale și sub semnătură privată falsificate s-a încheiat contractul de credit din 7 octombrie 2008, prin care, „cumpărătorul” terenului primea un credit imobiliar în sumă de 142.000 euro, pe o durată de 19 ani, pentru achiziționarea terenului în suprafață de 10237 mp, situat în Bistrița. în aceeași zi s-a încheiat și contractul de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară, autentificat de către Biroul Notarial Public B. din Cluj-Napoca, în baza căruia, banca a virat în contul vânzătorului suma de 142.000 euro.

În această modalitate, atât vânzătorul cât și cumpărătorul au confirmat în fals, în fața notarului public că au încheiat antecontractul din 4 septembrie 2008, în baza căruia primul a primit avansul de 40.000 euro din prețul total de 182.000 euro, aspecte inserate de notar în cuprinsul contractului autentic.

Din creditul astfel obținut, vânzătorul terenului a remis inculpatului S.V.D. suma de 40.000 euro, reținând diferența de bani. Din banii dați, suma de 500 euro a fost remisă „cumpărătorului” terenului, respectiv titularul creditului, suma de 3.000 euro a fost dată celui care venise să acorde sprijin inculpaților, iar 1.000 euro celui care îl însoțea pe acesta. Ulterior, vânzătorul terenului a transferat 1.500 euro în contul cumpărătorului și a remis suma de 1.150 euro inculpatei C.D.E. pentru plata evaluatorului.

În drept, fapta inculpatei B.C. de a fi aderat la un grup infracțional în scopul sprijinirii membrilor grupului să obțină, pentru sine sau pentru altul, prin mijloace frauduloase, pe bază de înscrisuri false, diferite foloase materiale, constituie infracțiunea de aderare la un grup infracțional, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. și complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen.

5.a. Inculpatul V.I.A., fiind prieten cu numitul C.T. care, la rândul său, este amic cu inculpatul S.V.D.

În cursul lunii august 2008, inculpatul S.V.D. și inculpata C.D.E., moment la care cei doi inculpați împreună cu persoana care falsifica documentele de Canada, erau constituiți în grup infracțional, au efectuat o deplasare la Arad, ocazie cu care s-au întâlnit și cu inculpatul V.I.A., inculpatul S.V.D. propunându-i „să colaboreze” împreună în sensul de a lua un credit pe numele său pe baza unor acte și a unui statut de rezident în Canada, acte despre care a spus că le poate procura, în schimbul unor sume de bani, cu ajutorul unui prieten de-al său. Inculpatul S.V.D. i-a mai relatat că banii astfel obținuți vor fi folosiți pentru achiziționarea unui teren în Bistrița, de actele necesare și de plata ratelor urmând a se ocupa S.V.D., care urma să îi remită celui în cauză suma de 5.000 euro pentru că acceptă rolul de persoană interpusă.

Cu același prilej inculpatul S.V.D. i-a cerut coinculpatului V.I.A. copii ale cărții de identitate și pașaportului, după care i-a relatat că sunt necesare pentru pregătirea documentelor necesare obținerii creditului. Revenit în Bistrița, inculpatul S.V.D. a remis documentele sus menționate persoanei care se ocupa cu „confecționarea” actelor de Canada.

După aproximativ o lună, inculpatul S.V.D. s-a deplasat la Arad după inculpatul V.I.A., pe care l-a adus la Bistrița și cu care a mers la Sucursala Bistrița a Băncii M. SA pentru depunerea cererii de credit. Înainte de a intra în bancă, inculpatul S.V.D. i-a relatat celui în cauză că prietenul său din Canada i-a făcut acte de rezident în această țară, potrivit cărora inculpatul V.I.A. lucrează ca montator în marmură și granit, realizând un venit lunar echivalentul a 5.000 euro. Totodată, inculpatul S.V.D. i-a spus acestuia că, pentru obținerea documentelor respective plătise suma de 7.000 euro.

În aceste condiții, inculpatul V.I.A. a depus cererea de credit la banca menționată însă, după câteva zile, a fost anunțat de inculpatul S.V.D. că cererea de creditare nu a fost aprobată dar că vor încerca și la altă bancă.

Ulterior, inculpatul S.V.D. a remis documentele falsificate care atestau calitatea de rezident canadian a inculpatului V.I.A. și statutul său profesional în această țară, coinculpatei C.D.E., pe care a transportat-o la Cluj, la sediul Băncii U.T. SA și care a predat toate aceste documente false numitei D.C., pentru a înregistra un dosar de credit pe numele persoanei interpuse.

Inculpatul V.I.A. a ținut legătura cu inculpata C.D.E. pe care o cunoscuse cu ocazia venirii la Bistrița, trimițându-i acesteia, prin e-mail, în fotocopie, diploma de bacalaureat și o factură de utilități.

La data de 4 septembrie 2008 inculpatul V.I.A. a fost anunțat că i s-a aprobat cererea de creditare la o bancă din Cluj-Napoca și că va veni cineva la Arad după el pentru a fi dus la bancă. Ajungând în municipiul Cluj-Napoca, inculpatul V.I.A. s-a întâlnit cu coinculpații S.V.D., C.D.E. și B.C., precum și cu persoana interpusă, originară din Suceava, racolată de aceasta din urmă. Inculpatul V.I.A., împreună cu persoana interpusă din Suceava, însoțiți de inculpata C.D.E. a pătruns în sediul băncii, unde a semnat cererea de acordare a unui credit bancar pentru nevoi personale, purtând data de 28 august 2008, cerere în care erau inserate o serie de date necorespunzătoare adevărului în ceea ce privește situația sa profesională (angajat al unei firme din Canada, cu vechime de 7 ani în industria prelucrării marmurei și granitului) și care a fost depusă la bancă.

În baza documentelor false depuse la dosarul de creditare banca a aprobat împrumutul, încheindu-se contractul de credit din 4 septembrie 2008, pentru nevoi personale, în valoare de 20.000 euro, pentru o durată de 10 ani.

Creditul a fost luat la aceeași dată atât de persoana interpusă din județul Suceava cât și de inculpatul V.I.A., banii fiind puși de inculpata C.D.E. în geanta ce o avea asupra sa, iar după ce aceasta a ieșit din clădirea băncii a remis banii inculpatului S.V.D. Ulterior, în timp ce se deplasau înspre Arad pentru a-l duce la domiciliu pe inculpatul V.I.A., inculpatul S.V.D. i-a remis acestuia suma de 1.000 euro.

b. După această reușită, cei în cauză au hotărât luarea unui alt credit, în numele inculpatului V.I.A., în valoare de 115.000 euro pentru plata unui teren pretins cumpărat de la inculpatul S.M., persoană care se înțelesese, atât cu inculpatul S.V.D. cât și cu cel care falsifica documentele necesare solicitării creditului ca, din prețul supraevaluat al terenului lui să îi revină jumătate, cealaltă jumătate rămânând celorlalți.

Ca urmare, în numele inculpatului V.I.A. a mai fost depusă o cerere de acordare a unui credit imobiliar, pentru cumpărarea unui teren aparținând inculpatului S.M., situat în Bistrița, în suprafață de 10163 mp, cererea de creditare fiind însoțită de documentele falsificate ce fuseseră utilizate la obținerea creditului anterior, de 20.000 euro, dar și de noi înscrisuri oficiale falsificate de aceeași persoană, prin care să se actualizeze statului de rezident al inculpatului V.I.A.

În vederea obținerii creditului inculpata C.D.E. a depus la bancă, însoțită fiind de inculpatul S.V.D., un antecontract de vânzare-cumpărare, datat 8 august 2008, aparent încheiat între inculpații S.M. și V.I.A., primul în calitate de vânzător, iar cel de-al doilea ca și cumpărător, în care se stipula că vânzătorul înstrăinează terenul în discuție cu suma de 150.000 euro, din care s-ar fi achitat cu titlu de avans suma de 35.000 euro la data semnării antecontractului, deși acest document era fictiv. Înscrisul a fost semnat de către inculpatul S.M. la rubrica „vânzător” însă la rubrica „cumpărător” este executată o semnătură ce nu aparține inculpatului V.I.A.

Inculpata C.D.E. s-a ocupat de contactarea evaluatorului B.I., de obținerea raportului de evaluare pentru terenul în cauză la o valoare suficient de mare pentru a acoperi garanția băncii și de trimiterea acestui document, prin e-mail, funcționarei bancare D.C., căreia i l-a predat apoi și în original.

Așa fiind, inducând în eroare reprezentanții băncii, prin folosirea unor înscrisuri oficiale și sub semnătură privată falsificate, s-a încheiat contractul de credit din 16 octombrie 2008, prin care i se acorda inculpatului V.I.A. un credit imobiliar de 115.000 euro, pe o durată de 30 de ani, pentru achiziționarea terenului în suprafață de 10.163 mp, din Bistrița. în aceeași zi s-a încheiat între inculpatul S.M. în calitate de vânzător și inculpatul V.I.A., în calitate de cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară autentificat din 16 octombrie 2008 de către Biroul Notarial Public B. din municipiul Cluj-Napoca, în baza căruia banca a virat în contul cumpărătorului suma de 115.000 euro, cu titlu de preț, iar apoi, din contul acestuia banii au fost virați în contul vânzătorului S.M.

Cu ocazia încheierii acestui contract, prin semnarea lui fără obiecții, cei doi inculpați au declarat în fals, în fața notarului public că au încheiat antecontractul din 8 august 2008, respectiv că vânzătorul a primit suma de 35.000 euro, cu titlu de avans, iar cumpărătorul că i-a dat această sumă, din prețul total de 150.000 euro, aspecte nereale, dar care au fost inserate în preambulul contractului de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară.

Ulterior ridicării banilor inculpatul S.M. și-a reținut suma de 60.000 euro care reprezenta prețul real al terenului în cauză.

În cazul ambelor credite inculpatul V.I.A. nu a achitat ratele lunare, rămânând restanțier.

În drept, fapta inculpatului V.I.A., astfel cum a fost aceasta descrisă la cele două puncte, de a fi prejudiciat, prin mijloace frauduloase pe partea vătămată Banca U.T. SA, cu suma de peste 200.000 RON, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen.; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta de a fi făcut afirmații necorespunzătoare adevărului cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare din data de 16 octombrie 2008 dar și în cele două cereri de credit depuse la bancă, constituie infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului S.M. de a fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului cu ocazia încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare din data de 16 octombrie 2008, care au fost inserate în preambulul actului și de a-i fi ajutat pe unii membri ai grupului infracțional sau pe alte persoane ca, prin inducerea în eroare, folosindu-se de documente false, să producă prejudicii de peste 200.000 RON, părții civile Banca U.T. SA, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații, prevăzute de art. 292 C. pen. și complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen.

6. Prin anul 2007, inculpatul S.V.D. a cunoscut, prin intermediul unei prietene o familie de tineri căsătoriți, la nunta cărora participase și pe care i-a vizitat pe la începutul anului 2008, ocazie cu care aceștia cunoscând faptul că inculpatul lucrase în străinătate i-au făcut cunoscută intenția lor de a pleca la muncă în occident, întrebându-l totodată, dacă nu îi poate ajuta, motiv pentru care inculpatul le-a spus că se va interesa și vor mai discuta.

În primăvara anului 2008, inculpatul S.V.D. i-a vizitat din nou pe cei doi tineri căsătoriți, ocazie cu care le-a relatat că, pentru a-i putea ajuta să plece la muncă în străinătate are nevoie de copii ale pașaportului și ale actelor de identitate, acte pe care le-a și obținut.

Ulterior, inculpatul a dus copiile actelor de identitate la cunoscutul său, care se ocupa cu falsificarea documentelor de Canada, solicitându-i să întocmească un set de acte false de rezidenți canadieni, în vederea luării unui credit de către cei doi soți.

În aceste condiții, cel în cauză a întocmit o serie de documente false ce atestau statutul de rezidenți canadieni a celor doi soți, calitatea de angajați la firme din această țară a acestora (ca instalator autorizat, soțul și cântăreț animator, soția) precum și pretinsele venituri ce la realizau aceștia. Pentru fiecare din aceste înscrisuri falsificate „autorul” acestora a întocmit în fals, în numele notarului canadian M.J.T., câte un certificat notarial pentru copie conformă cu originalul, pe care a aplicat sigiliul roșu și timbru sec al notarului precum și ștampila pătrată și rotundă a Ministerului Afacerilor Externe și Comerțului Internațional al Canadei precum și ștampila rotundă și cea pătrată a Consulatului general al României la Toronto aparent supralegalizat și înregistrate la această instituție.

În vara aceluiași an inculpatul S.V.D. i-a vizitat din nou pe cei doi soți, cărora le-a relatat că, prin intermediul unui prieten, a rezolvat problema cu contractele de muncă pentru ei la două firme din Canada, prezentându-le spre semnare, contractele de muncă în limba engleză aparent încheiate între cele două firme canadiene și cei doi soți, iar aceștia le-au semnat, cu toate că documentele erau fictive.

Cu aceeași ocazie, inculpatul le-a dat celor doi soți să semneze niște foi de hârtie, în alb, pe care se aflau mai multe benzi lucioase sub formă de grilă, despre care inculpatul le-a spus că vor fi întocmite permisele de rezidență în Canada.

După semnarea acestor file, inculpatul le-a remis autorului falsurilor care a confecționat în fals permisele de rezidență permanentă în Canada.

În cursul lunii august 2008, inculpatul S.V.D. i-a vizitat pe cei doi soți, prilej cu care le-a propus ca, dacă tot sunt făcute actele lor de Canada, acte ce costă 7.000 euro, să ia un credit de la bancă, în valoare de peste 100.000 euro, iar cu acești bani să cumpere terenuri pe care le parcelează și apoi să le revândă la un preț mai mare, în așa fel încât să poată rambursa creditul la bancă și să realizeze un profit. Deși, la început cei doi soți au fost reticenți, în cele din urmă au acceptat propunerea, înțelegându-se ca, în perioada următoare să identifice terenuri cât mai ieftine dar care ar prezenta interes.

La finele lunii august 2008, inculpatul i-a căutat din nou pe soții în cauză, propunându-le ca, pe baza actelor false de Canada să ia mai întâi un credit de nevoi personale, de până la 20.000 euro, bani din care să plătească avansul, apreciat la aproximativ 5.000 euro, pentru eventualul teren găsit. Cum cei doi soți au fost de acord cu propunerea, inculpatul le-a dat să semneze, în alb, un formular de cerere de credit al Băncii U.T. SA, pe care aceștia l-au semnat, inculpatul urmând să depună cererea de credit la bancă. Ulterior, formularul de cerere de credit a fost completat în numele celor doi soți cu datele necorespunzătoare adevărului, rezultate din înscrisurile falsificate menționate, iar la data de 8 septembrie 2008 cererea de credit a fost depusă, de către inculpatul S.V.D. la Sucursala Cluj a Băncii U.T. SA, însă, în urma analizării cererii de către Centrala băncii, aceasta a fost respinsă.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului S.V.D. au fost identificate actele autentice și sub semnătură privată menționate, în original, alături de o serie de astfel de acte false, atât în limba engleză cât și în traducere în limba română.

7. Numitul C.V.N. locuiește în comuna B.B.B. și se cunoaște de mai mult timp cu inculpatul S.V.D.

Pe la finele lunii septembrie 2008, inculpatul S.V.D., însoțit de inculpata C.D.E., l-au transportat pe bărbatul din municipiul Suceava, racolat de inculpata B.C. și aflat sub influența acesteia, la locuința lui C.V.N., solicitându-i să îl găzduiască pe cel în cauză timp de câteva zile. Cu ocazia discuțiilor purtate inculpatul i-a relatat că bărbatul pe care urma să îl găzduiască are depusă o cerere de credit pentru suma de 36.000 euro din care, dacă se reușea obținerea creditului, cel în cauză urma să primească suma de 5.000 euro, inculpata C.D.E. fiind prezentată ca broker de credite.

În perioada următoare inculpatul S.V.D. a trecut în mai multe rânduri pe la domiciliul lui C.V.N., din discuțiile purtate cu inculpatul și inculpata C.D.E. cel în cauză aflând că împrumutul solicitat pe numele bărbatului pe care îl găzduia, se baza pe acte false de rezident canadian, acte pentru care, autorul falsurilor pretinde suma de 5.000 euro din valoarea creditului astfel obținut.

Pe la jumătatea lunii octombrie 2008, inculpatul S.V.D. a început să-i propună lui C.V.N. să ia un credit de nevoi personale în valoare de 20.000 euro pe numele său, tot pe baza „statutului de canadian”, promițându-i suma de 5.000 euro din acest credit, urmând ca inculpatul să achite ratele întregului credit. După mai multe discuții, în cele din urmă C.V.N. a acceptat propunerea, fapt comunicat de inculpat persoanei care confecționa documentele false și care s-a deplasat la locuința celui în cauză în scopul efectuării unor fotografii necesare pentru „permisul de rezidență canadiană”.

În perioada următoare au fost „confecționate” toate documentele necesare obținerii unui credit bancar pe baza statutului de rezident canadian, referitoare la calitatea de angajat și la veniturile realizate, toate actele fiind „supralegalizate” de Consulatul general al României din Toronto.

În dimineața zilei de 17 noiembrie 2008, după ce a ridicat toate actele falsificate de la „autorul” acestora, inculpatul S.V.D. l-a contactat telefonic pe C.V.N. solicitându-i să vină după documente în Bistrița. Cu ocazia întâlnirii, inculpații S.V.D. și C.D.E. i-au dat să vadă actele în limba engleză, explicându-i să, potrivit acestora, el lucrează ca miner la o firmă din zona Toronto, unde are și domiciliul și câștigă un salariu de 6.700 dolari și i-au solicitat să se deplaseze la Banca U.T. SA, Sucursala Bistrița și să depună o cerere de creditare în baza actelor false, iar în cazul în care ar fi fost chestionat cu privire la statutul său urma să răspundă astfel cum fusese instruit.

În data de 19 noiembrie 2008 numitul C.V.N. a venit în municipiul Bistrița, deplasându-se la Banca U.T. SA unde a prezentat documentele falsificate unui ofițer de credite și i-a spus că dorește să ia un credit pentru nevoi personale de 20.000 euro. Funcționara l-a întrebat de câți ani muncește în Canada iar după ce susnumitul i-a răspuns că se află la muncă în străinătate de 7 ani, aceasta i-a relatat că se califică pentru creditul solicitat dar că, pentru solicitarea împrumutului trebuie să traducă toate documentele în limba română.

Ca urmare cel în cauză a părăsit banca după care s-a întâlnit cu inculpații S.V.D. și C.D.E. cărora le-a remis actele. Ulterior inculpata C.D.E. a dus actele false la un birou de traduceri urmând ca apoi să ridice documentele traduse și legalizate. Cum la data de 20 noiembrie 2008 au fost efectuate perchezițiile domiciliare la locuințele inculpaților, actele în cauză au fost ridicate de la biroul de traduceri de organele de urmărire penală.

În drept, faptele inculpatului S.V.D., descrise la pct. 3b, pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 7, de a fi acționat în cadrul unui grup infracțional constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., iar fapta de a fi ajutat, în baza unei rezoluții infracționale unice, mai multe persoane să comită infracțiunile de înșelăciune prin luarea de credite bancare pe bază de acte false, producând astfel prejudicii părții vătămate Banca U.T. SA de peste 200.000 RON, din care fac parte și actele materiale descrise la pct. 2, constituie complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportată la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, fapta aceluiași inculpat, comisă în baza unei rezoluții infracționale unice, de a fi pus, în mai multe rânduri, la dispoziția mai multor inculpați, mai multe înscrisuri falsificate, în scopul depunerii lor la dosarele de credit bancar, constituie complicitate la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, faptele inculpatei C.D.E. (minoră la data comiterii infracțiunilor), descrise la pct. 3b, pct. 4, pct. 5 și pct. 7, de a fi acționat în cadrul unui grup infracțional, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., iar fapta de a fi ajutat, în baza aceleași rezoluții infracționale mai multe persoane, să comită infracțiuni de înșelăciune, prin luarea de credite bancare pe baza unor documente false, producând astfel prejudicii de peste 200.000 RON părții vătămate Banca U.T. SA, întrunesc în drept elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen.

Pentru ceilalți inculpați încadrarea în drept s-a efectuat pe măsura descrierii activității infracționale.

Inculpații față de care s-a disjuns cauza, ca urmare a solicitării aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Inculpatul S.V.D., în partea a doua a perioadei urmăririi penale a dat declarații sincere și complexe cu privire la faptele comise, indicând toți participanții la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune sau complicitate la această faptă, ori aderare sau sprijinire a unui grup infracțional, iar ca urmare, în favoarea sa, s-au reținut dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Astfel, în urma probatoriului administrat, a rezultat existența grupului infracțional profilat pe comiterea de infracțiuni de înșelăciune în formă simplă sau cu consecințe deosebit de grave, care a acționat în perioada iulie-noiembrie 2008, format din inculpații S.V.D., C.D.E. și persoana care realiza falsurile, în cadrul grupului rolurile fiind bine stabilite: inculpatul S.V.D. avea rolul de organizator și de om de legătură cu sectorul bancar prin vechile cunoștințe pe care le avea în acest sector, dar și de recrutor de persoane interpuse pe numele cărora să se poată lua credite (ca în cazul numiților M.I.E. și S.I.A.); inculpata C.D.E. avea rolul de „broker de credite”, asigurând accesul clienților racolați de către membrii grupului infracțional la diferite unități bancare, dar și rolul de om de legătură cu funcționarii bancari pentru transmiterea sau depunerea directă a actelor cerute clienților la dosarele de credit, precum și rolul de a contacta evaluatorii autorizați în vederea întocmirii „corespunzătoare” a rapoartelor de evaluare a terenurilor ce făceau obiectul tranzacțiilor; persoana ce confecționa actele necesare obținerii creditelor care asigură falsificarea înscrisurilor oficiale și sub semnătură privată, ce erau depuse la dosarele de creditare.

Inculpații nu au antecedente penale, cu excepția inculpatei B.C. care este recidivistă post-executoriu, raportat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 117/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de 7 octombrie 2005, cu un rest de pedeapsă de 666 zile închisoare, care s-a împlinit.

În consecință, în raport de această inculpată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Pe de altă parte, în favoarea inculpaților C.D.E., V.I.A., S.M. și A.I. s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen., constând în buna conduită anterior săvârșirii faptelor, împrejurare reflectată de lipsa antecedentelor penale ca și atitudinea corespunzătoare a celor în cauză după săvârșirea infracțiunilor, rezultând din prezentarea în fața organelor, autorității și din comportarea sinceră în cursul procesului, fapt ce a contribuit la corecta stabilire a actelor de natură antisocială. Pentru aceste din urmă argumente, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. a fost reținută și în favoarea inculpatei B.C.

Dată fiind contribuția majoră a inculpatului S.V.D. în constituirea grupului infracțional, în organizarea acestuia și în atragerea în câmpul infracțional a unei persoane minore (inculpata C.D.E.) dar și împrejurarea că în cauză s-au reținut dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, în favoarea acestui inculpat nu s-au mai reținut circumstanțe atenuante.

În baza textelor legale amintite dar făcând și aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum și ale art. 16 lit. b), lit. c), lit. d) și lit. e) C. pen., în raport de inculpații în favoarea cărora s-au reținut circumstanțele atenuante, tribunalul i-a condamnat pe inculpați, reținându-se și dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. De asemenea, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, menținând măsurile asigurătorii luate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpații S.V.D. și B.C., prin apărătorii lor de la fond, iar în fața instanței de apel, deși legal citați, nu s-au prezentat în vederea susținerii căii de atac formulate.

În motivarea apelurilor lor, inculpații au solicitat reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate acestora, raportat la contribuția minimă avută la comiterea faptelor, precum și la persoanele acestora, inculpatul S.V.D. fiind la prima confruntare cu legea penală, iar inculpata este integrată în societate conform referatului de evaluare psiho-socială de la dosar, ambii inculpați recunoscând și regretând comiterea faptei.

Prin decizia penală nr. 125 din 13 iunie 2013 Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.V.D. și B.C. împotriva sentinței penale nr. 69/F din 29 mai 2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud. Apelanții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, în baza unui probatoriu vast, legal administrat în cursul urmării penale coroborat cu declarațiile de recunoaștere a comiterii fapte date în condițiile art. 3201 C. proc. pen. de către inculpații apelanți, astfel că vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a constatat că instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. orientând cuantumul pedepselor spre minimul special prevăzut de textele mcriminatoare și redus ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen. și art. 18 din Legea nr. 508/2004 în cazul inculpatului S.V.D., ținând seama pe de o parte, tocmai de activitatea infracțională bogată a inculpaților de urmarea produsă, de modul organizat de comitere a faptelor, dar și pe de altă parte, de persoanele inculpaților, de atitudinea sinceră a acestora și de colaborarea cu organele judiciare în vederea aflării adevărului. Pe de altă parte este de observat că inculpata apelantă este recidivistă postexecutorie (primul termen al acesteia fiind condamnarea la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 117/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud), fiind îndeplinite în cauză dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., în timp ce, inculpatul S.V.D. se află la prima confruntare cu legea penală însă a avut un rol determinant în constituirea grupului infracțional.

Raportat la toate aceste împrejurări, Curtea a constatat că instanța de fond a dat dovadă de clemență prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatei B.C. și prin aplicarea unei sancțiuni orientate spre minimul special în cazul inculpatului S.V.D.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs peste termen inculpații S.V.D. și B.C., ambii, solicitând, în esență rejudecarea cauzei și redozarea pedepsei.

Examinând recursurile peste termen Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., se apreciază că recurenții nu au motivat în termen recursurile, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., astfel că instanța de recurs va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pot fi avute în vedere din oficiu.

Instanța de recurs constată că recurenții inculpați au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când judecata a avut loc în absența inculpatului, iar prezența acestuia era obligatorie.

Instanța reține că în vederea garantării unui proces echitabil, dispozițiile legale conțin prevederi exprese privind prezența părților la judecata cauzelor, precum și sancțiuni atunci când acestea sunt încălcate.

În acord cu legislația europeană, art. 314 alin. (1) C. proc. pen., prevede că judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere. Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale o constituie nulitatea absolută a hotărârii. În ceea ce privește judecata în căile de atac reglementată de dispozițiilor art. 375 alin. (3) (apel) și art. 38511 alin. (2) (recurs) C. proc. pen. și aceasta este guvernată de principiile și regulile care stau la baza judecării în primă instanță, prezența inculpatului fiind obligatorie, tocmai în vederea exercitării tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale.

Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin raportare la art. 5§4 din același act normativ, garantează drepturile acuzatului de a participa efectiv la procesul penal, care include nu numai dreptul de a fi prezent la judecată, ci și dreptul de a auzi și de a urmări efectiv procedura.

Aceste drepturi sunt incluse de altfel în însăși noțiunea de procedură contradictorie și rezultă și din garanțiile conținute de lit. a), lit. d) și lit. e) ale art. 6§3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Standford contra Regatului Unit).

În viziunea C.E.D.O. prezența personală a deținutului la dezbaterile procesului este întotdeauna necesară în cauzele în care instanța trebuie să facă o apreciere a personalității și a stării mentale a acestuia, fapt de natură să atragă caracterul echitabil al procedurii, acesta fiind mijlocul de asigurare a respectării egalității armelor, una din principalele garanții inerente unei instanțe (Singh contra Regatul Unit).

Din actele dosarului rezultă că inculpata B.C. a fost liberată condiționat la data de 7 octombrie 2005, cu un rest de pedeapsă de 666 zile închisoare din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 117/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, fiind reîncarcerată la data de 12 iulie 2013, ca urmare a emiterii mandatului de executare a pedepsei.

Se observă că pe parcursul judecării prezentei cauze, respectiv la instanța de fond și apel, aceasta s-a aflat în libertate (primul termen la instanța de fond fiind la data de 5 iunie 2009).

Recurentul inculpat S.V.D. a fost arestat preventiv în perioada 20 noiembrie 2008 la 14 septembrie 2009, fiind reîncarcerat la data de 18 iulie 2013 ca urmare a emiterii mandatului de executare a pedepsei.

La fel ca și în cazul inculpatei B.C., și inculpatul S.V.D. a fost liber pe parcursul judecății în fața instanței de fond și apel.

Legislația procesual penală prevede obligativitatea soluționării cauzei în prezenta inculpatului numai când acesta este arestat și, potrivit art. 314 alin. (2) C. proc. pen. anterior „aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie”.

Or, așa cum rezultă din actele dosarului inculpații au fost liberi pe parcursul procesului penal, prezența acestora la judecată nefiind obligatorie, iar împrejurarea că judecarea cauezi a avut loc în absența lor nu poate fi imputată instanței de judecată.

Ca atare, criticile recurenților inculpați sunt nefondate.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Astfel, inculpatul S.V.D. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de acționare în cadrul unui grup organizat, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum și complicitate la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Inculpata B.C. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de acționare în cadrul unui grup organizat, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior; complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen. anterior.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 13 iunie 2013 și până la data soluționării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiții, în examinarea legii incidente cu privire la acuzațiile formulate față de inculpați, Înalta Curte urmează să analizeze:

1. influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor de care sunt acuzați (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică);

2. consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt acuzați:

Art. 291 C. pen. anterior-Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial și, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Art. 323 C. pen.-Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă când înscrisul este oficial și, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei:

Sub vechea incriminare, mai aspră, inculpatului S.V.D. i s-a aplicat, pentru infracțiunea de uz de fals, reținută în forma complicității, o pedeapsă de 1 an închisoare, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 3201 C. proc. pen.

Legea nouă este mai favorabilă întrucât prevede sancțiuni alternative, respectiv închisoare sau amendă pentru folosirea unui înscris oficial fals.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003

Inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vedere săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 C. pen.

Art. 323 C. pen. anterior incrimina fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri. Sancțiunea prevăzută de legiuitor este închisoarea de al 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Noua incriminare, art. 367 alin. (1) C. pen., prevede că inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Dispozițiile alin. (6) ale art. 367 noul C. pen. definesc grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat format din trei sau mai multe persoane constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Analizând conținutul noii incriminări, se constată că acțiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 367 C. pen., respectiv inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sunt identice cu acțiunile care constituiau elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen. anterior. Singura modificare operată de către legiuitor față de textul din art. 7 raportat la art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 îl reprezintă extinderea sferei noțiunii de grup infracțional organizat, în sensul că potrivit art. 367 alin. (6) C. pen. grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. În concepția noului C. pen. a fost eliminată și condiția ca grupul să fi fost constituit pentru a obține un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În situația în care nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi incidente dispozițiile art. 367 alin. (6) C. pen., devin aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căruia dezincriminarea operează și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

În sarcina inculpatului S.V.D. s-a reținut infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât acesta a acționat în cadrul unui grup infracțional, ajutând diverse persoane, în baza unei rezoluții infracționale unice, să obțină credite bancare folosind acte false.

În sarcina inculpatei B.C. s-a reținut că a aderat la un grup infracțional în scopul sprijinirii membrilor grupului să obțină, pentru sine sau pentru altul, prin mijloace frauduloase, pe bază de înscrisuri false, diferite foloase materiale, fapta acesteia fiind încadrată în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

Luând în considerare imposibilitatea reaprecierii probelor și stabilirii unei alte situații de fapt în recurs, având în vedere și principiul neagravării situației în propria cale de atac se constată că prin hotărârile atacate s-a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile unui grup infracțional organizat așa încât faptele inculpaților nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 367 alin. (6) noul C. pen. motiv pentru care, apreciază că acestea nu mai constituie infracțiuni potrivit legii noi.

Art. 215 C. pen. anterior-Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(3) Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

(5) Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 244 C. pen.-Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Legea nouă, care prevede limite de pedeapsă sensibil mai mici și care nu mai incriminează distinct forma de înșelăciune în convenții și nici forma agravată a înșelăciunii cu consecință deosebit de grave, este mai favorabilă.

Este de subliniat faptul că abrogarea unora din textele de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză [alin. (3) și alin. (5) al art. 215 C. pen. anterior] nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor, întrucât dezincriminarea operează in rem, înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat, de înșelăciune în convenții, însă cu trimitere expresă la forma de bază [alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior], care este și în prezent incriminată [art. 244 alin. (1) C. pen.]. Ca urmare, se va reține varianta tip a infracțiunii de înșelăciune.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei:

Legea nouă, care nu mai incriminează înșelăciunea în convenții și nici înșelăciunea cu consecințe deosebit de grave, prevede limite de pedeapsă cu închisoarea mai reduse, respectiv de la 1 la 5 ani închisoare.

Legea veche, mai aspră, prevedea, pe lângă caracterul calificat, și creșterea limitelor de pedeapsă între 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, atunci când fapta avea consecințe deosebit de grave, cum este cazul de față.

Sub vechea incriminare, mai aspră, inculpatului S.V.D. i s-a aplicat, pentru infracțiunea de înșelăciune, reținută în forma complicității, o pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Și inculpatei B.C., în sarcina căreia s-a reținut aceeași formă de participație, i s-a aplicat tot o pedeapsă de 5 ani și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, la individualizarea căreia a avut în vedere, dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. anterior, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. anterior, precum și dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. situație față de care pedeapsa aplicată s-a situat sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.

Această circumstanță judiciară atenuantă nu mai poate fi reținută sub actuala reglementare, întrucât nu mai este prevăzută de lege, dar chiar și așa legea nouă este mai favorabilă, deoarece prevede un minim special mai mic decât minimul la care se putea ajunge ca urmare a reținerii circumstanțelor judiciare atenuante de sub vechea reglementare.

Cu privire la reținerea formei de săvârșire a faptei, în forma continuată prevăzută în art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, C. pen. anterior este lege penală mai favorabilă, sub aspectul tratamentului sancționator.

În ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni se constată că legea penală mai favorabilă o reprezintă C. pen. anterior, art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b), prin prisma faptului că în reglementarea anterioară judecătorul nu era obligat să aplice spor de pedeapsă în cadrul operațiunii de contopire a pedepselor aplicate pentru fapte concurente.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Astfel, instanța reține că potrivit hotărârii de condamnare inculpaților li s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiile art. 67 alin. (2) noul C. pen. interzicerea exercitării unor drepturi este obligatorie atunci când legea prevede expres această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Or, pentru niciuna din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților legiuitorul nu a prevăzut în mod expres obligativitatea interzicerii exercitării unor drepturi, motiv pentru care, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., nu se vor aplica pedepse complementare și accesorii.

Cât privește tratamentul sancționator al stării de recidivă, vizând situația juridică a inculpatei B.C., acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări doar în situația în care una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.

Art. 18 din Legea nr. 508/2004 actualizată nu a suferit modificări sub aspectul conținutului și, chiar dacă infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior a fost dezincriminată, această împrejurare nu este de natură să înlăture menținerea aceste dispoziții legale, fiind un beneficiu câștigat al inculpatului.

Întrucât în cauza dedusă judecății inculpații B.C. și S.V.D. au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 365 C. proc. pen., va admite recursurile declarate peste termen de inculpații S.V.D. și B.C. împotriva deciziei penale nr. 125 din 13 iunie 2013 a Curții de apel Cluj, secția penală și de minori, va casa decizia recurată și, în parte, sentința penală nr. 69 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și, în rejudecare:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului S.V.D. în sancțiunile componente:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 3201 C. proc. pen.

Va achita inculpatul S.V.D., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

Va condamna inculpatul S.V.D. la pedeapsa de 1 an, 6 luni și 9 zile închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 3201 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Va condamna același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Conform art. 33 lit. a)-art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, va contopi aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an, 6 luni și 9 zile închisoare.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.C. în sancțiunile componente:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

Va achita inculpata B.C., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Va condamna inculpata B.C. la pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. și art. 5 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate.

Va deduce perioada executată din pedeapsa aplicată inculpatei B.C. de la 12 iulie 2013 la 1 aprilie 2014.

Va deduce perioada executată din pedeapsa aplicată inculpatului S.V.D. de la 20 noiembrie 2008 la 14 septembrie 2009 și de la 18 iulie 2013 la 1 aprilie 2014.

Va constata executată în întregime pedeapsa aplicată inculpatului S.V.D.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 69 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în ceea ce-i privește pe inculpații S.V.D. și B.C.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul S.V.D., precum și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta B.C., se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate peste termen de inculpații S.V.D. și B.C. împotriva deciziei penale nr. 125 din 13 iunie 2013 a Curții de apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia recurată și, în parte, sentința penală nr. 69 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și, rejudecând:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului S.V.D. în sancțiunile componente:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals,prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 3201 C. proc. pen.

Achită inculpatul S.V.D., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

Condamnă inculpatul S.V.D. la pedeapsa de 1 an, 6 luni și 9 zile închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 3201 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Condamnă același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Conform art. 33 lit. a)-art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, contopește aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an, 6 luni și 9 zile închisoare.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.C. în sancțiunile componente:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

Achită inculpata B.C., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Condamnă inculpata B.C. la pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. și art. 5 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate.

Deduce perioada executată din pedeapsa aplicată inculpatei B.C. de la 12 iulie 2013 la 1 aprilie 2014.

Deduce perioada executată din pedeapsa aplicată inculpatului S.V.D. de la 20 noiembrie 2008 la 14 septembrie 2009 și de la 18 iulie 2013 la 1 aprilie 2014.

Constată executată în întregime pedeapsa aplicată inculpatului S.V.D.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 69 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în ceea ce-i privește pe inculpații S.V.D. și B.C.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul S.V.D., în sumă de 80 RON, precum și onorariul apărătorului desemnat Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2014.