Lease conclusion and compensation ordered; fines claim inadmissible and rent challenges rejected.

Asupra recursului de față:

Prin Sentința civilă nr. 8279 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC B.T.T. SA în contradictoriu cu pârâta SC I.T. SRL, a fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta contract de închiriere pentru terenurile în suprafață totală de 481 mp, aferente construcțiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 24 din 12 februarie 2006 de BNP C.E.V., contra unei chirii în valoare de 1,02 euro/mp/1 an și să plătească reclamantei suma de 1.000 RON, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință și a fost respins capătul de cerere privitor la aplicarea unei amenzi, în favoarea statului, precum și la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibil.

În motivare, instanța de fond a reținut că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei cu privire la încheierea contractului de închiriere și cuantumul chiriei, pe capătul de cerere privitor la amenzi și daune cominatorii stabilite de art. 5803 C. proc. civ., cererea este inadmisibilă, textul de lege menționat fiind incident doar în faza executării silite, ulterior obținerii titlului executoriu, ipoteză care nu se regăsește în speță, iar, referitor la contravaloarea lipsei de folosință, s-a apreciat că s-a făcut dovada întrunirii în cauză a cerințelor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., reclamanta evaluând obiectul acestui capăt de cerere la suma de 1.000 RON, iar ulterior nu a mai majorat valoarea acestuia.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 367 din 3 octombrie 2012, a respins apelul formulat de reclamanta SC B.T.T. SA, reținând că, din analiza dosarului Tribunalului București, nu rezultă că, în cursul soluționării cauzei, ulterior depunerii raportului de expertiză dispus în cauză, reclamanta a uzat de prevederile art. 132 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. potrivit cărora, "cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii", iar, faptul că în dosarul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la termenul de judecata din data de 10 noiembrie 2011, apelanta a depus notă de timbraj și a arătat în cuprinsul acesteia, că suma solicitată este de 6323,1 euro respectiv 27.530,7 RON, depunând și dovada achitării sumei de 857 RON nu echivalează cu precizarea cuantumului pretențiilor pe care partea a înțeles să se solicite.

Împotriva acestei decizii, reclamanta SC B.T.T. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării intimatei la plata contravalorii lipsei de folosință de la momentul expirării termenului pentru îndeplinirea obligației de a face și până la momentul semnării contractului de închiriere, invocând drept temei dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a învederat că instanța de apel nu s-a pronunțat pe motivul de apel privind stabilirea greșită a cuantumului chiriei, instanța de fond nu i-a acordat posibilitatea majorării cuantumului pretențiilor raportat la expertiza ce a fost efectuată în cauză, a încălcat dreptul la apărare prevăzut de art 156 C. proc. civ. și a omologat greșit raportul de expertiză, acesta fiind realizat cu încălcarea art. 201 și urm. din actul normativ anterior menționat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Cererea de mărire a câtimii obiectului acțiunii astfel cum este prevăzută la art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. poate fi formulată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului și se consemnează în încheierea de ședință, fără a fi necesar consimțământul pârâtei.

Din examinarea dosarului instanței de fond, Înalta Curte reține că reclamanta nu a formulat cerere de mărire a câtimii obiectului acțiunii după depunerea raportului de expertiză, nici cu privire la contravaloarea lipsei de folosință, nici cu privire la valoarea chiriei, Tribunalul admițând acțiunea introductivă, pe aceste capete de cerere, astfel cum a fost formulată de reclamantă însăși.

În aceste condiții, nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, deoarece obiectul pricinii asupra căruia instanța trebuie să se pronunțe este stabilit de cererea de chemare în judecată și nu prin probele administrate în cauză.

Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la obiectul cererii, astfel încât instanța, în lipsa unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu putea mări câtimea pretențiilor cu privire la cuantumul valorii chiriei și a contravalorii lipsei de folosință, o atare măsură echivalând cu o depășire a obiectul acțiunii introductive și, implicit, cu o încălcare a principiului anterior menționat.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 156 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta a beneficiat de asistență juridică calificată, în sentință fiind consemnată prezența apărătorului ales după strigarea cauzei; împrejurarea că reclamanta nu s-a prezentat în fața instanței la strigarea cauzei la ordine nu era de natură a duce la o altă soluție în cauză, aceasta având posibilitatea depunerii anterioare în scris a obiecțiunilor la raportul de expertiză.

Termenul de depunere a expertizelor a fost respectat de către expert, iar instanța a asigurat părților din proces posibilitatea de a lua cunoștință de actele depuse la dosar, fiind, astfel, respectat principiul contradictorialității care impune garantarea accesului liber la actele din dosar și existența unui timp rezonabil pentru ca acestea să poate fi cunoscute de părți.

Totodată, critica vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva Deciziei civile nr. 367 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva Deciziei civile nr. 367 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV