Extraordinary appeal admitted; military retirement allowance held taxable and refund ordered.

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1803 din 7 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj – secția civilă.

La apelul nominal se prezintă intimatul Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic G.P.și intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice – Cluj prin consilier juridic V.C.S., lipsind intimatul-contestator B.G..

Procedura completă.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare și a cererii de restabilire a situației anterioare executării formulată de Ministerul Apărării Naționale.

Consilier juridic G.P.și consilier juridic V.C.S., având pe rând cuvântul, solicită admiterea recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 30 martie 2001 reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 75.009.190 lei reprezentând impozit reținut nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost trecut în rezervă prin Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr.196 din 28 februarie 2000 și că din suma totală de 187.522.980 lei la care avea dreptul potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999, i s-a plătit doar suma de 112.513.790 lei, diferența fiindu-i reținută cu titlu de impozit pe venit în temeiul O.G.nr.73/1999. Reclamantul a solicitat să se constate că, în speță, nu se impunea impozitarea ajutoarelor stabilite în baza dispozițiilor art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999.

Prin întâmpinare, Ministerul Apărării Naționale a susținut că litigiul trebuie soluționat în baza Legii Contenciosului administrativ și că ajutorul acordat reclamantului a fost calculat corect și impozitat conform prevederilror legislației în vigoare la data plății, respectiv O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și H.G.României nr.1066/1999 referitoare la aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea O.G.nr.73/1999.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de beneficiar al impozitului, pentru ca în eventualitatea în care va cădea în pretenții și obligat la plata către reclamant a sumei reținute și virate de către U.M. 91278 Cluj-Napoca cu titlu de impozit pe venit, chematul în garanție să fie obligat la restituirea aceleiași sume către pârât.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr.4475 din 17 mai 2001 a admis acțiunea formulată de reclamantul B.G. și a obligat pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale la plata sumei de 75.009.190 lei reprezentând impozit reținut nelegal, la plata dobânzii legale constituind rata scontului practicată de Banca Națională a României, diminuată cu 20%, începând cu data introducerii acțiunii – 20 martie 2001 -, și până la plata integrală a sumei.

Prin aceeași sentință s-a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că în mod nelegal a fost impozitat ajutorul de trecere în rezervă întrucât dispozițiile art.31 din Legea nr.138/1999 referitoare la neimpozitarea plăților compensatorii nu au fost abrogate.

Recursul promovat împotriva acestei sentințe de pârâtul Ministerul Apărării Naționale a fost respins ca nefondat prin decizia nr.1803 din 7 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă. Prin aceeași decizie a fost admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost modificată în parte în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

La data de 29 august 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138 din 2 octombrie 2000 și nr.59 din 27 aprilie 2001, recurs în anulare împotriva celor două hotărâri date în cauză susținând că ele au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că, totodată, sunt vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că la data trecerii în rezervă a reclamantului, pentru limită de vârstă, prevederile art.7 din O.G. nr.7/1998, precum și cele ale art.31 din Legea nr.138/1999 erau abrogate de art.86 din O.G. nr.73/1999, astfel că pârâtul în mod corect a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispozițiilor art.8 din O.G. nr.73/1999 plăților pentru ajutoarele acordate reclamantului.

După promovarea recursului în anulare, prin cererea din 12 februarie 2003, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a solicitat, în temeiul art.4042 C.proc.civ., restabilirea situației anterioare executării astfel ca în măsura în care se va decide admiterea recursului în anulare și desființarea hotărârilor judecătorești atacate, reclamantul să fie obligat a restitui sumele de bani încasate în temeiul acestor hotărâri.

Recursul în anulare este fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul B.G., ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale, a fost trecut în rezervă prin Ordinul ministrului apărării naționale nr.196 din 28 februarie 2000 și că la data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută cu o vechime efectivă de militar de 40 ani, 5 luni și 28 de zile, conform art.31 din Legea nr.138/1999 (fila 30 dosar de fond).

Reclamantul B.G. nu a contestat modul de calcul a sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și a O.G.nr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.G nr.73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.

O atare soluție este, însă, greșită.

Astfel, deși este real că potrivit art.31 din Legea nr.139/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art.5 din O.G. nr.73/27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trcerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din lege decurs din Statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit.

Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art.5 din Ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele.

Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și prin urmare aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice alt venit brut.

De altfel, art.86 din O.G. nr.73/1999 curpinde expres dispoziția conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și vor fi respinse atât acțiunea reclamantului B.G., cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Văzând și dispozițiile art.4042 alin.1 C.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1803 din 7 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă.

Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr.4475 din 17 mai 2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B.G. împotriva Ministerului Apărării Naționale și prin consecință și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Conform art.4042 C.proc.civ. dispune restabilirea situației anterioare în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor desființate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2003.