Customs value determination challenge admissible despite administrative authority’s jurisdictional refusal to process pre-litigation complaint
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Section) admitted the appellant's appeal, annulled the lower court's civil judgment, and remanded the case for re-examination, effectively allowing the administrative law suit to proceed. The dispute concerned a customs authority’s final determination of the customs value for imported goods and the seizure of a security deposit, which the importer challenged after filing a mandatory pre-litigation complaint. The lower court had dismissed the action as inadmissible, erroneously finding that the administrative procedure had not been properly exhausted. The Supreme Court ruled that the pre-litigation requirement under Emergency Governmental Ordinance No. 13/2001 was satisfied because the competent tax authority explicitly refused to examine the complaint on jurisdictional grounds, a refusal the trial court failed to evaluate for legality under Law No. 29/1990; consequently, the appellant was not barred from accessing judicial review due to the administrative body's inaction.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 O.U.G. nr. 13/2001, art. 6 O.U.G. nr. 13/2001, art. 1 Legea nr. 29/1990; Customs value determination challenge admissible despite administrative authority’s jurisdictional refusal to process pre-litigation complaint: În temeiul dispozițiilor art. 4 O.U.G. nr. 13/2001 aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2001, reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, înregistrată la Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța la 8 ianuarie 2003 sub nr. 243.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 26 martie 2003, reclamanta S.C. „B.A.C.” S.R.L. București a chemat în judecată Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța solicitând anularea Deciziei nr. 355/19 decembrie 2002; determinarea valorii în vamă a mărfuriilor importate cu DVI 8339/2002 conform prevederilor art. 1 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General pentru Tarife și Comerț, considerând valoarea de tranzacție drept valoarea în vamă; obligarea pârâtei la restituirea garanției de 57.899.312 lei, pecum și suspendarea executării deciziei până la soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 891/11 iunie 2003, Curtea de Apel București a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii; a respins acțiunea reclamantei reținând că aceasta a sesizat instanța de contencios administrativ fără a fi făcut dovada parcurgerii în prealabil a procedurii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. „B.A.C.” S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că în mod greșit s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile în care cu actele depuse la dosar a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 4 O.U.G. nr. 13/2001 și în același timp a refuzului organului administrativ cu atribuții jurisdicționale respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice de a soluționa contestația.
Recursul este fondat.
Prin decizia nr. 355/19 decembrie 2002, Directorul Direcției Regionale Vamale Interjudețene Constanța a determinat cu titlu definitiv valoarea în vamă a produsului cafea prăjită nedecofenizată import Indonezia, la 510.305.768 lei; a dispus executarea garanției izolate constituită de S.C. „B.A.C.” S.R.L. și încasarea sumei de 22.170.996 lei diferență drepturi vamale.
În temeiul dispozițiilor art. 4 O.U.G. nr. 13/2001 aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2001, reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, înregistrată la Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța la 8 ianuarie 2003 sub nr. 243.
În temeiul dispozițiilor art. 6 O.U.G. nr. 13/2001, Contestația a fost înaintată Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București la 13 ianuarie 2003 sub nr. 620/47.
La 12 februarie 2003, Direcția Generală a Finanțelor Publicea Municipiului București a returnat dosarul contestației către Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, cu motivarea că nu are competența de a-l soluționa, obiectul contestației nefiind un act de control sau impunere, ci determinarea valorii în vamă, punct de vedere însușit de altfel și de către Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestației – conform adresei nr. 3930/18 februarie 2002 aflată la dosar.
În atare situație, soluția Curții de Apel București, secția contencios administrativ de respingere a acțiunii pentru neparcurgerea procedurii administrative jurisdicționale este vădit netemeinică și nelegală.
În raport de actele depuse, instanța fondului era datoare să constate că reclamanta a respectat întocmai dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2001, nefiindu-i imputabilă absența deciziei cu caracter jurisdicțional în temeiul căreia ar fi avut dreptul potrivit dispozițiilor legale enunțate să sesizeze instanța de contencios administrativ.
Față de refuzul motivat al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, de a soluționa contestația în procedura prealabilă, instanța avea obligația analizării acestuia și în condițiile art. 1 Legea nr. 29/1990 să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei sale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din actele depuse a rezultat că reclamanta a contestat în aceeași procedură și Actul Constatator – 19/20 ianuarie 2003 prin care s-au stabilit diferențe de drepturi vamale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Societatea Comercială „B.A.C.” S.R.L. București împotriva sentinței civile nr. 891 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.