Refugee-born claimant qualifies for ethnic persecution reparations; pension office's appeal rejected.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 16 iunie 2003, reclamantul I.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 6988/15 mai 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art.1 lit.c) din Legea nr.189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că părinții săi s-au refugiat în anul 1940 din comuna Valea Crișului în comuna Zece Hotare, astfel încât el, fiind născut în refugiu la data de 15 aprilie 1942, este în drept să beneficieze de drepturile recunoscute de Legea nr.189/2000.

Prin sentința civilă nr.270 din 22 iulie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, conform art.1 lit. c) și să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate decât cea de domiciliu.

În aceste împrejurări, reclamantul născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o serie de drepturi.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate, din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ persoanele născute în refugiu care au suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile270 din 22 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios aadministrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.