Pension rights for military service in work detachments: evidentiary sufficiency of service record and obligation to supplement proof of detachment status under Law no. 309/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defendant County Pension House, quashed the appellate court’s decision that had granted the plaintiff’s claims, and remanded the case for retrial with specific instructions to complete the evidentiary record. The dispute concerned an administrative challenge to a pension decision under Law no. 309/2002, where the plaintiff sought pension rights for their entire military service period (1951–1954) as performed in work detachments, while the defendant had only recognized a partial period (1953–1954), arguing that the relevant detachments did not fall under the General Directorate of Labor Service as required by law. Although the appellate court had accepted the plaintiff's military service booklet as sufficient proof, the Supreme Court held that the lower instance illegally failed to respect procedural obligations under Article 129(5) of the Civil Procedure Code by not ordering the parties to supplement the evidence with specific records from military centers or national archives to verify the status of the disputed detachments, rendering the previous judgment invalid due to incomplete proof.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 129 alin. (5) C. proc. civ; Pension rights for military service in work detachments: evidentiary sufficiency of service record and obligation to supplement proof of detachment status under Law no. 309/2002: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta criticând soluția primei instanțe ca nelegală, în sensul că înscrisurile depuse nu fac dovada îndeplinirii condițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 de către reclamant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.T. a formulat acțiune împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Alba, înregistrată sub nr. 3867/2003 la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta să se anuleze Hotărârea nr. 1703/2003, să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 pentru întreaga perioadă de armată 5 iunie 1951 – 31 ianuarie 1954 ca fiind în detașamente de lucru, prin Hotărârea nr. 1703/2003 fiind recunoscută numai perioada 5 mai 1953 – 31 ianuarie 1954.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a susținut că fără justificare pârâta a refuzat să îi acorde drepturile pentru întreaga perioadă, deși aceste date rezultă din livretul militar.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 246/2003 din 2 iulie 2003 a admis acțiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 1703/12 februarie 2003, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 pentru întreaga perioadă, adică 8 iunie 1951 – 31 ianuarie 1954.
Instanța de fond a reținut că prin operațiunile consemnate în livretul militar se face dovada că reclamantul a efectuat stagiul militar în condițiile cerute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta criticând soluția primei instanțe ca nelegală, în sensul că înscrisurile depuse nu fac dovada îndeplinirii condițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 de către reclamant.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 6 (2) din Legea nr. 309/2002 stabilirea drepturilor reglementate de acest act normativ, se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretul militar și/sau adeverințe eliberate de centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești, cum este menționat în art. 6(1) din H.G. nr. 1114/2002.
Din livretul militar rezultă că reclamantul a desfășurat perioada de stagiu militar în formațiuni „Detașament de muncă” dar pârâta a susținut că doar pentru perioada 5 martie 1953 – 31 ianuarie 1954 când a fost în detașamentul 2, 5 este în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, restul detașamentelor nu ar fi din cadrul acestei Direcții.
Este de reținut că „Tabelul cu Evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii „150-1961”, are un caracter consultativ, în el nefiind cuprinse toate formațiunile ce au funcționat în acest interval de timp, sau nici perioadele complete.
Pentru a răspunde însă și apărărilor formulate de pârâtă, și a stabili o situație reală și corectă era necesar a fi completat probatoriul și cu alte acte emise în legătură cu acele detașamente necunoscute de pârâtă, din partea centrului militar corespunzător sau filialele Arhivelor Naționale sau militare, date ce trebuiau stabilite și depuse de către reclamant.
Omițând să procedeze în sensul arătat, prin instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., astfel că soluția pronunțată prin sentința nr. 246/2003 ste nelegală, iar recursul urmează a fi admis, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării urmează ca prima instanță să completeze probatoriul în sensul considerentelor expuse, solicitând în acest scop relații de la instituțiile menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 246 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.