Eligibility for post-military service benefits under Law 309/2002 and sufficiency of evidence distinguishing labor detachments from military-economic units
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the insurer-pension fund's appeal, quashed the appellate decision that had previously annulled the administrative act, and remanded the case for retrial at the Court of Appeal, ordering the lower court to supplement evidence through specific archival and military unit inquiries to determine eligibility. The dispute concerned a claim for benefits under Law No. 309/2002, which grants rights to individuals who completed military service in labor detachments; the claimant challenged a pension fund decision rejecting this status, arguing that their military record proved service in a relevant unit, while the pension fund contended that the specific garrison was classified as a military-economic unit rather than a statutory labor detachment. The decisive legal basis was the procedural requirement under Articles 11, 312, and 313 of the relevant civil and administrative procedure codes, which mandates that courts base decisions on complete and conclusive evidence; the high court found the lower court’s ruling flawed because it relied solely on a military booklet that did not definitively establish the unit's status, necessitating further factual investigation to resolve whether the claimant’s service met the strict criteria of the governing law.
Legislator headnote
AI generatedart.1 din Legea nr. 309/2002, art.11 din Legea nr. 29/1990, art. 313 C. proc. civ; Eligibility for post-military service benefits under Law 309/2002 and sufficiency of evidence distinguishing labor detachments from military-economic units: Din analiza dosarului, reiese că instanța a soluționat cauza, având în vedere ca dovadă în susținerea acțiunii, exclusiv livretul militar al intimatului-reclamant din care, într-adevăr, nu reiese indubitabil că Detașamentul Argestru ar fi făcut parte din categoria celor prevăzute deart.1 din Legea nr. 309/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2003, reclamantul P.I. a solicitat pe calea contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, anularea Hotărârii nr. 2876 din 14 martie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că prin actul administrativ contestat, pârâta i-a respins în mod eronat cererea deși a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de legea menționată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ prin sentința nr. 239 din 2 iulie 2003 a admis acțiunea , a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.309/2002 și să-i acorde drepturile prevăzute de actul normativ menționat pentru întreg intervalul cât a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând D.G.S.M, respectiv perioada martie 1953-aprilie 1956.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că reclamantul a dovedit, prin livretul militar depus, efectuarea stagiului militar în detașamente de muncă aparținând D.G.S.M, așa cum prevăd dispozițiile art.1 din Legea nr. 309/2002, astfel încât este îndreptățit să i se acorde drepturile conferite de acest act.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei pe fond, cu consecința menținerii actului administrativ în cauză, ca fiind legal.
În esență recurenta a reiterat apărările susținute în primă instanță, arătând că soluția instanței de fond este greșită, deoarece din tabelele de evidență a unităților militare cu profil economic, rezultă că Detașamentul Argestru unde intimatul-reclamant și-a efectuat stagiul militar a figurat printre acestea, unitățile militare cu profil economic neputând fi confundate cu detașamentele de muncă la care face referire Legea nr. 309/2002.
Recursul se va admite în sensul celor ce urmează pentru următoarele considerente.
Din analiza dosarului, reiese că instanța a soluționat cauza, având în vedere ca dovadă în susținerea acțiunii, exclusiv livretul militar al intimatului-reclamant din care, într-adevăr, nu reiese indubitabil că Detașamentul Argestru ar fi făcut parte din categoria celor prevăzute deart.1 din Legea nr. 309/2002.
Pe de altă parte trebuie menționat că înscrierea detașamentului amintit în tabelul cu evidența indicativelor numerice al garnizoanelor de reședință ale unităților militare cu profil economic, nu exclude posibilitatea ca solicitările exprimate de reclamant prin cererea de chemare în judecată să fie totuși întemeiate.
Se constată, astfel că cenzura de legalitate a actului administrativ s-a făcut în baza unui probatoriu neconcludent și incomplet, pe baza singurelor două înscrisuri depuse de părți ca probe în dosar neputându-se pronunța fără echivoc o soluție judecătorească temeinică și legală așa cum prevăd dispozițiile art.11 din Legea nr. 29/1990.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) și ale art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa hotărârea recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță care urmează să suplimenteze probatoriul prin orice mijloc de probă admis de lege, (eventual pe baza unor cercetări la Arhivele Naționale) și la U.M. 02405 Pitești, care să releve dacă reclamantul a prestat muncă pe durata stagiului militar în detașamente de muncă organizat în acest scop, respectiv dacă detașamentul în care și-a efectuat stagiul militar se încadrează în cele prevăzute de Legea nr.309/2002. Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere, deopotrivă și apărările de fond formulate de recurenta-pârâtă în întâmpinarea depusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 239 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.