Nullity of appeal for lack of motivation where pension benefits were recognized post-filing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant’s appeal null and void, thereby upholding the lower court’s decision that had dismissed the original claim. The dispute involved a pensioner who challenged a decision by a county pension house initially refusing to grant benefits under Law No. 309/2002, although the pension house subsequently revised its stance to recognize the appellant’s rights for a specific period, rendering the underlying civil action moot. The court determined that the appeal was procedurally defective because it was not properly motivated, violating mandatory procedural requirements for appellate filings under Articles 316 and 257 of the Civil Procedure Code, as well as Article 306(1) of the same code, which mandate that appeals failing to meet these formal standards are subject to nullity.
Legislator headnote
AI generatedNullity of appeal for lack of motivation where pension benefits were recognized post-filing: Potrivit prevederilor art. 316 raportate la prevederile art. 257 alin. ultim C. proc.civ., precum și potrivit prevederilor art. 306 alin. (1) din același cod, neîndeplinirea cerințelor prevăzute de aceste dispoziții legale cade sub sancțiunea nulități.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 216/2003 din 25 iunie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantul S.V. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Hunedoara, pentru anularea hotărârii nr. 3623/11 aprilie 2003 prin care nu i-au fost stabilite drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că prin hotărârea nr. 3623 revizuită la o dată de 13 iunie 2003 Casa Județeană de Pensii Hunedoara a stabilit că reclamantul beneficiază de drepturile corespunzătoare pentru perioada 15 noiembrie 1953 – 15 decembrie 1955, astfel că reclamantul nu mai are un drept vătămat în sensul art. 1 din Legea 29/1990.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, pe care nu l-a motivat și în legătură cu care, printr-o cerere depusă ulterior, a precizat că nu îi aparține, drepturile sale legale fiindu-i recunoscute de Casa Județeană de Pensii Hunedoara.
Recursul este nul.
Potrivit prevederilor art. 316 raportate la prevederile art. 257 alin. ultim C. proc.civ., precum și potrivit prevederilor art. 306 alin. (1) din același cod, neîndeplinirea cerințelor prevăzute de aceste dispoziții legale cade sub sancțiunea nulități.
Astfel fiind, Curtea constată că recursul de față este nul și va decide în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de S.V. împotriva sentinței civile nr. 216 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.