Eligibility for forced labor compensation under Law No. 309/2002 for military service in Ministry of National Defense units rather than General Directorate of Labor Service detachments

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr.1750 din 3 aprilie 2003, Casa Județeană de Pensii Vâlcea a respins cererea formulată de B.N.M. privind recunoașterea perioadei 1 aprilie 1953 - 1 aprilie 1955 ca reprezentând stagiul efectuat în detașamente de muncă forțată apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin art.1 din Legea nr. 309/2002.

In urma soluționării contestației Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ prin sentința nr. 145/F/C din 18 iunie 2003 a admis cererea, a anulat hotărârea nr. 1750 din 3 aprilie 2003 a Casei Județene de Pensii Vâlcea și a obligat pârâta să recunoască în favoarea contestatorului drepturile conferite de Legea nr. 309/2002 pentru perioada 1 aprilie 1953- 1 aprilie 1955.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar ca muncitor respectiv locțitor șef brigadă la U.M. 03220 Caracal; U.M. 03781 București și U.M. 03781 Caracal tot în livretul militar aparînd și alte mențiuni din care rezultă că a fost înscris la categoria soldat neinstruit și că era bun pentru serviciul muncii.

A mai reținut că mențiunea din livret constitue dovada celor pretinse conform art. 6 alin. (2) din Legea nr.309/2002 și în consecință contestatorul este îndreptățit să beneficieze de drepturile conferite de această lege.

Împotri hotărârii a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea, susținând că unitățile militare tip U.M. 00123, 00134 etc., aparțin Ministerului Apărării Naționale și nu fac obiectul Legii nr.309/2002 chiar dacă s-au desfășurat activități lucrative.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Din actele depuse la dosarul cauzei respectiv livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a satisfăcut stagiul militar în U.M. 03220 Caracal ; U.M. 03781 București și U.M. 03781 Caracal, ca muncitor, respectiv șef de brigadă.

Aceste unități așa cum rezultă din adresa Ministerului Apărării Naționale – Serviciul Arhive și Documentare Militară au aparținut Ministerului Apărării Naționale iar cei care au satisfăcut stagiul militar în astfel de unități au desfășurat activități lucrative în cadrul armatei române.

Or, condiția impusă de lege pentru a beneficia de drepturile instituite prin ea, este ca stagiul militar să fi fost efectuat în detașamente de muncă din cadrul Direcției Serviciului Muncii.

Cum în cauză nu s-a probat astfel de împrejurare, urmează a se constata că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică cu consecința admiterii recursului Casei Județene de Pensii Vâlcea și respingerea acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 145 /F/C din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de reclamantul B.N.M.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.