Pension claim for 1952–1955 labor-detachment service rejected as non-qualifying medical leave; appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as unfounded, upholding the lower court's decision that denied the claim for pension rights under Law No. 309/2002 for the period from 6 November 1952 to 1 July 1955. The claimant had sought annulment of Decision No. 1915/2003 of the County Pension House, which had only recognized the period from 6 June 1951 to 6 November 1952 as qualifying for benefits under the statute for persons who performed military service in labor detachments (1950–1961). The court held that, under Article 1 of Law No. 309/2002 and H.G. No. 1114/2002 (defining the eligible period as 14 January 1950 – 28 February 1961), the claimant was not in active labor service after 6 November 1952 but on medical leave, so that time did not qualify. The appeal was rejected, leaving the lower court's judgment in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002; Pension claim for 1952–1955 labor-detachment service rejected as non-qualifying medical leave; appeal dismissed: Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acestui act normativ persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioda 1950 – 1961, iar prin H.G. nr. 1114/2002 a fost precizată ca fiind perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961 și alte norme metodologice de aplicare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.D.I a formulat acțiune împotriva Casei Județene de Pensii Bacău, solicitând ca în contradictoriu cu pârâta să se anuleze Hotărârea nr. 1915 din 15 martie 2003 și să fie obligată aceasta la emiterea unei hotărâri prin care să îi recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 și pentru perioada 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955 când a fost în concediu medical.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin Hotărârea nr. 1915/2003 pârâta a admis cererea dar numai pentru perioada 6 iunie 1951 – 6 noiembrie 1952, pentru restul perioadei anume 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955 respingând nejustificat luarea în calcul ca perioadă ce intră sub incidența legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 93 din 8 iulie 2003 a respins acțiunea, reținând că în perioada 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955 reclamantul a fost în concediu medical, astfel că nu poate fi recunoscută ca perioadă de muncă în detașamente de muncă, în 1952 fiind lăsat la vatră pe caz de boală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I.D.I. criticând soluția ca nelegală, el fiind pensionat urmare spitalizărilor avute.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acestui act normativ persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioda 1950 – 1961, iar prin H.G. nr. 1114/2002 a fost precizată ca fiind perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961 și alte norme metodologice de aplicare.
Înalta Curte de Casație constată că în raport de aceste prevederi, instanța de fond în urma analizei probelor în mod legal a respins acțiunea, reclamantul recurent, după 6 noiembrie 1952 nemaifiind în activitate, ci în concedii medicale.
Față de acste dispoziții legale se reține că sentința Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ este în concordanță cu actele normative incidente cauzei și cu probele dosarului, pe cale de consecință urmând a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.D.I. împotriva sentinței civile nr. 93 din 8 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.