Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1968/2014 AI generated

Territorial jurisdiction for confirming mediation agreements terminating inheritance indivision: applying Law 192/2006 alternative jurisdiction over Civil Code exclusive real estate venue

Case Number Decizia nr. 1968/2014
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Alexandria Court is the competent body to hear the case. The dispute involved a request to judicially confirm a mediation agreement that terminated a state of indivision regarding an inherited immovable property, which both the Alexandria and Slatina Courts had declined to handle, with the latter arguing that the matter involved inheritance and thus fell under exclusive territorial jurisdiction at the location of the property. The Supreme Court determined that the proceeding was not a principal inheritance lawsuit but rather a request for the confirmation of a mediation agreement, subject to the specific jurisdictional rules for mediation rather than the general civil code inheritance rules. Citing Article 59 of Law No. 192/2006, which establishes alternative territorial jurisdiction for mediation-related actions based on the domicile of a party or the place where the agreement was signed, and noting that the claimant resided in Alexandria, the Court rejected the exclusive jurisdiction argument and assigned the case to the Alexandria Court.

Legislator headnote

AI generated

art. 117 din Legea nr. 134/2010, art. 59 din Legea nr. 192/2006, art. 118 din Legea nr. 134/2010, art. 13 din Legea nr. 76/2012, art. 58 alin. (4) din Legea nr. 192/2006, art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006; Territorial jurisdiction for confirming mediation agreements terminating inheritance indivision: applying Law 192/2006 alternative jurisdiction over Civil Code exclusive real estate venue: Este adevărat că dispozițiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă în materia cererilor privitoare la moștenire, însă potrivit art. 13 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction real property judicial law conflict rule exclusive agreements

Cited Legislation

AI generated
art. 117 din Legea nr. 134/2010
1079 din 26 martie 2014, Judecătoria Alexandria și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, în raport de dispozițiile art. 117 din Legea nr.
art. 59 din Legea nr. 192/2006
Competența teritorială se stabilește potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea nr.
art. 118 din Legea nr. 134/2010
Este adevărat că dispozițiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C.
art. 13 din Legea nr. 76/2012
reglementează o competență teritorială exclusivă în materia cererilor privitoare la moștenire, însă potrivit art. 13 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr.
art. 58 alin. (4) din Legea nr. 192/2006
Conform prevederilor art. 58 alin.
art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006
Competența teritorială se stabilește potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea nr.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Alexandria la data de 13 februarie 2014, reclamantul D.D. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să consfințească Acordul de mediere nr. 6 din 05 februarie 2014 încheiat cu D.G.D. în legătură cu sistarea stării de indiviziune de pe urma defunctului D.M.G., cu privire la imobilul situat în localitatea Nicolae Titulescu, județul Olt.

Prin Sentința civilă nr. 1079 din 26 martie 2014, Judecătoria Alexandria și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, în raport de dispozițiile art. 117 din Legea nr. 134/2010 privind Codul procedură civilă și de împrejurarea că, în speță, competența este atrasă de locul situării imobilului, or potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei imobilul se află situat în raza localității Nicolae Titulescu, județul Olt, aflat în circumscripția judecătoriei Slatina.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 04 aprilie 2014 sub același număr.

Prin Sentința civilă nr. 4796 din 15 mai 2014, Judecătoria Slatina și-a declinat la rândul său competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Alexandria și, constatând ivit conflictul negative de competență l-a înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei Slatina a reținui următoarele:

Competența teritorială se stabilește potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 192/2006 care stabilește o competență teritorială alternativă între judecătoria în a cărei circumscripție își are sediul sau reședința părțile fie a judecătoriei în circumscripția căreia se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere, în speță nefiind vorba despre un litigiu care să atragă competența locului situării imobilului. Cum o parte are domiciliul în Alexandria rezultă că Judecătoria Alexandria este competentă să judece cauza.

Înalta Curte, cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost învestită reține următoarele:

Este adevărat că dispozițiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă în materia cererilor privitoare la moștenire, însă potrivit art. 13 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.

Conform prevederilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în situația în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale, sub sancțiunea nulității absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanței de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile prevăzute de lege și să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale.

Articolul 59 alin. (1) teza a 2-a din aceleași act normativ reglementează o competență teritorială alternativă care aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere.

În speță, prin cererea formulată, reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată să se consfințească Acordul de mediere nr. 6 din 05 februarie 2014 încheiat de mediator C.S. între reclamant și D.G.D.

Regulatorul de competență reține că instanța de judecată nu a fost sesizată pe cale principală, cu o cerere de sistare a stării de indiviziune care să atragă competența materială absolută reglementată de dispozițiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ci cu o cerere de consfințire a unui acord de mediere. Or, potrivit dispozițiilor din actul normativ amintit, în situația în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale, competență teritorială alternativă aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere.

Împrejurarea că obiect al acordului de mediere îi reprezintă sistarea unei stări de indiviziune rezultate din succesiune cu privire la un imobil, nu este în măsură să califice prezenta acțiune drept una în materie succesorală și care să atragă competența instanței locului situării imobilului.

Față de toate aspectele reținute mai sus, rezultă că cererea introductivă de instanță privește o cerere prin care se dorește consfințirea acordului de voință al părților privind încetarea stării de indiviziune, stare de indiviziune rezultată din succesiune.

Astfel fiind, Înalta Curte reține a fi incidente dispozițiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator care atribuie competența alternativă de soluționare a cererilor judecătoriilor din circumscripția locului unde a fost încheiată medierea sau cea de la domiciliul sau sediul oricăreia dintre părți,

În raport de prevederile legale menționate și reținând că domiciliul reclamantului D.D. se află în Alexandria, zonă aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Alexandria, aceasta este instanța competentă să se pronunțe cu privire la cererea de consfințire a acordului de mediere încheiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV