Conflict of jurisdiction over recognition of foreign adoption decree under Art. 1098 CPC

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă, la data de 17 octombrie 2013, sub nr. 5287/114/2013, reclamanta B.M.A.R. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul de Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună recunoașterea în România a hotărârii judecătorești definitive nr. 56/08, emise de Tribunalul pentru Minori din Florența (Italia) și, în consecință, să dispună recunoașterea de plin drept în România a adopției reclamantei de către numitul B.F., cetățean italian. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la înregistrarea în registrele de stare civilă a adopției și la eliberarea certificatului de naștere cuprinzând mențiunile corespunzătoare.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința pronunțată de către instanța italiană, s-a aprobat adopția reclamantei de către numitul B.F., cetățean italian, iar această sentință a rămas definitivă la data de 16 octombrie 2008.

Prin adresa nr. 62459 din 30 august 2013, pârâta Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor i-a comunicat reclamantei că cererea acesteia va fi soluționată de pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, iar prin adresa nr. W 3675692 din 23 septembrie 2013, această din urmă pârâtă a precizat că sentința de adopție trebuie recunoscută de instanța competentă din țară, conform art. 1 alin. (3) lit. b) din Regulamentul nr. 2201/2003.

La data de 12 noiembrie 2013, pârâta Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Râmnicu-Sărat a formulat în cauză întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu cu admiterea cererii deduse judecății.

La data de 29 noiembrie 2013, în termen legal, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că sentințele de adopție trebuie recunoscute de tribunalul competent, conform art. 1094 C. proc. civ., în cauză fiind incidente prevederile art. 43 lit. d) și ale art. 44 din Legea nr. 119/1996, respectiv cele ale art. 100 alin. (2) și ale art. 93 alin. (3) din Metodologia cu privire la aplicarea unitara a dispozițiilor în materie civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011. Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Râmnicu-Sărat a transmis la sediul instituției pârâte documentația referitoare la adopția reclamantei, încuviințată în Italia, iar sentința de adopție trebuie recunoscută de instanța competentă din țară, conform art. 1 alin. (3) lit. b) din Regulamentul nr. 2201/2003,

Prin Sentința civilă nr. 88 din 23 ianuarie 2014, Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.

Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut, pe de o parte, că pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a refuzat să dea curs cererii formulate de către reclamantă, în sensul de a se recunoaște de plin drept adopția reclamantei de către cetățeanul italian B.F., astfel cum rezultă din adresa adresa nr. W 3675692 din 23 septembrie 2013, poziție procesuală menținută și prin întâmpinarea formulată în cauză.

Pe de alta parte, s-a statuat că pârâtul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Râmnicu-Sărat nu a refuzat recunoașterea hotărârii străine. Prin adresa nr. 62459 din 30 august 2013, a solicitat, față de prevederile art. 100 alin. (2) și ale art. 93 alin. (3) din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011, să i se aducă toate actele în original pentru a înainta dosarul reclamantei la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, iar, prin întâmpinarea depusă la data de 12 noiembrie 2013 s-a declarat "de acord cu prezenta acțiune".

Față de împrejurarea că singurul care a refuzat recunoașterea hotărârii străine este pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, cu sediul în București, s-a concluzionat că, în temeiul art. 1098 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în prezenta cauză, competent sub aspect teritorial să judece acțiunea pendinte este Tribunalul București.

Dosarul a fost astfel înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 2927/3/2014.

La rândul său, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 321 din data de 06 martie 2014, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că domiciliul reclamantei este în județul Buzău, respectiv pe raza teritorială a Tribunalului Buzău.

Referitor la condiția privind dovada că vreo autoritate din circumscripția Tribunalului Buzău a refuzat recunoașterea acestei hotărâri străine, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut greșit că nu a fost manifestat un astfel de refuz de către nicio autoritate care își are sediul pe raza teritorială a Tribunalului Buzău, de vreme ce niciuna din aceste autorități nu a recunoscut hotărârea străină, reclamanta fiind nevoită să formuleze o cerere de chemare în judecată cu un astfel de obiect.

În consecință, s-a apreciat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 1098 din C. proc. civ., competența teritorială și materială de soluționare a cererii deduse judecății revine Tribunalului Buzău.

Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă reclamanta a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul pentru minori din Florența (Italia) prin care s-a dispus aprobarea adopției minorei M.A.R. de către numitul B.F., cetățean italian.

Regulamentul CE nr. 2201/2003 nu este aplicabil conform exceptării exprese prevăzute la art. 1 alin. (3) lit. b) a hotărârii privind adopția, astfel că pentru determinarea instanței competente în cazul cererii de recunoaștere a efectelor hotărârii în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun.

Potrivit art. 1098 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine".

Astfel cum rezultă din actele dosarului reclamanta s-a adresat inițial pârâtei Primăriei municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor pentru înscrierea adopției în registrul de stare civilă și eliberarea unui nou act de naștere. Această instituție i-a comunicat reclamantei faptul că cererea trebuie avizată de pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (adresa nr. 62549 din 30 august 2013 emisa de Primăriei municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor- fila 17 dosar Tribunalul Buzău). Ca răspuns la documentația trimisă de primărie, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a stabilit că pentru a produce efecte în România, sentința de adopție trebuie recunoscută de o instanță competentă.

Primăria municipiului Râmnicu-Sărat - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor care își are sediul pe raza teritorială a Tribunalului Buzău,nu a negat concluzia Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, astfel că prin conduita urmată aceasta este instituția care a manifestat refuzul recunoașterii hotărârii străine, în sensul art. 1098 din C. proc. civ. Faptul că a fost de acord cu admiterea acțiunii nu înlătură refuzul recunoașterii hotărârii anterior formulării acțiunii.

Având în vedere considerentele reținute, soluționarea pricinii este de competența Tribunalului Buzău, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV