Court of Audit jurisdiction over privatized entity and validity of direct service via violation record for failure to submit external debt documents

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, prin sentința nr. 4 din 27 ianuarie 2003, a admis cererea Secției de Control Financiar Ulterior nr. 14417/2002 și a pus în aplicare procesul verbal nr. 47034/25 septembrie 2002 și a stabilit ca amendă după cum urmează :

A penalizat pe intimata Societatea Comercială “A” S.A., cu suma de 500.000 lei pe zi întârziere începând cu data scadentă 13 septembrie 2002 și până la îndeplinirea obligației de la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată.

A dispus măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile, imobile și a oricăror venituri ale intimatei Societatea Comercială “A” S.A. în limita amenzii civile stabilite, respectiv în sumă de 67.000.000 lei, calculată pe perioada 13 septembrie 2002 – 27 ianuarie 2003 și în continuare până la îndeplinirea obligației din procesul – verbal nr. 47034/25 septembrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că Societatea Comercială “A” S.A., potrivit procesului verbal menționat nu a pus la dispoziția Curții de Conturi documentele referitoare la evidența contabilă, încasarea și virarea pe destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor externe provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate în mod repetat în perioada 5 – 24 septembrie 2002, iar prin adresa nr. 1564 din 11 septembrie 2002 să fie prezentate următoarele documente:

- bilanțurile contabile anuale și balanțele de verificare încheiate în perioada 31 decembrie 1989 – 30 iunie 2002;

- fișele de cont pentru clienți externi în perioada 31 decembrie 1989 – 30 iunie 2002;

- documentele de plată și extrasele de cont din care să rezulte sumele virate la bugetul statului ca urmare a recuperării creanțelor externe ale României, conform prevederilor H.G. nr. 447/1991, Legii nr. 29/1994 și Legii nr. 81/1999 privind datoria publică.

Față de refuzul S. C. “A” S.A. exprimat prin adresa nr. 1571/12 septembrie 2002, s-a considerat potrivit art. 128 din Legea nr. 94/1992 republicată, că au fost încălcate obligațiile prevăzute la art. 4 alin. (2) din aceeași lege și în consecință s-a aplicat o penalizare de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. S-a reținut competența controlorilor curții în controlul efectuat deși societatea este cu capital privat și legalitatea investirii prin proces verbal de constatare a abaterii civile.

Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 342 din 23 mai 2003, a respins recursul jurisdicțional al S. C. “A” S.A. București.

Considerând decizia netemeinică și nelegală Societatea Comercială “A” S.A. București a declarat recurs în baza art. 304 pct. 3, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în fond respingerea cererii secției de control ulterior și obligarea Administrației Finanțelor Publice a sectorului 3 la restituirea sumei de 150 milioane lei plătită deja.

S-a susținut că, greșit s-a respins excepția lipsei competenței materiale a Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi de a judeca abaterea civilă cu care a fost investit întrucât dispozițiile art. 44 din Legea nr. 94/1992 prevăd competența în favoarea Camerei de Conturi a municipiului București.

Din moment ce societatea a fost privatizată integral în anul 1995 ea numai poate fi controlată după acest an, de aici nelegalitatea controlului.

Greșit s-a respins excepția neregularității investirii Colegiului Jurisdicțional, alin. (2) al art. 36 din lege prevăzând că actul de constatare trebuie înaintat procurorului financiar, care trebuie să sesizeze Colegiul jurisdicțional competent potrivit art. 51.

Pe fondul cauzei se impunea respingerea cererii de punere în aplicare a procesului verbal nr. 47034/2002, ca neavînd culpă în săvârșirea abaterii constatate în condițiile în care a transmis documentele solicitate pentru perioada 1990 – 1994, așa cum rezultă din acte iar după 1995 societatea s-a privatizat și nu a mai figurat ca debitor al statului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea Curții de Conturi nr. 94/1992 „toate persoanele juridice și fizice supuse controlului sau jurisdicției Curții de Conturi sunt obligate să-i transmită actele, documentele și informațiile solicitate la termenele stabilite de Curte și să-i asigure saccesul în sediile lor, dacă aceasta hotărăște efectuarea controlului sau cercetarea la fața locului”.

Încălcarea obligațiilor arătate mai sus constituie abatere, ce se sancționează conform art. 128 din aceeași lege cu 500.000 lei pentru fiecare zi întârziere.

În cauză, societății “A” S.A. i s-a întocmit procesul verbal de constatare a abaterii prevăzute de art. 128 din Legea 94/1992 republicată, înregistrat sub nr. 47034/25 septembrie 2002 de Secția de control ulterior – Divizia contului general de execuție a bugetului de stat, datoriei publice, creanțelor statului și activității bancare din cadrul Curții de Conturi întrucât nu a pus la dispoziția echipei de control, documentele referitoare la evidența contabilă, încasarea și virarea pe destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor externe, provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate în mod repetat în perioada 5 – 24 septembrie 2002.

S-a solicitat Colegiului jurisdicțional să stabilească amenda conform art. 129 teza a II-a .

Controlul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 7 lit. c din legea Curții de Conturi privind modul de formare și gestionare a datoriei publice și situației garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe, pe hotărârea 102/29 august 2002 a Plenului Curții, prin care s-a decis verificarea modului de respectare a dispozițiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea și verificarea pe destinațiile legale a sumelor prevăzute din creanțele externe ale României la societățile comerciale care au derulat activități de export înainte și după 1989 și pe nota anexă la această hotărâre.

Conform acesteia la bugetul statului figurează nerecuperate și nevirate creanțe externe în valoare de 2.239, 6 milioane de lei și 955,9 milioane ruble transferabile .

Din nota Ministerului Finanțelor Publice transmisă Parlamentului cu adresa nr. 241558 din 18 martie 2002, rezultă că recurenta – reclamantă a încasat și după privatizarea sa (1995) creanțe externe provenite din activități de comerț exterior și cooperare economică internațională derulată înainte și după 1989.

În condițiile date, în mod justificat s-a reținut competența de soluționare în favoarea Colegiului jurisdicțional și legalitatea controlului.

Cât privește excepția nelegalității sesizării direct prin proces verbal de constatare a abaterii ea nu a putut fi primită întrucât art. 129 din Legea 94/1992 stabilește, pe de o parte că abaterile prevăzute la art. 127 – 128 se constată de controlorii financiari, iar pe de altă parte, că amenda se stabilește de Colegiul jurisdicțional.

În consecință, instanța a fost legal investită direct prin procesul verbal de constatare a abaterii civile conform art. 129 din lege, valorificarea lui de către procurorul financiar nefiind reglementată de art. 37 din lege.

Instanța nu a fost investită prin actul de sesizare al procurorului financiar (art. 37) sau completului (art. 31) pentru a fi competent Colegiul jurisdicțional al municipiului București conform art. 40, ci se aplică art. 45 teza a II-a din lege care prevede că: „Colegiul jurisdicțional al Curții judecă și alte cauze care nu sunt în competența celorlalte colegii”.

Probele de la dosar nu fac dovada că recurenta – reclamantă ar fi prezentat documentele solicitate în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 prin adresa nr. 14284 /11 septembrie 2002 astfel că abaterea constată prin procesul verbal nr. 47034/2002 este temeinică și legală iar amenda respectă cerințele legii.

În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Societatea Comercială “A” S.A. București împotriva deciziei civile nr. 342 din 23 mai 2003 a Curții de Conturi a României, secția Jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.