Admissibility of annulment challenge against revision decision and limitative grounds for retrial

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față;

Prin decizia civilă nr. 1080 din 28 martie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul T.G. împotriva deciziei nr. 4642 din 21 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că această cerere de revizuire (art. 322 pct. 1 și pct. 7) este formulată împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte în soluționarea unei anterioare cereri de revizuire (art. 322 pct. 7).

Cu privire la temeiul de drept invocat de revizuent în această nouă revizuire, Înalta Curte a constatat că, deși formal a indicat atât teza de la art. 322 pct. 1 cât și pe cea de la art. 322 pct. 7 (în realitate, motivele dezvoltate neîncadrându-se în niciuna dintre aceste ipoteze), referirea din cuprinsul cererii la nepronunțarea instanței de revizuire asupra admisibilității cererii de revizuire vizează primul dintre motivele arătate (art. 322 pct. 1), fără a putea fi identificate eventuale susțineri susceptibile a avea tangență cu cel de-al doilea temei al revizuirii (art. 322 pct. 7).

Or, o hotărâre pronunțată în revizuire nu reprezintă nici o hotărâre definitivă în apel sau prin neapelare, după cum nu este nici o hotărâre a instanței de recurs, caz în care, aceasta ar trebui să evoce fondul.

Cum dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. au valoarea unor norme imperative, de ordine publică, organizând exercițiul acestei căi extraordinare de atac, în condițiile și pentru motivele strict și limitativ stabilite de lege, cererea de revizuire promovată cu încălcarea acestor prevederi legale este inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii revizuentul T.G. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii ca netemeinică și nelegală, precum și pronunțarea pe fond a altei sentințe, conformă cu realitatea și cu probele administrate în cauză. A susținut că motivele de fapt au fost relatate în detaliu, că intimata nu a depus întâmpinare în niciun stadiu procesual și că în perioada 1999-2014 a fost supus umilințelor, stresului, starea de sănătate fiindu-i ruinată, cu consecințe materiale substanțiale. În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 noul C. proc. civ. și ale art. 317-art. 318 C. proc. civ. de la 1865.

Analizând prioritar contestația în anulare sub aspectul admisibilității, în aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) cu referire la art. 317-art. 318 C. proc. civ, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Mai întâi, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este supusă dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stabilesc că dispozițiile noului act normativ se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Or, procesul în cadrul căruia contestatorul a promovat această cale de atac a început, indubitabil, anterior datei de 15 februarie 2013.

Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, poate fi exercitată exclusiv pentru motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317-art. 318 C. proc. civ.

Art. 317 C. proc. civ. prevede posibilitatea atacării cu contestație în anulare a hotărârilor irevocabile, pentru situația când procedura de chemare în judecată a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, dar numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului sau când, deși au fost invocate prin cererea de recurs, instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt.

Art. 318 C. proc. civ., reglementând contestația în anulare specială, permite exercitarea acestei căi de atac împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unor erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Numai în situația invocării acestor motive contestația în anulare este admisibilă, iar nu și pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.

Or, prin contestația în anulare promovată, contestatorul face vorbire despre netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate, de starea de fapt și de probele administrate.

Chiar dacă în mod formal contestatorul a indicat dispozițiile art. 317-art. 318 C. proc. civ., ca temei al contestației în anulare, niciuna din criticile formulate nu poate fi subsumată vreunui motiv de contestație în anulare, de drept comun ori specială.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge calea de atac ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei civile nr. 1080 din 28 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.