Conflict of jurisdiction over statutory interest claims on wage enforcement titles: labor tribunal competence vs. civil district court

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, la data de 16 iulie 2013 sub nr. 3968/107/2013, reclamanții B.N., S.M., S.C., P.C.A. și T.A. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1088 vechiul C. civ., art. 1535 noul C. civ. și art. 166 C. muncii, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de sentința nr. 49 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea începând cu data rămânerii definitive a acesteia, respectiv, 20 octombrie 2008 și până la data plății efective; obligarea pârâtului de la virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.

Prin sentința nr. 43 din 14 ianuarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 3968/107/2013, Tribunalul Alba, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reținând că dobânzile pretinse se referă la folosul de care reclamanții au fost lipsiți prin neplata la scadență a sumei datorate stabilită prin hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu având ca obiect drepturi salariale, sens în care acestea nu reprezintă o corecție a drepturilor salariale, ci daune datorate imposibilității de executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Ca atare, competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei, conform art. 94 lit. j) C. proc. civ. Pe de altă parte, acțiunea reclamanților este evaluabilă în bani, iar cuantumul pretențiilor se situează sub nivelul sumei de 200.000 RON, aspect de natură să atragă, de asemenea, competența materială a judecătoriei.

Având în vedere calitatea reclamanților și competența materială a judecătoriei, tribunalul a apreciat competentă teritorial a soluționa cauza, față de sediul pârâților de ordinul II și III, Judecătoria Oradea.

Prin sentința nr. 2525 din 4 martie 2014 pronunțată în același dosar, Judecătoria Oradea, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că prezentul litigiu este un conflict de muncă în sensul art. 266 C. muncii, creanța accesorie, respectiv, dobânda legală, având aceeași natură și același regim juridic ca și creanța principală, respectiv, aceea de drept salarial, chiar dacă este solicitată pe cale separată. Prin urmare, devin incidente dispozițiile legale art. 166 alin. (4), art. 231 și art. 266 C. muncii, în special art. 95 noul C. proc. civ., care instituie competența de drept comun a tribunalelor în această materie.

Analizând conflictul negativ de competență dedus judecății, Înalta Curte constată următoarele:

Chestiunea de drept supusă analizei o constituie determinarea instanței de judecată competente material să soluționeze cererile având ca obiect acordarea dobânzilor legale aferente unui titlu executoriu prin care s-au constatat drepturi salariale, întemeiate pe dispozițiile art. 1088 C. civ. sau pe cele ale art. 1535 noul C. civ.

Verificarea jurisprudenței constituite la nivelul secției a relevat că la nivelul instanțelor judecătorești între care s-a ivit prezentul conflict de competență, Judecătoria Oradea și Tribunalul Alba, s-au ivit mai conflicte negative de competență, care au fost soluționate unitar, prin mai multe hotărâri, precum deciziile nr. nr. 954 din 20 martie 2014, nr. 1275 din 11 aprilie 2014 și nr. 1452 și 1453 din 15 mai 2014 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerentele regulatoarelor de competență s-a reținut, în esență, că dobânzile corespunzătoare unor drepturi salariale stabilite în cadrul unui proces desfășurat anterior în fața tribunalului de dreptul muncii, reprezintă o corecție a drepturilor salariale, astfel cum au fost stabilite.

În atare condiții, s-a statuat că operează o extindere a competenței instanței care s-a pronunțat asupra dreptului salarial principal, adică a tribunalului de dreptul muncii, și asupra dreptului accesoriu, privitor la dobândă, măsura fiind justificată, pe lângă legătură de conexitate dintre obiectul celor două cereri, și pe rațiuni de mai bună administrate a actului de justiție.

Așa fiind, în respectarea principiului disciplinei jurisdicționale, competența de soluționare a prezentei a cauzei va fi stabilită, astfel cum deja s-a statuat prin alte hotărâri privind litigii similare din raza aceleași curți de apel, în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2014.