Pension office's appeal as time-barred; refugee benefits award upheld for Timișoara-born claimant

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 4874 din 2 iulie 2003, reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a solicitat anularea hotărârii nr. 10671 din 12 iunie 2003 prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că:

- s-a născut la data de 1 ianuarie 1942 în localitatea Timișoara, județul Timiș, aceasta fiind localitatea de refugiu a părinților săi care, în perioada în care Ardealul de Nord s-a aflat sub jurisdicția Statului Ungar, au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu – Dezmir, județul Cluj, în afara zonei de ocupație;

- deși, prin actele și înscrisurile alăturate la cerere, a făcut dovada situației de persoană refugiată din motive etnice, pârâta a procedat la respingerea cererii cu motivarea că petenta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea acțiunii, arătând că din analiza actelor depuse în probațiune se reține faptul că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută la data de 1 ianuarie 1942 în localitatea Timișoara unde părinții acesteia s-au refugiat anterior nașterii sale. A mai arătat că reclamanta nu a suferit persecuții din motive etnice întrucât localitatea Timișoara a aparținut Statului Român și că Legea nr. 189/2000 prevede expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de drepturile compensatorii.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 887 din 22 iulie 2003 a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 10671 din 12 iunie 2003 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, pentru perioada 1 ianuarie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2003.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate sau refugiate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea de la acordarea drepturilor prevăzute de lege a copiilor născuți în perioada de strămutare sau refugiu. Instanța a mai apreciat că, ținând cont de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având obligația de protecție și sprijin pentru toți cetățenii săi.

Împotriva acestei sentințe a declara recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o după cum urmează:

- instanța nu a ținut seama de faptul că petenta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea Timișoara și nici nu a suferit persecuții din motive etnice, această localitate aparținând Statului Român;

- împrejurarea că, din motive de echitate ar fi legitimă acordarea unor măsuri reparatorii și pentru copii născuți în refugiu, nu ar permite instanței să adauge la lege sau să dea alte interpretări, acesta fiind un atribut exclusiv al puterii legislative.

Analizând regularitatea declarării recursului în raport cu actele procedurale aflate la dosarul cauzei, precum și în raport cu dispozițiile legale incidente, Curtea constată că pârâta a primit comunicarea sentinței la data de 29 iulie 2003 iar recursul formulat a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj la data de 15 august 2003.

Potrivit art.301 C. proc. civ., termenul pentru declararea recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă, dacă legea nu dispune altfel.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul în care dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

Prin urmare, termenul procedural prevăzut de lege pentru declararea recursului este un termen imperativ (peremptoriu) iar sancțiunea nerespectării acestuia este decăderea.

În raport cu data la care pârâta a primit comunicarea sentinței pe care o atacă, recursul declarat de aceasta este tardiv, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 887 din 22 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.