Refugee status under Law No. 189/2000 for individuals born in refuge during 1944–1945, resolved on peremptory appeal deadline grounds

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 3773 din 11 iunie 2003, reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a solicitat anularea hotărârii nr. 9873 din 7 mai 2003 prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acestuia calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că:

- s-a născut la data de 15 noiembrie 1944 în localitatea Cojocna Nouă, județul Cluj, aceasta fiind localitatea de refugiu a părinților săi în perioada în care Ardealul de Nord s-a aflat sub jurisdicția Statului Ungar;

- deși, prin actele și înscrisurile alăturate la cerere, a făcut dovada situației de persoană refugiată din motive etnice, pârâta a procedat la respingerea cererii cu motivarea că petentul nu se încadrează în prevederile art.1, lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea acțiunii, arătând că din analiza actelor depuse în probațiune se reține faptul că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut la data de 15 noiembrie 1944 în localitatea Cojocna Nouă. A mai arătat că reclamantul nu a depus nici un act oficial din care să rezulte statutul de refugiați al părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.823 din 10 iulie 2003 a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 9873 din 7 mai 2003 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană refugiată, pentru perioada 15 noiembrie 1944 – 6 martie 1945, și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 mai 2003.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond în vedere faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate sau refugiate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea de la acordarea drepturilor prevăzute de lege a copiilor născuți în perioada de strămutare sau refugiu. Instanța a mai apreciat că, ținând cont de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având obligația de protecție și sprijin pentru toți cetățenii săi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o după cum urmează:

- instanța nu a ținut seama de faptul că petentul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea Cojocna și nici nu a suferit persecuții etnice, această localitate aparținând Statului Român;

- împrejurarea că, din motivele de echitate, ar fi legitimă acordarea unor măsuri reparatorii și pentru copiii născuți în refugiu nu ar permite instanței să adauge la lege sau să dea alte interpretări, acesta fiind un atribut exclusiv al puterii legislative;

- instanța a procedat la admiterea acțiunii fără ca aceasta să fie susținută de probe, singurele documente depuse în probațiune fiind două declarații de martor.

Analizând regularitatea declarării recursului în raport cu actele procedurale aflate la dosarul cauzei, precum și în raport cu dispozițiile legale incidente, Curtea constată că pârâta a primit comunicarea sentinței la data de 24 iulie 2003 iar recursul formulat a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj la data de 12 august 2003.

Potrivit art. 301 C. proc. Civ., termenul pentru declararea recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă, dacă legea nu dispune altfel.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

Prin urmare, termenul procedural prevăzut de lege pentru declararea recursului este un termen imperativ (peremptoriu) iar sancțiunea nerespectării acestui termen este decăderea.

În raport cu data la care pârâta a primit comunicarea sentinței pe care o atacă, recursul declarat de aceasta este tardiv, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 823 din 10 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.