State of Roman's passive procedural standing in property restitution under Law No. 10/2001 when an administrative-territorial unit is the identified holder

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1017 din 3 iunie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român - prin M.E.F. și a respins acțiunea formulată de reclamanții S.M. și I.K. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin M.E.F. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul municipiul București, prin primar General.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul Statul Român - prin M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, aceasta fiind stabilită de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.

Cererea de restituire în natură nu este întemeiată întrucât din expertiza tehnică efectuată în cauză, tot terenul este afectat de elemente de sistematizare. Pe de altă parte, reclamanții nu au probat, în condițiile art. 1169 C. civ., întinderea dreptului de proprietate preluat în fapt de stat, pentru a se putea concluziona că preluarea în fapt a imobilului s-a făcut de la aceștia și nu de la o altă persoană.

Sub rezerva dovedirii că terenul deținut de autorul lor era de o suprafață egală sau mai mare cu cea notificată, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, însă în cauză nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere.

2. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 26 din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

În considerentele hotărârii s-a arătat că instanța de fond trebuia să cerceteze fondul cauzei sub aspectul tuturor posibilităților de restituire - în natură sau prin echivalent - reglementate de lege.

Față de Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, pentru a epuiza fondul cauzei și, respectiv, un grad de jurisdicție, instanța era chemată să se pronunțe inclusiv cu privire la posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul în care aprecia că restituirea în natură nu este posibilă.

3.Recursul

3.1. Motive

Pârâtul Statul Român - prin M.F.P. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:

Desființând sentința apelată și trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, instanța de apel nu a motivat de ce a desființat dispoziția primei instanțe prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.

În mod neîntemeiat s-a reținut că instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Instanța de fond a cercetat fondul cauzei atât prin prisma motivelor invocate de reclamanți, cât și prin raportare la principiul de drept civil al disponibilității.

3.2. Întâmpinarea

Intimații reclamanți au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că au formulat acțiunea și împotriva Statului Român - prin M.F.P. uzând de dispozițiile Deciziei nr. 20 în sensul că s-a solicitat instanței de judecată să dispună ea însăși restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv.

Statul Român - prin M.F.P. are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

3.3. Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

La rândul său, art. 28 alin. (3) din lege arată că în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin M.F.P., în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.

În speță, există unitate deținătoare căreia reclamanții i-au adresat notificarea - Primăria municipiului București, care nu a contestat nici un moment faptul că ar avea o asemenea calitate. Or, potrivit art. 21 alin. (4) din Lege, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.

În aceste condiții, nu sunt incidente prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, M.F.P. neavând calitate procesuală în cauză.

Drept urmare, criticile formulate de recurent întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin desființarea în tot a sentinței pe motiv că nu s-ar fi analizat fondul cauzei sub toate aspectele, instanța de apel nu s-a pronunțat și în ce privește soluția dată de prima instanță excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a Statului Român - prin M.F.P.

Totuși, întrucât această chestiune a făcut obiect de analiză în primă instanță, iar însuși recurentul nu a cerut casarea cu trimitere spre rejudecare în apel și sub acest aspect, nu va fi pronunțată asemenea soluție.

Față de faptul că se va reține lipsa de calitate procesuală pasivă a Statului Român - prin M.F.P., această parte nu are interes să declare recurs prin care să facă aprecieri asupra fondului raportului juridic litigios. De aceea, nu va fi analizat motivul de recurs privitor la modul în care prima instanță a respectat principiul disponibilității, asemenea critici putând fi formulate numai de cel care are calitate de pârât.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată în parte în sensul că se va dispune desființarea în parte a sentinței, păstrându-se soluția de respingere a acțiunii împotriva pârâtului Statul Român - prin M.F.P.

Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român - prin M.F.P. împotriva Deciziei civile nr. 26 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și în consecință:

Modifică în parte decizia în sensul că desființează în parte sentința civilă nr. 1017 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Păstrează soluția de respingere a acțiunii împotriva pârâtului Statul Român - prin M.F.P.

Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 20>0.