Abuse of office in bank credit issuance: Validity of suspended probation for service-related offense following revocation of specific banking crimes

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 212/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. 76/85/2005 s-a dispus:

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpatului P.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea D.N.A. - Biroul Teritorial Alba de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 289 - 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în ceea ce privește pe inculpatul P.S..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de D.N.A. - Biroul Teritorial Alba, din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b), art. 18 din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în ceea ce privește pe inculpatul P.S..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. și art. 258 C. pen., art. 64 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa închisorii de 5 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata G.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în ceea ce privește pe inculpata G.M..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește pe inculpata G.M..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 248 - 2481 C. pen., art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., art. 258 C. pen., în ceea ce privește pe inculpata G.M..

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., art. 258 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata G.M. la pedeapsa închisorii de 5 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 289 - 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce privește pe inculpata C.F..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata T.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, republicată.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește pe inculpata T.I..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește pe inculpata T.I..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata T.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a achitat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul M.I..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul C.D..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul C.D..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 și 291 C. pen. și raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul C.D..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.G.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 146 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul M.G..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare, în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 11 aprilie 2004 și până la data de 21 ianuarie 2005.

A constatat că față de inculpatul M.G. este luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

A constatat că B.C.R. - Sucursala Județeană G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 170, 348 C. proc. pen. a dispus anularea ordinelor de plată din 31 ianuarie 2003 și din 31 ianuarie 2003 emis de SC R.j. SRL.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare din inculpații P.S., G.M. și M.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 RON, onorariile avocaților din oficiu stabilindu-se a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.

În motivare instanța de fond a reținut că B.C.R. - N. a dobândit statutul de sucursală a B.C.R. - G., în luna august 2002, fiind condusă de inculpatul P.S., în calitate de director, până la data de 25 aprilie 2003, dată la care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă. La aceeași sucursală, inculpata G.M., îndeplinea funcția de șef birou contabilitate, fiind și membră în comitetul director al băncii, în timp ce inculpata C.F., și ea membră a comitetului director avea calitatea de ofițer de credite. Celelalte două inculpate, T.I. și C.C., au avut calitatea de administrator de cont la aceeași sucursală, perioadă la care inculpatul C.D. îndeplinea funcția de director al sucursalei județene G..

La data de 31 ianuarie 2003, SC B. SRL Vâlcea, societate componentă a grupului de firme "M.L.", reprezentată de inculpatul M.I., solicită un credit de 126 miliarde lei, pe o durată de 5 zile, creditul urmând a fi garantat cu ordine de plată (dosar urmărire penală).

În vederea garantării creditului, SC B. SRL Vâlcea a încheiat cu B.C.R. - Sucursala N., un contract de cesiune a cash flow-ului înregistrat din 6 februarie 2003 la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (dosar urmărire penală), prin care se cesionează băncii cash-flow-ul rezultat din activitatea desfășurată în mod curent de societate.

De asemenea, prin declarațiile autentificate sub nr. x, y din 31 ianuarie 2003 a B.N.P. C.D., inculpatul M.I., în calitate de reprezentant al SC R. SRL și al SC Ra. SRL s-au angajat ca, pe perioada rambursării creditului de 126 miliarde RON, să nu instituie ipotecă, gaj sau alte garanții asupra bunurilor mobile sau imobile din patrimoniul societății comerciale.

În vederea obținerii creditării, sunt emise ordinele de plată din 31 ianuarie 2003 emis de SC R.J. SRL în favoarea SC B. SRL Vâlcea, pentru suma de 20 miliarde lei și din 31 ianuarie 2003 emis de SC T. SRL București pentru suma de 120 miliarde lei, cele două ordine de plată fiind transmise prin fax la bancă, ele nefiind regăsite la băncile emitente (R.I.B.) și fiind completate de către inculpatul M.G. la rubricile privind suma, denumirea emitentului și beneficiarului, conturile acestora, data emiterii O.P., codul fiscal, banca emitentului și beneficiarului (dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, cele două impresiuni de ștampilă aplicate pe cele două ordin e de plată nu au fost create cu ștampila folosită în mod curent de sucursalele Moșilor și 13 septembrie ale R.I.B.

În baza acestei cereri și a actelor însoțitoare, la B.C.R. - N. s-a procedat la întocmirea documentației de creditare, inculpata C.F. întocmind referatul de credit, semnat și de inculpatul P. în calitate de director al sucursalei (dosar urmărire penală).

În vederea aprobării și acordării creditului de 126 miliarde lei, s-a încheiat procesul-verbal al ședinței comitetului director al băncii, din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), prin care inculpații P.S., G.M. și C.F. au aprobat acordarea creditului, deși ședința comitetului director nu a avut loc, în realitate, procesele verbale nefiind întocmite la timp, astfel cum au declarat inculpații G.M. (dosar urmărire penală) și C.F. (dosar urmărire penală).

Tot la data de 31 ianuarie 2003 s-a încheiat contractul de credit nr. x între B.C.R. N. și SC B. SRL Vâlcea, având ca obiect suma de 126 miliarde lei, pe o durată de 5 zile, cu o dobândă de 27% pe an, credit acordat pentru finanțarea activității curente, contractul fiind semnat de inculpații P.S. și G.M. din partea băncii, precum și de inculpatul M.I., în calitate de reprezentant al SC B. SRL Vâlcea (dosar urmărire penală).

În ceea ce privește condițiile de aprobare și acordare a creditului de 126 miliarde lei, tribunalul a reținut că, sub aspectul competenței, sucursala N. a B.C.R. nu era în măsură să acorde credite de o asemenea valoare, în condițiile în care plafonul maxim de creditare pentru această sucursală era de 600.000 dolari SUA. De asemenea, prin Circulara nr. 93 din 9 decembrie 2002 a B.C.R., au fost suspendate temporar competențele de aprobare a tuturor categoriilor de credite, inclusiv în ce privește emiterea scrisorilor de garanție și acordarea avalurilor solicitate de clienții bancari, persoane juridice, la toate agențiile bancare și sucursalele băncii, menționate în anexa 1 la circulară. În cazul sucursalei N. pe lângă suspendarea competențelor de aprobare a creditelor și scrisorilor de garanție bancară, i s-a suspendat, până la noi precizări, și dreptul de avizare a creditelor de scont (dosar urmărire penală).

Această circulară a fost primită la B.C.R. N. la data de 13 decembrie 2002, cu indicația de a fi aplicată întocmai de personalul din subordine cu atribuții de creditare, și de a se urmări aplicarea întocmai în practică, această circulară nefiind prelucrată cu agenții băncii, și, nefiind adusă la cunoștința acestora de către inculpatul P.S., deși, această obligație îi revenea acestuia.

În aceste sens, au fost relevante declarațiile inculpaților G.M. (dosar fond), C.F. (dosar fond), T.I. (dosar fond), care arată că această circulară nr. 93 nu le-a fost adusă la cunoștință de către inculpatul P., luând cunoștință despre existența ei în luna iunie 2003 sau chiar mai târziu, după demararea efectuării controalelor la bancă.

Tot sub aspectul cadrului legislativ în care s-a procedat la acordarea creditului de 126 miliarde lei, s-a reținut că, suspendarea competenței pentru B.C.R. - Sucursala N. a fost menținută prin Circulara B.C.R. nr. 4 din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală).

De asemenea, prin Circulara nr. 38 din 30 iulie 1998 (dosar urmărire penală), s-a introdus practica obligatorie de prelucrare săptămânală, de regulă, în ziua de luni orele 14 - 18, cu tot personalul din subordine, a normelor, instrucțiunilor, circularelor și, scrisorilor circulare apărute în săptămâna precedentă.

În condițiile Circularei nr. 49 din 19 iulie 2002 pentru semestrul al II-lea al anului 2002, competența standard a B.C.R. N. stabilită prin normele proprii de creditare era de 600.000 dolari SUA (dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, punctul nr. 271 din Normele de Creditare ale B.C.R., prevedeau, acceptarea, pentru analiza de creditare, numai a ordinelor de plată originale, nefiind admise copii xerox, fax-uri sau alte documente imagini, și care poartă ștampila și semnătura autorizată a unei societăți bancare plătitoare (dosar urmărire penală).

Sub aspectul utilizării și restituirii creditului acordat, față de dispozițiile art. 1 și 2 din Contractul nr. 38 din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), acesta urma să fie utilizat pentru finanțarea activității curente, urmând a fi restituit în termen de 5 zile. Ori, din cuprinsul extraselor de cont curent ale SC B. SRL, ale SC R. SRL și ale SC Ra. SRL, rezultă că întreaga sumă a fost transferată în contul lui SC R. SRL prin OP nr. 99, suma fiind utilizată pentru rambursări anticipate, parțiale, de credite, pentru plăți către firme din grup sau aflate în legătură cu grupul, astfel cum rezultă și din raportul de constatare al specialistului DNA (dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, creditul nu a fost rambursat la termenul stipulat în contractul de credit, ci a fost rambursat în cinci etape, respectiv la datele de 5 februarie 2003, 6 februarie 2003, 24 februarie 2003, 26 februarie 2003 și la 28 februarie 2003, astfel cum a rezultat din extrasele existente la B.C.R. - Sucursala N., și din raportul specialistului DNA (dosar urmărire penală).

Întrucât creditul de 126 miliarde lei a fost achitat integral, B.C.R.- Sucursala G. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză (dosar fond).

În ceea ce privește vinovăția penală a inculpaților trimiși în judecată, tribunalul a constatat că, infracțiunea ce a stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților a fost cea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, infracțiune constând în acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare și neurmărirea conform legii sau a normelor de creditare, a destinațiilor creditelor, sau neurmărirea creditelor restante, infracțiune dezincriminată prin Legea nr. 69 din 26 martie 2007.

Față de această modificare legislativă, tribunalul, a constatat că, această faptă nu mai este prevăzută de legea penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a procedat la achitarea inculpaților: P.S., G.M., C.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar pe inculpații T.I., M.G. și C.D., pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, aceea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, faptă pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M.I. și M.G., acesta din urmă sub forma complicității, tribunalul a constatat că, prin Legea nr. 69 din 26 martie 2007 și această faptă a fost dezincriminată, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., inculpații M.I. și M.G.V. au fost achitați.

Inculpații P.S., M.G.V., M.I. și C.D. au mai fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., raportat la art. 146 C. pen., sub forma complicității pentru inculpatul M.I. și a participației improprii pentru inculpatul C.D., pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Examinând conținutul legal al infracțiunii de înșelăciune, tribunalul a constatat că, una dintre condițiile esențiale ale existenței infracțiunii de înșelăciune este crearea unei pagube unei persoane fizice sau juridice, prin vreuna din modalitățile arătate în alin. (1), (2), (3) ale art. 215 C. pen.

Existența prejudiciului este de esența infracțiunii de înșelăciune, paguba fiind un element al laturii obiective a acestei infracțiuni.

În speță, creditul de 126 miliarde lei a fost restituit integral în cinci etape, ultima rambursare având loc la data de 28 februarie 2003, astfel că, B.C.R. G. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Este adevărat că, la momentul acordării creditului, patrimoniul băncii s-a diminuat cu suma de 126 miliarde lei acordată SC B. SRL Vâlcea, însă acordarea creditului este de esența contractului de creditare, fiind o activitate specifică oricărei bănci, aceasta stipulând termene de restituire, dobânzi la sumele acordate, constituind garanții pentru recuperarea creditului, astfel că, nu s-a putut susține că, în speță, a existat sau există un prejudiciu în favoarea băncii.

În atare condiții, tribunalul, a constatat că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind latura obiectivă, și anume prejudiciul, a dispus achitarea inculpaților P.S. și M.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. raportat la art. 146 C. pen., și achitarea inculpatului M.I., pentru complicitate la aceeași infracțiune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., precum și achitarea inculpatului C.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, admițând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, în baza art. 334 C. proc. pen., din complicitate la infracțiunea de înșelăciune.

În sarcina inculpatului P.S. s-a reținut și infracțiunea prevăzută de art. 289 - 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta constând în aceea că, a întocmit în fals extrasul de cont din 4 februarie 2003 și raportările fictive către B.C.R. (dosar urmărire penală).

În ceea ce privește extrasul de cont din 4 februarie 2003, prin care se atestă faptul că, la data de 4 februarie 2003, creditul de 126 miliarde lei acordat SC B. SRL Vâlcea, a fost rambursat integral, deși acest credit a fost rambursat eșalonat, începând cu data de 5 februarie 2003, tribunalul a constatat că, această mențiune se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., faptă pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată, astfel cum rezultă din cuprinsul precizărilor făcute de parchet la rechizitoriu (dosar fond) și din concluziile puse pe fondul cauzei.

Pe de altă parte, această infracțiune poate să vizeze doar înscrisuri oficiale, ceea ce nu este cazul, în speță, actele întocmite în cadrul B.C.R. neavând acest caracter, banca fiind o persoană juridică de drept privat, ea neputând fi încadrată în categoria persoanelor de interes public, astfel cum prevăd dispozițiile art. 150 alin. (2) C. pen. și 145 C. pen.

Infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., prevede, în latura sa obiectivă, ca, acțiunea de falsificare a unui înscris sub semnătură privată, să se facă prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., adică, prin contrafacerea scrierii, a subscrierii, prin alterarea înscrisului în orice mod de natură a produce consecințe juridice, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. În acest sens, nici una din probele dosarului nu au dus la concluzia că extrasul de cont din 4 februarie 2003 ar fi fost alterat de către inculpatul P., în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 288 C. pen., motiv pentru care, instanța, constatând că nu este realizat elementul material al laturii obiective, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește raportările fictive făcute de inculpatul P.S. la B.C.R. - Sucursala G., prin care a raportat fictiv, la data de 26 februarie 2003, că SC B. SRL Vâlcea a rambursat integral creditul de 126 miliarde lei, din data de 4 februarie 2003 (dosar urmărire penală), tribunalul a constatat că și aceste înscrisuri au calitatea unor înscrisuri sub semnătură privată, iar conținutul ideatic, pe care acestea îl atestă este necorespunzător adevărului, însă, această împrejurare, ar trimite la o altă încadrare juridică, aceea de fals intelectual, faptă care nu a putut fi reținută, deoarece obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie un înscris oficial, ceea ce nu se poate spune despre aceste raportări fictive.

În aceste condiții, soluția de achitare a inculpatului P.S., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a impus și în ceea ce privește aceste raportări fictive.

La rândul său, inculpata G.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că a întocmit în fals și a semnat procesul verbal de ședință din 31 ianuarie 2003 a Comitetului director, din care rezultă că, la acea dată s-a acordat creditul de 126 miliarde lei, deși, în realitate, acest lucru nu s-a petrecut.

Față de modificarea Legii nr. 78/2000 prin Legea nr. 69/2007, în urma cărora au rămas sancționate doar infracțiunile de fals și uz de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a din lege, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet, din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

În ceea ce privește conținutul acestei infracțiuni, ea presupune, sub aspectul laturii obiective, falsificarea procesului-verbal de ședință din 31 ianuarie 2003 în vreunul din modurile indicate în art. 288 C. pen., adică, prin contrafacerea scrierii, a subscrierii sau prin alterarea materială a acesteia în orice mod. Faptul că, acest proces-verbal atestă că, la data de 31 ianuarie 2003, s-a întrunit comitetul director și s-a aprobat creditul, ceea ce, în realitate, nu s-a întâmplat, duce la cuprinsul dispozițiilor art. 289 C. pen., însă, și în această situație, acest proces-verbal nu are caracterul unui înscris oficial.

În atare situație, tribunalul, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., lipsind latura obiectivă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata G.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Inculpata C.F., a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 - 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpata a întocmit în fals referatul de credit pe care l-a și semnat, a întocmit contractul de credit în fals, precum și raportările creditului la sucursala județeană G..

Față de încadrarea juridică imprecisă a faptelor inculpatei, dată prin rechizitoriu, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru ca, ulterior, la dezbaterea pe fond a cauzei, să solicite schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Date fiind modificările aduse Legii nr. 78/2000 prin Legea nr. 69/2007, care dezincriminează fapta de acordare de credite cu nerespectarea condițiilor de creditare, faptă aflată în raport direct cu infracțiunea de fals, tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 289 - 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c), 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește pe inculpata C.F..

Analizând referatul de creditare întocmit de inculpată (dosar urmărire penală), tribunalul a constatat că acesta conține toate elementele pe care ar trebui să le conțină, însă, cuprinde în finalul acesteia, mențiunea că, SC B. SRL nu are datorii restante către bancă, și propune spre aprobare creditul întrucât documentația de creditare se încadrează în norma de creditare. Aceste mențiuni neconforme cu realitatea țin de încadrarea juridică a infracțiunii în fals intelectual, dacă acest referat de creditare ar avea calitatea unui înscris oficial, ceea ce, însă, nu a fost cazul în speță.

Cum, infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. presupune, sub aspectul elementului material, falsificarea înscrisului în modurile prevăzute de art. 288 C. pen., iar, în speță, referatul nu a fost falsificat în nici unul din aceste moduri, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune vizând întocmirea în fals a referatului de creditare.

În ceea ce privește contractul de credit din 31 ianuarie 2003 despre care se arată că ar fi fost întocmit de către inculpată, nu s-a dovedit, în speță, că acesta ar fi fost falsificat în vreun fel, nefiind specificat sub ce aspect acest contract este fals, ori ce mențiuni din acesta nu sunt conforme realității. În atare situație, tribunalul a apreciat că, nici cu privire la acest înscris, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că, și pentru această faptă s-a impus achitarea inculpatei, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatei, și faptul că a acceptat întocmirea raportărilor către sucursala județeană G., fără a se arăta, în ce se concretizează falsul cu privire la aceste raportări, nefiind dovedită latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., pentru aceste raportări, impunându-se achitarea inculpatei, și pentru aceste înscrisuri, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împrejurarea că, inculpata C.F. a acceptat să întocmească documentația de creditare prin încălcarea normelor de creditare, și în condițiile în care a constatat că ordinele de plată sunt transmise prin fax și nu apar la N., precum și faptul că nu a urmărit utilizarea creditului conform destinației din contract și nici rambursarea lui la termen, ar putea pune în discuție existența unei neglijențe, sau abuz în serviciu, fapte pentru care, însă, inculpata nu a fost trimisă în judecată și pentru care nu s-a cerut extinderea procesului penal.

Inculpata T.I., a fost, și ea, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reținându-se că aceasta a întocmit în fals două note contabile prin care s-a pus efectiv la dispoziția reprezentantului societății, suma de bani, provenită din credit, fără ca dosarul de credit să fie complet și fără ca acesta să fi fost aprobat în condițiile legale.

Față de modificarea Legii nr. 78/2000, tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet, din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Văzând cuprinsul celor două note contabile, nr. x, y din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), tribunalul a constatat că, deși acestea sunt menționate în precizările parchetului (dosar fond) ca fiind întocmite în fals, nu se specifică în ce constă falsificarea acestora, în condițiile în care, în cuprinsul rechizitoriului se reține faptul că ele ar fi fost întocmite în condiții nelegale, ceea ce conturează conținutul unei alte infracțiuni decât cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Mai mult decât atât, raportul de constatare al specialistului D.N.A. (dosar urmărire penală) nu identifică, în categoria actelor false, și cele două note contabile, făcând referire doar la ordinele de plată, raportările și extrasele de cont.

În aceste condiții, nefiind dovedită falsificarea celor două note contabile, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lor în orice mod, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, inculpatul M.G., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că, inculpatul a completat cu mențiuni nereale, două ordine de plată obținute în alb de la administratorii societăților, ordine pe care le-a transmis băncii în scopul obținerii creditului.

Datorită modificării Legii nr. 78/2000, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere care, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă.

Analizând ordinele de plată nr. x din 31 ianuarie 2003 și nr. y din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală) precum și raportul de constatare a specialistului D.N.A. (dosar urmărire penală) și raportul de expertiză criminalistică (dosar urmărire penală) tribunalul a constatat că, cele două ordine de plată au fost completate scriptic, la rubricile plătitorului și beneficiarului de către inculpatul M.G.V. (dosar urmărire penală). De altfel, inculpatul a recunoscut că a completat cele două ordine de plată la rubricile: sumele în cifre și litere, numerele ordinelor, plătitor, beneficiar, C. fisc., număr cont, data emiterii (dosar urmărire penală).

Ca atare, tribunalul, în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că, fapta inculpatului M.G., de a falsifica cele două ordine de plată, prin contrafacerea scrierii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, de împrejurările în care a fost comisă și de scopul urmărit (în vederea obținerii unui credit de valoare mare, și în contextul activității desfășurate la B.C.R. N.), motiv pentru care s-a orientat spre o pedeapsă maximă.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, respectiv dreptul de a fi ales, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate.

Întrucât inculpatul M. a fost reținut din data de 11 august 2004 (dosar urmărire penală) și arestat în data de 12 august 2004 - până la 21 ianuarie 2005 (dosar urmărire penală, dosar fond Tribunalul G.), instanța în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 11 aprilie 2004 și până la 21 ianuarie 2005.

Deoarece prin Decizia penală nr. 44 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, tribunalul a constatat că, față de inculpatul M.G. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Tot în ceea ce privește infracțiunea de fals, inculpatul C.D. a fost și el trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289, 291 C. pen., constând în aceea că a determinat-o pe numita O.E. să întocmească în fals raportarea situației creditelor către Centrala B.C.R., solicitând acesteia să nu cuprindă în raportare, creditul în sumă de 126 miliarde lei.

Și cu privire la această infracțiune s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 și 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., solicitare care, față de precizările făcute de parchet (dosar fond) și de modificarea Legii nr. 78/2000 prin Legea nr. 69/2007 apare a fi întemeiată, și, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă.

Analizând cuprinsul acestor raportări (dosar urmărire penală), la Centrala B.C.R., prin excluderea creditului de 126 miliarde lei din raportare, s-a constatat că, această faptă ar putea fi încadrată într-un fals intelectual prin omisiune, dacă raportările ar putea avea caracterul unor înscrisuri oficiale. Ori, în speță, ele sunt înscrisuri sub semnătură privată, despre care nu s-a putut susține că au fost falsificate în modurile arătate în art. 288 C. pen.

Pe de altă parte, nu s-a îndeplinit nici condiția cerută de art. 290 C. pen., aceea ca falsificarea înscrisului să producă consecințe juridice, întrucât el a fost raportat prin "Situația repartizării" angajamentelor debitorilor unici pe sucursale, la data de 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), chiar raportul de constatare al specialistului D.N.A. constatând că acest credit a fost raportat, el figurând în Situația centralizatoare întocmită de Direcția de Metodologie și Management al Riscurilor a B.C.R. (dosar urmărire penală).

În consecință, tribunalul, a constatat că nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. (latura obiectivă), și nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru această infracțiune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.D. pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

Inculpații P.S., G.M., C.F., T.I., M.I., C.D. și M.G. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, inculpații au ținut o strânsă legătură între ei, au contribuit, au ajutat ori au consimțit la ilegalitățile comise în B.C.R. N. și în sucursala G., contribuind la fraudarea B.C.R. N..

Și cu privire la această infracțiune, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, determinată de faptul că, infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000, au fost dezincriminate, motiv pentru care cererea s-a privit a fi întemeiată, și, în consecință a fost admisă.

În ceea ce privește conținutul acestei infracțiuni, din cuprinsul art. 323 alin. (2) C. pen., s-a reținut faptul că aceasta constă în fapta de a lua parte la constituirea unei asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni, în speță, în scopul de a acorda credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, respectiv, de a utiliza creditele în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Legătura existentă între infracțiunea de asociere și faptele de acordare a creditelor cu încălcarea normelor de creditare și de utilizare a creditelor în alt scop, este o legătură de la infracțiunea mijloc la infracțiunea scop. În măsura în care infracțiunea scop (art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000) a fost dezincriminată, nu mai subzistă nici infracțiunea mijloc, motiv pentru care, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat toți inculpații pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen.

Prin cererea formulată în fața instanței, parchetul a solicitat în baza art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., extinderea procesului penal și cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., 258 C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul P.S., faptă constând în aceea că nu a prelucrat dispozițiile circularei nr. 93 din 9 decembrie 2002 cu angajații băncii, nu a organizat, analizat și aprobat creditul de 126 miliarde lei în ședința Comitetului director, ceea ce a dus la acordarea nelegală a creditului din 31 ianuarie 2003.

Prin încheierea din 11 mai 2007 Tribunalul, în baza art. 336 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a admis cererea de extindere a procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen., art. 258 C. pen., pentru inculpatul P.S., dispunând judecarea cauzei și cu privire la aceste infracțiuni (dosar fond) procedând la reaudierea inculpatului (dosar fond), la audierea martorului F.C. (dosar fond) și la depunerea la dosarul cauzei a referatelor de creditare aferente lunilor decembrie 2002, februarie 2003, martie 2003, a contractelor de cesiune de creanță, luate drept garanție la B.C.R. N. în perioada decembrie 2002 - martie 2003.

Examinând cuprinsul circularei nr. 93 din 9 decembrie 2002 a B.C.R. (dosar urmărire penală) al circularei nr. 38 din 30 iulie 1998 (dosar urmărire penală) procesul-verbal al ședinței Comitetului director din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), fișa postului inculpatului P.S. (dosar urmărire penală), precum și declarațiile inculpatului G.M. (dosar urmărire penală), ale inculpatei C.F. (dosar urmărire penală, dosar fond), ale inculpatului T.I. (dosar fond) s-a constatat că, prevederile circularei nr. 93/2002 a B.C.R. - Centrală, de suspendare a competenței B.C.R. N. nu au fost prelucrate cu personalul din subordine, deși această obligație revenea inculpatului P., în calitate de director al sucursalei N. și de membru al comitetului director din această obligație era prevăzută în circulara nr. 38 din 30 iulie 1998 (dosar urmărire penală) care stabilea practica obligatorie de prelucrare săptămânală, cu personalul din subordine a instrucțiunilor, circularelor, apărute în săptămâna precedentă și încheierea unui proces verbal despre aceste prelucrări. Pe de altă parte, circulara nr. 93/2002, prevede obligația conducătorilor unităților bancare teritoriale de a lua măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor ordonanței cu personalul din subordine (dosar urmărire penală).

În acest context, apărarea inculpatului potrivit căreia, toți angajații B.C.R. - N. au cunoscut prevederile acestei ordonanțe nu poate să înlăture răspunderea acesteia, atâta timp cât circularele B.C.R. prevedeau obligația de informare și prelucrare, a circularelor în sarcina sa, precum și modalitatea de prelucrare a acestora.

De asemenea, inculpatul nu a organizat, analizat și aprobat creditul de 126 miliarde lei, în ședința comitetului director al băncii, aceste ședințe nefiind ținute, în fapt, iar procesele verbale fiind încheiate ulterior, astfel cum declară și inculpații C.F., G.M. și T.I..

Pe de altă parte, inculpatul a procedat la semnarea contractului de credit și acordarea creditului de 126 miliarde lei, deși actele ce au stat la baza acordării creditului (ordinele de plată) nu erau întocmite în condiții legale iar competența de acordare a creditelor în această modalitate era suspendată pentru sucursala N..

S-a apreciat că toate aceste activități se circumscriu în latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, inculpatul acționând abuziv, ignorând și încălcând dispozițiile B.C.R. - în exercitarea atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care, tribunalul, în baza art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., art. 258 C. pen., art. 64 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa închisorii de 5 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere împrejurările în care au fost comise faptele, valoarea mare a creditului, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, și prezența acestuia la toate termenele de judecată.

În ce privește alegerea pedepsei complementare, tribunalul a avut în vedere natura faptei și gravitatea medie a acesteia, împrejurările în care a fost comisă fapta, dar și persoana inculpatului. Astfel, tribunalul a apreciat ca fiind oportună interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, și dreptul de a ocupa o funcție de director de bancă, funcție de care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

La rândul său, inculpata G.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 - 2481 C. pen., art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că a semnat contractul de credit, nu a îndeplinit atribuțiile de control financiar preventiv, nu a urmărit rambursarea creditului, nu a organizat în condiții legale activitatea B.C.R. N..

Pentru această infracțiune, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 248 - 2481 C. pen., art. 146 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., art. 258 C. pen., cerere determinată de modificarea Legii nr. 78/2000 și care se privește a fi întemeiată și, ca atare, a fost admisă.

Analizând cuprinsul contractului de creditare, al procesului-verbal de ședință al Comitetului director (dosar urmărire penală), cuprinsul raportărilor de la B.C.R. N., fișa postului (dosar urmărire penală) s-a constatat că inculpata, în calitate de șef serviciu contabilitate la B.C.R. N., a semnat contractul de credit în condițiile în care actele ce au stat la baza creditării nu au fost întocmite în condițiile prevăzute de lege (ordinele de plată transmise prin fax), iar competența de acordare a creditelor pentru sucursala N. era suspendată (dosar urmărire penală).

De asemenea, inculpata a întocmit și a semnat procesul-verbal al ședinței comitetului director din 31 ianuarie 2003, deși această ședință nu a avut loc iar procesul verbal a fost întocmit ulterior.

Întreaga atitudine a inculpatei, de ignorare a circularei de suspendare a competenței B.C.R. N., de încălcare a dispozițiilor privitoare la acordarea creditelor, reprezintă un abuz în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu consecința producerii unor consecințe deosebit de grave, motiv pentru care, instanța, în baza art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., 258 C. pen., a aplicat acesteia o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, și lit. c) - dreptul de a exercita funcția de șef birou contabilitate la o societate bancară, funcție de care inculpata s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

La individualizarea pedepsei principale și la alegerea pedepsei complementare, instanța a avut în vedere natura faptei săvârșite (o infracțiune de serviciu), de gravitatea medie a acesteia, de împrejurările în care a fost comisă fapta, dar și persoana inculpatei, care se află la primul conflict cu legea penală și a avut o atitudine cooperantă și sinceră pe parcursul procesului penal. De asemenea, a fost avută în vedere activitatea de la B.C.R.N. în ansamblul său, precum și valoarea mare a creditelor acordate.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, față de poziția exprimată de reprezentantul băncii (dosar fond) care a arătat că, acest credit de 126 miliarde lei a fost achitat integral, instanța a luat act de împrejurarea că B.C.R. - Sucursala G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva hotărârii au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații P.S., G.M. și M.I..

În motivele de apel, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează: instanța în mod greșit s-a pronunțat asupra celor două infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, dispunând achitarea pentru fiecare dintre acestea, deoarece corect ar fi fost să schimbe încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000 și art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000 și achitarea să fie pronunțată în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.; al doilea motiv de apel se referă la necesitatea pronunțării unei soluții de condamnare a inculpaților P.S., G.M., C.F., T.I. și C.D. pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată. Se arată că infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. a fost săvârșită de inculpați, aceștia atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului la întocmirea unui înscris sub semnătură privată, relevând relații comerciale inexistente. Al treilea motiv de apel se referă la reținerea greșită a temeiului achitării inculpaților pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, cel corect fiind art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește scopul special cerut în conținutul constitutiv al infracțiunii.

Inculpatul apelant P.S. a solicitat în principal desființarea sentinței atacate și achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. În argumentarea cererii se arată că, fiind în prezența unei infracțiuni de rezultat nu există nicio legătură de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, întrucât nu există o vătămare a intereselor legale ale unei persoane. Totodată se arată că nu există nici prejudiciu, banca neconstituindu-se parte civilă. În subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă așa cum prevăd dispozițiile art. 258 alin. (2) C. pen.

Inculpata apelantă G.M. a solicitat desființarea sentinței atacate și achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. Inculpata susține că semnarea contractului de credit în calitate de contabil șef reprezintă doar o condiție de formă care nu-i angajează răspunderea pentru soluțiile propuse. Semnarea contractului de credit de către inculpată nu a presupus și verificarea propunerilor și documentațiilor prezentate comitetului director, neavând această atribuție de serviciu. Arată că reținerea instanței că nu și-a îndeplinit atribuțiile de control financiar preventiv nu poate constitui un temei al angajării răspunderii penale deoarece și-a îndeplinit toate atribuțiile în acest sens. Din nicio probă nu rezultă că ar fi întocmit acte, extrase de cont false sau că nu au fost întocmite. În legătură cu neurmărirea rambursării creditului arată că potrivit contractului de credit, fișei postului și Regulamentului intern al BCR nu avea această sarcină de serviciu. În ceea ce privește ignorarea circularei de suspendare a competenței BCR N. arată că nu avea cunoștință de existența acesteia. Precizează și faptul că din nicio probă nu rezultă că prin faptele reținute în sarcina sa ar fi produs consecințe deosebit de grave pentru bancă.

Inculpatul apelant M.I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru faptele reținute în rechizitoriu, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că faptele nu există.

Prin Decizia penală nr. 104/A din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, inculpații P.S. și G.M. împotriva Sentinței penale nr. 212 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în Dosarul nr. 76/85/2005 și, în consecință:

A desființat sentința penală atacată în ceea ce privește temeiul juridic al achitării pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cuantumul pedepselor aplicate inculpaților apelanți și modalitatea de executare a pedepselor aplicate.

A schimbat temeiul achitării inculpaților P.S., G.M., C.F., T.I., M.I., C.D. și M.G.V. pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. a redus pedeapsa aplicată inculpaților P.S. și G.M. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., art. 258 C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen.

În baza art. 861, art. 862 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpaților pe o perioadă de 5 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a impus inculpaților ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.;

- să anunțe în prealabil orice semnare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art. 863 alin. (4) C. pen. a încredințat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G. supravegherea măsurilor și obligațiilor impuse inculpaților.

În baza art. 864 C. pen. a atras atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiași sentințe.

A obligat pe inculpatul M.I. să plătească statului suma de 800 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care suma de 400 RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariile avocaților desemnați din oficiu în sumă de câte 400 RON pentru inculpații C.F., T.I., și M.G.V. se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de Avocați Alba.

Onorariile parțiale în sumă de câte 100 RON pentru apărarea inculpaților P.S. și G.M. se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de Avocați Alba.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații P.S. și G.M., susținerile acestora fiind expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele :

În cauză s-a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Astfel, s-a reținut că B.C.R. N. a dobândit statutul de sucursală a B.C.R. G. în luna august 2002, fiind condusă de inculpatul P.S., ca director, până în 25 aprilie 2003, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.

Inculpata G.M. avea funcția de șef birou contabilitate, la aceeași sucursală, fiind și membră a comitetului director al băncii.

Inculpata C.F., membră a comitetului director, avea calitatea de ofițer de credite, iar T.I. și C.C. au avut calitatea de administrator de cont la aceeași sucursală, în perioada în care inculpatul C.D. avea funcția de director al sucursalei județene G..

La data de 31 ianuarie 2003, SC B. SRL Vâlcea, societate componentă a grupului de firme "M.L.", reprezentată de inculpatul M.I., solicită un credit de 126 miliarde lei, pe o durată de 5 zile, creditul urmând a fi garantat cu ordine de plată (dosar urmărire penală).

În vederea garantării creditului, SC B. SRL Vâlcea a încheiat cu B.C.R. - Sucursala N., un contract de cesiune a cash flow-ului înregistrat sub nr. 3338 din 6 februarie 2003 la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (dosar urmărire penală), prin care se cesionează băncii cash-flow-ul rezultat din activitatea desfășurată în mod curent de societate.

De asemenea, prin declarațiile autentificate sub nr. x, y din 31 ianuarie 2003 a B.N.P. C.D., inculpatul M.I., în calitate de reprezentant al SC R. SRL și al SC Ra. SRL s-au angajat ca, pe perioada rambursării creditului de 126 miliarde lei, să nu instituie ipotecă, gaj sau alte garanții asupra bunurilor mobile sau imobile din patrimoniul societății comerciale.

În vederea obținerii creditării, sunt emise ordinele de plată nr. 5 din 31 ianuarie 2003 emis de SC R.J. SRL în favoarea SC B. SRL Vâlcea, pentru suma de 20 miliarde lei și nr. 19 din 31 ianuarie 2003 emis de SC T. SRL București pentru suma de 120 miliarde lei, cele două ordine de plată fiind transmise prin fax la bancă, ele nefiind regăsite la băncile emitente (R.I.B.) și fiind completate de către inculpatul M.G. la rubricile privind suma, denumirea emitentului și beneficiarului, conturile acestora, data emiterii O.P., codul fiscal, banca emitentului și beneficiarului (dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, cele două impresiuni de ștampilă aplicate pe cele două ordin e de plată nu au fost create cu ștampila folosită în mod curent de sucursalele Moșilor și 13 septembrie ale R.I.B.

În baza acestei cereri și a actelor însoțitoare, la B.C.R. - N. s-a procedat la întocmirea documentației de creditare, inculpata C.F. întocmind referatul de credit, semnat și de inculpatul P. în calitate de director al sucursalei (dosar urmărire penală).

În vederea aprobării și acordării creditului de 126 miliarde lei, s-a încheiat procesul-verbal al ședinței comitetului director al băncii, din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), prin care inculpații P.S., G.M. și C.F. au aprobat acordarea creditului, deși ședința comitetului director nu a avut loc, în realitate, procesele-verbale nefiind întocmite la timp, astfel cum au declarat inculpații G.M. (dosar urmărire penală) și C.F. (dosar urmărire penală).

Tot la data de 31 ianuarie 2003 s-a încheiat contractul de credit nr. 38 între B.C.R. N. și SC B. SRL Vâlcea, având ca obiect suma de 126 miliarde lei, pe o durată de 5 zile, cu o dobândă de 27% pe an, credit acordat pentru finanțarea activității curente, contractul fiind semnat de inculpații P.S. și G.M. din partea băncii, precum și de inculpatul M.I., în calitate de reprezentant al SC B. SRL Vâlcea (dosar urmărire penală).

În ceea ce privește condițiile de aprobare și acordare a creditului de 126 miliarde lei, tribunalul a reținut că, sub aspectul competenței, sucursala N. a B.C.R. nu era în măsură să acorde credite de o asemenea valoare, în condițiile în care plafonul maxim de creditare pentru această sucursală era de 600.000 dolari SUA. De asemenea, prin circulara nr. 93 din 9 decembrie 2002 a B.C.R. - Centrală, au fost suspendate temporar competențele de aprobare a tuturor categoriilor de credite, inclusiv în ce privește emiterea scrisorilor de garanție și acordarea avalurilor solicitate de clienții bancari, persoane juridice, la toate agențiile bancare și sucursalele băncii, menționate în anexa 1 la circulară. În cazul sucursalei N. pe lângă suspendarea competențelor de aprobare a creditelor și scrisorilor de garanție bancară, i s-a suspendat, până la noi precizări, și dreptul de avizare a creditelor de scont (dosar urmărire penală).

Această circulară a fost primită la B.C.R. N. la data de 13 decembrie 2002, cu indicația de a fi aplicată întocmai de personalul din subordine cu atribuții de creditare, și de a se urmări aplicarea întocmai în practică, această circulară nefiind prelucrată cu agenții băncii, și, nefiind adusă la cunoștința acestora de către inculpatul P.S., deși, această obligație îi revenea acestuia.

În aceste sens, au fost relevante declarațiile inculpaților G.M. (dosar fond), C.F. (dosar fond), T.I. (dosar fond), care arată că această circulară nr. 93 nu le-a fost adusă la cunoștință de către inculpatul P., luând cunoștință despre existența ei în luna iunie 2003 sau chiar mai târziu, după demararea efectuării controalelor la bancă.

Tot sub aspectul cadrului legislativ în care s-a procedat la acordarea creditului de 126 miliarde lei, s-a reținut că, suspendarea competenței pentru B.C.R. - Sucursala N. a fost menținută prin Circulara B.C.R. nr. 4 din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală).

De asemenea, prin Circulara nr. 38 din 30 iulie 1998 (dosar urmărire penală), s-a introdus practica obligatorie de prelucrare săptămânală, de regulă, în ziua de luni orele 14 - 18, cu tot personalul din subordine, a normelor, instrucțiunilor, circularelor și, scrisorilor circulare apărute în săptămâna precedentă.

În condițiile Circularei nr. 49 din 19 iulie 2002 pentru semestrul al II-lea al anului 2002, competența standard a B.C.R. N. stabilită prin normele proprii de creditare era de 600.000 dolari SUA (dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, punctul nr. 271 din Normele de Creditare ale B.C.R., prevedeau, acceptarea, pentru analiza de creditare, numai a ordinelor de plată originale, nefiind admise copii xerox, fax-uri sau alte documente imagini, și care poartă ștampila și semnătura autorizată a unei societăți bancare plătitoare (dosar urmărire penală).

Sub aspectul utilizării și restituirii creditului acordat, față de dispozițiile art. 1 și 2 din Contractul nr. 38 din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), acesta urma să fie utilizat pentru finanțarea activității curente, urmând a fi restituit în termen de 5 zile. Ori, din cuprinsul extraselor de cont curent ale SC B. SRL, ale SC R. SRL și ale SC Ra. SRL, rezultă că întreaga sumă a fost transferată în contul lui SC R. SRL prin OP nr. 99, suma fiind utilizată pentru rambursări anticipate, parțiale, de credite, pentru plăți către firme din grup sau aflate în legătură cu grupul, astfel cum rezultă și din raportul de constatare al specialistului DNA (dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, creditul nu a fost rambursat la termenul stipulat în contractul de credit, ci a fost rambursat în cinci etape, respectiv la datele de 5 februarie 2003, 6 februarie 2003, 24 februarie 2003, 26 februarie 2003 și la 28 februarie 2003, astfel cum a rezultat din extrasele existente la B.C.R. - Sucursala N., și din raportul specialistului DNA (dosar urmărire penală).

Întrucât creditul de 126 miliarde lei a fost achitat integral, B.C.R. - Sucursala G. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză (dosar fond).

Referitor la motivele de recurs formulate de parchet, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 290, să se constate că nu se impune achitarea pentru art. 10 din Legea nr. 78/2000, ci schimbarea încadrării juridice în infracțiunile sus-menționate, cât și executarea în detenție a pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

Pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. este nevoie de existența unui înscris sub semnătură privată asupra căruia se exercită una din cele două forme de falsificare și anume, contrafacerea scrierii sau a subscrierii, ori alterarea înscrisului în orice mod, starea de fapt reținută de instanță neconfirmând preexistența unor înscrisuri.

În acest sens, instanțele au reținut corect că fapta de care este acuzat inculpatul P.S., constând în întocmirea în fals a extrasului de cont din 4 februarie 2003, nu este dovedită în sensul că extrasul ar fi fost întocmit sau alterat în vreun mod de inculpat, motiv pentru care în mod just s-a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la acuzația adusă inculpatei C.F., constând în întocmirea în fals a contractului de credit și a raportărilor creditului către sucursala județeană G., se constată că în actul de acuzare nu s-a precizat în ce constă falsificarea acestora și care a fost modalitatea de alterare a contractului sau a raportărilor.

Aceeași situație se reflectă și în cazul inculpatei T.I., acuzată că ar fi întocmit în fals două note contabile prin care s-a pus efectiv la dispoziția reprezentantului societății suma de bani, în sensul că nu s-a precizat în ce constă falsificarea acestora și modalitatea de falsificare.

Infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. nu se regăsește nici în cazul inculpatului C.D., acuzat că ar fi determinat-o pe O.E. să întocmească în fals raportarea situației creditelor la Centrala B.C.R., în sensul că falsificarea înscrisului nu a produs consecințe juridice deoarece acesta a fost raportat prin situația repartizării angajamentelor debitorilor unici pe sucursale la data de 31 ianuarie 2003.

Prin urmare, soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. este temeinică și legală.

Referitor la motivul de recurs prin care parchetul solicită executarea pedepselor în regim de detenție, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel, în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepselor, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea de comitere a faptelor, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale ale inculpaților (nu au antecedente penale, au colaborat cu organele judiciare și s-au prezentat în fața instanței), aspecte care au condus la stabilirea unor pedepse care, prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul P.S. prin care se solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel, probatoriul administrat în cauză dovedește că inculpatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu în mod abuziv, încălcând normele B.C.R., având drept urmare angajarea băncii la plata unui credit de o valoare cu mult peste valoarea admisă și pe baza unor documente emise fraudulos.

Este de reținut că prin Circulara nr. 93 din 9 decembrie 2002, emisă de B.C.R. - Centrală (dispoziție menținută prin Circulara B.C.R. din 31 ianuarie 2003) s-a suspendat temporar competența de aprobare a tuturor categoriilor de credite, iar sucursalei N. i s-a suspendat și competența de avizare a creditelor de scont.

Pe de altă parte, din Circulara nr. 49/2002 rezultă că B.C.R. N. avea o competență standard, stabilită prin normele proprii de creditare, în sumă de 600.000 dolari SUA. Or, valoarea creditului acordat este de 126 miliarde lei.

Rezoluția infracțională a inculpatului P.S. în comiterea, cu intenție a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 și art. 258 C. pen., rezultă din modul în care acesta a acționat și anume, nu a prelucrat cu personalul din subordine prevederile Circularei 93/2002, deși avea această obligație, nu a organizat, analizat și aprobat creditul de 126 miliarde lei în ședința comitetului director al băncii, procesele-verbale fiind încheiate ulterior și ședințele nefiind ținute, a acordat creditul, deși actele ce au stat la baza acordării acestuia nu erau întocmite în condiții legale și competența de acordare a creditelor era suspendată pentru Sucursala N..

În consecință, soluția de condamnare a acestui inculpat pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este corectă, ca și pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia.

Referitor la motivul de recurs formulat de inculpata G.M. prin care se solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru următoarele motive:

În cauză s-a reținut corect că inculpata, în calitate de șef serviciu contabilitate la B.C.R. N., a semnat contractul de credit în condițiile în care actele ce au stat la baza creditării nu au fost întocmite legal, iar competența de acordare a creditelor era suspendată.

Aceste aspecte rezultă din examinarea contractului de creditare, a procesului verbal de ședință al Comitetului Director, a raportărilor de la B.C.R. N., a fișei postului.

Inculpata a întocmit procesul-verbal al ședinței comitetului director din 31 ianuarie 2003, deși aceasta nu s-a ținut, procesul-verbal fiind întocmit ulterior, ceea ce înseamnă, evident, că aceasta știa că procedura anterioară semnării contractului de credit nu a fost legală.

Mai mult, inculpata, în calitate de șef serviciu contabilitate, trebuia să cunoască faptul că valoarea creditului acordat este mult peste limita admisă pentru B.C.R. Sucursala N..

Or, cu toate acestea, inculpata, împreună cu inculpatul P.S., a angajat banca într-o tranzacție încălcând normele B.C.R.

Apărarea inculpatei în sensul că semnarea contractului de credit de către aceasta nu îi angajează răspunderea nu poate fi primită în condițiile în care contractul de credit nu produce efecte în lipsa semnăturii inculpatei.

Prin urmare, este corectă concluzia instanțelor anterioare că inculpata și-a exercitat atribuțiile de serviciu în mod abuziv, încălcând normele B.C.R., cu consecința angajării băncii la plata unui credit de o valoare mult peste cea admisă și pe baza unor documente emise în mod fraudulos, creând o tulburare deosebit de gravă în activitatea băncii.

Cu privire la cererea formulată de avocat U.G., apărător ales al inculpatei G.E., prin care a solicitat scutirea de plata amenzii în sumă de 2.500 RON, dispusă prin încheierea din 10 decembrie 2010, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 199 alin. (2) și 3 C. proc. pen. și de actele doveditoare depuse la dosar, urmând a o admite ca atare.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații P.S. și G.M. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. 76/85/2005.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații P.S. și G.M. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 76/85/2005.

În baza art. 199 C. proc. pen., admite cererea privind scutirea de plata amenzii în sumă de 2.500 RON, formulată de avocat U.G..

Obligă recurenții inculpați P.S. și G.M. la plata sumei de câte 550 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C.F., T.I., M.I. și M.G.V., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat C.D., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2011.

Procesat de GGC - CL