Recognition of entitlement to compensatory rights for individuals born during parental ethnic persecution upheld; appeal against pension fund decision dismissed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund’s appeal, thereby upholding the lower court’s ruling that granted the claimant’s request for the recognition of entitlement to compensatory rights under Law No. 189/2000. The dispute centered on whether a citizen born in December 1941 in a locality where her parents had fled due to post-Wien Dictate ethnic persecution qualified as a "persecuted person" under the relevant emergency ordinance, despite not being born in her family’s original domicile. The court applied a teleological interpretation of the norm, determining that the concept of "persecuted person" encompasses not only those who suffered direct persecution but also those who suffered indirect consequences, such as children born during the period of their parents’ forced refuge or displacement between September 6, 1940, and March 6, 1945. By citing the legislative intent to compensate all victims of ethnic persecution and noting that even surviving spouses were granted benefits, the court held that the claimant was entitled to the same compensatory rights as her persecuted family, rejecting the pension fund’s argument that she lacked a domicile from which she was ethnically displaced.
Legislator headnote
AI generatedRecognition of entitlement to compensatory rights for individuals born during parental ethnic persecution upheld; appeal against pension fund decision dismissed: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 21 martie 2003 reclamanta D.M. a solicitat anularea Hotărârii nr. 4428 din 7 martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii se arată că, întrucât s-a născut în perioada în care părinții săi erau strămutați, beneficiază de prevederile acestui act normativ.
Curtea de Apel Oradea prin sentința civilă nr. 169 din 21 aprilie 2003 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta, s-a născut la data de 5 decembrie 1941 în localitatea Calatea din județul Bihor, unde părinții ei se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Soluția Curții de apel fiind legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 169/CA/2003 – P din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.