Communist-era land transfer annulled; State’s appeal dismissed, prior rulings upheld.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 444/2013 din 4 aprilie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamanta D.F. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Consiliul Local Mihăești ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în contradictoriu cu Statul Român, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a actului de trecere în proprietatea acestuia a suprafeței de teren încheiat la data de 24 februarie 1953, reținând că terenul a trecut din patrimoniul autoarei reclamantei, B.L., în proprietatea statului în lipsa intenției titularei dreptului de a gratifica statul, ca urmare a contextului politic în care s-a încheiat actul.

Prin Decizia civilă nr. 107/2013 din 9 septembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, cu motivarea că, în mod corect, s-a apreciat de către instanța de fond că are competență în a soluționa prezenta acțiune, față de valoarea cererii introductive, valabilitatea actului a cărui nulitate se solicită trebuie să fie verificată numai în contradictoriu cu beneficiarul său, respectiv pârâtul Statul Român, iar reclamanta a justificat interes pentru a înlătura aparența juridică a unui act valabil, cu toate efectele sale.

Împotriva acestei decizii, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Vâlcea, admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs s-a învederat că, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ., judecătoriile soluționează, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afara celor date prin legea în competența altor instanțe, iar o interpretare contrară ar duce la anularea cererii introductive ca netimbrată, reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin efectul Legii nr. 18/1991, iar Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitatea de succesor în drepturi a părților din actul de dare în plată încheiat la data de 24 februarie 1953, cum, în mod eronat, a reținut instanța de apel.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit certificatului de moștenitor din 28 august 2009 pentru atestarea calității, reclamanta este moștenitoare legală, în calitate de fiică, a autoarei sale B.L.

Prin actul de trecere în proprietatea statului din 24 februarie 1953, autoarea D.L. a dat în proprietatea statului suprafața totală de 5,25 ha, compusă din mai multe trupuri de teren, situată pe raza satului Buleta. În cuprinsul actului există mențiunea olografă potrivit căreia atât autoarea, cât și soțul acesteia sunt salariați și au locul de muncă la o distanță de cca. 20 km și nu pot munci terenul din această cauză, precum și mențiunea potrivit căreia președintele comitetului executiv a luat cunoștință de această declarație, potrivit H.C.M. nr. 308/1953, declarând că o acceptă, fără a exista însă vreo semnătură sau ștampilă vizând această autoritate.

Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, inițial în acțiuni, iar, ulterior, prin Sentința civilă nr. 10707 din 29 octombrie 1992, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în natură, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Prin Sentința civilă nr. 793 din 16 mai 1995 a Tribunalului Vâlcea, Comisia Locală pentru aplicarea Legii fondului funciar Mihăești a fost obligată să o pună în posesie pe autoarea reclamantei, în acest sens fiind emise mai multe procese-verbale de punere în posesie, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei civile nr. 910/2011 a Tribunalului Vâlcea, între care și procesul-verbal de punere în posesie de la fila 17.

Ulterior, reclamanta, urmărind ca punerea în posesie să privească vechiul amplasament al terenului, a contestat mai multe acte de proprietate emise cu privire la pretinsul vechi amplasament pentru care se încheiaseră acte de schimb, cu privire la aceste litigii fiind pronunțate mai multe hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cea menționată anterior. În considerentele sentinței împotriva căreia s-a declarat recursul soluționat prin Decizia nr. 910/2011 s-a reținut că statul a putut dispune în mod liber prin încheierea actelor de schimb, întrucât nici autoarea reclamantei, nici reclamanta nu au solicitat să se constate nulitatea actului de donație.

În aceste condiții, reclamanta justifică interes în promovarea prezentei acțiuni, cauza actului de trecere nefiind aceea de a gratifica statul, ci de a nu suferi consecințe dăunătoare, iar consimțământul a fost dat prin presiuni, ceea ce atrage nulitatea absolută a acestui act, fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 953 și 966 C. civ.

Reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu înlătură interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, întrucât, numai după constatarea nelegalității acestuia, D.F. poate beneficia de restituirea terenului pe vechiul amplasament.

Sub aspectul legitimității procesuale pasive a Statului Român, Înalta Curte apreciază că părți în raportul juridic dedus judecății sunt autoarea reclamantei, în calitate de subiect activ, creditor al obligației de a da și Statul Român, în calitate de subiect pasiv, debitor al obligației de a da.

Ca efect al încălcării condițiilor de validitate ale unui act juridic, respectiv cauza ilicită și consimțământ viciat, între cele două părți s-a născut un raport obligațional, în conținutul căruia intră dreptul la repararea prejudiciului cauzat, respectiv constatarea nulității absolute a actului de trecere în proprietatea statului.

Stabilirea competenței materiale se apreciază în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv 612.750 RON, astfel încât, în mod corect s-a reținut competența tribunalului de a soluționa, în primă instanță, prezenta cauză, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Netimbrarea la valoare a unei acțiuni cu caracter patrimonial nu atrage anularea acțiunii ca netimbrată, în condițiile în care sunt incidente dispoziții speciale în ceea ce privește scutirea de plata taxei judiciare de timbru, cum este cazul în speța dedusă judecății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea împotriva Deciziei nr. 107/2013 din 9 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea împotriva Deciziei nr. 107/2013 din 9 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2014.

Procesat de GGC - AZ