Refugee status recognition for children born during parental displacement and forfeiture of appeal due to missed 15-day deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the county pension fund as late, thereby upholding the Court of Appeal’s judgment which had annulled the administrative decision and ordered the payment of compensation benefits to the claimant. The dispute concerned a request by a refugee, born during her parents' displacement period, to have her status formally recognized and to receive financial rights under the 1999 Government Ordinance approved by the 2000 Law; the lower court had granted these rights based on equity arguments that children born in refugee camps should not be discriminatorily excluded despite not being explicitly listed in the statute. The Supreme Court’s decision was driven solely by procedural grounds, applying the mandatory 15-day appeal deadline under Article 301 of the Code of Civil Procedure and the sanction of forfeiture under Article 103, thereby rendering the merits of the substantive refugee status claim moot at this instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 301 C. proc. civ; Refugee status recognition for children born during parental displacement and forfeiture of appeal due to missed 15-day deadline: Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.100 din Codul familiei și cu cele ale art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 reclamanta avea domiciliul părinților și că, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu copiilor născuți în timpul refugiului părinților, mai ales că dispozițiile aplicabile persoanelor strămutate (refugiate) nu prevăd în mod imperativ înlăturarea acestei categorii de persoane de la acordarea drepturilor compensatorii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2003, reclamanta N.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 9519 din 16 aprilie 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate, fiind născută în perioada refugiului părinților săi.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 827 din 10 iulie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 10 august 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.100 din Codul familiei și cu cele ale art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 reclamanta avea domiciliul părinților și că, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu copiilor născuți în timpul refugiului părinților, mai ales că dispozițiile aplicabile persoanelor strămutate (refugiate) nu prevăd în mod imperativ înlăturarea acestei categorii de persoane de la acordarea drepturilor compensatorii.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a fost comunicată pârâtei la data de 24 iulie 2003, și că aceasta a declarat recurs la data de 12 august 2003.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost promovat cu depășirea acestui termen.
Având în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 301 C. proc. civ., că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea urmează să dea eficiență prevederilor legale sancționatorii mai sus indicate și să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 827 din 10 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca fiind tardiv formulat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.