Jurisdiction over administrative decisions establishing EU fund budgetary claims: material competence determined by value threshold under Art. 10(1) Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acțiunii judiciare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 ianuarie 2013 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E. a chemat în judecată pârâtul Organismul Intermediar Regional P. Regiunea Sud-Vest Oltenia, solicitând instanței să admită contestația împotriva Deciziei nr. 560 din 18 ianuarie 2013 emisă de pârât, prin care i s-a respins contestația cu privire la conținutul scrisorii standard de informare a beneficiarului cu nr. 11331 din 14 decembrie 2012 privind Proiectul P./110/5.2/G/86809 - „Caravana Antreprenoriatului Rural”, cu consecința admiterii contestației și declararea ca eligibilă a sumei de 8.688 RON reprezentând salariul pentru D.R., expert cercetare din cadrul CCMP E., pe lunile aprilie și mai 2012.

În fapt, s-a arătat că reclamantul derulează și implementează în prezent proiectul P./110/5.2/G/86809 - „Caravana Antreprenoriatului Rural”.

Prin Scrisoarea de informare nr. 11331 din 14 decembrie 2012, pârâtul l-a înștiințat despre faptul că din totalul cheltuielilor solicitate sunt neeligibile o parte dintre acestea, respectiv suma de 15.438 RON, iar după exprimarea punctului de vedere de către reclamant, s-a emis Decizia nr. 560 din 18 ianuarie 2013 prin care pârâtul i-a respins contestația în ceea ce privește suma de 8.688 RON, celelalte cheltuieli fiind suspendate de la plată până la clarificarea situației expusă de reclamant.

În drept, s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict

Prin Sentința nr. 2281 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 705/104/2013, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că obiectul litigiului îl reprezintă modul în care au fost excluse de la validare anumite cheltuieli solicitate să fie rambursate de către reclamant, adică aspecte legate de executarea contractului de finanțare nerambursabilă P./110/5.2/G/86809 încheiat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - D.G. Autoritatea de Management P., în calitate de autoritate contractantă și reclamantul CCMP E., în calitate de beneficiar al finanțării.

Contractul în cauză este un contract administrativ având în vedere faptul că a fost încheiat de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management P., cât și prin raportare la obiectul acestuia, respectiv acordarea unei finanțări nerambursabile în valoare de 2.084.460 RON.

Prin urmare, contractul de finanțare nerambursabilă în baza căruia reclamantul trebuia să efectueze plăți a fost încheiat de o autoritate centrală, pârâtul nefiind autoritate publică locală sau județeană, ci una regională, acesta exercitând competențele, drepturile și obligațiile prevăzute în respectivul contract în numele și pe seama autorității contractante, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management P., fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin Sentința civilă nr. 334/2013 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul instanței ierarhic superioare - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a constatat că reclamantul, în susținerea nelegalității Deciziei nr. 560/2013, precum și a scrisorii standard de informare, invocă caracterul eligibil al sumei de 8.688 RON, sumă reprezentând salariul expertului cercetare din cadrul CCMP pentru lunile aprilie - mai 2012.

Debitele contestate au fost calculate în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și în temeiul O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat, în speță de până la 500.000 de RON, indiferent de emitentul actului.

În procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011, competența instanței de contencios administrativ este determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 și nu în raport de nivelul autorității publice care emite actul fiscal, în condițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Curtea a constatat că debitul în cauză are natura unei obligații de natură bugetar-fiscală, fiind aplicabile dispozițiile Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, precum și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv fiind vorba despre o competență în materie fiscală, împrejurare care atrage competența materială a instanței de contencios administrativ în raport de cuantumul sumelor contestate și stabilite în sarcina debitoarei, respectiv de până la 500.000 RON, astfel încât revine Tribunalului Olt competența materială de soluționare a prezentei cauze.

4. Regulatorul de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are ca obiect anularea Deciziei nr. 560 din 18 ianuarie 2013 emisă de către Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia, act administrativ prin care a fost respinsă contestația formulată de către reclamant împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 11331 din 14 decembrie 2012, reclamantul invocând caracterul eligibil al sumei de 8.688 RON .

Actele contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale lato sensu, acțiunea reclamantului este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act ce vizează o creanță bugetară al cărei cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 RON, respectiv suma de 8.688 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că reclamantul a optat pentru instanța de la sediul său.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E. în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia în favoarea Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM