Negative conflict of jurisdiction over material competence resolved by res judicata on prior appellate decision
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision that allocated jurisdiction to the District Court (Judecatoria Sectorului 1) for the subject matter of the dispute. The case involved a negative conflict of jurisdiction regarding the proper forum for a civil suit initially deemed within the material competence of the District Court by a prior final decision of the Court of Appeal (Decision No. 501/2007); after the District Court incorrectly renewed the exception of lack of competence and referred the case to the Tribunal, which in turn claimed lack of jurisdiction, the conflict arose. Relying on Articles 20-23 and 315 of the Civil Procedure Code, along with the res judicata effect of the earlier competence determination, the Court held that the material jurisdiction had already been irreversibly settled by the previous appellate decision, rendering the renewed exception a procedural formality that violated the principles of legal certainty and reasonable trial duration.
Legislator headnote
AI generatedart. 171 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 315 C. proc. civ, art. 166 C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction over material competence resolved by res judicata on prior appellate decision: Astfel, chestiunea competenței materiale a instanței de fond a fost dezlegată irevocabil prin Decizia civilă nr. 501/2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, iar reluarea acesteia cu nesocotirea dispozițiilor art. 315 și ale art. 171 C. proc. civ., reprezintă doar un formalism excesiv în detrimentul judecării cauzei într-un termen rezonabil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 14 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.S. și pârâții C.A.E., C.R., Consiliul General al municipiului București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și S.C. H. Nord S.A. și Prefectura municipiului București și chematul în garanție Municipiul București prin Primarul General, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 504/2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, recurs care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 501/2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 6868/299/2009, instanță care, prin Sentința civilă nr. 7458/2009 a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
La rândul său, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1.467 din 10 decembrie 2009 a constatat intervenit conflict negativ de competență, consecință a supunerii dezbaterii părților a excepției necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea cauzei.
Cu privire la conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 1 București, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 20 - 23 C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Astfel, chestiunea competenței materiale a instanței de fond a fost dezlegată irevocabil prin Decizia civilă nr. 501/2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, iar reluarea acesteia cu nesocotirea dispozițiilor art. 315 și ale art. 171 C. proc. civ., reprezintă doar un formalism excesiv în detrimentul judecării cauzei într-un termen rezonabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.S. solicitând în principal schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București iar în subsidiar a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Criticile aduse hotărârii atacate vizează, nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Se susține astfel că expertiza evaluatoare a stabilit valoarea imobilului din litigiu mai mare de 500.000 RON (RON) situație în care competența revine Tribunalului București.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.
Astfel față de dispozițiile Deciziei civile nr. 501/2007 a Curții de Apel București secția a IX-a civilă prin care instanța de recurs a menținut Sentința civilă nr. 504/2007 a Tribunalului București secția a IV-a, competența materială de soluționare revenea Judecătoriei sectorului 1 București.
Cum problema competenței materiale a fost deja dezlegată prin Decizia civilă nr. 501/2007 a Curții de Apel București ce a intrat în puterea lucrului judecat aceasta nu mai poate fi încă o dată analizată, în cadrul aceluiași litigiu.
Este real că după înregistrarea cauzei pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, ignorându-se hotărârea instanței de recurs s-a mai invocat încă o dată aceeași excepție de necompetență, deși problema competenței materiale de soluționare a litigiului fusese deja tranșată cu putere de lucru judecat prin Deciziei civile nr. 501/2007 a Curții de Apel, secția IX-a civilă.
În condițiile ivirii unui conflict negativ de competență între Judecătoria sectorului 1 București și Tribunalul București, Curtea de Apel București având în vedere că prin Decizia civilă nr. 501/2007 a fost dezlegată irevocabil și cu putere de lucru judecat, problema competenței materiale în soluționarea litigiului, a dat eficiență atât dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. cât și cele ale art. 166 C. proc. civ. și 1201 C. civ., prin raportare la dispozițiile art. 22 C. proc. civ.
Din perspectiva celor expuse, criticile recurentului sunt nefondate și nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.S. împotriva Sentinței nr. 14 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2010.
Procesat de GGC - AM