Confiscation of drug trafficking proceeds requires individualized proof under the principle of personality; old Penal Code remains more favorable for optional concurrence aggravation and supervised suspension

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin sentința penală nr. 391 din 29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpatul A.I.C. după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. c) C. pen., faptă din perioada 2010 - aprilie 2011, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. a) C. pen. faptă din august - octombrie 2010 la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale. În baza art. 1 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 C. pen. termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de 2 ani, va fi de 5 ani.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul București, desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

2. Inculpatul A.A.G. a fost condamnat după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. c) C. pen. faptă din perioada 2010 - aprilie 2011 la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale;

- în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. a) C. pen., faptă din august - octombrie 2010, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 862 C. pen. s-a stabilit ca termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani, să fie 5 ani.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

3. Inculpatul J.S.I. a fost condamnat după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. c) C. pen. faptă din perioada 2010 - aprilie 2011 la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. a) C. pen., faptă din august - octombrie 2010 la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen. s-a dispus ca termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani, să fie de 5 ani.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. referitor la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

4. lnculpatul B.C.M. a fost condamnat după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. c) C. pen., faptă din perioada 2010 - aprilie 2011, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale;

- în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. a) C. pen., faptă din august - octombrie 2010, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen., termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani, va fi de 5 ani.

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

5. Inculpatul R.F.L. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. c) C. pen., faptă din perioada 2010 - aprilie 2011, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de lege de 2 ani, va fi de 4 ani

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, pe parcursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

6. Inculpatul G.M.A. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. c) C. pen., faptă din perioada 2010 - aprilie 2011, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de lege de 2 ani, va fi de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, pe parcursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 02 mai 2011 inclusiv.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităților de substanța etcatinonă, rămasă în urma analizelor de laborator, după cum urmează:

- 0,62 g. de la inculpatul A.A.G.;

- 2,31 g. de la inculpatul A.I.C.;

- 9,50 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidență JWH-018.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea cantităților de substanța etcatinonă și a fragmentelor vegetale ridicate în vederea confiscării.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 7.765 RON consemnată la C. Bank cu recipisa din 02 mai 2011 și chitanța din aceeași dată, ca beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii.

S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către:

A. Inculpatul A.A.G. a dispozitivelor ridicate și indicate în rechizitoriu, respectiv:

- 1 hard disk marca W.D., capacitate 320 GB;

- 1 memory stick T.M. de culoare neagră;

- 1 memory stick M.F. de culoare gri;

- 46 suporți optici tip CD și DVD;

- 1 laptop marca D. de culoare neagră, cu încărcător și adaptor;

- 1 telefon mobil marca N., cu acumulator, având încorporat un card de memorie, capacitate 2 GB, și o cartelă tip SIM;

- 1 telefon marca A., având încorporată o cartelă tip SIM, aferentă postului telefonic cu nr. X.

B. Inculpatul R.F.L. a dispozitivelor ridicate și indicate în rechizitoriu, respectiv:

- 1 laptop marca S. de culoare neagră, cu încărcător aferent;

- 1 laptop marca S. de culoare gri;

- 1 laptop marca F. de culoare gri și încărcător aferent;

- hard disk de laptop marca S., capacitate 250 GB;

- hard disk de laptop marca W.D., capacitate 160 GB;

- un număr de 36 suporți optici tip CD și 16 suporți optici tip DVD;

- 2 cartele telefonice tip SIM;

- 1 telefon mobil marca N. de culoare neagră, cu cartelă tip SIM încorporată;

- 1 telefon mobil marca N. de culoare argintie.

Au fost obligați inculpații la câte 3.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 10.000 RON cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 248/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. A.I.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și aplic. finală a art. 33 lit. a) C. pen.;

2. A.A.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și aplic. final a art. 33 lit. a) C. pen.

3. J.S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și aplic. final a art. 33 lit. a) C. pen.

4. B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și aplic. final a art. 33 lit. a) C. pen.

5. R.F.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

6. G.M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu A.I.C., A.A.G. și J.S.I., în calitate de vânzător al SC G.E.W.P. SRL, începând cu anul 2010 și până în prezent a comercializat droguri de risc (etcatinonă), pe raza municipiului București, prin intermediul punctelor de lucru din București, sector 6, și Ploiești, fiind la curent cu rezultatul controalelor efectuate de organele abilitate și ambalând droguri pentru inculpați.

De asemenea, inculpații sunt trimiși în judecată, întrucât în baza unei rezoluții infracționale unice sau neînțelegeri prealabile în perioada anului 2010 - aprilie 2011, au comercializat produse etnobotanice care conțineau substanțe interzise, respectiv etcatinonă și metedronă, în București și Ploiești, aprovizionându-se cu produse de la inculpatul B.C.M.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: procese-verbale de sesizare din oficiu, ordonanță de autorizare a investigatorului sub acoperire și de procurare de droguri, procese-verbale investigator acoperit 26 ianuarie 2011, proces-verbal investigator acoperit, planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică din 18 februarie 2011, proces-verbal predare, cântărire și primire probă, bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, copie bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, raport de constatare tehnico-științifică din 24 februarie 2011, procese-verbale de predare, cântărire și primire probe, dovada din 11 martie 2011, bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL; proces-verbal investigator acoperit; copie bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, raport de constatare tehnico-științifică din 24 februarie 2011, procese-verbale de predare, cântărire și primire probe,dovada din 11 martie 2011, file reprezentând pagini internet reprezentând produsele comercializate de SC G.E.W.P. SRL, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de redare rezumativă, autorizații de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice dintre inculpați, procese-verbale și autorizații de percheziție la domiciliul inculpaților, proces-verbal de percheziție informatică din 23 mai 2011, autorizație de percheziție informatică din 23 mai 2011, au fost luate declarații inculpaților B.C.M., A.A.G., J.S.I., R.F.L., G.M.A., A.I.C., au fost luate declarații martorilor M.A., D.C.A., P.I.A., R.G.M., P.N., Ș.E.C., N.A., T.M.A., S.I., B.G., E.F., P.C., D.M.I., B.A., I.A.D., C.A., H.C.M., D.A., S.F.S., A.B.G., D.C. și alte acte.

În faza de cercetare judecătorească, au fost luate declarații inculpaților B.C.M., A.A.G., J.S.I., R.F.L., G.M.A., A.I.C., s-a depus la dosar rechizitoriul din Dosarul nr. 10/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. București, au fost reaudiați martorii N.A., T.M.A., P.N., Ș.E.C., H.C.M., D.A., S.F.S., E.F., rechizitoriu nr. 250/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești privind pe G.A., declarația olografă a martorei B.G., s-au depus la dosar acte de către apărătorii inculpaților B.C.M., J.S.I., A.A.G., raport de constatare tehnico-științifică, acte în circumstanțiere depuse de inculpați, a fost luat un supliment de declarație inculpatului B.C.M., facturi de la SC G.E.W.P. SRL, s-au depus concluzii scrise din partea inculpaților B.C.M., A.I.C., R.F.L., J.S.I. și alte acte.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Pe fondul unor lipsuri în reglementările care privesc combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, ca și a legislației privind funcționarea societăților comerciale, o parte dintre dealerii de droguri au încercat, în dorința de a realiza venituri materiale importante cu investiție mică, într-un timp foarte scurt, să introducă pe piața românească substanțe noi, care produc efecte similare drogurilor.

Au denumit aceste noi substanțe „produse etnobotanice”, pornind de la faptul că, inițial, aceste substanțe reprezentau materie vegetală mărunțită, tratată cu substanțe halucinogene, obținute prin procese chimice.

De pe piața restrânsă a Uniunii Europene, dar mai ales de pe piața foarte largă a Asiei și în special din China, începând cu anul 2009, au fost importate diverse amestecuri de substanțe obținute în marea lor majoritate ca urmare a unor procese chimice, pe care le-au introdus pe piață, sub denumiri care îmbie la consum, de genul „Flower Magic Crystal”, „Insomnia”, „Euphoria”, „Magic”, „Ice”, „Strong”, „White Sensation”, ce induc efecte specifice drogurilor de mare risc sau cu denumiri utilizate în argoul consumatorilor de cannabis și derivați ai acestuia, de genul „Maraciucă”, „Weed”, „Ganja W”, „Hash”, „Chocolate”, „Diesel Power” etc. acestea fiind produse pentru fumat, ce induc efecte specifice drogurilor de risc.

Deoarece aceste produse nu erau prevăzute în listele anexă ale Legii nr. 143/2000, nu a putut fi interzisă comercializarea lor.

Pe cale de consecință, au apărut, pe tot cuprinsul țării, locuri de comercializare ale acestora, denumite generic „magazine de vise”.

Inițiatorul acestei afaceri a fost R.A., care a înființat la Galați, SC S.G. SRL, după care cei interesați de această afacere au lucrat în franciză cu acesta, iar ulterior și-au construit propriile afaceri.

„Magazinele de vise” au în general program non-stop și oferă chiar distribuție la domiciliul consumatorilor, pe baza unui simplu telefon, afacerea fiind realizată în prezent și on-line.

Deși nu se cunoștea conținutul substanțelor chimice aflate în produsele comercializate și mai ales efectele induse sănătății consumatorilor, dealerii acestor produse și-au creat certificate de conformitate, pentru a crea o aparență de legalitate, pe care au făcut mențiuni de genul „nu este apt pentru consum uman”, confecționând, cu ajutorul sistemelor IT, diverse imprimeuri de ștampilă, ale unor autorități a căror denumire este doar asemănătoare cu cea reală, însă, în subsolul acestor atenționări nu uită a face mențiuni de genul „te îmbie la visare”, „a nu se consuma în exces”, „folosit în exces produsul poate fi toxic, poate provoca amețeală sau stupoare musculară”, aceste mențiuni fiind făcute în condițiile în care pe toate materialele publicitare ale magazinelor sau pe ușile de la intrare există o mențiune scrisă cu majuscule de genul „Interzis consumului uman”, între termenii arătați mai sus și aceștia din urmă existând o contradicție evidentă, atât administratorii societăților comerciale ce dețin astfel de magazine, cât și angajații acestora în calitate de vânzători cunosc cu certitudine că toate produsele „etnobotanice” sunt comercializate în scopul unui consum uman oferind chiar relații în legătură cu modul de administrare a produselor, cumpărătorii folosind de regulă expresii de genul „doresc ceva de fumat”, „doresc ceva de tras”, „vreau prafuri” etc., scopul fiind unul singur, acela de a realiza într-un timp scurt venituri financiare importante, neglijând în totalitate efectele nocive ale acestor substanțe asupra sănătății consumatorilor, aspect ce se observă foarte ușor din lipsa de interes a dealerilor în analizarea produselor pe care le comercializau, afirmând senin că „fiecare face ce vrea cu viața lui”.

Certificatele de conformitate privesc produse comercializate ca îngrășăminte și arome și nu aspecte legate de sănătatea umană.

Termenii de „prafuri” sau „sare”, uzitate de către consumatorii de produse etnobotanice, sunt prezentați și pe materialele publicitare ale dealerilor acestor produse, termenii intrând în contradicție cu explicațiile de pe plicuri - „îngrășământ pentru plante, folosit pentru creșterea plantelor”, situație în care se folosesc termeni din horticultură, în loc de „praf” sau „sare”, fiind consacrați termenii „pulbere” sau „granule”.

A mai reținut prima instanță că printre cei interesați de obținerea unor avantaje materiale importante, prin comercializarea de produse etnobotanice, s-au aflat și inculpații A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M. și R.F.L., care, în realizarea acestui scop și profitând de faptul că o parte dintre dealerii de astfel de produse care deținuseră magazine tip „Spice” pe raza municipiului București și Ploiești fuseseră arestați sau renunțaseră la afaceri, au înființat mai multe societăți comerciale de profil, o parte dintre punctele de lucru funcționând în aceste municipii, după cum urmează:

- SC G.E.W.P. SRL București cu sediul social în municipiul București, sector 6, (adresa de domiciliu a inculpatului J.S.I.) și cu sedii secundare - puncte de lucru - situate în municipiul București și Ploiești, asociați persoane fizice inculpații. A.I.C. și J.S.I., societate comercială înregistrată la data de 16 iunie 2009;

- SC Z.L. SRL București, cu sediul social în municipiul București, sector 6 și cu sediu secundar - punct de lucru - situat în municipiul București, sector 6, asociați persoane fizice W.V. și inculpații J.S.I. și R.F.L., societate comercială înregistrată la data de 02 septembrie 2010.

Cei cinci inculpați, administratori sau asociați la societățile comerciale arătate mai sus, se aflau în raporturi strânse, elementul central al acestora, adică persoana cunoscută cel mai bine fiind inculpatul J.S.I., acesta intermediind și raporturile comerciale dintre B.C.M. și frații A.

Aprovizionarea se făcea în comun, pentru toate punctele de lucru ale celor două societăți comerciale, de multe ori banii fiind puși în comun pentru achiziționarea de produse etnobotanice și cea mai mare parte a produselor achiziționate vrac se realiza pe persoană fizică, fără a se efectua înregistrarea în contabilitate, produsele fiind ambalate și inscripționate de către inculpați sau persoane apropiate acestora, cum este cazul inculpatului G.M.A., acesta din urmă ridicând și produse etnobotanice prin firma de curierat rapid, având un statut special față de ceilalți inculpați, fiind persoana de încredere și prietenul inculpaților J.S.I. și A.I.C., având și calitate de angajat la magazinele acestora.

Această interconectivitate între inculpați este foarte bine evidențiată în convorbirile telefonice purtate între aceștia, așa cum se va vedea mai jos.

La data de 26 octombrie 2010, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Ploiești s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că A.I.C., J.S.I. și M.A. desfășoară activități de trafic de droguri de risc și de mare risc pe raza județului Prahova și a municipiului București.

S-a stabilit că atât în cursul anului 2009, cât și în anul 2010, inculpatul A.I.C., inculpatul J.S.I. și M.A. au avut și au preocupări pe linia traficului de droguri de risc și de mare risc, sub formă de prafuri, materie vegetală măruntită și sub formă de comprimate, pe raza județului Prahova și a municipiului București.

A.I.C. și J.S.I. comercializează drogurile fie în mod direct, fie prin intermediul SC G.E.W.P. SRL, cu sediul în municipiul București, sector 3.

Prin adresa din 10 noiembrie 2010, D.I.I.C.O.T. - B.C.C.O. Ploiești a solicitat autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire cu nume de cod I.C. în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunilor și identificării persoanelor față de care există presupunerea că le-ar fi săvârșit, în acest sens fiind emisă ordonanța cu nr. 250/D/P/2010 din 29 noiembrie 2010 ce cuprinde autorizația din aceeași dată.

Totodată, s-a stabilit faptul că în activitatea de trafic de droguri de risc și de mare risc desfășurată, inculpații A.I.C., J.S.I. și numitul M.A. sunt ajutați de către C.G.G..

Numitul C.G.G. a fost cercetat în dosarul penal cu nr. 302/D/P/2010, dosar conexat la data de 14 decembrie 2010 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

La data de 15 februarie 2011 a fost emisă autorizația de prelungire a autorizării investigatorului sub acoperire I.C. - nume de cod, în vederea procurării cantităților de 500 g. droguri sub formă de prafuri, 500 g. droguri sub formă de materie vegetală măruntită și 500 comprimate de droguri de risc și de mare risc de la făptuitorul M.A. și de la persoane din anturajul acestuia, care îl ajută în activitatea infracțională, printr-o singură acțiune sau mai multe.

În data de 16 februarie 2011, în baza aceleiași ordonanțe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C. a procurat de la inculpatul P.N., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeț sigilat de culoare neagră, inscripționat „Flower Magic Kristal” care conținea o cantitate de substanță pulverulentă.

Substanța cumpărată a fost supusă unei constatări tehnico-științifice, raportul din 24 februarie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că substanța pulverulentă expertizată, în cantitate totală de 0,22 g., conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Cantitatea de 0,18 g. substanță care conține etcatinonă rămasă după efectuarea analizelor de laborator a fost ambalată, sigilată și predată organelor de cercetare penală, fiind depusă, la data de 11 martie 2011, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

În data de 21 februarie 2011, în baza aceleiași ordonanțe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C. a procurat de la inculpatul P.N., în schimbul sumei de 60 RON, două pliculețe sigilate de culoare neagră, inscripționate „Flower Magic Kristal+”, care conțineau fiecare o cantitate de substanță pulverulentă.

Substanțele cumpărate au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, raportul din 24 februarie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că substanța pulverulentă expertizată, în cantitate totală de 0,46 g., conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare .

Cantitatea de 0,44 g. pulbere care conține etcatinonă, rămasă după efectuarea analizelor de laborator a fost ambalată, sigilată și predată organelor de cercetare penală, fiind depusă, la data de 03 mai 2011, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

În data de 03 martie 2011, în baza aceleiași ordonanțe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C. a procurat de la inculpatul Ș.E.C., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeț sigilat de culoare neagră, inscripționat „Flower Magic Kristal+”, care conținea o cantitate de substanță pulverulentă.

Substanța cumpărată a fost supusă unei constatări tehnico-științifice, raportul din 10 martie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că substanța pulverulentă expertizată, în cantitate totală de 0,23 g., conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În data de 04 martie 2011, în baza aceleiași ordonanțe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C. a procurat de la numitul Ș.E.C., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeț sigilat de culoare neagră, inscripționat „Flower Magic Kristal+”, care conținea o cantitate de substanță pulverulentă.

Substanța cumpărată a fost supusă unei constatări tehnico-științifice, raportul din 10 martie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. concluzionând că substanța pulverulentă expertizată, în cantitate totală de 0,21 g., conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În data de 06 martie 2011, în baza aceleiași ordonanțe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C., a procurat de la inculpatul G.A., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeț sigilat de culoare neagră, inscripționat „Flower Magic Kristal” care conținea o cantitate de substanță pulverulentă.

Substanța cumpărată a fost supusă unei constatări tehnico-științifice, raportul din 10 martie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. concluzionând că substanța pulverulentă expertizată, în cantitate totală de 0,21 g., conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

S-a stabilit că G.A., P.N. și Ș.E.C. făceau parte din anturajul inculpaților A.I.C., J.S.I. și numitului M.A. și îi ajutau pe aceștia în desfășurarea activităților de trafic de droguri pe raza municipiului Ploiești, județul Prahova, având calitatea de vânzători.

În urma activităților de investigații desfășurate în cauză a rezultat că, în activitatea de procurare, transport, depozitare și vânzare a drogurilor, A.I.C. și J.S.I. erau ajutați de A.A.G.

Totodată, s-a stabilit că inculpatul A.I.C. utiliza, în desfășurarea tranzacțiilor cu droguri postul telefonic cu nr. Y, de unde purta discuții cu persoanele de la care se aprovizionau cu droguri, precum și cu vânzătorii cărora le încredința spre comercializare astfel de substanțe.

La data de 28 februarie 2011, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești a emis ordonanța cu nr. 250/D/P/2010 prin care s-a dispus interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și SMS, cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 28 februarie 2011, orele 09.00, până la data de 02 martie 2011, orele 09.00, de la postul telefonic cu nr. de apel Y, utilizat de A.I.C., deoarece întârzierea provocată de timpul material necesar obținerii autorizației prev. de art. 911 C. proc. pen. putea aduce grave prejudicii activității de urmărire penală.

În urma exploatării acestei ordonanțe, a rezultat faptul că în data de 28 februarie 2011, la orele 19:06:57, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul A.I.C., aflat la postul telefonic cu nr. Y, care a contactat o persoană de sex masculin, identificată ca fiind inculpatul B.C.M., ocazie cu care acesta din urmă îi spunea: „Am înțeles... (neinteligibil)... te-am sunat pe tine să-mi spui, aveți o factură la mine care cred că o să-ți cam trebuie. Este pe «White Sensation» și pe... și pe alb? De la omu’ acela, de la acesta...”; „E a voastră! Știi, c-am luat ultima oară.”; „Când am luat noi «White Sensation»!”.

În data de 28 februarie 2011, la orele 21:27:20, a fost interceptată o convorbire telefonică între A.I.C., aflat la postul telefonic cu nr. Y, care a contactat o persoană de sex feminin, identificată ca fiind martora P.N., ocazie cu care aceasta din urmă i-a spus: „Da, și vrea și... (neinteligibil)... da, că lipsă traducere limba română pe nu știu câte plicuri care nu erau, adică nu erau băgate în casă! Erau în plasa din...”, iar A.I.C. i-a răspuns „Nu, aia n-am treabă io cu ea. Așa.”

Totodată, în data de 01 martie 2011, la orele 10:31:08, a fost interceptată o convorbire telefonică între A.I.C., aflat la postul telefonic cu nr. Y, care a fost contactat de o persoană de sex masculin, identificată ca fiind inculpatul G.M.A., ocazie cu care aceasta din urmă i-a spus: „Uite ce vroiam io să-ți zic! Să-i zici Iu ăla cu «Dieselu» că, deci, trimite din ce în ce mai multe bețe. La modu cel mai serios!”, iar A.I.C. i-a răspuns „Da mă!... (neinteligibil)... le dai prin râșniță! Ce vrei să-ți fac acuma?”. În continuare, G.M.A. i-a spus lui A.I.C. „Dacă le arunc se duc o grămadă de zeci de grame! În fine, asta vroiam să-ți zic”.

La data de 03 martie 2011, a fost confirmată ordonanța provizorie nr. 250/D/P/2010 emisă la data de 28 februarie 2010, orele 09.00, privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și SMS, cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 28 februarie 2011, orele 09.00, până la data de 02 martie 2011, orele 09.00, de la postul telefonic cu nr. Y, utilizat de inculpatul A.I.C., prin încheierea cu nr. 81 din 03 martie 2011 emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul cu nr. 1754/105/2011.

De asemenea, prin aceeași încheiere, a fost emisă de către Tribunalul Prahova, autorizația pentru interceptarea și înregistrarea de convorbiri ori comunicări/imagini, conform art. 911, art. 914 și art. 915 C. proc. pen., pentru postul telefonic cu nr. Y, utilizat de inculpatul A.I.C., pe o perioadă de 28 de zile, respectiv de la data de 03 martie 2011 până la data de 30 martie 2011 inclusiv.

În urma exploatării autorizației de interceptare din 03 martie 2011 a rezultat că cercul persoanelor de la care se aproviziona cu droguri A.I.C. sau care îl ajutau în activitatea de trafic de droguri desfășurată era mai mare, motiv pentru care s-a impus prelungirea autorizației de interceptare pentru postul telefonic utilizat de acesta, activitatea de interceptare fiind necesară pentru identificarea acestora și stabilirea întregului grup infracțional.

Astfel, la data de 30 martie 2011 a fost emisă de către Tribunalul Prahova, autorizația pentru prelungirea interceptării și înregistrării de convorbiri ori comunicări/imagini, conform art. 911, art. 914 și art. 915 C. proc. pen., de la postul telefonic cu nr. Y, utilizat de inculpatul A.I.C., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 31 martie 2011 până la data de 29 aprilie 2011 inclusiv.

În urma exploatării celor două autorizații de interceptare și înregistrare de convorbiri ori comunicări/imagini au rezultat probe necesare și utile cauzei, care au simplificat investigațiile, dintre acestea cele mai relevante procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice fiind:

- în data de 05 martie 2011, la ora 12:43:55, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul A.I.C., care a apelat de la numărul Y, o persoană de sex masculin, identificată ca fiind inculpatul G.M.A., ocazie cu care s-a purtat următoarea discuție:

A.I.C.: - A, da ? A venit B.?

G.M.A.: - A venit, a venit!

A.I.C.: - Am înțeles, la dă-mi-l și mie la telefon. Asta vroiam să te întreb. Dă marfă, dă alea, dacă ai...

G.M.A.: Stai o secundă!...

Din aceste discuții au reieșit cantitățile impresionante de produse etnobotanice care erau tranzacționate între inculpați și sumele importante de bani folosite de aceștia în tranzacții.

În același sens se poate observa colaborarea strânsă dintre aceștia în realizarea aceluiași scop, comerțul cu produse etnobotanice indiferent de tip și conținut.

La data de 28 februarie 2011, ofițerii de poliție din cadrul B.C.C.O. Ploiești, împreună cu lucrători din cadrul I.P.J. Prahova - Serviciul de Investigare a Fraudelor, Direcției Agricole Prahova și din cadrul Comisariatului Gărzii Financiare Prahova, au efectuat un control la punctul de lucru al SC G.E.W.P. S.R.L. din municipiul Ploiești, județul Prahova.

Cu ocazia efectuării controlului, martora P.N., având calitatea de vânzător al societății comerciale sus-menționate, a predat organelor de poliție următoarele produse de tip etnobotanic, care se aflau la vânzare:

- 2 pliculețe din staniol inscripționate „Pure by Magic”, care conțin o substanță pulverulentă de culoare albă - proba nr. 1;

- 2 pliculețe din staniol inscripționate „Flower Magic Kristal+”, care conțin o substanță pulverulentă de culoare albă - proba nr. 2;

- 2 pliculețe din staniol inscripționate „Chocolate” care conțin o substanță cu aspect de rezină - proba nr. 3;

- 2 pliculețe din carton inscripționate „M6” care conțin fragmente vegetale mărunțite - proba nr. 4;

- 2 pliculețe din carton inscripționate „Boom” care conțin fragmente vegetale mărunțite - proba nr. 5;

- 2 pliculețe din carton inscripționate „Diesel Power”, care conțin fragmente vegetale mărunțite - proba nr. 6.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 16 martie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., s-a concluzionat faptul că proba nr. 1 este constituită din 2 pliculețe „Pure by Magic” cu 0,46 g. pulbere care conține etcatinonă, respectiv proba nr. 2 este constituită din 2 pliculețe „Flower Magic Kristal+” cu 0,38 g. pulbere care conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În probele nr. 3 (0,89 g. rezină), nr. 4 (0,35 g. fragmente vegetale), nr. 5 (0,35 g. fragmente vegetale) și nr. 6 (0,41 g. fragmente vegetale), înaintate în aceeași cauză, nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

P.N. a declarat faptul că de aprovizionarea punctului de lucru al SC G.E.W.P. SRL din Ploiești se ocupă A.I.C., împreună cu fratele său, A.A.G.

Totodată, P.N. a mai declarat că la punctul de lucru menționat anterior mai sunt vânzători G.A. și Ș.E.C., din cursul lunii decembrie 2010.

P.N., A.I.C., A.A.G., G.A. și Ș.E.C., au fost cercetați în dosarul penal cu nr. 68/D/P/2011, dosar conexat la data de 06 aprilie 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

Prin adresa din 07 aprilie 2011, D.C.C.O. - B.C.C.O. Ploiești a solicitat autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire cu nume de cod M.H., în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunilor și identificării persoanelor față de care există presupunerea că le-ar fi săvârșit, în acest sens fiind emisă ordonanța cu nr. 250/D/P/2010 din 08 aprilie 2011 ce cuprinde autorizația din aceeași dată.

În baza acestei ordonanțe, în data de 08 aprilie 2011, investigatorul sub acoperire cu nume de cod M.H., a procurat de la B.G., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeț din material plastic transparent, ambalat într-un carton de culoare albă, inscripționat „Special Gold Original New Bath Salt 100% Legal”, care conținea o cantitate de substanță pulverulentă de culoare albă.

Tranzacția a avut loc în București, sector 6, la punctul de lucru al SC Z.L. SRL.

Substanța procurată a fost supusă unei constatări tehnico-științifice, raportul din 13 aprilie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că proba înaintată, reprezentată de un pliculeț inscripționat „Special Gold Original New Bath Salt 100% Legal”, este constituită din 0,20 g. substanță pulverulentă albă, în care nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului, conform Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

De asemenea, s-a stabilit faptul că B.G. făcea parte din anturajul inculpatului J.S.I. și îl ajuta pe acesta în activitatea de trafic de droguri de risc desfășurată în calitate de vânzător.

În baza aceleiași ordonanțe, în data de 08 aprilie 2011, investigatorul sub acoperire cu nume de cod M.H., a procurat de la Ț.M.A., în schimbul sumei de 100 RON, 4 pliculețe sigilate din material plastic de culoare neagră, inscripționate „Flower Magic Powder Limited Edition”, care conțin substanță pulverulentă.

Tranzacția a avut loc în București, sector 6, la punctul de lucru al SC G.E.W.P. SRL.

Substanțele procurate au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, raportul din 15 aprilie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că proba înaintată, reprezentată de 4 pliculețe de culoare neagră, inscripționate „Flower Magic Powder Limited Edition”, este constituită din 0,96 g. pulbere care conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Cantitatea de 0,81 g. pulbere care conține etcatinonă, rămasă după efectuarea analizelor de laborator a fost ambalată, sigilată și predată organelor de cercetare penală, fiind depusă, la data de 03 mai 2011, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

De asemenea, s-a stabilit faptul că Ț.M.A. făcea parte din anturajul inculpatului J.S.I. și îl ajuta pe acesta în activitatea de trafic de droguri de risc desfășurată, în calitate de vânzător.

De asemenea, s-a stabilit faptul că, în activitatea de trafic de droguri de risc desfășurată, inculpații A.I.C. și J.S.I. sunt ajutați de către B.C.M.

Inculpatul B.C.M. a fost cercetat în dosarul penal cu nr. 95/D/P/2011, dosar conexat la data de 06 aprilie 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

La data de 09 martie 2011, P.C. și R.G.M. au fost depistați de către o patrulă din cadrul U.M. X Ploiești, în incinta magazinului W.O. Ploiești, în timp ce dețineau în vederea consumului personal, o cantitate de materie vegetală uscată, pe care au procurat-o de la magazinul de produse etnobotanice din municipiu, în schimbul sumei de 15 RON.

Conform analizelor de laborator, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 28 aprilie 2011, proba înaintată în cauza privind pe numitul P.C. este constituită din 0,61 g. cannabis și tutun.

În probă s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Cannabis face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

A fost întocmit dosar penal care a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și înregistrat cu nr. 147/D/P/2011, dosar care a fost conexat la data de 02 iunie 2011 la dosarul penal cu nr. 248/D/P/2011.

La data de 29 octombrie 2010, lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 6, au efectuat un control la punctul de lucru al SC G.E.W.P. SRL, situat în municipiul București, sector 6, ocazie cu care au fost ridicate mai multe produse expuse la vânzare, cu privire la care existau suspiciuni că ar conține substanțe stupefiante sau psihotrope supuse dispozițiilor Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Substanțele ridicate au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, raportul din 12 noiembrie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că proba nr. 1, reprezentată de un pliculeț din material plastic de culoare neagră inscripționat „Flower Magic Powder”, este constituită din 0,5 g. substanță care conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

La data de 19 noiembrie 2010, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 6 s-au deplasat la punctul de lucru al SC G.E.W.P. SRL, situat în municipiul București, sector 6, ocazie cu care au adus la cunoștință administratorului societății comerciale în cauză, respectiv J.S.I. și vânzătorului G.M.A., faptul că, în urma expertizei de laborator, produsul „Fower Magic Powder” de 0,5 g. conține etcatinonă.

Celor două persoane li s-a pus în vedere să nu mai comercializeze acest gen de produse.

De asemenea, J.S.I. și G.M.A. au predat organelor de poliție 5 plicuri din material plastic, cu inscripția „Flower Magic Powder 0,50 g.”.

Substanțele ridicate au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, raportul din 24 noiembrie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că proba înaintată, reprezentată de 5 plicuri din material plastic, inscripționate „Flower Magic Powder”, este constituită din 2,50 g. substanță care conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Cantitatea de 1,50 g. substanță care conține etcatinonă, rămasă neconsumată în urma expertizei de laborator, a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

Cei doi asociați ai SC G.E.W.P. SRL, respectiv J.S.I. și A.I.C. au declarat în scris că li s-a adus la cunoștință faptul că produsul „Flower Magic Powder” conține etcatinonă.

Aceștia și-au luat angajamentul că nu vor mai comercializa „Flower Magic Powder” și că vor aduce la cunoștință vânzătorilor că acest produs conține etcatinonă, substanță aflată pe Tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Nu și-au respectat acest angajament, introducând pe piața drogurilor substanțe din aceeași gamă, dar cu alte denumiri sau gramaje.

A fost întocmit dosar penal care a fost declinat la D.I.I.COT. - Serviciul Teritorial București și înregistrat cu nr. 2259/D/P/2010, dosar care, prin ordonanța cu același număr din data de 28 martie 2011, a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și înregistrat cu nr. 155/D/P/2011.

Inculpații J.S.I., A.A.G. și G.M.A. au fost cercetați în dosarul penal cu nr. 155/D/P/2011, dosar conexat la data de 15 aprilie 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

La data de 06 aprilie 2011, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Ploiești - Serviciul Antidrog, s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că H.C.M. desfășoară activități de trafic de droguri de risc - etcatinonă, pe raza județului Prahova, dosarul fiind înaintat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și înregistrat cu nr. 156/D/P/2011.

H.C.M. a fost cercetat în dosarul penal cu nr. 156/D/P/2011, dosar conexat la data de 15 aprilie 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

S-a stabilit faptul că J.S.I. vindea pe raza municipiului București droguri de risc sub formă de materie vegetală mărunțită și sub formă de substanță pulverulentă, atât în mod direct, cât și prin intermediul unor persoane din anturajul acestuia.

Totodată, inculpatul J.S.I. vindea droguri de risc sub formă de materie vegetală mărunțită și sub formă de substanță pulverulentă și prin intermediul punctului de lucru (magazin de produse de tip etnobotanic) al SC Z.L. SRL din București, sector 6.

La datele de 03 august 2010, 17 august 2010 și 07 octombrie 2010, lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 2, au efectuat controale la punctul de lucru ale SC G.E.W.P. SRL, situat în București, sector 2, ocazie cu care au fost ridicate mai multe produse expuse la vânzare, cu privire la care existau suspiciuni că ar conține substanțe stupefiante sau psihotrope supuse dispozițiilor Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Substanțele ridicate cu ocazia controlului din data de 03 august 2010 au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, raportul din 09 august 2010 concluzionând că în probele cu nr. 3 (constituită din fragmente vegetale mărunțite, de culoare gri-verde, ambalate într-un plic din carton inscripționate „Pepper, Ultra Strong, 0,2 g.”), nr. 5 (constituită din fragmente vegetale mărunțite, de culoare gri-verde, ambalate în 40 de plicuri din carton inscripționate „Samurai, Ultra Strong, 0,2 g.”), nr. 6 (constituită din fragmente vegetale mărunțite, de culoare gri-verde, ambalate în 14 plicuri din carton inscripționate „Samurai, Ultra Strong, 0,5 g.”) s-a pus în evidență JWH-018 metadonă, substanță aflată pe Tabelul anexă nr. I al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Cantitățile de 6 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidență JWH-018 metadonă (proba nr. 5) și 3,50 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidență JWH-018 metadonă (proba nr. 6), rămase după efectuarea analizelor de laborator, au fost ambalate, sigilate și predate organelor de cercetare penală.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

La data de 27 septembrie 2010, organele de cercetare penală au depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. cantitățile de 6 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidență JWH-018 metadonă (proba nr. 5) și 3,50 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidență JWH-018 metadonă (proba nr. 6), rămase după efectuarea analizelor de laborator.

Substanțele ridicate cu ocazia controlului din data de 17 august 2010 au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, raportul din 27 august 2010, concluzionând că în proba cu nr. 7a (constituită dintr-un pliculeț din carton inscripționat „Pepper, Ultra Strong”, care conține fragmente vegetale mărunțite, în cantitate de 0,15 g.) s-a pus în evidență JWH-018, substanță aflată pe Tabelul anexă nr. I al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În probele nr. 1, 2, 3a, 3b, 4, 5, 6 și 7b înaintate în aceeași cauză, nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Substanțele ridicate cu ocazia controlului din data de 07 octombrie 2010 au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, raportul din 20 octombrie 2010 concluzionând că în proba cu nr. 4 (constituită din 2 pliculețe inscripționate „Flower Magic Kristal+, 0,3 g.”, care conțin o substanță pulverulentă de culoare albă) s-a pus în evidență 4-metoxinietcatinona (metedronă), substanță aflată pe Tabelul anexă nr. I al Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În celelalte probe nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Inculpatul A.I.C. a declarat în scris faptul că produsele etnobotanice au fost procurate de la inculpatul B.C.M., aspect confirmat ulterior de acesta din urmă.

A fost întocmit dosar penal care a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și înregistrat cu nr. 1669/D/P/2010, dosar care, prin ordonanța cu același număr din data de 23 februarie 2011, a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și înregistrat cu nr. 77/D/P/2011.

Ulterior, la data de 27 aprilie 2011, dosarul penal cu nr. 77/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și înregistrat cu nr. 201/D/P/2011.

Dosar penal cu nr. 201/D/P/2011 a fost conexat la data de 10 mai 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

În data de 23 mai 2011 a fost audiat în calitate de martor numitul D.C., fost vânzător la punctul de lucru al SC G.E.W.P. SRL din București, sector 2, ocazie cu care acesta a declarat faptul că de aprovizionarea punctului de lucru sus-menționat se ocupau inculpații A.I.C., A.A.G. și R.F.L.

La data de 04 aprilie 2011 lucrătorii de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. - D.C.C.O. - Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că un cetățean român, identificat ulterior ca fiind H.C.M., intenționează să introducă din Spania în România o cantitate de droguri de mare risc din categoria produselor de tip „etnobotanic”.

A fost întocmit dosar penal care a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și înregistrat cu nr. 127/D/P/2011, dosar care, prin ordonanța cu același număr din data de 10 mai 2011, a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și înregistrat cu nr. 218/D/P/2011.

Dosar penal cu nr. 218/D/P/2011 a fost conexat la data de 18 mai 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

La domiciliul inculpaților și la punctele de lucru ale societăților deținute de aceștia au fost efectuate percheziții domiciliare, ocazie cu care au fost ridicate mai multe sume de bani și mai multe echipamente informatice pentru care ulterior, Tribunalul Prahova a autorizat efectuarea percheziției informatice, nefiind insa depistate probe concludente pentru soluționarea cauzei.

În faza de cercetare judecătorească inculpații s-au apărat menționând că nu aveau cunoștință de conținutul stupefiant al unora dintre produsele pe care le aprovizionau în vederea comercializării, din întregul material probator reiese că aceștia cunoșteau că existau anumite probleme cu privire la unele dintre produsele comercializate, fapt confirmat de declarații scrise ale acestora atunci când organele de urmărire penale le-au adus la cunoștință că unele dintre produsele comercializate conțin substanțe interzise.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.C.M., cu toate că acesta a susținut ca nu se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, având un dosar similar la Tribunalul București, acest fapt este infirmat de împrejurarea că în rechizitoriul nr. 10/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. București este învinuit pentru fapte din perioada august 2010 - aprilie 2011, ca urmare a comercializării de substanțe interzise prin societatea SC P.D. SRL, fapte care însă nu au legătură cu infracțiunile săvârșite cu inculpații din prezenta cauză.

A mai reținut prima instanță că din declarațiile inculpaților J.S.I. și R.F.L., G.M.A. și A.I.C. reiese că aceștia cunoșteau faptul că produsele vândute nu sunt utilizate în scopurile pentru care au fost aduse, ci erau fumate sau prizate de către clienții magazinelor prin care vindeau produsele etnobotanice.

Astfel, a reținut instanța că în declarația dată în faza de urmărire penală inculpatul G.M.A. a declarat ca știa la 19 octombrie 2010 că nu are voie să comercializeze produsul „Flower Magic”, produs pe care însă l-au schimbat cu „Flower Magic Powder Limited Edition” și menționează că în unele cazuri greutatea produsului înscrisă pe ambalaj nu coincidea cu greutatea reală a acestuia, arătând totodată că la solicitarea inculpatului A.A.G. uneori ambala produse aduse vrac, cu toate că în permanență inculpații au susținut că nu cunosc conținutul produselor comercializate, întrucât acestea erau deja ambalate.

În același sens, inculpatul R.F.L., în declarația sa, asociat împreuna cu J.S.I., la SC Z.L. SRL București menționează ca știa că produsele comercializate, sunt folosite în alte scopuri de clienții magazinelor, arătând chiar că produsul „diesel” era primit vrac și era porționat și etichetat de inculpatul J.S.I.

Faptul că inculpatul B.C.M. s-a ocupat de aprovizionarea prin intermediul magazinelor sale a celorlalți inculpați este confirmat chiar de către acesta, care a arătat că în perioada august - septembrie 2010 i-a dat lui J.S.I. produse „Samuray” și „Paper” pentru aprovizionarea magazinului său aparținând SC G.E. SRL, societate la care era asociat și A.I.C. de aprovizionarea magazinului din Ploiești ocupându-se și A.A.G.

Așa cum s-a menționat, produsele achiziționate de către J.S.I. de la B.C.M. în perioada august - septembrie 2010 conțineau substanțe interzise, fapt confirmat de rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate cu ocazia ridicării produselor.

De altfel, în procesul-verbal de confruntare inculpatul A. menționează ca marfa venea de la B.C.M. aprovizionarea magazinului din Ploiești fiind făcută de la magazinele inculpatului J.S.I.

În declarația dată de G.A., unul dintre vânzătorii magazinului din Ploiești arată că uneori se aduceau și produse fără documente de intrare în gestiune, atunci când se epuizau anumite stocuri de produse din magazin.

Așa cum s-a menționat, cu toate că inculpații au declarat că produsele erau întotdeauna însoțite de toate documentele cerute de dispozițiile legale pentru comercializare, este evidentă intenția acestora de a obține profit indiferent de pericolul reprezentat de produsele pe care le comercializau.

Acestă împrejurare este demonstrată de altfel de faptul că inculpații cunoșteau că produsele etnobotanice comercializate nu sunt folosite în scopul menționat pe ambalaje, fiind fumate sau prizate de către clienți, iar pe de altă parte, era de notorietate că produsele comercializate pot avea efecte extrem de dăunătoare asupra sănătății celor care le cumpărau.

În mod evident, nu s-a reținut apărarea inculpaților în sensul că a existat avertizarea conform căreia produsele nu erau destinate consumului uman, în condițiile în care știau că acestea sunt consumate în mod direct prin inhalare de către clienți.

Totodată s-a stabilit că inculpații nu au urmărit nici o clipă să comercializeze produse etnobotanice către consumatori minori așa cum rezultă atât din declarațiile lor, cât și din declarațiile angajaților societăților comerciale pe care le administrau.

Mai mult decât atât, pentru a face dovada că au realizat pericolul social al faptelor lor infracționale, inculpați au închis toate punctele de lucru cu profil „Spice” din București și Ploiești ale societăților comerciale pe care le administrau.

În raport de aceste considerente, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților față de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și a dispus condamnarea acestora, iar în raport de gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, instanța de fond a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 C. pen. reducând pedepsele aplicate conform dispozițiilor legale, la fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Având în vedere că faptele au fost săvârșite în concurs real, prima instanță a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 71 C. pen.. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

Față de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, de persoana inculpaților, de perioada relativ scurtă de desfășurare a activității infracționale, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, motiv pentru care, în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților sub supraveghere.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a fiecăruia dintre inculpați.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. au fost confiscate cantitățile de substanța etcatinonă, rămasă în urma analizelor de laborator, după cum urmează:

- 0,62 g. de la inculpatul A.A.G.;

- 2,31 g. de la inculpatul A.I.C.;

- 9,50 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidență JWH-018.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-au distrus cantitățile de substanță etcatinonă și a fragmentelor vegetale ridicate în vederea confiscării.

În ceea ce privește sumele de bani reținute de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției efectuate la inculpați, instanța de fond a apreciat că nu se poate dispune confiscarea acestora în condițiile în care nu s-a putut face dovada că aceste sume de bani provin din săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

În același sens, nu s-a dispus confiscarea sumei de 424.465 RON ca beneficiu din infracțiune, în condițiile în care această sumă reprezintă întreaga cantitate de produse etnobotanice comercializată de inculpați, iar organele de urmărire penală nu au putut face dovada că această marfă în integralitatea sa a conținut substanțe interzise de dispozițiile legale.

În raport de aceste considerente, instanța de fond a confiscat, în baza art. 118 lit. e) C. pen., de la inculpați suma de 7.765 RON provenită din vânzările efectuate de SC G.E. SRL, consemnată la C. Bank cu recipisa din 02 mai 2011 și chitanța din aceeași dată, ca beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii.

S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală.

Având în vedere încheierea procesului penal, în condițiile în care nu s-a obținut date relevante după efectuarea perchezițiilor informatice asupra dispozitivelor ridicate de la inculpați, instanța, în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus restituirea către:

A. Inculpatul A.A.G. a dispozitivelor ridicate și indicate în rechizitoriu, respectiv:

- 1 hard disk marca W.D., capacitate 320 GB;

- 1 memory stick T.M., de culoare neagră;

- 1 memory stick M.A., de culoare gri;

- 46 suporți optici tip CD și DVD;

- 1 laptop marca D. de culoare neagră, cu încărcător și adaptor;

- 1 telefon mobil marca N., cu acumulator, având încorporat un card de memorie, capacitate 2 GB și o cartelă tip SIM;

- 1 telefon marca A. având încorporată o cartelă tip, aferentă postului telefonic cu nr. X;

B. Inculpatul R.F.L. a dispozitivelor ridicate și indicate în rechizitoriu, respectiv:

- 1 laptop marca S., de culoare neagră, cu încărcător aferent;

- 1 laptop marca S., de culoare gri;

- 1 laptop marca F., de culoare gri, și încărcător aferent;

- hard disk de laptop marca S., capacitate 250 GB;

- hard disk de laptop marca W.D., capacitate 160 GB;

- un număr de 36 suporți optici tip CD și 16 suporți optici tip DVD;

- 2 cartele telefonice tip SIM;

- 1 telefon mobil marca N., de culoare neagră, cu cartelă tip SIM încorporată;

- 1 telefon mobil marca N., de culoare argintie.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la cate 3.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 10.000 RON cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri, în termenul legal, Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, precum și inculpații A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L. și G.M.A.

În calea de atac promovată de Ministerul Public au fost formulate critici în ceea ce privește următoarele aspecte:

Într-un prim motiv de apel, au fost formulate critici în sensul nelegalitatății hotărârii instanței de fond cu privire la faptul că nu au fost indicate circumstanțele atenuante ce au fost reținute de instanță la individualizarea pedepsei aplicate inculpaților A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A., după cum prevăd disp. art. 79 C. pen.

Din acest punct de vedere s-a susținut că instanța de fond nu a indicat în concret care sunt împrejurările ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante și nici nu a motivat reținerea acestora, iar actele dosarului de fond nu justifică reținerea tuturor circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, s-a arătat că circumstanțele atenuante constituie potrivit art. 76 C. pen. împrejurări care atenuează răspunderea penală, iar împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante sunt prevăzute de art. 74 C. pen., iar potrivit art. 79 C. pen., orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă trebuie arătată în hotărâre.

Obligația instituită prin art. 79 C. pen. își are rațiunea în caracterul de excepție al unor astfel de împrejurări, ce au ca efect reducerea obligatorie a pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul încriminator al faptei.

În sensul art. 79 C. pen. s-a arătat în hotărâre împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante impune instanței atât indicarea expresă a textului de lege care prevede respectiva circumstanță atenuantă, după caz, art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) C. pen., cât și menționarea expresă a împrejurării respective și motivarea acesteia prin trimitere la probele, actele și lucrările dosarului.

Exprimările generale și neîncadrarea acestora în textul de lege în care se regăsesc s-a arătat că nu sunt de natură a răspunde exigențelor art. 79 C. pen., iar în lipsa unei argumentări bazate pe dispozițiile legale, care să depășească limita unei simple afirmații, este fără temei legal reținerea circumstanțelor atenuante.

În cel de-al doilea motiv de apel s-a invocat nelegalitatea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește cuantumul sumei confiscate de la inculpați ca beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii, a modalității de obligare, cât și a temeiului de drept în baza căruia s-a dispus măsura confiscării.

Din acest punct de vedere s-a arătat că prin rechizitoriu s-a solicitat ca instanța de judecată să se pronunțe în legătură cu confiscarea în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a sumei de 424.465 RON, reprezentând beneficiu din infracțiune, echivalentul unei cantități estimate prin analiza fișelor de vânzări, de către inculpați, după cum rezultă:

- 7.256 plicuri de „Flower Magic Kristal+, 0,25 g.” vândute la prețul mediu de 25 RON/plic - total 181.400 RON (care au conținut etcatinonă),

- 248 plicuri de „Flower Magic Kristal+, 0,3 g.” vândute la prețul mediu de 30 RON/plic - total 7.440 RON (care au conținut metedronă),

- 41 plicuri de „Flower Magic Kristal+, 0,5 g.” vândute la prețul mediu de 50 RON/plic - total 2.050 RON (care au conținut etcatinonă),

- 9.003 plicuri de „Pure by Magic 0,25 g.” vândute la prețul mediu de 25 RON/plic - total 225.075 RON (care au conținut etcatinonă),

- 88 plicuri de „Pure by Magic 0,5 g” vândute la prețul mediu de 50 RON/plic - total 4.400 RON (care au conținut etcatinonă),

- 26 plicuri de „Pepper, Ultra Strong, 0,2 g.” vândute la prețul mediu de 30 RON/plic - total 780 RON (care au conținut JWH-018),

- 28 plicuri de „Pepper, Ultra Strong, 0,5 g.” vândute la prețul mediu de 50 RON/plic - total 1.400 RON (care au conținut JWH-018),

- 14 plicuri de „Samurai, Ultra Strong, 0,2 g.” vândute la prețul mediu de 30 RON/plic - total 420 RON (care au conținut JWH-018),

- 30 plicuri de „Samurai, Ultra Strong 0,5 g.” vândute la prețul mediu de 50 RON/plic - total 1.500 RON (care au conținut JWH-018).

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în cursul urmăririi penale s-a stabilit că de cele mai multe ori produsele erau cumpărate în comun de către inculpați și distribuite prin magazinele din București și Ploiești, iar o mare parte din drogurile comercializate depășește cu mult valoarea facturilor înregistrate în contabilitățile societăților comerciale, fapt dovedit și de împrejurarea că, în general, produsele vrac erau achiziționate pe persoană fizică și nu pe societate comercială fără a fi astfel înregistrată în evidența contabilă, uneori acestea fiind trimise pe numele unor angajați, respectiv G.M.A.

Existența diferențelor între produsele achiziționate și cele revândute, demonstrează că produsele comercializate au o proveniență incertă, inculpații procedând la porționarea și ambalarea produselor pe care, ulterior, le introduceau în circuitul economic.

În urma verificării conținutului plicurilor vândute sub denumirea „Flower Magic Kristal”, „Pure by Magic”, „Pepper, Ultra Strong”, „Samurai, Ultra Strong” s-a stabilit că acestea conțin droguri de risc, respectiv droguri de mare risc.

S-a mai arătat că modalitatea de calcul a beneficiului infracțiunii a constat în verificarea fișelor de vânzări ale SC G.E. SRL din perioada infracțională, la care asociați erau persoanele fizice A.I.C. și J.S.I., respectiv SC Z.L. SRL, asociați fiind la această din urmă societate J.S.I. și R.F.L., avându-se totodată în vedere și faptul că în activitatea de procurare, depozitare și transport și vânzare a drogurilor, inculpații A.I.C., J.S.I. erau ajutați de inculpații A.A.G. și B.C.M.

Având în vedere cele prezentate anterior, s-a susținut că în speță se impune confiscarea de la inculpați a sumelor de bani dobândite de inculpați din valorificarea drogurilor inscripționate „Flower Magic Kristal”, „Pure by Magic”, „Pepper, Ultra Strong”, „Samurai, Ultra Strong”, respectiv a sumei de 424.465 RON, calculată conform fișelor de vânzări ale celor două societăți comerciale învederate anterior, care trebuiau raportate la evidența întocmită de fiecare vânzător al celor două societăți comerciale, ce au fost ridicate de către organul de urmărire penală, cantități importante de droguri fiind comercializate de către inculpați fără a fi evidențiate în contabilitatea societăților.

Instanța de fond a dispus în mod greșit confiscarea in temeiul disp. art. 118 lit. e) C. pen. de la inculpați doar a sumei de 7.765 RON, consemnată la C. Bank, cu titlu de beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii, confiscarea specială prevăzută în cuprinsul unei legi speciale, trebuind a fi efectuată în temeiul acelui act normativ, respectiv în temeiul disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și nu în baza art. 118 C. pen.

Totodată, se mai arată în dezvoltarea motivelor de apel că întrucât confiscarea are caracterul unei sancțiuni de drept penal exclude posibilitatea unei obligării solidare. Astfel, inculpații nu pot fi obligați în solidar la plata sumelor reprezentând valorile confiscate, ci fiecare va fi obligat la restituirea bunurilor corespunzătoare părții care i-a revenit, instanța de fond având obligația, în baza rolului activ, de a determina sumele obținute ilicit de fiecare inculpat.

În fine, ultimul motiv de apel, privește netemeinicia hotărârii instanței de fond cu referire la pedeapsa aplicată inculpaților A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A. în sensul unei greșite individualizări efectuată de instanța de fond cu privire la cuantumurile pedepselor aplicate inculpaților, dar și în raport cu greșita modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate tuturor inculpaților.

Din acest punct de vedere s-a arătat că instanța a aplicat pedepse cu închisoarea situate la un nivel mult prea scăzut, în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., și că, totodată, a ales o greșită modalitate de executare a pedepselor, respectiv cu suspendare sub supraveghere conform art. 861 C. pen., respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei în ceea ce privește pe inculpații R.F.L. și G.M.A., fiind evident că în speță se impunea executarea pedepselor în regim privativ de libertate.

S-a susținut că în speță s-a ignorat faptul că infracțiunea de trafic de droguri, astfel cum este reglementată în art. 2 din Legea nr. 143/2000, prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social. Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, s-a arătat că aduc atingere relațiilor sociale, privitoare la sănătatea publică a căror existență și normală derulare depind de respectarea strictă de către toți destinatarii legii penale a dispozițiilor legale care reglementează regimul drogurilor, precum și relațiilor sociale referitoare la sănătatea persoanelor care consumă droguri în mod ilicit. S-a observat astfel, că în cazul acestor infracțiuni, pe lângă sănătatea publică, obiect juridic principal,legea penală ocrotește și sănătatea fizică și mintală a consumatorului de droguri (obiect juridic adiacent).

Din aceasta perspectivă, s-a arătat că era necesar ca instanța să țină seama de circumstanțele reale în care au fost săvârșite aceste infracțiuni, respectiv pe o durată mai mare de timp, fapt care a presupus existenta mai multor acte materiale ce intră în conținutul unor infracțiuni continuate, că s-au comis mai multe infracțiuni în concurs real cu privire la inculpații A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., precum și aspectul constând în aceea că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost stopată ca urmare a intervenției organelor de cercetare penală, aspecte ce evidențiază perseverența pe calea infracțională și subliniază necesitatea aplicării unor pedepse apte să conducă la atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Numărul mare de acte materiale, respectiv de vânzări-cumpărări de droguri realizate, precum și cantitățile de droguri vehiculate cu aceste ocazii, ca și intervalul de timp în care au fost realizate, s-a susținut că pun în lumină faptul că inculpații nu s-au ocupat doar în mod ocazional cu acest tip de activități, ci într-un mod obișnuit, pentru procurarea unor surse constante de venituri.

S-a arătat că se mai poate aprecia că instanța nu a luat în seamă la aplicarea pedepselor nici caracterul continuat al infracțiunilor comise prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. atât timp cât în speță a aplicat pedepse situate cu puțin peste minimul special redus ca efect al aplicării disp. art. 76 C. pen.

Totodată, inculpații A.I.C., A.A.G., J.S.I. și B.C.M. au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor în concurs real, fără ca instanța să aprecieze că se impunea aplicarea unui spor.

Aplicarea sporului de pedeapsă, în baza art. 34 C. pen., s-a arătat că poate fi justificată de multitudinea faptelor săvârșite și de perseverența infracțională a inculpaților (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 6456 din 15 noiembrie 2005).

Și din această perspectivă s-a arătat că se poate considera că era necesar ca instanța să dea o eficientă mai mare circumstanțelor agravante legale și stărilor de agravare existente în cauză, și în consecință să aplice pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat și cu executare în regim privativ de libertate.

În concluzie s-a arătat că gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă infracțiunile săvârșite de inculpați, pledează pentru aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat și cu executare în regim privativ de libertate.

Apelanții inculpați au formulat cu toții critici privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței, sub aspectul greșitei lor condamnări susținându-se, în esență că, în mod greșit au fost interpretate mijloacele de probă la nivelul primului grad de jurisdicție, aceste mijloace de probă fiind de altfel insuficiente, impunându-se achitarea lor.

Astfel, apelantul inculpat J.S.I., a solicitat în temeiul art. 379 pct. 2 C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova, iar pe fond achitarea inculpatului J.S.I., în temeiul art. 11 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe motiv că lipsește intenția acestuia în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

S-a susținut, în dezvoltarea motivelor de apel, că nu există probe certe de vinovăție a inculpatului, câtă vreme toate activitățile au fost efectuate cu respectarea cerințelor legale și avizelor necesare, iar vânzările s-au făcut în baza bonului fiscal, iar plicurile au fost ambalate și sigilate, lipsind intenția inculpatului în comiterea faptelor, deoarece activitatea societății a fost suspendată începând cu 15 noiembrie 2010, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați, iar în urma controalelor efectuate nu s-a dispus închiderea magazinelor, ci doar necomercializarea produselor „Pepper” și „Samurai”, nu și a altor produse. Și în ceea ce privește metedrona, aceasta nu a mai fost vândută, după încunoștințarea inculpaților de către organele de urmărire penală și de asemenea, nici JWH-18 nu a mai fost comercializată, după ce în conținutul acesteia s-au identificat substanțe interzise. Însă a solicitat a se constata de către instanța de apel faptul că după o perioadă de 3 luni de la data ridicării produselor s-a adus la cunoștință inculpaților că acestea ar conține substanțe interzise.

În latură civilă, s-a solicitat a se avea în vedere că suma la care a fost obligat inculpatul J.S.I. nu a fost calculată corect, întrucât prejudiciul trebuie să fie unul cert și nu incert, cum este în speța de față și nu există certitudine în cauză, pe motiv că nu s-a stabilit că toate produsele au conținut substanțe interzise, suma la care a fost obligat inculpatul fiind excesivă.

Apelantul-inculpat B.C.M. a susținut în primul motiv de apel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, prin reținerea eronată a situației de fapt.

Astfel, s-a arătat că rechizitoriul Parchetului se referă la două situații de fapt, pentru care inculpatul ar trebui să răspundă penal, și anume:

Prima se referă la convorbirea telefonică dintre inculpatul A.I.C. și clientul său, ocazie cu care cel din urmă îi spune „am înțeles că aveți o factură la mine, care cred că o să-și cam trebuiască, fără a face vreo referire despre conținutul ambalajelor respective, cât și despre o eventuală vânzare sau aprovizionare, iar cea de-a doua se referă la mesajul timp SMS primit de inculpatul A.I.C. în care se menționează „să nu uite G. să îmi trimită facturile alea ștampilate”, însă un asemenea mesaj s-a arătat că se referă la împrejurarea că inculpatul B.C.M., conform facturilor depuse la dosar, a comandat produsele prin intermediul inculpatului A.I.C. și l-a atenționat pe acesta ca o dată cu marfa să-i trimită și factura.

Mai mult, din toate probele administrate în cauză (declarații de martori, de inculpați) nu au rezultat dovezi privind ambalarea, porționarea produselor, această situație fiind o poveste a procurorului, motiv pentru care sub acest aspect, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neexistând nici o faptă penală.

Cel de-al doilea motiv de apel s-a referit la faptul că instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului, ignorând existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.

Această susținere a sa s-a bazat pe faptul că, inculpatul B.C.M. s-a aflat într-o eroare de fapt asupra conținutului produselor, necunoscând împrejurarea că acestea ar conține substanțe interzise, necunoscând această situație nici parchetul și nici poliția, iar în urma analizelor de laborator s-a constatat acest lucru, în speță fiind așadar incidente dispozițiile art. 51 C. pen.

Astfel, s-a arătat că până la data de 15 octombrie 2010 inculpatul B.C.M. nu a cunoscut și nu a avut posibilitatea să cunoască conținutul celor două produse,iar de la momentul înștiințării sale nu a mai comercializat astfel de produse, nici un furnizor nu a fost urmărit penal, iar răspunderea pentru conținutul produsului le aparține acestora și nicidecum vânzătorilor.

Apelantul-inculpat a mai invocat și existența pe rolul Curții de Apel București, a unei alte cauze în care este trimis în judecată pentru aceleași fapte existând posibilitatea pronunțării asupra acelorași fapte atât de instanțele din București, cât și la instanțele din Ploiești.

Nu în ultimul rând, s-a solicitat a se avea în vedere de către instanța de apel faptul că produsele au avut certificat de calitate, că acestea ar fi fost testate la un laborator din Ungaria, iar aceste produse au intrat în țară nu din cauza inculpaților, ci din cauza distribuitorilor, care nu sunt cercetați pentru nicio faptă penală, au fost verificați la intrarea în țară de către vameși, inculpatul B.C.M. nu era administratorul societății, argumente în raport de care s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., existând o cauză care înlătură caracterul penal al cauzei.

Un ultim motiv de apel s-a referit la latura subiectivă a infracțiunii, pe motiv că nu există intenția directă a inculpatului în comiterea faptelor.

În dovedirea acestor susțineri ale sale,s-a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 28 alin. (2) C. pen., care prevăd că o faptă poate constitui o infracțiune numai în ipoteza în care inculpatul ar fi cunoscut realitatea, ceea ce nu s-a întâmplat și în cauza de față, aceasta deoarece inculpatul B.C.M. nu cunoștea ce conțin pliculețele.

În fine, și sub acest aspect, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Apelantul inculpat R.F.L. a criticat de asemenea hotărârea în raport de greșita sa condamnare, susținându-se că instanța de fond a ignorat dovezile potrivit cărora comercializarea acestor substanțe se făcea printr-o societate comercială, care își achita obligațiile către stat, prin evidențe contabile și funcționa în mod legal, putând fi controlată periodic.

Că lucrurile stăteau așa a rezultat din probatoriul administrat, prin care s-a demonstrat că activitatea societății era acela cu produse nealimentare, respectiv îngrășăminte și plante aromatizante, conform certificatelor de calitate și conformitate, aceste îngrășăminte erau destinate dezvoltării plantelor, iar plantele aromatizante erau folosite în mediul ambiental. Tot din probele dosarului a rezultat că toate produsele ce se comercializau în cadrul societății administrate de către apelant aveau certificate de calitate și totodată, exista obligația furnizorului de a garanta calitatea produsului ce făcea obiectul tranzacțiilor comerciale.

Apelantul inculpat a mai susținut că în toată perioada cât și-a desfășurat activitatea în cadrul societății, au fost efectuate controale ale organelor de specialitate ale poliției, inclusiv D.I.I.C.O.T., și de fiecare dată marfa ridicată era supusă verificării, însă niciodată nu a fost informat în sensul că produsele ar conține substanțe interzise, iar din probele dosarului a rezultat că niciodată nu au existat probleme în ceea ce privește modul de desfășurare al activității comerciale, cât și cu privire la produsele ce se comercializau.

De asemenea, s-a mai arătat că societatea administrată de inculpat a fost înființată în octombrie 2010, iar în luna aprilie 2011, după ce inculpatului i s-a adus la cunoștință natura substanțelor, aceasta și-a încetat activitatea, existând o diferență esențială între beneficiu și prejudiciu, neexistând nici o bază probatorie cu privire la producerea unui prejudiciu, astfel încât toată activitatea societății din perioada octombrie 2010 - aprilie 2011 nu este o activitate infracțională, ci una comercială.

Sub acest aspect, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Apelantul inculpat A.I.C. a susținut de asemenea că nu există nicio dovadă, în sensul că ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa, activitatea s-a derulat prin magazine înregistrate în mod legal, cu respectarea regulilor vizând desfășurarea muncii, marfa a fost vândută prin bon fiscal, cu evidență contabilă, fiind supus la 86 de controale, în urma cărora nu s-a dispus și nu s-a recomandat în nici o situație închiderea societăților. A mai susținut inculpatul că nu există dovezi în sensul că i s-a adus la cunoștință că produsele comercializate conțin substanțe interzise în urma ridicărilor din lunile august și noiembrie, neputând deci pune problema vinovăției inculpatului A.I.C., în situația în care, după ce a fost avizat că un produs conține o substanță interzisă, acesta nu a mai comercializat produsul respectiv.

Referitor la vânzările derulate la Ploiești, care au început în perioada octombrie 2010 - aprilie 2011, s-a arătat că inculpatul nu a fost încunoștințat niciodată că produsele comercializate ar conține substanțe interzise, fapt dovedit prin aceea că împotriva tuturor vânzătorilor s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, iar împotriva apelantului s-a dispus atât trimiterea în judecată, cât și condamnarea de către instanța de fond.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul apelant A.A.G. a criticat, de asemenea, hotărârea prin prisma greșitei sale condamnări, susținând că nu a făcut altceva decât să ajute la transportul produselor, ajutându-l pe fratele său A.C.I. la derularea activității în cadrul societății, instanța de fond ignorând acest aspect, dar mai ales împrejurarea că furnizorii de produse nu au fost urmăriți penal, singura implicare a inculpatului fiind aceea că transporta aceste produse cu toate documentele însoțitoare cerute de lege.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova, iar pe fond în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului.

Apelantul-inculpat G.M.A. a susținut de asemenea că în speță nu există mijloace de probă certe care să facă dovada vinovăției și a intenției sale în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea, solicitând a se dispune admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova, iar pe fond în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea sa.

Apelanții inculpați au solicitat completarea probatoriilor în apel, în sensul administrării probelor cu expertiză tehnico-științifică chimică pentru a se stabili respectarea procedurilor și standardelor în cursul efectuării constatărilor tehnico-științifice de la urmărirea penală, susținându-se că în cursul urmăririi penale au fost încălcate dispozițiile ce reglementează dreptul la un proces echitabil și principiul egalității de arme, consacrate inclusiv de jurisprudența europeană.

Din acest punct de vedere s-a arătat că rapoartele de constatare tehnico-științifică chimică conțin rezultate incerte deoarece s-a efectuat un raport de expertiză tehnică extrajudiciară de către un expert tehnic farmacist care a analizat toate constatările tehnico-științifice efectuate la urmărirea penală, stabilind că laboratorul ce a efectuat constatările nu aplică o procedură standard în efectuarea analizelor, aceasta ducând la rezultate interpretabile, că laboratorul folosește o metodă neacreditată de RENAR și nici nu o raportează în mod precis, clar și fără ambiguitate, putând fi încălcate o serie de cerințe imperative ale standardelor de calitate.

S-a solicitatat efectuarea aceastei expertize tehnico științifică chimică cu următoarele obiective: să se stabilească dacă constatările tehnico-științifice efectuate în cauză au respectat procedura standard de efectuare, dacă s-au folosit metode acreditate RENAR și dacă s-au respectat cerințele ISO/CEI/2005, dacă inculpați aveau posibilitatea să testeze în mod privat subprodusele achiziționate ce ar fi evidențiat, eventual, substanțe interzise, la un organism abilitat legal, în afara cadrului procesual, să se stabilească dacă produsele puse la dispoziție conțin substanțe interzise dintre cele prevăzute de Legea nr. 143/2000 și care este cantitatea de substanță interzisă din fiecare probă rămasă, precum și cantitatea de substanță din probele deja analizate, precum și să se stabilească modalitatea în care a fost făcută eșantionarea probelor luate în lucru, cerință expresă prevăzută de standardul ISO/CEI/2005.

De asemenea, s-a mai solicitat și efectuarea unei expertize judiciare contabile având ca obiectiv stabilirea valorii produselor supuse confiscării, neputându-se stabili ca prejudiciu întreaga sumă rezultată din vânzările desfășurate de inculpați, atâta vreme cât inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea unor fapte față de care s-a reținut un anume prejudiciu, iar prin motivele de apel s-a solicitat a se confisca o sumă mult mai mare față de cea dispusă la primul grad de jurisdicție.

De asemenea, s-a mai solicitat a se dispune reaudierea inculpaților B.C.M., A.I.C. și R.F.L. și J.S.I.

La termenul de judecată din 01 aprilie 2013, Curtea a dispus, ținând seama de motivul 2 al apelului promovat de către Ministerul Public, efectuarea unei adrese la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești pentru a se efectua clarificări cu privire la persoanele față de care s-a solicitat confiscarea sumei de 424.465 RON, pentru a se stabili defalcarea sumei raportat la fiecare inculpat și de a se preciza mecanismul și modul de calcul al acestei sume, precum și înscrisul pe baza căruia se solicită confiscarea.

Prin înscrisul aflat la dosar apel, Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești a comunicat răspunsul solicitat, care a fost completat ulterior prin înscrisul aflat la dosar apel.

La termenul de judecată din 24 mai 2013, Curtea, deliberând asupra probelor solicitate a fi completate în calea devolutivă de atac, a încuviințat reaudierea inculpaților B.C.M., A.I.C. și R.F.L., respingând cererea de reaudiere a inculpatului J.S.I. față de manifestarea de voință a acestuia care a arătat că nu înțelege să dea noi declarații în apel.

Cu privire la efectuarea expertizei tehnico-științifică chimică:

Având în vedere obiectivele expertizei tehnico-științifică chimică solicitată și verificând rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite la urmărirea penală, contestate de inculpați, a respins ca nefiind utilă cauzei cererea de administrare a acestei probe în faza devolutivă a apelului, pentru următoarele considerente:

1. Rapoartele de constatare tehnico-științifică sunt lămuritoare asupra cantității substanțelor ridicate și naturii substanței identificate ca fiind interzisă de dispozițiile legale, fără a exista îndoieli asupra conținutului substanței, raportat la dispozițiile legale în vigoare ce reglementează regimul și circulația drogurilor.

Nu există îndoieli asupra respectivelor proceduri, atât timp cât probele ce au fost ridicate cu fost sigilate cu sigiliul organelor de urmărire penală ce a efectuat această măsură, de fiecare dată fiind aplicat sigiliul și în unele situații fiind depuse și contraprobe.

Inutilitatea expertizei este confirmată de împrejurarea că, printr-un număr de 4 rapoarte de constatare tehnico-științifică s-a concluzionat că nu există substanțe interzise la deținere, așadar nu se poate vorbi despre lipsa de obiectivitate și imparțialitate a laboratorului ce a întocmit constatările.

Din expertiza extrajudiciară rezultă că laboratorul deține și utilizează standardele și certificările necesare pentru a fi inclus în rețeaua internațională de cooperare criminalistică a laboratoarelor acreditate, iar expertul extrajudiciar face referire doar la unele neconcordanțe strecurate în rapoartele de constatare fără a se constata încălcări ale standardelor internaționale, mai ales să se arată că nu sunt disponibile standarde internaționale pentru toate substanțele.

În raportul de expertiză tehnică extrajudiciară eliberat de Dr. Farm. M.I. se precizează că laboratorul ce a întocmit raportul de constatare tehnico-științifică este acreditat pentru efectuarea lucrărilor, neexistând îndoieli asupra existenței și acreditării și nici asupra respectării procedurilor.

De asemenea, a respins și proba privind efectuarea unei expertize contabile, apreciind ca lămuritoare precizările depuse de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești cu adresa din 21 mai 2013 și înregistrate la această instanță sub nr. 11062 din 22 mai 2013.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și în limitele impuse de art. 372 și art. 373 C. proc. pen. a constatat că apelurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelanții au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpați.

Au fost avute astfel în vedere: procesele-verbale de sesizare din oficiu, ordonanță de autorizare a investigatorului sub acoperire și de procurare de droguri, procese-verbale investigator acoperit 26 ianuarie 2011, procesul-verbal investigator acoperit, planșele foto, raportul de constatare tehnico-științifică din 18 februarie 2011, procesul-verbal predare, cântărire și primire probă, bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, copie bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, raportul de constatare tehnico-științifică din 24 februarie 2011, procesele-verbale de predare, cântărire și primire probe, dovada din 11 martie 2011, bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, proces-verbal investigator acoperit, copie bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, raportul de constatare tehnico-științifică din 24 februarie 2011, procese-verbale de predare, cântărire și primire probe, dovada din 11 martie 2011, file reprezentând pagini internet reprezentând produsele comercializate de SC G.E.W.P. SRL, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de redare rezumativă, autorizații de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice dintre inculpați, procese-verbale și autorizații de percheziție la domiciliul inculpaților, proces-verbal de percheziție informatică din 23 mai 2011, autorizație de percheziție informatică din 23 mai 2011, declarațiile martorilor M.A., D.C.A., P.I.A., R.G.M., P.N., Ș.E.C., N.A., T.M.A., S.I., B.G., E.F., P.C., D.M.I., B.A., I.A.D., C.A. , H.C.M. , D.A., S.F.S., A.B.G., D.C., declarațiile inculpaților B.C.M., A.A.G., J.S.I., R.F.L., G.M.A., A.I.C., fișele de cazier judiciar ale inculpaților, înscrisurile depuse de către inculpați.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și a rezultat că în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile inculpații A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M. și de la începutul anului 2010 și până în luna octombrie 2010, au comercializat droguri de risc, mai exact etcatinonă prin intermediul operațiunilor derulate în cadrul societății comerciale SC G.E.W.P. SRL (societate comercială ai cărei asociați sunt inculpații A.I.C. și J.S.I.), cu punct de lucru în municipiul București, sector 6, și în cadrul punctului de lucru din Ploiești, județ Prahova, precum și substanțe conținând droguri de mare risc, respectiv metadonă și JWH-018, prin intermediul aceleiași societăți comerciale cu punct de lucru în București, sector 2, ultimele două substanțe fiind conținute în produse procurate de la inculpatul B.C.M., care a vândut astfel de substanțe pe raza localităților București și Ploiești.

A mai rezultat, de asemenea, că inculpatul R.F.L., în calitate de asociat și administrator al SC Z.L. SRL, de la începutul anului 2010 și până în luna octombrie 2010 a comercializat droguri de risc (etcatinonă) pe raza municipiului București, prin intermediul societății comerciale SC Z.L. SRL cu punct de lucru în București, sector 6, aprovizionând totodată și punctele de lucru din București și Ploiești ale SC G.E.W.P. SRL sau asigurând din surse financiare proprii contravaloarea drogurilor aprovizionate.

A mai rezultat că inculpatul G.M.A., în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu A.I.C., A.A.G. și J.S.I., în calitate de vânzător al SC G.E.W.P. SRL, începând cu anul 2010 a comercializat droguri de risc (etcatinonă) pe raza municipiului București prin intermediul punctelor de lucru din București, sector 6, și în Ploiești, fiind la curent cu rezultatul controalelor efectuate de organele abilitate și ambalând droguri pentru inculpați.

Examinând apelurle inculpaților, Curtea a reținut că apărările acestora privind lipsa lor de vinovăție ca urmare a invocării existenței tuturor documentelor legale vizând activitatea societăților comerciale implicate și a necunoașterii caracterului interzis de lege al produselor comercializate, au fost apreciate de instanța de control judiciar ca nefondate, aceste apărări fiind de altfel în mod just înlăturate la primul grad de jurisdicție, în raport de următoarele elemente:

În primul rând, s-a reținut că este de observat că inculpații nu sunt deduși judecății pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și fraudă fiscală, astfel încât să se poată susține că existența unei evidențe contabile și respectarea tuturor dispozițiilor legale privind înregistrările societăților comerciale și evidențele raporturilor de muncă, ar prezenta relevanță prin prisma obiectului judecății, care este reprezentat, dimpotrivă, de infracțiuni privitoare la regimul circulației fără drept al drogurilor.

În aceste condiții, apărările inculpaților potrivit cărora au desfășurat o activitate comercială licită, fără a se putea reține încălcarea dispozițiilor legii penale, s-a reținut că sunt în mod evident incompatibile cu natura și conținutul acuzațiilor, deoarece în chiar partea expozitivă a actului de sesizare se reține că după momentul aderării României la Uniunea Europeană, circulația mărfurilor devenind nerestricționată, a permis pătrunderea în țară a unor produse, ulterior, cunoscute sub denumirea largă de produse etnobotanice, care erau reprezentate de materie vegetală mărunțită, dar care, în realitate, era tratată cu substanțe halucinogene, producând efecte specifice drogurilor de risc sau mare risc, după caz. Tocmai împrejurarea că, inițial, listele anexe ale Legii nr. 143/2000 nu conțineau printre substanțele interzise și aceste substanțe, pătrunse în România, în marea lor majoritate de pe piața asiatică, a fost speculată de o serie de persoane care și-au constituit o aparență de legalitate din înregistrarea unor societăți comerciale, urmată de derularea unor operațiuni de vânzare a acestor substanțe, tot sub aparența legalității, sub pretinsa comercializare ca plante aromatizate ori destinate cultivării în agricultură, însă având reprezentarea conținutului stupefiant ori halucinogen al produselor, atâta timp cât nu s-a putut invoca și nici dovedi comercializarea acestor substanțe în alte scopuri decât pentru consum în calitate de drog, nefiind dovedită vreo altă acțiune terapeutică sau de alt gen a acestor substanțe, a căror justificare a comercializării, în absența celei de utilizare ca drog, nu a putut fi identificată.

Așa fiind, s-a reținut că este evident că nu pot fi valorificate apărările inculpaților în sensul că respectiva activitate s-ar fi derulat prin intermediul unor societăți comerciale înregistrate în mod legal, cu plata eventual a taxelor și a obligațiilor fiscale către bugetul de stat, atâta timp cât, pe de o parte, plata obligațiilor fiscale și respectarea regulilor privind circulația documentelor și contribuțiile la constituirea bugetului de stat, nu reprezintă obiectul judecății în prezenta cauză, iar pe de altă parte, aceasta nu ar putea dobândi, în nici un caz, caracterul de cauză exoneratoare de răspundere penală, în sensul existenței erorii de fapt, așa cum s-a invocat în prezenta cauză de către apelantul-inculpat B.C.M., aceasta constituind în realitate tocmai o aparență de legalitate în spatele căreia s-au derulat operațiunile de comercializare pe scară largă a produselor producând efecte psihotrope și halucinogene.

În această ordine de idei, Curtea a constatat că aserțiunea de mai sus este confirmată în mod cert de convorbirea telefonică legal interceptată la 28 februarie 2011 între apelantul-inculpat A.I.C. și martora P.N., vânzătoarea magazinului, în cadrul căreia vânzătoarea îi aduce la cunoștință apelantului, în calitate de asociat al societății comerciale, controlul la care a fost supus magazinul din partea unui echipaj constituit din lucrători ai Serviciului Antidrog, ai Gărzii Financiare, ai Direcției Agricole, ai Direcției de Sănătate Publică și ai Oficiului Protecției Consumatorului, din conținutul convorbirii telefonice reieșind că societatea a fost supusă unei ample verificări referitoare la „inventarul faptic al produselor etnobotanice oferite spre vânzare”, punându-i-se în vedere inculpatului, ca reprezentant la societății, să se prezinte la instituțiile ce au derulat controlul, iar apelantul, prin maniera de răspuns și de discuție cu martora dovedind în mod cert dezinteres față de conținutul și rezultatele controlului, ceea ce denotă cunoașterea caracterului ilicit la produselor comercializate.

Tot în acest sens, la 28 februarie 2011 a fost legal interceptată o convorbire telefonică purtată tot de apelantul-inculpat A.I.C. cu altă persoană căreia, apelantul îi aduce la cunoștință că „sunt sub proces la judecătorie. Sunt amenzile la ăștia la primărie că vând stupefiante lângă școli. Bine mă că vând stupefiante”.

În altă ordine de idei, după sesizarea organelor cu atribuții în domeniul combaterii traficului de droguri, s-a stabilit că inculpații comercializau materie vegetală mărunțită, ori sub formă de substanță pulverulentă, cu denumirea generică de produse etnobotanice, așa cum reiese din procesul-verbal de sesizare aflat la dosar urmărire penală, observându-se că persoana care a fost supusă inițial verificării, C.G.G., s-a retras din SC G.E.W.P. SRL, astfel cum reiese din M. Of., Partea a IV-a din 17 august 2010, această societate rămânând constituită în continuare de către inculpații A.I.C. și J.S.I.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.C.M., la rândul său, s-a retras din cadrul SC S.P. SRL București, potrivit hotărârii Adunării Generale a Asociaților din 28 august 2008, cesionând părțile sale sociale către un cetățean bulgar, devenind asociat în cadrul SC P.D. SRL, potrivit hotărârii Adunării Generale a Asociaților din 03 decembrie 2010, prin cesionarea părților sociale de către soția sa, B.N.

În speța de față, cercetările specifice, derulate de organele de urmărire penală cu atribuții pe linia combaterii traficului de droguri au evidențiat împrejurarea că inculpatul B.C.M. a comercializat o parte din produsele în care au fost identificate droguri de risc către ceilalți inculpați, iar susținerile inculpaților în sensul că aprovizionarea magazinelor având punctele de lucru menționate mai sus s-ar fi realizat în comun doar pentru beneficierea de un discount de preț din partea vânzătorului, nu poate înlătura răspunderea lor penală cu privire la conținutul stupefiant al produselor comercializate.

S-a reținut că este indubitabil că cele 18 rapoarte de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză au fost realizate cu respectarea dispozițiilor legale, și nu s-a putut susține că laboratorul ce a efectuat analiza ar fi avut vreo cauză temeinică de absență a imparțialității, cu atât mai mult cu cât se observă că din cele 18 constatări efectuate, un număr de 5 constatări nu au pus în evidență substanțe interzise de dispozițiile legale, însă celelalte 13 constatări efectuate punând în evidență, în probele și contraprobele ridicate, prezența a 3 substanțe, și anume etcatinonă, metedronă și JWH-018.

Pe de altă parte, cu ocazia audierilor la prima instanță de judecată, inculpații au admis că Ie-a fost adus la cunoștință conținutul interzis de lege al substanțelor comercializate, în acest sens s-a observat declarația dată de inculpatul G.M.A. din care reiese că inculpatului i-a fost adus la cunoștință, în urma unui control, conținutul în etcatinonă al produsului comercializat, dând o declarație în sensul că nu va mai comercializa produsul respectiv, în același sens fiind și declarația inculpatului A.I.C., dată la primul grad de jurisdicție, din care a reieșit că inculpatului i s-a adus la cunoștință că la o parte din produsele comercializate au fost descoperite substanțe interzise, mai exact JWH-018, la unele dintre mostrele ridicate pentru expertiză.

Or, încriminarea penală a operațiunilor vizând circulația drogurilor, astfel cum aceasta este realizată de dispoziția legală ce constituie obiectul judecății în prezenta cauză, are în vedere, așa cum a reieșit din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept” care se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, fără a fi condiționată de cantitatea sau ponderea substanței psihotrope în cadrul produsului comercializat.

Cu alte cuvinte, atâta timp cât dispoziția legală nu include, în cadrul ipotezei sale, cerința ca toate aceste operațiuni să vizeze o anumită cantitate de substanță, s-a reținut că este evident că nu pot fi valorificate apărările inculpaților în sensul că prezența substanțelor interzise doar în cantități infime și doar la unele dintre substanțele comercializate, constituie o cauză de exonerare de răspundere penală, cu atât mai puțin ar putea fi întrunite condițiile erorii de fapt drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

În această ordine de idei, în legătură cu apărarea formulată de o parte dintre inculpați, inclusiv de către inculpatul B.C.M., privind existența erorii de fapt, Curtea a constatat că se impune înlăturarea acestei teze susținute de inculpați în apărare, atât timp cât, potrivit art. 51 alin. (3) și (4) C. pen., nu se poate invoca necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale și nici nu se poate invoca o stare, situație sau împrejurare de care depinde caraterul penal al faptei, dar care ar fi ea însăși rezultatul culpei făptuitorului.

Or, neefectuarea unor analize asupra conținutului produselor comercializate și procurate, la rândul lor, dintr-o sursă a cărei proveniență de import din zona asiatică, inculpații o cunoșteau, s-a reținut că nu poate constitui decât o acceptare a consecințelor eventuale ale încălcării legii, neputându-se invoca împrejurarea că o astfel de analiză ar fi fost efectuată într-o altă țară, Ungaria, atât timp cât comercializarea se realiza în România și nu în Ungaria, legislația europeană permițând însă încriminarea distinctă a operațiunilor legate de circulația anumitor categorii de produse, separat, în fiecare țară membră a spațiului european.

Pe de alt parte, așa cum s-a arătat în cele ce preced, inculpații au cunoscut, așa cum reiese din convorbirile telefonice legal interceptate, adevăratul conținut la substanțelor comercializate, acceptând posibilitatea încălcării dispozițiilor legii penale, astfel încât nu pot fi întrunite cerințele legale vizând eroarea de fapt drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, aceeași argumentație fiind valabilă și în ceea ce privește apărările inculpaților vizând lipsa intenției de încălcare a legii penale.

Sub acest ultim aspect, al pretinsei inexistențe a laturii subiective infracționale, Curtea a apreciat ca lipsite de relevanță apărările inculpaților potrivit cărora s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament juridic între ei și ceilalți martori din cauză, care au avut calitatea de vânzători în cadrul magazinelor, atâta vreme cât premisa de bază a acestui principiu este plasarea în situații juridice identice, premisă care nu este îndeplinită în speță, câtă vreme martorii au avut simpla calitate de executanți ai dispozițiilor primite de la inculpați, aceștia din urmă fiind cei care aveau răspunderea faptică și de drept asupra conținutului și caracterului produselor comercializate prin intermediul societăților comerciale constituite exclusiv în acest scop, acest lucru rezultând, așa cum am arătat, din convorbirile telefonice leal interceptate, în baza autorizațiilor emise de instanța de judecată.

În fine, nici motivul de apel invocat de către apelantul inculpat B.C.M., care a vizat identitatea de obiect între prezenta cauză și o altă cauză penală aflată actualmente pe rolul Curții de Apel București, în cadrul căreia figurează tot în calitate de inculpat, nu a putut fi primit, atât timp cât, pe de o parte, respectiva cauză se află tot în curs de judecată, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosar apel (Curtea de Apel București fiind sesizată cu apelurile îndreptate împotriva soluției pronunțată în primă instanță de Tribunalul București, sentința penală nr. 647 din 17 iulie 2012), astfel încât nu au putut fi analizate condițiile identității de părți, obiect și cauză, în absența pronunțării unei hotărâri definitive, iar eventuala încălcare a acestor dispoziții putând fi valorificată de inculpat în cadrul unei căi extraordinare de atac.

Pe de altă parte, din copia rechizitoriului depus la dosar, la primul grad de jurisdicție, mai exact rechizitoriul nr. 10/D/P/2010 emis de D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, a reieșit că inculpatul B.C.M. a fost dedus judecății pentru fapte având aceeași încadrare juridică, însă comise în alte condiții de loc, timp și mod, respectiv în calitate de asociat și administrator de drept al SC P.D. SRL București, în perioada decembrie 2010 - aprilie 2011, dar și în calitate de administrator de fapt a aceleiași societăți comerciale în perioada august 2010 - decembrie 2010, când, împreună cu inculpatul G.E.G. și învinuita B.N. au oferit spre vânzare, a vândut și a deținut în vederea vânzării, substanțe psihotrope și stupefiante în cadrul punctului de lucru al acestei societăți comerciale aflat în București.

Cum din datele reținute în acest act de sesizare a rezultat, cel puțin până la acest moment procesual, că nu ar putea fi realizate condițiile triplei identități despre care s-a făcut vorbire mai sus, s-a apreciat că acest motiv de apel este nefondat, putând fi inclus, așa cum s-a arătat mai sus, în cadrul condițiilor de promovare a unei eventuale căi extraordinare de atac.

În ceea ce privește celelalte motive de apel promovate în cauză, Curtea a constatat că sunt nefondate criticile aduse hotărârii pronunțate la primul grad de jurisdicție în raport de următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv al apelului promovat de Ministerul Public, Curtea a constatat că hotărârea pronunțată nu este afectată de nelegalitate deoarece instanța de fond a indicat împrejurările pe care Ie-a reținut cu titlu de circumstanțe atenuante ce au operat la momentul individualizării judiciare a pedepselor, precizând în mod expres că „ținând seama de gradul de pericol social al faptelor.de persoana inculpaților care nu au antecedente penale, de modalitatea de săvârșirea infracțiunilor” se impune a se face aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 și 76 C. pen. prin reducerea pedepselor aplicate conform dispozițiilor legale, mențiune care se regăsește în ceea ce privește pe fiecare dintre inculpații deduși judecății.

În atare situație, nu s-a putut pune problema existenței motivului de nelegalitate invocat, atâta timp cât la primul grad de jurisdicție au fost indicate în concret împrejurările cărora instanța de fond Ie-a conferit valență sub forma circumstanțelor atenuante facultative judiciare, neimpunându-se reformarea hotărârii sub acest aspect.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat de Ministerul Public, Curtea a constatat că este nefondat în raport de împrejurarea că, astfel cum s-a susținut chiar în dezvoltarea motivelor de apel, măsura confiscării speciale are caracterul unei sancțiuni de drept penal, ceea ce exclude posibilitatea unei obligații solidare.

Cu alte cuvinte, deși s-a precizat în mod expres că nu se poate ignora caracterul de sancțiune de drept penal al confiscării speciale, cu toate acestea s-a solicitat confiscarea globală de la inculpați a sumei de 424.465 RON, susținându-se că aceasta este suma dobândită de inculpați din valorificarea drogurilor, calculată conform fișelor de vânzări ale celor două societăți comerciale, deoarece cantități importante de droguri au fost comercializate de către inculpați fără a fi evidențiate în contabilitatea societăților.

Or, atâta timp cât confiscarea specială face parte din sancțiunile de drept penal în legislația penală română actuală, s-a apreciat că este evident că această măsură de siguranță este supusă tuturor principiilor de bază ce guvernează sancțiunile aplicabile dreptului penal, între care principiul personalității, care presupune răsfrângerea sancțiunii numai asupra celuia care a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, ținând seama de principiul personalității răspunderii penale a persoanei fizice.

Or, s-a reținut este incontestabil că, în speță, nu s-a putut defalca pe fiecare inculpat suma față de care se solicită a fi aplicată măsura de siguranță a confiscării speciale, atâta timp cât chiar în dezvoltarea motivelor de apel promovate de Ministerul Public se admite că inculpații nu pot fi obligați în solidar la plata sumelor reprezentând valorile confiscate, ci fiecare va fi obligat la restituirea bunurilor corespunzătoare părții care i-a revenit, făcându-se mențiunea expresă că în baza rolului activ revine instanței obligația de a determina sumele obținute ilicit de fiecare inculpat.

Însă, tocmai în exercitarea rolului activ instanța de control judiciar a dispus emiterea unei adrese în cursul judecății căii devolutive de atac, la emitentul actului de sesizare, pentru a se preciza clarificări cu privire la acest motiv de apel, iar prin răspunsurile formulate s-a precizat că acest calcul a fost realizat prin estimarea cantităților de tipuri de produse etnobotanice comercializate de către inculpați, conform bonurilor de vânzări și a facturilor descoperite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare.

În această situație, Curtea a constatat că se află în imposibilitate de stabilire obiectivă a sumelor de bani ce ar trebui supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale conform art. 118 lit. e) C. pen., atâta vreme cât răspunsurile formulate precizează în mod cert faptul că această sumă a fost stabilită prin estimarea cantităților de produse etnobotanice comercializate de inculpați, însă nu s-a putut, nici măcar în ceea ce privește emitentul actului de sesizare, defalca în mod cert suma ce se impune a fi confiscată raportat la fiecare inculpat.

Ținând seama de obiectul judecății, așa cum acesta este reglementat de art. 317 C. proc. pen., Curtea a constatat că dispozițiile speciale incluse în Legea nr. 143/2000 privind traficul și consumul ilicit de droguri nu prevăd posibilitatea aplicării unei măsuri de siguranță globale și nu individualizate, raportat la persoana fiecărui inculpat.

Astfel, conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „Drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2 - 10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Într-adevăr, potrivit art. 17 alin. (2) din același act normativ „Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alin. (1)”.

Din reglementarea acestei măsuri de siguranță în cadrul actului normativ special ce reglementează traficul și consumul de droguri, Curtea a constatat că, nu se instituie dispoziții derogatorii de la regimul confiscării ca măsură de siguranță, așa cum acesta este prevăzut în C. pen., ceea ce conduce la consecința logică a imposibilității aplicării globale a acestei măsuri de siguranță, ci doar a individualizării ei, potrivit principiului personalității, aspect care nu a putut fi realizat în speță nici măcar de emitentul actului de sesizare.

Cum rolul activ al instanței de judecată, invocat în cadrul motivelor de apel, nu poate semnifica și nici avea drept consecință abolirea rolului ce revine organului de urmărire penală în decelarea anumitor aspecte specifice urmăririi penale, iar obiectul judecății nu este acela la săvârșirii unor infracțiuni având ca rezultat producerea unui prejudiciu, ci doar al unor infracțiuni de pericol față de care sunt aplicabile măsuri de siguranță care au ca scop, conform art. 111 alin. (1) C. pen., înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, Curtea a constatat că nu se poate dispune o confiscare estimativă a sumelor de bani obținute de inculpați, chiar dacă la momentul efectuării perchezițiilor domiciliare au fost cuantificate bonuri de vânzări și facturi care nu au fost evidențiate în contabilitate.

S-a reținut că în speță nu se regăsesește câmpul de aplicare al dispozițiilor legale ce reglementează evaziunea ori frauda fiscală, ci în câmpul de aplicare al dispozițiilor legale ce reglementează circulația produselor ce conțin droguri și substanțe stupefiante, s-a reținut că este evident că nu se poate pune problema analizării existenței unei evidențe contabile dulbe ori incomplete, cu consecințele ce decurg din aceasta, regimul juridic al confiscării speciale fiind numai cel prevăzut de C. pen., raportat la probele certe privind beneficiul obținut din săvârșirea faptei prevăzută de legea penală.

Or, în speță, așa cum s-a reținut în mod just la primul grad de jurisdicție, nu se poate dispune confiscarea sumei de 424.465 RON, prima instanță motivând în acest sens în mod clar și explicit că „această sumă reprezintă întreaga cantitate de produse etnobotanice comercializată de inculpați, iar organele de urmărire penală nu au putut face dovada că această marfă în integralitatea sa a conținut substanțe interzise de dispozițiile legale”.

În consecință, Curtea a constatat că la primul grad de jurisdicție au fost în mod judicios interpretate și aplicate dispozițiile ce reglementează măsura de siguranță a confiscării speciale ca sancțiune de drept penal, prin confiscarea numai a sumei ridicată și consemnată la C. Bank, potrivit recipisei din 02 mai 2011 și a chitanței purtând aceeași dată, cu titlu de beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii.

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel din cadrul căii de atac promovat de Ministerul Public, care a vizat greșita individualizare a pedepselor atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, Curtea a constatat de asemenea că nici acesta nu este fondat, în condițiile în care la primul grad de jurisdicție au fost avute în vedere atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor, cât și persoana fiecărui inculpat, iar pedeapsa a fost proporționalizată pentru fiecare dintre inculpații deduși judecății, în mod corespunzător, atât sub aspectul duratei, cât și al modalității de executare.

Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea a constatat că pedepsele aplicate inculpaților sunt cele optime în vederea atingerii scopurilor și funcțiilor pedepsei, care pot fi în mod eficient și efectiv atinse în cuantumul și modalitatea de executare non privativă de libertate stabilită de prima instanță.

În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepselor,la stabilirea și aplicarea acestora se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în textul încriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportat la aceste prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabiliri și aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului. Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 C. pen., aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social, pe care, în mod real îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Ținând seama de aceste criterii, Curtea a constatat că, în speță, deși apelanții inculpați au contestat vinovăția lor, împrejurare ce nu le poate fi imputabilă prin prisma dreptului de a nu contribui la propria încriminare, cu toate acestea s-a reținut că sunt persoane lipsite de antecedente penale, unii dintre aceștia au desfășurat actualmente activități utile, aducătoare de venituri licite, iar activitatea societăților comerciale prin intermediul cărora s-a derulat activitatea infracțională a fost stopată încă de la momentul intervenției organelor de urmărire penală.

În această situație, s-a reținut că este evident că pedepsele stabilite la primul grad de jurisdicție au aptitudinea concretă de a atinge scopul preventiv educativ și sancționator vizat de legiuitor prin dispozițiile legale evocate mai sus, fără a se impune nici majorarea duratei pedepselor și nici executarea acestora într-un mediu privativ de libertate, măsurile de supraveghere dispuse la primul grad de jurisdicție putând constitui, în opinia Curții, elemente în raport de care să se prevină săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpați.

În consecință, față de considerentele expuse, Curtea a constatat că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare a acesteia, astfel încât apelurile au fost respinse ca nefondate, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 110 din 31 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești a invocat invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, în sensul că s-a făcut o aplicare greșită a legii, vizând modul în care atât instanța de fond, cât și instanța de apel au aplicat circumstanțele atenuante în favoarea celor șase inculpați, în sensul că au reținut global disp. art. 74 C. pen. anterior, nesocotind în acest fel prevederile exprese ale art. 79 din vechiul C. pen.

Al doilea motiv de casare invocat de Parchet a vizat atât temeiul de drept care a fost reținut de instanța de fond și de apel cu privire la aplicarea măsurii confiscării, cât și cuantumul acestei sume reținut de instanță.

Cu privire la temeiul de drept, reprezentantul Parchetului a apreciat că în mod greșit ambele instanțe au reținut disp. art. 118 lit. e) din vechiul C. pen., deși - din moment ce inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați în temeiul unei legi speciale (respectiv Legea nr. 143/2000) - se impunea ca instanța să dispună confiscarea în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, reprezentantul parchetului a arătat că atât confiscarea din vechiul art. 118 lit. e) C. pen., dar și confiscarea prev. în art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au un caracter individual și nu pot fi aplicate în mod global astfel cum a făcut instanța de fond. De asemenea, s-a solicitat a fi avut în vedere și caracterul eronat al sumei care a fost confiscată de la inculpați, în sensul că deși din fișele de vânzări ale societăților administrate de inculpați a rezultat în mod indubitabil suma de 424.465 RON, instanța în mod greșit a dispus confiscarea globală a sumei de 7.765 RON, cu motivarea că nu se poate face o analiză clară a sumei obținute cu titlu de beneficiu ilegal de către fiecare inculpat. Reprezentantul Parchetului a învederat însă că suma asupra căreia trebuia să opereze confiscarea specială de la inculpați era de 424.465 RON, fișele de vânzări făcând dovada expresă a beneficiilor încasate de inculpați. De asemenea, confiscarea trebuia aplicată individual, iar sumele trebuiau împărțite cu divizare egală; având în vedere contribuția inculpaților, pentru că nu exista o „fișă a postului” infracțională, prin împărțirea la numărul inculpaților, era posibilă aplicarea acestei măsuri.

În completarea motivelor de recurs, reprezentantul Parchetului a pus concluzii cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, menționând că dat fiind faptul că circumstanțele atenuante constituie un accesoriu al pedepselor, iar pedepsele sunt un rezultat al încadrării juridice, în mod explicit a solicitat ca art. 5 C. pen. să vizeze aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 143/2000, astfel cum era în forma dinainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 187/2012, având în vedere că la aplicarea acestor circumstanțe atenuante reducerea se face sub minimul special, fără niciun fel de limitare, pe când în noul cod există o limitare la cota de o treime din pedeapsa aplicată. Referitor la măsura confiscării speciale, a arătat că disp. art. 17 din Legea nr. 143/2000 nu au suferit nicio modificare.

Inculpații A.I.C. și A.A.G., prin apărător ales, au invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen. cu privire la două motive de recurs, cu două finalități diferite, ambele subsumate cazului de casare invocat, respectiv neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor.

Apărarea a învederat că primul motiv de recurs vizează neîntrunirea elementelor constitutive pe latura obiectivă, arătând în acest sens că produsele comercializate nu prezentau cele trei substanțe interzise din anexa Legii nr. 143/2000. Pentru acest motiv inculpații au formulat o cerere, anterior respinsă și pe care o reiterează, privind administrarea unei probe științifice, respectiv a unei expertize chimice. În consecință, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. ultim, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri cu trimitere la instanța de fond pentru administrarea acestei probe. S-a mai arătat că argumentele pentru care s-a solicitat proba privind expertiza chimică sunt date de un raport de expertiză extrajudiciară întocmit și depus în cauză cu ocazia judecării apelului. S-a arătat, de asemenea, că se dorește înlăturarea concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din faza de urmărire penală.

Al doilea motiv de recurs vizează neîntrunirea elementelor constitutive în latura subiectivă, în sensul că lipsește intenția. Prin urmare, s-a solicitat casarea celor două hotărâri, reținerea spre rejudecare și achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. În acest sens, apărătorul a precizat că inculpații au condus o activitate comercială perfect licită, cu produse ce aveau certificate de constatare a calității și a conținutului. Mai mult, ori de câte ori s-au pus în evidență substanțe, au predat sau au distrus acele substanțe și au continuat să comercializeze chiar produse care li s-au restituit de către B.C.C.O., pentru că nu prezentau substanțe interzise. Ca atare, nu poate fi vorba despre o intenție de a trafica substanțe interzise.

Pe latura civilă, apărarea a solicitat respingerea ca nefondată ca acțiunii civile.

În subsidiar, apărarea a pus concluzii cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, în ceea ce privește concursul de infracțiuni, a apreciat că este aplicabil vechiul C. pen., în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care reglementează pluralitatea de infracțiuni, deci și concursul.

Apărătorul a mai precizat că există un termen mai scurt în legea nouă cu privire la suspendarea condiționată sub supraveghere, la art. 92 C. pen., care este între 2 și 4 ani. Termenul de supraveghere este între alte limite decât cel din vechiul C. pen., solicitând aplicarea art. 92 pentru termenul de supraveghere din noul C. pen. aplicabil.

Totodată, apărarea a solicitat a se face aplicarea modificărilor prevăzute în art. 81 din Legea nr. 187/2012 cu privire la noile limite speciale ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul J.S.I., prin apărător ales, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. și a solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei și achitarea inculpatului având în vedere lipsa intenției. A solicitat, de asemenea, înlăturarea măsurii confiscării ca urmare a achitării și restituirea bunurilor confiscate de la inculpat.

În subsidiar, față de incidența noilor reglementări, s-a solicitat admiterea recursului, descontopirea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, repunerea acestora în individualitatea lor, urmând a se face aplicarea legii penale mai favorabile în cazul fiecărei infracțiuni sub aspectul reducerii limitelor de pedeapsă, conform disp. art. 81 din Legea nr. 187/2012. S-a solicitat pe cale de consecință casarea sentinței și a deciziei și pronunțarea unei hotărâri cu suspendare condiționată în ceea ce îl privește pe inculpat.

Apărătorea a mai formulat și o a doua cerere subsidiară, întrucât există discuții cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012. S-a arătat că acest text de lege prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza vechiului C. pen. se menține și după intrarea în vigoare a noului C. pen., prin urmare acesta este motivul pentru care, chiar dacă această sancțiune nu mai este prevăzută în noul C. pen., apărarea a solicitat ca modalitate de individualizare a pedepsei suspendarea condiționată. Dacă instanța de recurs nu va împărtăși acest punct de vedere, apărarea a solicitat menținerea suspendării sub supraveghere aplicată de instanța de fond și de apel, pentru că noua lege nu este mai favorabilă sub aspectul măsurilor de supraveghere pe care le impune noul text de lege, invocând în acest sens dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

Referitor la măsura confiscării sumei de 7.765 RON, dispusă în fond și în apel, s-a apreciat că nici această sumă nu a fost just individualizată și calculată de către instanță, prin urmare nu se impune, mai ales ca urmare a achitării; solicitând înlăturarea măsurii confiscării și restituirea bunurilor ridicate cu ocazia percheziției de la inculpat, respectiv sumele de bani conform procesului-verbal care se regăsește în dosarul de urmărire penală.

În situația în care instanța de recurs va menține soluția instanței de apel cu privire la confiscarea sumei de 7.765 RON, s-a solicitat ca diferența, după ce se va acoperi așa-zisul prejudiciu, să fie restituită, arătând că nicio instanță nu a dispus restituirea sumelor de bani către inculpatul J.S.I., care sunt de aproximativ 20.000 RON.

Inculpatul B.C.M., prin apărător ales, a invocat cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv fapta, în ipoteza în care există, a fost săvârșită de o altă persoană, menționând că aceleași argumente se suprapun și pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la latura obiectivă a infracțiunii, susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada că inculpatul B.C.M. este cel care a vândut către societatea G.E.W.P. produsele în care au fost identificate substanțe interzise. Apărarea a menționat că în prima factură emisă de firma inculpatului B.C.M. către firma G.E.W.P. din 28 iulie 2010 este menționat un singur produs, „Ninja Gold”. În rapoartele de constatare efectuate în cauză, în produsul „Ninja Gold” nu s-au identificat substanțe interzise. O a doua factură fiscală, din 15 iulie 2010, conține 3 produse: „Pepper”, „Chocolate” și „Samurai”. Din aceste trei produse numai în unul singur rapoartele de constatare tehnico-științifică chimică identifică substanțe interzise, respectiv în produsul „Samurai”, însă s-a făcut dovada cu înscrisuri în faza cercetării judecătorești de la Curtea de Apel Ploiești a faptului că în aceeași perioadă de timp, contemporană momentului în care inculpatul B.C.M. a vândut aceste produse către firma G.E.W.P., aceeași societate a cumpărat același produs de la alte patru societăți. De asemenea, produsele achiziționate de la aceste patru societăți, care nu au legătură cu inculpatul B.C.M., sunt într-o cantitate enormă, mult mai mare decât produsele achiziționate de la B.C.M.

Ca subsidiar, în raport de incidența legii penale mai favorabile, s-a solicitat instanței de recurs să fie avută în vedere noua încadrare juridică a infracțiunii de trafic de droguri, care prevede limite de pedeapsă mai mici. Totodată, s-a solicitat să fie avute în vedere circumstanțele atenuante așa cum sunt prevăzute în vechea reglementare.

Cu privire la critica vizând inexistența laturii subiective ca element constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri, s-a arătat că firmei SC P.D. SRL, administrată de inculpatul B.C.M., nu i s-a efectuat niciun control și nu există niciun raport de constatare tehnico-științifică care să vizeze produsele comercializate de SC P.D. SRL, existând numai rapoarte de constatare tehnico-științifică care analizează produse comercializate de celelalte firme și în toate situațiile rezultatele rapoartelor de constatare tehnico-științifică sunt aduse la cunoștința inculpaților după momentul arestării, menționând că toate produsele comercializate de inculpatul B.C.M. în special, dar și de ceilalți, au fost achiziționate cu factură, chitanță, au deținut certificat de conformitate și nu există nicio dovadă a faptului că aceste substanțe ar fi fost comercializate în alte condiții. De asemenea, în cauză nu s-a început urmărirea penală sub aspectul altor infracțiuni, cum ar fi de exemplu evaziunea fiscală.

Prin urmare, apărătorul a solicitat a fi avută în vedere lipsa intenției și achitarea inculpatului și pe acest aspect.

Inculpatul R.F.L., prin apărător ales, a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului inculpatului, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa intenției, și exonerarea inculpatului de plata sumelor imputate pe latura civilă și restituirea sumele de bani și bunurile confiscate. În subsidiar, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

De asemenea, s-a solicitat a se face aplicarea art. 5 din noul C. pen. în ce privește limitele de pedepse favorabile inculpatului. În situația în care instanța de recurs va considera că inculpatul este vinovat, apărătorul a apreciat că noul C. pen. este favorabil și a solicitat a se face aplicarea disp. art. 80 și 81 C. pen. cu privire la renunțarea la aplicarea pedepsei. S-a solicitat menținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fiind mai favorabile inculpatului în raport cu noile prevederi din art. 38 din noul C. pen.

Inculpatul G.M.A., prin același apărător ales, a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului inculpatului, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa intenției,și exonerarea inculpatului de plata sumelor imputate pe latura civilă și restituirea sumele de bani și bunurile confiscate. În subsidiar, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), arătând că sunt comune concluziile cu privire la acest inculpat cu cele formulate pentru inculpatul R., cu mențiunea că ceea ce este particular la acest inculpat este că era doar un vânzător la punctul de lucru al societății în care lucra, greșit s-a motivat că era omul de încredere al inculpaților din dosar, inculpatul ambala produsele etnobotanice și s-a concluzionat că în acest mod vindea droguri, ceea ce a reprezentat o afirmație total eronată, în opinia apărării.

Analizând recursurile declarate, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, în raport de criticile formulate, cât și în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpaților și urmează a fi respinse pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3853, art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești a arătat că s-a făcut o aplicare greșită a legii, vizând modul în care atât instanța de fond, cât și instanța de apel au aplicat circumstanțele atenuante în favoarea celor șase inculpați, în sensul că au reținut global disp. art. 74 C. pen. anterior, nesocotind în acest fel prevederile exprese ale art. 79 din vechiul C. pen. Al doilea motiv de casare invocat de Parchet a vizat atât temeiul de drept care a fost reținut de instanța de fond și de apel cu privire la aplicarea măsurii confiscării, cât și cuantumul acestei sume reținut de instanță.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, Înalta Curte reține că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale nefiind afectate de nelegalitate deoarece instanța de fond a indicat împrejurările pe care Ie-a reținut cu titlu de circumstanțe atenuante ce au operat la momentul individualizării judiciare a pedepselor, precizând în mod expres că „ținând seama de gradul de pericol social al faptelor,de persoana inculpaților care nu au antecedente penale, de modalitatea de săvârșirea infracțiunilor” se impunea a se face aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 și 76 C. pen. prin reducerea pedepselor aplicate conform dispozițiilor legale, mențiune care se regăsește în ceea ce privește pe fiecare dintre inculpații din cauză.

Astfel, Înalta Curte reține că ambele critici au fost invocate și în fața primei instanțe de control judiciar și au fost analizate în mod judicios de către instanța de apel, astfel că, în deplin acord cu instanța de apel, Înalta Curte constată că măsura confiscării speciale are caracterul unei sancțiuni de drept penal, ceea ce exclude posibilitatea unei obligații solidare.

Astfel, deși s-a precizat în mod expres că nu se poate ignora caracterul de sancțiune de drept penal al confiscării speciale, cu toate acestea s-a solicitat confiscarea globală de la inculpați a sumei de 424.465 RON, susținându-se în mod eronat că aceasta este suma dobândită de inculpați din valorificarea drogurilor, calculată conform fișelor de vânzări ale celor două societăți comerciale, întrucât cantități importante de droguri au fost comercializate de către inculpați fără a fi evidențiate în contabilitatea societăților.

Or, confiscarea specială face parte din sancțiunile de drept penal în legislația penală română, este evident că această măsură de siguranță este supusă tuturor principiilor de bază ce guvernează sancțiunile aplicabile dreptului penal, între care principiul personalității, care presupune răsfrângerea sancțiunii numai asupra celui care a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, ținând seama de principiul personalității răspunderii penale a persoanei fizice. În speță nu se poate defalca pe fiecare inculpat suma, față de care se solicită a fi aplicată măsura de siguranță a confiscării speciale, atâta timp cât chiar în dezvoltarea motivelor de recurs promovate de Ministerul Public se admite că inculpații nu pot fi obligați în solidar la plata sumelor reprezentând valorile confiscate, ci fiecare va fi obligat la restituirea bunurilor corespunzătoare părții care i-a revenit, iar instanța de apel, în virtutea rolului activ, a dispus emiterea unei adrese în cursul judecății apelului, la emitentul actului de sesizare, pentru a se preciza clarificări cu privire la acest motiv, iar prin răspunsurile formulate s-a precizat că acest calcul a fost realizat prin estimarea cantităților de tipuri de produse etnobotanice comercializate de către inculpați, conform bonurilor de vânzări și a facturilor descoperite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare.

În această situație, Curtea a constatat corect că se află în imposibilitate de stabilire obiectivă a sumelor de bani ce ar trebui supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale conform art. 118 lit. e) C. pen., atâta vreme cât răspunsurile formulate au precizat în mod cert faptul că această sumă a fost stabilită prin estimarea cantităților de produse etnobotanice comercializate de inculpați, însă nu s-a putut, nici măcar în ceea ce privește emitentul actului de sesizare, defalca în mod cert suma ce se impune a fi confiscată raportat la fiecare inculpat.

Ținând seama de obiectul judecății, așa cum acesta este reglementat de art. 317 C. proc. pen., Curtea corect a constatat că dispozițiile speciale incluse în Legea nr. 143/2000 privind traficul și consumul ilicit de droguri nu prevăd posibilitatea aplicării unei măsuri de siguranță globale și individualizate, raportat la persoana fiecărui inculpat. Astfel, conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „Drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Potrivit art. 17 alin. (2) din același act normativ „Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alin. (1)”.

Din reglementarea acestei măsuri de siguranță în cadrul actului normativ special ce reglementează traficul și consumul de droguri, se constată că nu se instituie dispoziții derogatorii de la regimul confiscării ca măsură de siguranță, așa cum acesta este prevăzut în C. pen., ceea ce a condus la consecința logică a imposibilității aplicării globale a acestei măsuri de siguranță, ci doar a individualizării ei, potrivit principiului personalității, aspect care nu a putut fi realizat în speță nici măcar de emitentul actului de sesizare.

Cum obiectul judecății nu este acela al săvârșirii unor infracțiuni având ca rezultat producerea unui prejudiciu, ci doar al unor infracțiuni de pericol față de care sunt aplicabile măsuri de siguranță care au ca scop, conform art. 111 alin. (1) C. pen., înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, astfel că, în mod legal Curtea a constatat că nu se poate dispune o confiscare estimativă a sumelor de bani obținute de inculpați, chiar dacă la momentul efectuării perchezițiilor domiciliare au fost cuantificate bonuri de vânzări și facturi care nu au fost evidențiate în contabilitate, dispozițiilor legale ce reglementează evaziunea ori frauda fiscală, nu au incidență în cauză.

În speță, așa cum s-a reținut în mod just la primul grad de jurisdicție soluție menținută și în apel, nu se poate dispune confiscarea sumei de 424.465 RON, prima instanță motivând în acest sens în mod clar și explicit că „această sumă reprezintă întreaga cantitate de produse etnobotanice comercializate de inculpați, iar organele de urmărire penală nu au putut face dovada că această marfă în integralitatea sa a conținut substanțe interzise de dispozițiile legale”.

În consecință, Înalta Curte constatată că la instanța de fond și apel au fost în mod judicios interpretate și aplicate dispozițiile ce reglementează măsura de siguranță a confiscării speciale ca sancțiune de drept penal, prin confiscarea numai a sumei ridicată și consemnată la C. Bank, potrivit recipisei din 02 mai 2011 și a chitanței purtând aceeași dată, cu titlu de beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii.

Recurenții inculpați au criticat decizia în principal cu privire la nelegalitatea acesteia, solicitând achitarea, și rindividualizarea sancțiunilor pe care au apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancțiuni în limitele prevăzute de codul penal în vigoare.

În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului exclud posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept.

În același sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii.

În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față criticile referitoare reaprecierea faptelor și la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 și 172 C. proc. pen. anterior.

Mai mult, în speță, recurenții inculpați A.I.C., A.A.G., J.S.I. și R.F.L. nu au depus motivele scrise în termenul stabilit de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, acestea fiind depuse doar la datele de 29 ianuarie 2014, 31 ianuarie 2014 și 04 februarie 2014, deși primul termen de recurs a fost fixat la data de 11 decembrie 2012, astfel încât nu ar putea fi examinate decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, cu privire la acești inculpați.

Astfel, cu privire la critica comună a inculpaților vizând lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care au fost cercetați, se constată că nu este susținută, întrucât în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de trafic de droguri de mare risc.

Cu privire la recurentul B.C.M., susținerea formulată, în sensul reținerii art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, se constată că excede cazurilor de casare prevăzute în mod expres și nu poate fi analizat în cadrul cazului de casare prev. de pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen. Astfel, raportul de constatare tehnico-științifică, care a fost multiplu criticat, nu este singura probă ce a fost avută în vedere de către instanțe.aceasta se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza judecății, raportul de constatare tehnico-științifică a fost realizat cu respectarea cerințelor prevăzute în vechiul C. proc. pen., și nu se poate reține nulitatea acestuia, mai mult, acest raport se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate de procuror și readministrate în mod nemijlocit de către instanță, astfel că, în mod legal s-a stabilit vinovăția inculpaților și s-a dispus condamnarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezența situației prevăzute de art. 5 C. pen., și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte va reține că în examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurenții inculpați A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A. urmează să analizeze:

1. Influența modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive și consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și la data judecării recursului, cu precizarea că se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

2. Influența modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive și consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și la data judecării recursului.

Pentru a compara cele două legi Înalta Curte va analiza consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Art. 2 din Legea nr 143/2000, forma anterioară

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 81 din Legea nr. 187/2012 prevede că Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 362/03.08.2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifica după cum urmează:

Art. 2 va avea următorul cuprins:

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Examinarea textelor de lege în vederea stabilirii legii penale mai favorabile se va realiza în raport de consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului având în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Art. 74 C. pen. anterior

Împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante

Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante:

(...) Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.

Art. 76 C. pen. anterior

Efectele circumstanțelor atenuante

În cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum urmează: a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

Potrivit legii vechi, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante [art. 74, 76 lit. c) C. pen. anterior], inculpații A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A. au primit sacțiuni de 1, 2 și 3 ani închisoare, sub minimul special de 3 ani și de 10 ani închisoare, cu 2 ani și cu 8 ani mai mici decât minimul prevăzut, determinat ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante (3-15 ani și de la 10 ani la 20 ani).

Legea nouă nu este mai favorabilă inculpaților A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A., astfel încât nu va retroactiva, întrucât chiar dacă prevede un minim special de 5 ani, cuantumul nu este mai redus decât pedepsele principale aplicate inculpaților conform vechii legii ca urmare a efectelor circumstanțelor atenuante (1 an, 2 ani și 3 ani), iar în legea nouă aceste circumstanțe atenuante nu se mai regăsesc.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de legea veghe în speța de față, fiind menținute dispozițiile instanțelor anteriorare.

Instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din încriminare, respectiv art. 41 alin. (2), art. 33, 34, 35 C. pen. anterior.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome.

Examinarea cauzei cu privire la legea incidență în cazul unor instituții diferite de încriminare și sancțiune este impusă de lege și jurisprudența Curții Constituționale

Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul pluralității de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17).

Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte.

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936.

Vintilă Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeași idee este regăsită și în Codul penal comentat și adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. l, pag. 32-41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului Cod penal, pag. 76, parag. (1), pag. 77.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia.

Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege.

Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite.

Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Art. 33 C. pen. anterior

Concursul de infracțiuni

Concurs de infracțiuni există:

a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni;

b) când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care Ie-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.

Art. 34 C. pen. anterior

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de persoana fizică

În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață;

când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

b) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;

c) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

d) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziției de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziției de la lit. c).

Prin aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.

Art. 35 C. pen. anterior

Pedeapsa complementară și măsurile de siguranță în caz de concurs de infracțiuni

(1) Dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(2) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

(4) Măsurile de siguranță de natură diferită sau de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează.

(5) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranță cu durata cea mai lungă. în cazul măsurilor de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează.

Art. 41 C. pen. anterior

Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

În cazul infracțiunii continuate și al infracțiunii complexe nu există pluralitate de infracțiuni.

Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.

Art. 42 C. pen. anterior

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată

Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispozițiilor art. 34 sau, după caz, art. 401 alin. (1).

Art. 36 noul C. pen.

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă

(1) Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Art. 38 noul C. pen.

Concursul de infracțiuni

(1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.

(2) Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care Ie-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni.

Art. 39 noul C. pen.

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.

Art. 40 noul C. pen.

Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 39.

(2) Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.

(4) Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) - (4) se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o infracțiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează.

În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că, legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzate.

În aplicarea acestui principiu, referitor la existența concursului de infracțiuni și a infracțiunii continuate, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât aplicarea sporului de pedeapsă este facultativ în timp ce în legea nouă, aplicarea sporului de pedeapsă este obligatorie.

În ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei, modalitate de individualizare fără corespondent în noul C. pen., indiferent cu care dintre instituțiile menite să o înlocuiască ar fi comparată (renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei etc), se poate trage concluzia că dispozițiile din noul C. pen. sunt mai severe decât cele cuprinse în C. pen. din 1969.

De asemenea, și cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, analizând comparativ dispozițiile corespondente din legile penale succesive, se poate conchide că, de asemenea, C. pen. din 1969 este legea mai blândă, deoarece nu prevede obligația prestării unei munci în folosul comunității.

Față de cele ce preced va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A., împotriva deciziei penale nr. 110 din 31 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A., împotriva deciziei penale nr. 110 din 31 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 martie 2014.