Forged-land fraud convictions upheld; 3-year 4-month sentences confirmed with no suspended term.

Deliberând asupra recursului de față; în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159 din 21 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 47483/3/2010, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din 02 martie 2011, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata G.I., la o pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei acesteia dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani si 4 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și s-a dispus arestarea inculpatei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate, durata reținerii de 24 ore din data de 10 iunie 2010, ora 14.40 până la 11 iunie 2010, ora 14.40.

2. În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A.N., la o pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani si 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II - a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

3. În baza art. 26 rap .la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.C. zis D., la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. si cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare .

În baza art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. si cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. si cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. si cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. si s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii si arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

4. În baza art. 26 C. pen. art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N.D. zis M.C., la o pedeapsa de 3ani si 4 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani si 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

5. În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.G. zis G. sau T., la o pedeapsa de 3 și 4 luni ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale, in baza art. 65 C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II - a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

6.În baza art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. zis M.B., la o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale, in baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare .

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani si 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 lăzi.

7. În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C.L.C., la o pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64- lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului .

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 18 martie 2010, în jurul orelor 12.00, s-au prezentat la B.N.P. - R.C., situat pe str. Clucerului, București, numiții A.N. și C.I., aceștia depunând documentația necesară în vederea autentificării unui contract de vânzare - cumpărare, pentru un teren cu suprafața de 8,8 ha, identificat ca aparținând părții vătămate S.A.. Astfel A.N. și C.I. au pus la dispoziția notarului public, R.C. contractul de vânzare - cumpărare al terenului situat în comuna Dascălu, satul Dărăști, jud. Ilfov, proprietarul fiind S.A., un extras de informare, emis de la A.N.C.P.I., fișa corpului de proprietate, sentința civilă nr. 3555, sentința civilă nr. 3402, încheiere de intabulare, toate aceste acte fiind prezentate în original, precum și fotocopii din istoricul terenului. în vederea efectuării procedurilor notariale, actele prezentate au fost fotocopiate, de către S.A.R. - angajat în cadrul notariatului, acesta fiind desemnat să redacteze contractul de vânzare - cumpărare, dintre A.N., în calitate de intermediar și C.I., în calitate de cumpărător. Din declarațiile angajaților notariatului a rezultat faptul că A.N. a afirmat în fața acestora că proprietarii terenului îi vor da o procură, în vederea autentificării contractului de vânzare - cumpărare, fapt infirmat de către adevăratul proprietar.

Întrucât activitatea infracțională nu s-a materializat, din cauza amânărilor repetate, solicitate de A.N., care nu a reușit să îndeplinească exigențele cerute de procedura notarială, actele depuse de către aceștia au fost ridicate de organele poliției judiciare.

În urma probatoriului menționat mai sus, s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice ale susnumiților, ocazie cu care, după redarea în formă scrisă a acestora, precum și prin alte verificări și cercetări s-au conturat următoarele:

A.N. a obținut, în împrejurări rămase necunoscute până în prezent, mai multe acte originale, privind terenul aparținând părții vătămate S.A. și, dorind obținerea injustă a unor foloase și fără a avea acceptul proprietarului, a încercat să autentifice o procură specială, pentru vânzarea terenului susmenționat, prin solicitări adresate mai multor birouri notariale.

Din verificări a rezultat faptul că potențialul cumpărător al terenului vizat a fost inițial C.I., ulterior efectuând demersuri să-l vândă numitului C.I.

S-a mai reținut că din materialul probator administrat în cauză, reiese însă că rezoluția infracțională viza orice persoană care ar fi putut fi indusă în eroare cu o promisiune de vânzare - cumpărare a terenului (antecontract), cu plata unui avans la preț.

De asemenea, s-a stabilit că în luna ianuarie 2010, persoane necunoscute au mai încercat să mai obțină dreptul de a dispune asupra terenului părții vătămate S.A., în considerarea următoarelor demersuri: la data de 20 ianuarie 2010, o persoană care s-a recomandat ca fiind P.D., fost proprietar al terenului, aflat la acea dată, în proprietatea S.A., a solicitat prin B.N. - R.J. un extras de informare, cu privire la terenul mai susmenționat. Din verificările efectuate s-a stabilit că fotografia numitului P.D., din cartea de identitate prezentată, a fost înlocuită cu cea a unei persoane identificate ulterior ca fiind U.T., în prezent trimis în judecată în stare de arest preventiv la Tribunalul București, pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune bancară (prin fals privind identitatea), cu prejudiciu de 200.000 euro.

În realizarea rezoluției infracționale luate, A.N. a apelat la numitul M., persoană rămasă neidentificată, (posibil S.I.L.), pentru a-i găsi persoane dispuse să semneze, în locul proprietarilor. Deși acesta a făcut mai multe demersuri în acest sens, M. nu a reușit, situație în care numitul A.N. a trebuit să recurgă la alte persoane, pentru a aduce la îndeplinire rezoluția infracțională.

În vederea remedierii acestei probleme, i-a contactat pe numiții D.M., C.F. zis C. și N.D. zis M.C., pentru a găsi persoane dispuse să falsifice documente de identitate și alte înscrisuri oficiale și sub semnătură privată, identificarea unor persoane care să se substituie adevăraților proprietari și efectuarea de demersuri, la notariate, pentru finalizarea documentului. Pentru a putea cunoaște activitățile desfășurate, A.N. i-a solicitat inculpatului D.M. zis M.B., să supravegheze activitățile persoanelor implicate, cu ocazia perfectării documentelor la notariat, să dețină toate documentele originale, să preia procura care urma a fi întocmită, să plătească persoanele care se substituiau și celelalte persoane implicate, dar și să transporte și să supravegheze activitatea persoanei care urma să semneze ca mandatar, respectiv a inculpatului C.L.C.

Întrucât activitățile sale erau destul de numeroase, inculpatul N.D. a apelat la inculpatul M.C. zis D., în vederea creării actelor de identitate falsă și la o persoană, rămasă neidentificată până în prezent, cunoscută ca fiind A., care să găsească persoane dispuse să se substituie adevăraților proprietari - numiții D.G.M. zis T., D.M., G.I. și N. (rămas neidentificat).

La rândul său, inculpatul M.C. a apelat la fiul său - numitul M.A.M., persoană care a asigurat transportul către notariate a persoanelor implicate, la L.C. zis B.U., care a însoțit persoanele substituite în notariat, la M.S., care a făcut uneori legătura cu persoane care efectuau actul material al falsificării actelor de identitate și la M.P. zis G. sau M., care s-a ocupat, în mod repetat, de falsificarea actelor.

De asemenea, pe parcursul cercetărilor, s-a stabilit faptul că, în anumite situații, activitatea de introducere în notariate a persoanelor substituite, a fost efectuată de către Ș.F., persoană cunoscută numitului A.N.

De asemenea, cu diferite implicări, au participat în comiterea faptelor și alte persoane rămase până în prezent neidentificate sau a căror contribuție necesită verificări suplimentare: N.C., N.D., Ș.S. ș.a.

În urma cercetărilor efectuate au mai rezultat și alte activități, la diferite notariate, după cum urmează:

La data de 30 martie 2010 s-a încercat autentificarea procurii (în numele soților S.), în cadrul B.N.P. - M.N., situat în localitatea Oltenița, Aleea Flacăra, activitate nefinalizată întrucât au fost solicitate mai multe documente în original, persoanele preferând să se retragă pentru a nu exista suspiciuni. La comiterea faptei au participat, cu diferite grade de implicare, numiții A.N., D.M., M.C., N.F., P.L. zis S. și mai multor persoane neidentificate, C. și M.

În această locație s-au deplasat numitul N.F., însoțit de o persoană rămasă neidentificată, cunoscută ca D.C., un autoturism inscripționat H.B.; cu un autoturism R.R. condus de N.A. (nepotul inculpatului N.D.) au sosit inculpatul M.C., Ș.S., N. și inculpata G.I.; cu un autoturism A., cu numărul, au sosit inculpatul A.N. și P.L. (S.); inculpatul D.M. s-a deplasat cu auto O.A. și a așteptat în zonă să se încheie actele (procura), ca să i le dea inculpatului A.N.; deplasarea s-a făcut și sub coordonarea lui inculpatului N.D.

În notariat a intrat întâi D.C., care a solicitat notarului public M.N. să autentifice o procură, în vederea vânzării unui teren, în suprafață de 88.000 mp, situat în com. Dascălu, jud. Ilfov, pentru soții S.A. și S.F. I-a introdus în notariat pe falșii proprietari (N. și G.I.), însă notarul a avut suspiciuni, situație în care persoanele în cauză s-au retras, într-un moment în care notarul a plecat să se consulte cu colega sa - notarul C.M.

La datele de 20 aprilie 2010 și 21 aprilie 2010 s-a încercat autentificarea unei procuri (în numele soților S.), în vederea vânzării - cumpărării, în cadrul B.N.P. - S.N., situat în orașul Bragadiru, jud. Ilfov, însă din cauza inculpatei G.I., care s-a speriat, au fost abandonate două acte de identitate pe numele S.A. și S.F., care prezentau urme de falsificare, prin crearea unor documente în întregime false, având datele părților vătămate, însă cu fotografiile inculpaților D.G. M. și G.I. La comiterea faptei au participat, cu diferite grade de implicare, inculpații A.N., D.M., N.D., M.C., G.I., D.G.M., C.L.C. și numiții L.C., M.P.Ș.S. și N.A.

S-a stabilit că la data de 20 aprilie 2010, s-a prezentat la B.N.P. - S.N., L.G., zis B.U., care a pretins că este agent imobiliar, spunând ca dorește să vină a doua zi, pentru a încheia o procură de vânzare-cumpărare, pentru terenul aparținând numitului S.A.. A doua zi - 21 aprilie 2010, la biroul notarial, au sosit inculpatul M.C., cu taxiul condus de fiul său - M.A.M., în care se aflau și inculpații D.G.M. și G.I.; au oprit la un restaurant din apropierea biroului notarial, unde au sosit și L.G.I. și M.S. Inculpatul N.D. și N.A. așteptau în zonă, în autoturismul condus de D.M. Susnumiții acționau pe baza indicațiilor, primite la telefon, de la inculpatul A.N. în notariat au intrat L.G.I., cu falșii proprietari - inculpații D.G.M. și G.I., care, la un moment dat, s-au speriat și au plecat, rupând actele de la teren și aruncându-le la un tomberon de gunoi.

Actele rupte (inclusiv contractul de vânzare-cumpărare, în original, al părții vătămate S.A.) au fost recuperate din tomberon, contractul original rupt fiind găsit, de către organele de poliție, la locuința lui A.N., cu ocazia percheziției domiciliare; în urma examinării grafoscopice s-a stabilindu-se că, într-adevăr, acest contract era original.

La datele de 22 aprilie 2010, 23 aprilie 2010 și 26 aprilie 2010, s-a încercat autentificarea unei noi procuri speciale (în numele soților S.), pentru vânzarea terenului al cărui proprietar este S.A., la Biroul Notarial Condor, situat pe str. Gospodinelor, București, activitate nerealizată întrucât notarul a manifestat suspiciuni, cu privire la legalitatea tranzacției.

La comiterea faptei au participat cu diferite grade de implicare inculpații A.N., D.M., N.D., M.C., G.I., D.G.M. și numiții L.G.I. și M.S.

Prezența numiților M.C., M.S., D. și D.M. la locul și momentul săvârșirii acestei activități infracționale a fost confirmată și de un proces - verbal de constatare, întocmit de lucrătorii de poliție, din cadrul Secției nr. 15 București, care s-au deplasat în acea locație, unde au identificat persoanele prezente, cu ocazia unei reclamații de tulburare a ordinii și liniștii publice.

La acest birou notarial, săgețile D.M., D.G.M. și G.I. au fost aduse de inculpatul M.C., cu un taxi condus de fiul său - M.A.M., întâlnindu-se și cu L.G.I. și M.S.

Cel care a intrat în notariat, pentru a solicita încheierea procurii de vânzare a terenului părții vătămate S.A., a fost L.G.I., care i-a prezentat și pe D.G.M. și D.M., ca fiind cei care sunt proprietarii terenului și doresc autentificarea procurii. Activitatea susnumiților era coordonată, de la distanță, prin telefon, de către inculpatul A.N.

La data de 27 aprilie 2010 s-a încercat autentificarea procurii (în numele soților S.), în cadrul B.N.P. - C.R.M., situat în corn. Crevedia, jud. Dâmbovița. La comiterea faptei au participat, cu diferite grade de implicare, numiții A.N., D.M., N.D., M.C., M.A.M., L.G.I., D.M., G.I., D.G.M.

În această locație, inculpatul M.C. a sosit cu taxiul condus de fiul său, împreună cu falșii proprietari - D.M., D.G.M. si G.I.; inculpatul N.D. a sosit cu autoturismul condus de inculpatul D.M. La notariat îi aștepta Ș.F. care i-a prezentat notarului, pe falșii proprietari, solicitând totodată încheierea procurii de vânzare - cumpărare, a terenului aparținând părții vătămate S.A.

Actele nu s-au încheiat pentru că notarul a constatat că actul de identitate al numitei G.I., alias S.F., avea CNP-ul greșit, prima cifră fiind 1, în loc de 2.

Activitatea a fost coordonată de inculpatul A.N.

La data de 28 aprilie 2010 s-a încercat autentificarea unei procuri și a unui antecontract de vânzare - cumpărare, la B.N.P. - C.E., din București, Calea Griviței; s-a reușit autentificarea doar a ante contractului de vânzare - cumpărare, procura fiind ruptă de notar, când a auzit de la pretinsul vânzător E.G. (inculpatul D.G.M.), că nu a primit avansul din prețul vânzării. Părțile care s-au prezentat pentru autentificarea actelor erau: inculpatul D.G.M. - promitent - vânzător, D.M. - promitent - vânzător, inculpatul C.L.C. - promitent - cumpărător.

Astfel, s-a constatat că s-a autentificat un antecontract de vânzare - cumpărare a unui teren în suprafață de 14.100 m.p., situat în or. Buftea, jud. Ilfov, între soții B.M. și B.G., în calitate de vânzători - promitenți și inculpatul C.L.C., în calitate de cumpărător - beneficiar; s-a încercat și autentificarea unei procuri speciale, prin care aceiași soți E., în calitate de mandanți, ofereau posibilitatea lui C.L.C. să-i reprezinte, în fața oricărei instituții publice sau persoane fizice, această ultimă activitate infracțională nefiind finalizată. Activitatea infracțională a fost desfășurată pe baza actelor false, oferite de către A.N.

Din verificarea actelor depuse la notariat, s-a constatat că fotografiile numiților D.G.M. și D.M. au fost aplicate pe cărți de identitate, cu datele proprietarilor terenurilor - E.G. și E.M.

Din cercetările întreprinse a rezultat implicarea inculpatului A.N., în comiterea faptei, a numitului C.M., care a deținut anumite acte privitoare la terenul care a făcut obiectul contractului, a numitului C.F. care a intrat în notariat împreună cu persoanele substituite, a numiților D.M., D.G.M. și G.I., ca persoane substituite adevăraților proprietari, a numitului C.L.C., ca mandatar și promitent - cumpărător.

La acest notariat, inculpatul M.C. i-a adus pe falșii proprietari - D.M., D.G.M. și G.I. - cu taxiul condus de fiul său; inculpații N.D. și C.L.C. au sosit cu auto O.A. condus de inculpatul D.M.; C.F. a sosit cu auto B., cu nr. X.

Cel care a intrat în notariat și a solicitat să se încheie procura și antecontractul de vânzare - cumpărare, pentru terenul soților E.G. și E.M., în suprafață de 14.100 mp, din or. Buftea, a fost C.F.

Același C.F. i-a prezentat pe falșii proprietari D.G.M. și D.M., dar și pe pretinsul promitent cumpărător - inculpatul C.L.C.

S-a autentificat antecontractul de vânzare - cumpărare, între falșii proprietari și C.L.C., s-a redactat procura de vânzare, în favoarea lui C.L.C., procură care-nu a fost autentificată, fiind ruptă de notar, când a auzit că promitenții vânzători nu au încasat avansul la preț. Și această operațiune a fost coordonată de A.N.

Situația de fapt expusa mai sus, a fost reținută, în ceea ce îi privește pe inculpații C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., G.T., pe baza următoarelor mijloace de probă: plângeri și declarații părți vătămate; procese - verbale de percheziție domiciliar, planșe foto; procese - verbale de percheziții informatice; declarații inculpați; declarații martori; documentații A.N.C.P.I.; contracte de vânzare - cumpărare; antecontract de vânzare - cumpărare; procuri notariale; extrase de carte funciară; cărți de identitate false; fotocopii acte de identitate reale și false; rapoarte de constatare tehnico - științifică grafoscopică; procese - verbale de recunoaștere din grup și după fotografii - planșe foto, procese - verbale de urmărire operativă, în teren - planșe foto; listingurile convorbirilor telefonice - localizarea apelurilor; analiză informațională (hărți relaționale) a apelurilor efectuate /primite de pe telefoanele mobile; procese - verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate - autorizații de interceptare; suporturi DVD ale înregistrărilor audio, privind convorbirile interceptate; suporturi CD.

Astfel, faptul că inculpatul N.D. zis M.C. (socrul inculpatului A.N.), în perioada martie-aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, 2 terenuri, aparținând părților vătămate S.A. și F. și E.G. și M., folosind înscrisuri oficiale false și prin folosirea unor persoane care și-au substituit identitatea adevăraților proprietari, a rezultat din următoarele probe administrate: declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, cu declarațiile inculpaților C.L.C., D.M., M.S., M.S., G.I., D.M., D.G.M., din care a rezultat că inculpatul s-a implicat în obținerea actelor falsificate, în colaborare cu celelalte persoane implicate, aflându-se în momentele premergătoare, la locul comiterii faptelor; convorbirile telefonice și localizarea acestor apeluri; actele găsite în locuința sa, la percheziția domiciliară, coroborându-se cu convorbirile telefonice, dar și cu declarațiile coinculpaților și ale martorilor, cât și cu mărturisirea inculpatului.

Totodată, faptul că inculpatul M.C. - zis D., în perioada martie - aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, două terenuri, aparținând părților vătămate S.A. și F., respectiv E.G. și M., folosind înscrisuri oficiale false și prin folosirea unor persoane care și-au substituit identitatea adevăraților proprietari, a rezultat din următoarele probe administrate: declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, cu declarațiile inculpaților C.L.C., D.M., D.G.M., D.M., G.I., M.P., M.S., N.D., din care s-a reținut că inculpatul s-a implicat în obținerea actelor falsificate, în colaborare cu celelalte persoane implicate, aflându-se în momentele premergătoare, la locul comiterii faptelor, loc supravegheat de la distanță; convorbirile telefonice și localizarea acestor apeluri; actele găsite în locuința sa, la percheziția domiciliară, care s-au coroborat cu convorbirile telefonice, în care sunt citate pasaje întregi din aceste acte, dar și cu declarațiile coinculpaților și ale martorilor; mărturisirea inculpatului care se coroborează cu ansamblul probator.

De asemenea, faptul că, în perioada martie - aprilie 2010 inculpatul A.N. a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, două terenuri, aparținând părților vătămate S.A. și Florentina și E.G. și Măria, folosind înscrisuri oficiale false și prin folosirea unor persoane care și-au substituit identitatea adevăraților proprietari, a rezultat din următoarele probe administrate: declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, cu declarațiile inculpaților C.L.C., D.M., C.I., M.S., N.D., M.C., P.L., C.M., din care a rezultat că inculpatul s-a implicat în obținerea actelor falsificate, în colaborare cu celelalte persoane implicate, aflându-se în momentele premergătoare, la locul comiterii faptelor, loc supravegheat de la distanță; convorbirile telefonice și localizarea acestor apeluri (de ex. la Oltenița, unde inculpatul a negat că s-ar fi deplasat); actele găsite în locuința sa, la percheziția domiciliară, care se coroborează cu convorbirile telefonice, în care sunt citate pasaje întregi din aceste acte, dar și cu declarațiile coinculpaților și ale martorilor.

Faptul că inculpatul D.M. zis B. sau B., în perioada martie - aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, două terenuri, aparținând părților vătămate S.A. și F. și E.G. și M., folosind înscrisuri oficiale false și prin folosirea unor persoane care și-au substituit identitatea adevăraților proprietari, a rezultat din următoarele probe administrate: mărturisirea sa, parțial autodisculpată; declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, cu declarațiile inculpaților C.L.C., D.G., G.I., M.S., M.C., N.D., din care a rezultat că inculpatul s-a implicat în obținerea actelor falsificate, în colaborarea cu celelalte persoane implicate, aflându-se la locul și momentul comiterii faptelor; convorbirile telefonice și localizarea acestor apeluri; actele găsite la perchezițiile domiciliare, care se coroborează cu convorbirile telefonice, dar și cu declarațiile coinculpaților și ale martorilor.

Faptul că inculpatul D.G.M., în perioada martie - aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, 2 terenuri, aparținând părților vătămate S.A. și F. și E.G. și M., folosind înscrisuri oficiale false, acte de identitate false, substituindu-se în identitatea adevăraților proprietari, rezultă din următoarele probe administrate: mărturisirea sa; declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, cu declarațiile inculpaților C.L.C., D.M., G.I., D.M., M.P., M.S., N.D., M.C., din care rezultă că inculpatul s-a prezentat, în mai multe rânduri, sub identitate falsă, în fața notarilor publici, pentru a transfera în mod fraudulos dreptul de proprietate asupra două terenuri, convorbirile telefonice și localizarea acestor apeluri; actele găsite la percheziții și cele ridicate de la birourile notariale.

Anterior începerii cercetării judecătorești inculpații C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., G.I. au declarat în fata instanței de judecată că știu pentru ce au fost trimiși în judecată și recunosc, fiecare în parte, săvârșirea faptelor în integralitatea lor cum au fost acestea prezentate în rechizitoriul parchetului, însușindu-și mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul de fond, inculpații arătând că doresc să beneficieze de prevederile art. 3201 din Legea nr. 202/2010.

Cum dispozițiile procedurale cuprinse in Legea nr. 202/2010 sunt de strictă interpretare și aplicare, prima instanță a considerat că acestea sunt pe deplin aplicabile în cauză.

Astfel instanța de fond a reținut că potrivit probatoriului administrat în faza de urmărire penală, faptele reținute în sarcina inculpaților care au dorit să beneficieze de prevederile Legii nr. 202/2010, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecată penală, după cum urmează:

Prima instanță a apreciat că în drept:

- Faptele inculpatului N.D. zis M.C. - constând în aceea că în perioada martie - aprilie 2010, la intervale diferite de timp și în baza unei rezoluții infracționale unice, a participat, împreună cu alte persoane, prin acte și contribuții diferite, la încercarea de vânzare frauduloasă a unor imobile - terenuri, situate în orașul Buftea, respectiv comuna Dascălu, satul Dărăști, jud. Ilfov, în suprafață de 15.000 m.p., respectiv de 88.269 m.p., folosind în acest sens înscrisuri oficiale, fie originale, dar utilizate fără drept de cei în cauză, fie falsificate, în același scop, respectiv pentru obținerea unor acte autentificate, de către notari publici, în beneficiul unor falși proprietari, care și-au atribuit în mod fals identitatea proprietarilor de drept, folosind acte de identitate false;

în acest sens s-a încercat și uneori s-a și reușit obținerea, de către autorii infracțiunilor, a unor documente autentificate de către mai multe birouri notariale (procuri false și antecontract de vânzare - cumpărare), activitate infracțională săvârșită în scopul transmiterii dreptului de proprietate, către persoane neîndreptățite, cu consecința prejudicierii adevăraților proprietari. Inculpații au contactat notari publici, cărora le-au prezentat acte oficiale falsificate, pentru a-i determina să redacteze și să autentifice documente false, a instigat falșii proprietari să se prezinte sub o identitate falsă, comandând, în același scop menționat anterior, falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată, precum și a unor înscrisuri oficiale, pentru inducerea și menținerea în eroare a notarilor publici.

De asemenea: a încercat determinarea unor notari publici, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin prezentarea unor acte oficiale falsificate, pentru a-i determina să redacteze și să autentifice documente false, comandând, în același scop menționat anterior, falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată, pentru inducerea și menținerea în eroare a notarilor publici, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (forma continuată) prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic, art. 1 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals (formă continuată) prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și instigare la fals intelectual (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.

- faptele inculpatului M.C. zis D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.;

instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la uz de fals (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la fals intelectual (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- faptele inculpatului A.N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) din C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la fals intelectual formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- faptele inculpatului D.M. zis M.B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) din C. pen., instigare la uz de fals (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la fals intelectual (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- faptele inculpatului D.G.M. zis G. sau T., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals (formă continuată), prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la fals intelectual formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- faptele inculpatului C.L.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave forma continuată), prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 288 alin. (1) C. pen, cu aplic, art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 290 C. Pen, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., uz de fals formă continuată), prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., instigare la fals privind identitatea formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și instigare la fals intelectual formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. Pen, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.

- faptele inculpatei G.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave forma continuată), prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată formă continuată), prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals formă continuată), prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals privind identitatea formă continuată), prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la fals intelectual formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În consecință, instanța de fond a apreciat că faptele pentru care inculpații au fost cercetați în cauză prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni pentru sancționarea cărora se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, pentru fiecare infracțiune săvârșita, în parte, în urma aplicării dispozițiilor art. 3201 din Legea nr. 202/2010, privind reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de participație al fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Astfel, s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite de fiecare inculpat în parte, urmând ca celelalte doua criterii, persoana făptuitorilor și circumstanțele atenuante sau agravante ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.

Cu privire la inculpatul N.D., s-a reținut că, deși nu este recidivist, a mai fost cercetat penal, pentru fapte, de același tip, cu cele din prezenta cauză, respectiv pentru infracțiunile prevăzute de art. 288, art. 291 C. pen.

Referitor la inculpatul D.G.M. s-a reținut faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament relativ sincer și cooperant.

Pentru inculpatul C.L.C. s-a reținut totodată că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost implicat în marea majoritate a activității infracționale, prin multiple acte, pe o durată mare de timp, fiind cel care și-a asumat rolul de a aborda notarii publici, pentru a-i induce în eroare; a avut o atitudine vădit nesinceră, în sensul că nu a oferit explicații pentru toate convorbirile telefonice și pentru identificarea tuturor persoanelor implicate, pe care le cunoaște, este cunoscut ca și consumator de droguri, îngreunând urmărirea penală și aflarea adevărului.

Referitor la inculpatul D.M., prima instanță a apreciat că, deși necunoscut cu antecedente penale, a fost implicat în marea majoritate a activității infracționale, prin multiple acte, pe o durată mare de timp, a avut o atitudine vădit nesinceră, în sensul că nu a oferit explicații pentru convorbirile telefonice și pentru actele găsite la percheziție, îngreunând urmărirea penală și aflarea adevărului.

Pentru inculpatul A.N. s-a reținut de asemenea că, deși nu este recidivist, a comis un număr de 8 infracțiuni, pentru care a beneficiat de clemența legii (art. 181 C. pen.), unele fiind de același gen cu cele din prezenta cauză, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 215, art. 293 C. pen. și că, deși nu fac obiectul prezentei cauze, acesta este cercetat și în alte dosare penale, pentru fapte care seamănă în mod izbitor cu cele de care este inculpat în prezent (vânzări, ipotecări de imobile obținute fraudulos de la persoane cu cărți de identitate false). în pofida evidenței probatoriul administrat în cauză, relevant nu numai sub aspectul vinovăției sale, dar și asupra rolului său catalizator și de lider, în activitatea infracțională, inculpatul a negat comiterea faptelor, a avut un comportament nesincer și necooperant pe parcursul urmăririi penale.

Pentru inculpatul M.C. instanța de fond a reținut că este recidivist, în modalitatea prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., din ultimii 20 de ani, 11 ani i-a petrecut în închisoare, a fost condamnat prin 6 sentințe penale rămase definitive, a fost condamnat la pedepse care - cumulate aritmetic - ar fi însumat aproape 22 de ani de închisoare, dar inculpatul a beneficiat de contopiri, eliberări condiționate cu rest de pedeapsă de 1007, 870 sau 584 zile, de pedepse orientate spre minim.

De asemenea pentru inculpata G.I. s-a reținut faptul că este cunoscută cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă, a recunoscut și regretat faptele comise, a avut un comportament cooperant, pe parcursul cercetărilor; nu este căsătorită și are doi copii minori în întreținere.

Instanța de fond, având în vedere ca fiecare dintre inculpați au săvârșit mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnați pentru vreuna dintre ele, a dispus contopirea pedepselor aplicate fiecărui inculpat in parte, urmând ca aceștia sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata fiecăruia dintre ei.

Față de toate aceste considerente prima instanță a apreciat ca scopul educativ si coercitiv al pedepselor aplicate inculpaților, poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul pedepsei ale cărei limite au fost reduse cu 1/3 în urma aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor de către fiecare din inculpați, s-a apreciat de asemenea că acest scop poate fi atins, numai prin privare de libertate, în regim de detenție, astfel încât a făcut aplic. art. 71-64 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpații C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., G.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar, inculpatul C.L.C. a arătat că în raport de modul de comitere al faptelor, de persoana sa, de valoarea prejudiciului cauzat - inexistent, gradul de pericol social al faptelor reținute in sarcina sa este unul de o „intensitate minimă”.

A mai criticat hotărârea atacată în sensul că instanța de fond nu a reținut în favoarea sa drept circumstanțe atenuante faptul că se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, că a avut o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptelor și a fost sincer pe parcursul cercetărilor. Se solicită admiterea căii de atac, desființarea hotărârii primei instanțe și in fond reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În apelul lor, inculpații A.N. și N.D. au solicitat, de asemenea, reindividualizarea pedepselor aplicate sub aspectul modalității de executare, aceștia apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și cu lăsarea lor in libertate, în cauză fiind întrunite condițiile cerute de lege pentru a se putea dispune suspendarea condiționată ori sub supraveghere. în subsidiar, inculpații au solicitat redozarea pedepselor și aplicarea unei pedepse într-un cuantum egal cu perioada deja executată în regim de detenție, arătând că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social deosebit de redus, probatoriul administrat demonstrând faptul că provin din medii organizate și oneste, sunt căsătoriți și au copii minori în întreținere, dispunând de mijloace de existență, starea de sănătate a celor doi fiind una precară astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Inculpatul M.C. critică soluția primei instanțe sub mai multe aspecte: hotărârea nu a fost motivată, ceea ce atrage nulitatea acesteia, preluarea de către prima instanță a motivării cuprinse in rechizitoriu echivalând cu o nemotivare; pedeapsa a fost greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen.; faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, situație în raport de care se solicită schimbarea încadrării juridice în fapta prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în sarcina sa, fiind reținută, cu totul eronat, comiterea faptei de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, deși în cauză nu a fost determinat prejudiciul produs, latura civilă a cauzei urmând a intra în puterea lucrului judecat în acest mod incorect și nelegal stabilit.

A solicitat, admiterea apelului și desființarea sentinței atacate și în fond schimbarea încadrării juridice dată faptei în sensul mai sus arătat.

Inculpata G.I. a solicitat în apelul său, reducerea cuantumului pedepsei aplicate la o pedeapsă sub 3 ani închisoare, a cărei executare să fie suspendată condiționat/sub supraveghere, ca urmare a reținerii in favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Prin Decizia penală nr. nr. 262/A din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București Secția a II a Penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.L.C., D.M., D.G.M., N.D., M.C., A.N., G.I. împotriva sentinței penale nr. 159 din 21 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 47483/3/2010.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate, inculpaților C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., timpul reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpaților.

Au fost obligați apelanții la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu de câte 400 lei pentru inculpații D.G.M. și G.I. au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

A fost acordat onorariu parțial avocați oficiu în cuantum de câte 100 lei fiecare, pentru inculpații A.N., M.C., N.D., D.G.M. și C.L.C., pentru termenul de judecată din 15 aprilie 2011 care s-a dispus să fie vanadat din fondurile Ministerului Justiției.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, instanța de apel a constatat că apelurile declarate de către inculpații C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., G.I. sunt nefondate pentru următoarele motive:

Referitor la apelul declarat de către inculpatul M.C. sub aspectul nemotivării hotărârii de către prima instanță și reținerea greșită a încadrării juridice, instanța de apel a constatat următoarele:

Inculpatul M.C. a fost trimis în judecată în esență pentru că în perioada martie - aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, 2 terenuri, aparținând părților vătămate S.A. și F., respectiv E.G. și M., folosind înscrisuri oficiale false și prin folosirea unor persoane care și-au substituit identitatea adevăraților proprietari.

S-a reținut că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la uz de fals (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la fals intelectual (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen.

Referitor la faptele pentru care a fost trimis în judecată, s-a reținut că inculpatul, prin declarația dată în fața primei instanțe la data de 27 ianuarie 2011 a arătat că recunoaște în integralitate săvârșirea lor, așa cum au fost reținute în rechizitoriu.

Față de această declarație, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., care prevăd că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

În aceste condiții, judecata făcându-se exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în fața instanței nefiind administrate alte mijloace de probă pe situația de fapt, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut situația de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, iar aceasta nu este vădit contrată celor ce reies din mijloacele de probă administrate.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că, susținerea apărătorului inculpatului M.C. în sensul că hotărârea instanței de fond ar fi nemotivată, este nefondată, în condițiile în care aceasta conține toate elementele prevăzute în dispozițiile art. 356 C. proc. pen., chiar dacă situația de fapt reținută este cea descrisă și în actul de sesizare a instanței.

Cu privire la critica vizând încadrarea juridică a infracțiunii în tentativă la infracțiunea de înșelăciune, în sensul că, fiind vorba doar de o tentativă la această infracțiune, nu ar putea să se rețină că aceasta a produs consecințe deosebit de grave, instanța de apel a constatat de asemenea, că aceasta este nefondată.

În acest sens a avut în vedere dispozițiile art. 20 C. pen., conform cărora, tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul, desprinzându-se faptul că, în ambele modalități (tentativa întreruptă și tentativa completă) rezultatul nu se produce.

Instanța de apel a apreciat că, mergând pe raționamentul apărătorului inculpatului în cazul infracțiunilor care produc un rezultat socialmente periculos ce poate fi cuantificat, cum este în cauza de față, tentativa la infracțiunea săvârșită, în varianta „cu consecințe deosebit de grave”, ar fi exclusă de plano. însă în dispozițiile art. 222 C. pen. se prevede că tentativa la infracțiunea prev. de art. 215 C. pen. se pedepsește fără să se prevadă vreo excepție pentru vreuna din variantele agravante.

S-a mai reținut că, în această situația, pentru a se determina prejudiciul, ca element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii, se va avea în vedere prejudiciul care s-ar fi produs dacă infracțiunea nu ar fi rămas în faza de tentativă și și-ar fi produs rezultatul.

Instanța de apel a apreciat că în mod corect a procedat organul de urmărire penală, dar și prima instanță, raportându-se la valoarea celor două terenuri în legătură cu care s-a săvârșit infracțiunea, reținându-se ca acestea au o valoare de cel puțin 993.000 lei, depășind cu mult pragul de 200.000 lei stabilit în dispozițiile art. 146 C. proc. pen., pentru a califica fapta ca fiind cu consecințe deosebit de grave.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, aspect criticat de către toți apelanții inculpați, instanța de apel a apreciat că în mod just prima instanță a evaluat toate circumstanțele cauzei, prin prisma criteriilor de individualizare a pedepselor.

Totodată, instanța de apel a considerat că activitatea infracțională desfășurată de către inculpați prezintă un grad de pericol social concret ridicat, aspect care reiese din numărul actelor materiale săvârșite, modalitatea concretă, respectiv prin folosirea unor mijloace calificate (falsificarea unor înscrisuri, inducerea în eroare sau încercarea de inducerea în eroare a unor notari în scopul încheierii unor acte autentice false), dar și urmările care s-ar fi putut produce dacă și-ar fi dus acțiunea până la capăt.

S-a mai constatat că prima instanță a ținut seama în mod just de situația personală a fiecărui inculpat, respectiv pentru inculpatul N.D. a mai fost cercetat penal, pentru fapte, de același tip, cu cele din prezenta cauză, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 288, art. 291 C. pen., chiar dacă acesta nu se află în stare de recidivă.

Cu privire la inculpatul D.G.M. s-a reținut faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament relativ sincer și cooperant.

Pentru inculpatul C.L. s-a reținut totodată că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost implicat în marea majoritate a activității infracționale, prin multiple acte, pe o durată mare de timp, fiind cel care și-a asumat rolul de a aborda notarii publici, pentru a-i induce în eroare; a avut o atitudine vădit nesinceră, în sensul că nu a oferit explicații pentru toate convorbirile telefonice și pentru identificarea tuturor persoanelor implicate, pe care le cunoaște, este cunoscut ca și consumator de droguri, îngreunând urmărirea penală și aflarea adevărului.

Inculpatul D.M., ca și inculpatul C.L., deși necunoscut cu antecedente penale, a fost implicat în marea majoritate a activității infracționale, prin multiple acte, pe o durată mare de timp, a avut o atitudine vădit nesinceră, în sensul că nu a oferit explicații pentru convorbirile telefonice și pentru actele găsite la percheziție, îngreunând urmărirea penală și aflarea adevărului.

Referitor la inculpatul A.N. instanța de apel a reținut că deși nu este recidivist, a comis un număr de opt infracțiuni, pentru care a beneficiat de clemența legii (art. 181 C. pen.), unele fiind de același tip cu cele din prezenta cauză: art. 215, art. 293 C. pen. și că, deși nu fac obiectul prezentei cauze, acesta este cercetat și în alte dosare penale, pentru fapte care seamănă în mod izbitor cu cele de care este inculpat în prezent (vânzări, ipotecări de imobile obținute fraudulos de la persoane cu cărți de identitate false). în pofida evidenței probatoriul administrat în cauză, relevant nu numai sub aspectul vinovăției sale, dar și asupra rolului său catalizator și de lider, în activitatea infracțională, inculpatul a negat comiterea faptelor, a avut un comportament nesincer și necooperant pe parcursul urmăririi penale.

Cu privire la inculpatul M.C. instanța de prim control judiciar a reținut că este recidivist, în modalitatea prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., suferind mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea, din executarea cărora a fost liberat condiționat.

De asemenea pentru inculpata G.I. s-a reținut faptul ca este cunoscută cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă; a recunoscut și regretat faptele comise, a avut un comportament cooperant pe parcursul cercetărilor; nu este căsătorită și are doi copii minori în întreținere.

Toate aceste circumstanțe reale și personale au determinat instanța să aplice inculpaților pedepse în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., pedepse orientate către minimul special.

Instanța de apel a apreciat că în mod just prima instanță nu a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special (redus ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen.).

De asemenea, s-a mai avut în vedere faptul că inculpații au săvârșit infracțiunile în formă continuată și în concurs real, împrejurări de natură să agraveze răspunderea penală a acestora pentru faptele săvârșite.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor de către fiecare din inculpați, s-a apreciat în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins, numai prin privare de libertate, în regim de detenție.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații D.M. și C.L.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, reindividualizarea pedepselor aplicate, prin reținerea în favoarea acestora și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., acordarea unei eficiență mai mari dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare.

De asemenea, au mai solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în temeiul art. 861 C. pen., întrucât față de circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au antecedente penale și au recunoscut și regretat faptele, există suficiente garanții prin prisma art. 52 C. pen. că scopul pedepsei poate fi atins chir fără executarea pedepsei.

Examinând recursurile în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpaților D.M. și C.L.C. pentru faptele săvârșite, instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, prin care s-a adus atingere relațiilor sociale protejate de lege, privind patrimoniul persoanei circumstanțele reale ale comiterii faptei, aceștia încercând să înstrăineze, în mod fraudulos, două terenuri, aparținând părților vătămate S.A. și F. și E.G. și M., folosind înscrisuri oficiale false și prin folosirea unor persoane care și-au substituit identitatea adevăraților proprietari, s-a implicat în obținerea actelor falsificate, în prezentarea falșilor proprietari, la birourile notariale, pretinzând că este agent imobiliar, în colaborarea cu celelalte persoane implicate, aflându-se la locul și momentul comiterii faptelor, precum și împrejurările care atenuează răspunderea penală și datele ce caracterizează persoana infractorului.

Se constată că, în cadrul aceluiași proces de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama și de circumstanțe personale ale inculpaților care au avut o poziție procesuală sinceră, au recunoscut faptele, iar din fișele de cazier judiciar rezultă că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Acestor elemente prima instanță le-a dat eficiență atunci când a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsa rezultantă de câte 3 ani si 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., situate în limitele legale prevăzute de textele incriminatoare, prin reținerea incidenței dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C. proc. pen.

De asemenea, se constată că cererile inculpaților prin care au solicitat reducerea pedepselor, prin reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante, conform dispozițiilor art. 74 C. pen., întrucât nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine procesuală sinceră de recunoaștere și regret al faptelor comise, nu sunt întemeiate.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunilor, nu se regăsește în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor. De altfel, așa cum s-a arătat, în cursul judecății în primă instanță conduita procesuală a inculpatului, constând în recunoașterea faptei - a primit deja eficiența juridică constând în reducerea limitelor de pedeapsă.

Pe de altă parte, în cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptei reținută în actul de sesizare a instanței de către inculpat nu mai poate fi valorificată ca și circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II a C. pen., întrucât nu i se poate acorda dublă valență juridică.

Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II a C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, decât comportarea sinceră în proces, dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ceea ce nu se identifică în cauză.

De asemenea, se constată că și cererea inculpaților referitoare la greșita modalitate de executare a pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este neîntemeiată

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o sancțiune alternativă la pedeapsa închisorii și face parte din cadrul măsurilor de individualizare judiciară a pedepsei.

La stabilirea modalității de executare a unei pedepse, instanța este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 861 C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c).

Suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condițiilor referitoare la cuantumul sancțiunii, nu conduce la aplicarea în mod obligatoriu a dispozițiilor art. 861 C. pen.

Totodată, suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere este o măsură bazată pe încrederea în posibilitățile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate și supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură se evită dezavantajele privațiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familial și social obișnuit.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, în acord cu prima instanță și cu instanța de apel, Înalta Curte având în vedere cuantumul pedepselor rezultante de cânte 3 ani și 4 luni închisoare aplicate inculpaților, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 861 C. pen., astfel că ele nu sunt incidente în cauză.

Așa fiind, se constată că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, având în vedere că, astfel cum au fost stabilite, pedepsele aplicate inculpaților sunt aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată.

Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și C.L.C., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, prevenția de la 10 iunie 2010 la 20 februarie 2012, pentru ambii inculpați.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați D.M. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar C.L.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și C.L.C. împotriva Deciziei penale nr. 262/A din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce prevenția inculpaților de la 10 iunie 2010 la 20 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat D.M. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat C.L.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2012.