Prescription of accessory late payment penalties on budgetary debts and unraised unconstitutionality exception for disability fund contributions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the company's appeal, upholding the lower court’s rejection of the action and leaving in force the Ministry of Finance’s decision to collect approximately 13.6 billion lei in debts and penalties. The dispute involved a corporate challenge to a fiscal audit, specifically alleging that late payment penalties accrued on a public health fund debt were time-barred by prescription under Government Ordinance No. 26/2001, and that contributions to the Solidarity Fund for Persons with Disabilities were unconstitutional. The court ruled that the late payment penalties were accessory to the underlying budgetary obligations, meaning their prescription was interrupted by the same acts that interrupted the principal debt; furthermore, because the penalties were calculated on the outstanding balance as of December 31, 2000, no prescription issue arose for amounts accrued after the relevant date. The court also refused to consider the unconstitutionality arguments regarding the disability fund because this exception was not raised before the first-instance court, rendering the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedPrescription of accessory late payment penalties on budgetary debts and unraised unconstitutionality exception for disability fund contributions: Cu privire la suma de 1.040.898.000 lei, recurenta a arată că nu datorează această contribuție la fondul de solidaritate pentru handicapați, întrucât a invocat neconstituționalitatea pevederilor art. 42 și 43 din O.U.G. nr. 102/1999.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 29 august 2002 reclamanta S.C „Rulmenți” S.A. Bârlad a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui solicitând anularea Deciziei nr. 425 din 31 iulie 2002 și a procesului verbal nr. 9934 din 10 iunie 2002, privind suma de 13.641.354.583 lei.
În motivarea actului reclamanta arată că, organul de control a calculat un debit restant la data de 31 decembrie la fondul special de sănătate publică, în sumă de 3.409.013.815 lei, precum și penalități de întârziere în sumă de 14.301.435.258 lei.
Susține reclamanta că suma de 9.266.245.576 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului cu scadență la 10 iunie 1997 nu este datorată, întrucât a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a acestei creanțe bugetare, conform Ordonanței Guvernului nr. 26/2001 Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 108 din 11 noiembrie 2002 a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a solicitat nici o probă în dovedirea afirmațiilor sale.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta S.C „Rulmenți” S.A. Bârlad, susținând în esență că, potrivit O.G. nr. 26/2001 a intervenit prescripția obligațiilor sale bugetare oferite fondului special de sănătate.
Cu privire la suma de 1.040.898.000 lei, recurenta a arată că nu datorează această contribuție la fondul de solidaritate pentru handicapați, întrucât a invocat neconstituționalitatea pevederilor art. 42 și 43 din O.U.G. nr. 102/1999.
Recursul este nefondat.
Cu privire la majorările și penalitățile de întârziere (12.600.456.583 lei), susținerea recurentei potrivit căreia termenul de prescripție nu a fost întrerupt întrucât nu a înscris în declarațiile de inventar aceste majorări, nu poate fi reținută.
Faptul că nu a înscris în declarațiile de inventar majorările de întârziere nu o scutește pe recurentă de plata acestora, întrucât fiind accesorii obligațiilor bugetare, privind impozite și taxe, beneficiul întreruperii acestora se răsfrâng și asupra majorărilor de întârziere.
Penalitățile de întârziere au fost calculate la valoarea obligațiilor bugetare în sold la 31 decembrie 2000, începând cu 1 octombrie 2001, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 26/2001, nepunându-se problema prescripției.
Referitor la contribuții la Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, nu se paote reține că s-a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 42 și 43 din O.U.G. nr. 102/1999, întrucât această excepție nu a fost ridicată în fața instanței de fond.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comercială „Rulmenți” S.A. Bârlad, județul Vaslui împotriva sentinței civile nr. 108/CA din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.