Taxpayer wins annulment of tax assessments; unmotivated dismissal quashed and remanded for retrial.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 2 iunie 2001, Societatea Comercială „K.F.” SA București a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 4 București să se dispună anularea deciziei nr. 760 din 24 mai 2001, emisă de primul pârât și a proceselor - verbale de control nr. 3517313 din 14 decembrie 1999, nr. 3514877 din 23 noiembrie 1999 și implicit, a procesului - verbal nr.1002769 din 20 aprilie 1999, încheiate de pârâta secundă, cu consecința exonerării sale de plata sumei totale de 1.597.516.519 lei la bugetul statului.

Ulterior, prin notele scrise depuse în dosar, reclamanta și-a restrâns pretențiile formulate inițial, cerând instanței să se pronunțe asupra legalității actului administrativ-jurisdicțional menționat mai sus, precum și a proceselor-verbale de control financiar nr. 3517313 din 14 decembrie 1999 și respectiv, nr. 3514877 din 23 noiembrie 1999, în limita sumei totale de 260.049.772 lei, compusă din:

- 116.285.479 lei – privitoare la cheltuieli de natura producției neterminate, înregistrate la 30 iunie 1999 în contul 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”;

- 143.765.293 lei – reprezentând cheltuieli generale de administrație, neincluse în costul de producție, în conformitate cu pct.19 din Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilității nr. 82/1991, care a fost aprobat prin H.G. nr. 704/1993.

Curtea de Apel București- Secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 720 din 4 iulie 2002 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că deși reclamanta a solicitat anularea celor trei procese-verbale privind patru creanțe fiscale, obiectul acțiunii îl constituie numai procesul-verbal de control nr. 3517313 din 14 decembrie 1999.

Suma de 129.831.982 lei, reprezentând penalități a fost constatată prin acte de control care exced obiectului acțiunii, iar în privința sumei de 431.654.572 lei, calculată cu titlu de cheltuieli de natura producției neterminate, s-a considerat că societatea comercială trebuie să răspundă doar pentru diferența de 260.049.772 lei, ce nu a fost identificată în situațiile prezentate.

Referitor la suma de 919.745.486 lei, reprezentând cheltuieli de natura producției neterminate, constatată prin procesul-verbal nr. 3514877 din 23 noiembrie 1999, s-a apreciat că „nu face obiectul dosarului de față”.

În fine, din suma totală stabilită prin procesul-verbal din 14 decembrie 1999, reclamanta trebuie ținută să răspundă pentru diferențele de 143.765.293 lei, pe care o recunoaște și de 116.294.479 lei, nerecunoscută.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Societatea Comercială „K.F.” SA București.

Recurenta a susținut că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a stabilit în mod corect obiectul acțiunii, pe de o parte, iar pe de altă parte, cererea sa pentru suplimentarea probelor cu o nouă expertiză contabilă, a cărei concludență rezulta din natura litigiului și dezbateri, a fost respinsă fără nici o motivare.

S-a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost restrânsă, în limita sumei totale de 260.049.772 lei, despre care societatea pretinde că nu o datorează la bugetul statului.

Recursul este fondat în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct.3 și 5 C. proc. civ. hotărârea judecătorească se dă în numele legii și va cuprinde obiectul cererii, susținerile în prescurtare ale părților, cu arătarea dovezilor, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În speță, dispozițiile procedurale precitate nu au fost respectate deoarece, curtea de apel nu a stabilit obiectul acțiunii, în raport cu precizările exprese făcute de reclamantă prin notele scrise și textele legale incidente.

De asemenea, ea s-a limitat la examinarea unui singur proces-verbal de control financiar, deși societatea comercială a contestat și legalitatea măsurilor dispuse prin procesul - verbal nr. 3514877 din 23 noiembrie 1999. Acest înscris lipsește din dosar, iar considerentele hotărârii se rezumă la o înșiruire de cifre, fără a face nici o referire la apărările contradictorii ale părților, la actele normative aplicabile în cauză, la expertiza contabilă efectuată de expertul Gheorghiță Mihail și nici la obiecțiunile părților în legătură cu concluziile acestuia.

Practic, hotărârea instanței este nemotivată, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de judecată superioară, investită cu soluționarea recursului.

Ținând seama de această împrejurare și de prevederile art. 304 pct.7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., urmează a se admite recursul.

Pe cale de consecință va fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Cu prilejul rejudecării, curtea de apel va analiza, sub forma unor apărări și celelalte susțineri ale recurentei din motivele de casare scrise, apreciind inclusiv asupra utilității completării probelor cu acte și eventual o nouă expertiză contabilă, probă cerută la termenul din 25 iunie 2002, dar respinsă nemotivat de instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Societatea comercială „K.F.” SA București împotriva sentinței civile nr. 720 din 4 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2004.