Abuse of office and bribery: applicability of Penal Code Art. 741 as mitigating penalty rather than ground for terminating criminal proceedings

Asupra recursurilor penale de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 24 februarie 2012, pleiunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6199/95/2011, în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiovala, 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (pentru fapta denunțată de martorul D.I.C.).

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul P.C. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c)) C. pen. (pentru fapta denunțată de martorul B.G.A.).

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a mai fost condamnat inculpatul P.C. la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 și 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani și 6 luni închisoare care a fost sporită cu 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a executaT în condițiile art. 66 C. pen.

S-au interzis inculpatului P.C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului P.C..

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestul preventiv din pedeapsa stabilită inculpatului P.C., începând cu data de 03 martie 2011 și până la data de 24 februarie 2012 - data pleiunțării prezentei sentințe.

În baza art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul C.C., maistru la SC C.C. SA Rovinari, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare.

În baza art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata P.A.L., lucrător gestionar la SC R.M. SRL Fărcășești, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților C.C. și P.A.L. drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpaților C.C. și P.A.L., pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpaților C.C. și P.A.L. dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților C.C. și P.A.L. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.

În baza art. 170 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen., au fost anulate avizele de însoțire a mărfii din 05 mai 2008 și seria din 07 mai 2008 și notele de recepție datate 05 mai 2008 și 07 mai 2008, care a atestat în mod nereal livrarea către Primăria Fărcășești a unui număr de 318 pubele de către SC A. SRL Tg-Jiu.

S-a constatat că partea vătămată Primăria Fărcășești-Consiliul Local Fărcășești nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanțele Serviciului Teritorial Craiova al D.N.A.: nr. 97/P/2009 din 22 februarie 2010, nr. 97/P/2009 din 14 decembrie 2012, nr. 97/P/2009 din 15 decembrie 2010, nr. 97/P/2009 din 14 decembrie 2010, nr. 97/P/2009 din 11 aprilie 2011 și nr. 97/P/2009 din 11 aprilie 2011, după cum urmează:

I. Bunuri imobile: clădire principală cu destinație locuință, data construcției 1996, suprafața 111 m2 valoare impozabilă 55.711 lei, situată în comuna Fărcășești, sat Peșteana de Jos, jud. Gorj; clădire din anul 1996 suprafață 31 m2 valoare impozabilă 15.559 lei, situată în comuna Fărcășești, sat Peșteana de Jos, jud. Gorj; anexă folosită în agricultură suprafață 4 m2 valoare impozabilă 227 lei, situată în comuna Fărcășești, sat Peșteana de Jos, jud. Gorj; teren intravilan - curți-construcții - în suprafață de 1.000 m2, situată în comuna Fărcășești, sat Peșteana de Jos, jud. Gorj, tarlaua 9/1, Parcela 8; teren intravilan arabil în suprafață de 852 m2, situat în comuna Fărcășești, sat Peșteana de Jos, jud. Gorj, toate proprietatea inc. P.C.; apartament situat în mun. Tg-Jiu, jud. Gorj, aflat în proprietatea inculpatului C.C.; apartament situat în municipiul București, sector 6, aflat în proprietatea inculpatei P.A.L.; clădire cu destinație spațiu producție produse de patiserie, situată în comuna Fărcășești, sat Peșteana de Jos, aflată în proprietatea numitului P.D.;

II. Bunuri mobile: calculator, format din monitor LCD, și unitate centrală PC, cu carcasă de culoare neagră și față roșie, fără alte elemente de identificare, depus în camera de corpuri delicte a I.P.J. Dolj, conform dovezii; dospitor de brutărie și cuptor cu tuburi anulare.

S-a luat act că martorul denunțător D.I.C. a declarat că nu solicită restituirea sumei de 200.000 lei, reprezentând bani, contravaloare bunuri și servicii date cu titlu de mită inculpatului P.C.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat în folosul statului, de la inculpatul P.C. suma de 200.000 lei.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, a fost obligat inculpatul P.C. să restituie denunțătorului B.G.A. suma totală de 1.071.135 lei, reprezentând banii, contravaloare bunuri și servicii pretinse și primite de către inculpat de la acest martor denunțător.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați: inculpatul P.C. la 40.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma 25.000 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza urmăririi penale; inculpații C.C. și P.A.L. la câte 6.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului din care câte 5.000 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza urmăririi penale pentru fiecare.

Pentru a pleiunța această sentință, instanța de fond a reținut că după investirea inculpatului P.C. în funcția de primar al comunei Fărcănești, martorul denunțător D.I.C. a solicitat în numeroase rânduri Primăriei Fărcășești, efectuarea unei plăți restante de 600 milioane lei lei pentru o lucrarea executată de către SC A.. SRL constând în montarea unei rețele de distribuție gaze naturale, cerere a cărei soluționare a fost tergiversată de către inculpatul P.C., în calitatea sa de ordonator de credite.

Ulterior însă, inculpatul P.C. i-a condiționat denunțătorului D.I.C. aprobarea plății acestei sume restante, de primirea unei cote de 20% din valoarea plății, propunându-i în același timp denunțătorului, să-i dea 20% din valoarea fiecărui contract de lucrări ce urma să fie încheiat de Primăria Fărcășești cu firmele administrate de denunțător, în schimbul facilitării atribuirii și încheierii de contracte, procent denumit de inculpat: „T.V.A.-ul vechi”.

Această propunere frauduloasă de ansamblu a fost accepatată de martorul denunțător D.I.C., iar cu prilejul atribuirii fiecărui contract cererea inculpatului P.C., era reiterată acesta concretizând modul de materializare a procentului de 20%, pe care îl pretinsese, adică în bani, bunuri, lucrări sau servicii.

În baza propunerii și înțelegerii cu martorul denunțător inculpatul P.C., a dispus efectuarea plății restante sus-menționate și în aceeași calitate de primar, a atribuit firmelor reprezentate de denunțătorul D.I.C., 4 contracte de lucrări, în valoare totală de 534.115 lei, în perioada 2001-2003.

Așa cum s-a reținut și în rechizitoriu, în mod detaliat, aceste contracte au fost atribuite cu încălcarea normelor legale în materia achizițiilor publice, licitațiile fiind pur formale, acestea desfășurându-se după metoda selecției de oferte, criteriul de atribuire fiind prețul cel mai mic, cu precizarea că inculpatul P.C., i-a sugerat martorului denunțător să depună între 3-5 oferte de la firme diferite, evident prețul cel mai mic să fie al firmei denunțătorului, pentru ca aceasta să fie cert câștigătoare.

Observând aceste dosare de licitații, s-a constatat că nu erau însoțite de documentele prev. de disp. art. 30 lit. c) și 32 alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, respectiv: certificat de atestare fiscală, certificat fiscal, certificat constatator emis de O.R.C., documente privind capacitatea tehnică și cea economică-financiară.

Nesocotirea totală a dispozițiilor în materia licitațiilor publice a fost confirmată pe deplin și de declarațiile membrilor comisiilor de licitație: C.D., I.D., J.I.

Totodată, din conținutul declarațiilor martorului denunțător D.I.C. (filele 75-79, vol. II fond), și martorului M.V., contabilul firmelor denunțătorului, (filele, 174-175, vol. II fond), a rezultat că ofertele deviz ale firmelor participante erau întocmite de denunțător și ștampilate de celălalt martor, fără ca administratorii acestor firme să cunoască (de regulă) acest lucru.

De asemenea, administratorii acestor firme participante la aceste licitații formale, au declarat și la instanța de judecată că, nu au fost niciodată prezenți la astfel de licitații, nu au primit niciodată invitații de participare, nu au primit comunicări ulterioare, nu au semnat devize ofertă și nici procese-verbale de licitații, că ștampilele aplicate aparțin firmelor lor, însă semnăturile nu le aparțin, și în același timp o ștampilă a firmei lor s-a aflat tot timpul la martorul M.V., care le ținea contabilitatea, aspect confirmat și prin declarațiile martorului M.V. care a precizat că a aplicat ștampilele firmelor participante la licitații, la cererea denunțătorului, fără acordul administratorului lor.

S-a mai constatat că această metodă folosită, era subordonată hotărârii infracționale a inculpatului P.C., fiind propusă de acesta în scopul câștigării licitațiilor de către firmele denunțătorului și obținerii foloaselor materiale pretinse dinainte de către inculpat.

Mai mult decât atât, inculpatul a sugerat denunțătorului să folosească o altă firmă, deoarece crease suspiciuni în rândul consilierilor locali ai Primăriei Fărăcășești, ca urmare a participării la licitații numai a firmelor sale, fapt pentru care a folosit SC V.S. SRL, administrată de M.V., fiind obținut astfel contractul din 27 februarie 2003, în valoare de 2.850.000.000 lei, fără ca administratorul firmei să se implice în executarea contractului sau să obțină vreun beneficiu.

În perioada 2000-2003 inculpatul P.C., în baza unei înțelegerii prestabilite cu martorul denunțător D.I.C. a pretins și primit de la acesta, sume de bani, bunuri, lucrări și servicii după cum urmează: - suma de 120.000.000 lei reprezentând 20% din suma restantă de 600.000.000 lei a cărei plată a aprobat-o în calitate de ordonator de credite; - suma de 600.000.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor, a manoperei, a finisajelor, pentru construirea în anul 2001 a brutăriei vechi, aparținând firmei SC P. SRL, administrată în acel moment de inculpatul P.C. și fratele său P.D. zis „G.”.

Numai pentru un malaxor cu cuvă, și un cuptor, martorul denunțător i-a înmânat martorului P.D.-fratele inculpatului, echivalentul în lei a sumei de 10.000 mărci germane D.M. cu care s-a deplasat în localitatea Cisnădie pentru achiziționarea acestor bunuri.

Declarațiile martorului denunțător D.I.C., privitor la contribuția sa la construirea și utilarea acestei brutării (brutăria veche), au fost confirmate de declarațiile martorilor: D.P.C., D.A., Ș.T. și N.C., date la parchet și menținute în totalitate la instanța de judecată.

În acest context, s-a reținut că declarația martorului propus în apărare C.G.G., privitor la prețul de achiziție a malaxorului și cuptorului, urmează a fi înlăturată ca nesinceră, necoroborându-se cu celelalte probe sus-invocate.

De astfel s-a constatat superfluă afirmația acestui martor, constând în aceea că utilajele vândute de firma sa erau foarte uzate, având în vedere și scopul folosirii lor, detaliile privind prețul vânzării acestor utilaje, după 11-12 ani, nu au putut fi primite de către instanță ca sincere (fila 144, vol. V fond); - autoturismul (Papuc), aparținând firmei SC A.. SRL a denunțătorului; - suma de 100.000.000 lei, reprezentând contravaloare centrală termică pe lemne și materialele necesare instalației de încălzire, identificate la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului P.C.; - suma de 85.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de transport efectuate de martorul denunțător cu mașina acestuia, împreună cu inculpatul la București, la fiul său și contravaloarea a diverse bunuri cumpărate pentru fiul său; - suma de 12.500.000 lei, reprezentând cesionarea a 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL, (125 părți sociale a 100.000 lei fiecare), către inculpatul C.C. (cumnatul inculpatului P.C.).

Deși în conținutul raportului de constatare tehnico-științifică, întocmit de specialistul D.N.A. (vol. XII, filele 8-74) și în conținutul rechizitoriului s-a reținut că suma reprezentând procentul de 20% pretins din valoarea contractelor atribuite de inculpatului P.C. denunțătorului D.I.C. și procentul de 20% pretins din valoarea plăților restante este de 225.748 lei, instanța coroborând acest mijloc de probă cu declarațiile denunțătorului și ale martorilor audiați în cauză, urmează să rețină că valoarea folosului material pretins și primit de inculpatului P.C. de la acest martor denunțător este de 200.000 lei.

Astfel, în mod constant denunțătorul D.I.C., a declarat atât la parchet (fila 165, vol. I), cât și la instanța de judecată (filele 75-79, vol. II fond), că inculpatului P.C. a pretins și primit de la acesta sume de bani, bunuri, servicii, care se ridică la valoarea totală de 2 miliarde lei.

Prin urmare, deși criteriul folosit de specialistul D.N.A. în stabilirea cuantumului folosului mitei, a fost pe deplin probat și susținut de ansamblul probatoriului administrat în cauză, respectiv procentul de 20% pretins de inculpatul P.C. din valoarea fiecărui contract atribuit denunțătorului și din valoarea sumelor restante aprobate la plată, instanța în respectarea și a principiului situației mai favorabile inculpatului nu a putut nesocotit tocmai declarațiile martorului denunțător, cu privire la cuantumul folosului pretins și primit mită de inculpat, chiar dacă această valoare a mitei, este sub procentul de 20% menționat.

2. Procedând în același mod inculpatul P.C., în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins și primit în mod repetat în perioada anilor 2003-2008, după ce martorul denunțător D.I.C. nu a mai participat la licitații organizate de Primăria Fărcășești, renunțând din cauza procentului mare pretins de inculpat, din valoarea fiecărui contract atribuit, ceea ce atras dificultăți financiare și apoi falimentul firmelor sale, de la martorul denunțător B.G.A. din valoarea fiecărui contract atribuit, și de 20% din valoarea plăților restante făcute către firmele administrate de acest denunțător.

Declarațiile celor 81 martori audiați în cursul urmăririi și a celor 2 denunțători, au fost menținute în totalitate cu ocazia audierii lor de către instanța de judecată, aceste probe coroborându-se pe deplin cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și precizate la începutul expunerii, confirmându-se pe deplin starea de fapt reținută prin actul de inculpare și cu privire la infracțiunea de luare de mită în formă continuată (referitor la martorul denunțător B.G.A.), precum și cu privire la infracțiunea de tăinuire reținută în sarcina celorlalți doi inculpați.

Așadar, a reținut în esență instanța, că inculpatul P.C. a pretins și primit în baza unei rezoluții infracționale de ansamblu unice, în perioada anilor 2003-2008 de la martorul denunțător B.G.A., următoarele sume de bani, bunuri, lucrări, servicii și alte foloase materiale: - suma de 150.000.000 lei pentru aprobarea plății unei sume restante, reprezentând contravaloarea unei lucrări de aducțiune de gaze efectuată; - contravaloarea a 17.200.000 lei pentru plata unui sejur pe litoral în stațiunea Mamaia, având ca beneficiar inculpatul și soția sa în anul 2003; - suma de 152.000.000 lei reprezentând contravaloare materiale și manoperă scară interioară a casei inculpatului și contravaloarea tâmplăriei cu lemn stratificat cu geam termopan, executate în anul 2003; - 1,1 miliarde lei reprezentând contravaloarea apartamentului cumpărat în mun.

Tg-Jiu; - suma de 100.000.000 lei reprezentând modernizarea aceluiași apartament; - suma de 300.000.000 lei reprezentând contravaloarea mobilierului pentru apartamentul din Tg-Jiu și pentru casa inculpatului P.C.; - suma de 142.000.000 lei reprezentând contravaloare materiale și manoperă precum și dotarea barului aparținând firmei SC P. SRL, administrată de P.D., fratele inculpatului; - suma de 1.650.000.000 lei ROL reprezentând prețul apartamentului cumpărat în mun. București pentru inculpata P.A.L. nora inculpatului; - suma de 162.240.000 lei reprezentând modernizarea acestui apartament; - suma de 220.000.000 lei reprezentând contravaloarea lucrării dentare a inculpatului P.C.,efectuată de clinica V.

București; - suma de 1.000.000 lei pentru analize medicale ale aceluiași inculpat la B. Tg-Jiu; - suma de 195.000.000 lei reprezentând contravaloare dospitor brutărie; - suma de 500.000.000 lei reprezentând contravaloarea brutăriei noi aparținând martorului P.D. și dotarea acesteia cu utilaje; - sumele de 40.315.900 lei, 16.975.000 lei și 120.000.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor pentru extinderea clădirii barului aparținând lui P.D.; - suma de 68.244.500 lei, reprezentând plata unui sejur la Mamaia, anul 2006; - suma de 22.410.000 lei, reprezentând contravaloare calculator anul 2006; - sume de câte 3-5 milioane lei, depuse repetat de către denunțător pe cardul fiului inculpatului P.C.-numitul P.C.R.; - suma de 139.030.000 lei reprezentând contravaloarea obiecte îmbrăcăminte pentru fiul și nora inculpatului P.C.; - suma de 50.000.000 lei pentru atribuirea unui contract de betonare uliță, în comuna Fărcășești; - suma de 70.000.000 lei tot pentru atribuirea unui contract de betonare uliță în comuna Fărcășești; - suma de 900.000.000 lei pentru atribuirea contractului de confecționare pubele;

Aceste acte repetate de luare de mită au fost prezentate în mod detaliat în conținutul rechizitoriului, filele 13-36.

În baza înțelegerii pe care inculpatul P.C. a realizat-o cu martorul denunțător B.G.A. în perioada de referință respectiv aniii 2003-2008, pentru sumele de bani, lucrările, serviciile și bunurile primite de la martorul denunțător B.G.A. de către inculpatul P.C., acesta în calitatea sa de primar, a dispus efectuarea plății restante de 215.575 lei pentru lucrarea de rețea distribuție gaze naturale în satele Roșia și Rogojel contractată anterior anului 2000 de firma denunțătorului SC E. SRL, precum și a sumei de 66.369 lei reprezentând plata restantă pentru lucrarea reparații biserică Rogojel contractată în anul 2000 de aceeași firmă.

Tot în realizarea înțelegerii prestabilite, inculpatul P.C., în calitate de primar al comunei Fărcășești a atribuit în perioada 2003-2008 firmelor reprezentate de acest martor denunțător un număr de 35 contracte execuție lucrări în beneficiul Primăriei Fărcășești, ceea ce reprezintă peste 85% din numărul total a contractelor de achiziție publică atribuite de Primăria Fărcășești în această perioadă, contracte nominalizate în conținutul rechizitoriului la filele 20-23, cu o valoare totală de 5.394.382, 32 lei.

Aceste contracte au fost atribuite cu încălcarea normelor legale în materia achizițiilor publice, în condițiile descrise mai sus referitor la contractele atribuite celuilalt denunțător - D.I.C.

Dintre cele 35 de contracte atribuite denunțătorului B.G.A., pentru un număr de 29 licitațiile s-au desfășurat după metoda selecției de oferte, criteriul de atribuire fiind tot prețul cel mai mic pentru a garanta evident obținerea acestor contracte de către firmele denunțătorului, care prezenta oferta cu prețul cel mai mic.

Doar 6 licitații s-au desfășurat după criteriul atribuirii prin negociere cu o singură sursă.

De asemenea un număr de 5 contracte s-au atribuit prin încredințare directă.

Ca și în cazul primului martor denunțător și în cazul denunțătorului B.G.A., inculpatul P.C. i-a cerut să întocmească devize ofertă pentru toate firmele participante, iar oferta cu prețul cel mai mic să aparțină firmelor pe care martorul denunțător le reprezenta în vederea asigurării câștigării licitației, astfel încât inculpatul să-și poată realiza rezoluția infracțională de a primi procentul de 20% pretins, conform înțelegerii în bani, bunuri, lucrări sau alte servicii din valoarea fiecărui contract.

Denunțătorul urmând indicațiile inculpatului, fie direct fie prin intermediul angajatului său P.I.C., a obținut ștampilele pe care le-a aplicat pe devizele ofertă pentru celelalte firme participante, altele decât firmele sale, iar împrejurarea că nici unul dintre reprezentanții firmelor ofertante nu au fost prezenți la licitație este probată prin declarațiile denunțătorului, ale martorului P.I.C., ale administratorilor firmelor în cauză, precum și ale membrilor comisiilor de licitație, declarații susținute în totalitate cu ocazia audierii acestor martori în cursul cercetării judecătorești.

S-a constatat că primirea bunurilor pretinse de inculpat de la martorul B.G.A. se făcea după ce acesta anterior atribuirii contractelor de lucrări îi aducea la cunoștință martorului denunțător obiectul lucrărilor ce vor fi scoase la licitație de către Primăria Fărcășești, prilej cu care îi preciza modul cum dorea să-i fie oferit procentul de 20% din valoarea contractelor în bani, bunuri, lucrări sau servicii.

Motivat de împrejurarea că pretențiile inculpatului P.C. depășeau uneori procentul de 20% pretins și primit de acesta, martorul denunțător se afla în imposibilitatea executării lucrărilor angajate caz în care pentru finalizarea acestora îi atribuia alte contracte pentru care dispunea plata în avans, generându-se astfel un sistem tip suveică de maniera că banii plătiți în avans pentru lucrări ulterioare erau folosiți pentru executarea și finalizarea unor lucrări anterioare.

Sumele de bani, bunurile, lucrările și serviciile pretinse și primite de inculpatul P.C. de la martorul denunțător B.G.A. în perioada 2003-2008, în condițiile descrise mai sus au însumat 1.071.135 lei.

În cazul acestui martor denunțător această sumă a coincis pe deplin cu procentul de 20% din valoarea contractelor atribuite și a plăților restante aprobate, cuantificată în conținutul raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul D.N.A. (vol. XIII, filele 8-74, dosar parchet), probă ce s-a coroborat pe deplin cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu documentele justificative de plată a unora dintre aceste bunuri și anume facturi fiscale, ordine de plată, etc., emise de firmele denunțătorului, documente înregistrate în contabilitatea acestor firme și atașate la dosarul de urmărire penală, precum și cu declarațiile martorilor denunțători.

Declarațiile unora dintre martorii propuși în apărare de către inculpați prin apărătorii săi aleși și anume: B.A.D., A.G., V.D., C.O., A.V., S.C., M.M.N. și V.N., privitor la participarea lor ca saraholi sau meseriași constructori, la construirea celor două brutării aparținând firmei lui P.D. - fratele inculpatului P.C., au fost înlăturate ca nesincere, necoroborându-se cu ansamblul probatoriului administrat în cele două faze ale procesului penal și expus mai sus.

3. Realizând valoarea mare a bunurilor pretinse și primite de la martorul denunțător B.G.A. (achiziționarea, renovarea și mobilarea a două apartamente din Tg-Jiu și respectiv București, renovarea utilarea și extinderea barului, construirea și utilarea brutăriei noi din Peșteana de Jos, etc.), inculpatul P.C. în scopul de a ascunde și disimula proveniența acestor bunuri pretinse și primite a acționat în sensul ca o parte din aceste bunuri să figureze în proprietatea unor persoane interpuse, membrii ai familiei sale, respectiv fratele său P.D., direct sau prin intermediul firmei SC P. SRL, acesta fiind beneficiar al brutăriei vechi din satul Peșteana de Jos, comuna Fărcășești, dotată cu utilaje de panificație, al autoturismului, al barului extins, a brutăriei noi.

Totodată, pentru ascunderea provenienței celor două apartamente din Tg-Jiu și București, cumpărate cu banii pretinși și primiți de la martorul denunțător B.G.A., apartamentul din mun. Tg-Jiu a fost cumpărat pe numele inculpatului C.C., cumnatul său, iar apartamentul din mun. București a fost cumpărat pe numele inculpatei P.A.L., la data aceea prietena fiului său, P.C.R. și în prezent soția acestuia.

Cei doi inculpați trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de tăinuire C.C. și P.A.L., au primit aceste bunuri ce fuseseră pretinse cu titlu de mită de către inculpatul P.C., respectiv sumele de achiziționare a acestor bunuri, de la martorul denunțător B.G.A., cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

De asemenea, inculpatul C.C. a primit și 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL, respectiv 125 părți sociale a 100.000 lei fiecare în valoare de 12.500.000 lei, cedate gratis de către martorul denunțător D.I.C. tot în cadrul pretențiilor inculpatului P.C., pentru contractele atribuite acestui martor denunțător.

Apărarea formulată de apărătorii aleși cum că, proveniența sumelor de bani cu care au fost cumpărate aceste două apartamente este licită în cazul inculpatului C.C. sau că inculpata P.A.L. a avut cunoștință despre proveniența licită a sumei de bani cu care a fost cumpărat apartamentul din București pe numele său și că de fapt apartamentul a fost cumpărat cu bani proveniți de la părinții săi, a fost înlăturată neputând fi primită de instanță pentru că ansamblul probatoriului administrat în cauză confirmă pe deplin că sumele de bani au fost date cu titlu de mită de către martorul denunțător B.G.A. inculpatului P.C.

Astfel, declarațiile martorului B.G.A. sunt confirmate pe deplin de vânzătorii apartamentului din mun. Tg-Jiu, tranzacție efectuată în luna septembrie 2004 pe nume B.C. și L.V., precum și de martorii P.C.T., A.C., A.T.M., S.G., P.I.C. și B.D., precum și de factura din 31 decembrie 2004, în valoare de 78.400.000 lei emisă de SC T. SRL pentru mobilierul produs de către SC . SRL, achitată din contul SC T. SRL (vol. IX, filele 129-132, dosar parchet), mobilier ce a fost găsit în acest apartament la percheziția domiciliară efectuată (vol. VII, filele 207-270).

Sugestive în reprezentarea de către inculpatul C.C. a provenienței ilicite a sumei de bani cu care a fost procurat apartamentul pe numele său, au fost și contradicțiile dintre declarațiile inculpatului P.C. și ale inculpatului C.C. cu ocazia audierii din data de 29 noiembrie 2010 la parchet de către procuror, ocazie cu care acesta din urmă a susținut că achiziționat singur apartamentul în cauză cu suma de 300.000.000 lei direct de la martora L. (fostă B.) V. cu care a fost coleg de serviciu, afirmație contrazisă atât de inculpatul P.C., cât și de soția sa P.G. care au precizat că deși, nu figurează ca proprietari în acte, în fapt sunt coproprietari ai apartamentului din Tg-Jiu, achiziționat cu suma de 1,1 miliarde lei din care 700.000.000 lei au fost plătite de către inculpatul C.C., iar diferența de 400.000.000 lei de familia P.

Sub aspectul subzistenței laturii subiective a infracțiunii de tăinuire relevant a fost și faptul că cei doi inculpați P.C. și C.C. nu au putut justifica prezența martorului denunțător B.G.A. la perfectarea actelor și mai mult decât atât edificatoare în acest sens este declarația martorului B.C., vânzătorul apartamentului, conform căreia prețul sus-menționat în echivalent euro i-a fost plătit la notar de către B.G.A.

În acest context prezintă importanță în sensul subzistenței faptei și aspectul că cei doi soți P.C. și P.G. deși au arătat că apartamentul din Tg-Jiu a fost renovat și mobilat de către martorul B.G.A. căruia însă i-ar fi plătit suma de 120.000.000 lei, această afirmație a fost contrazisă de declarația denunțătorului, coroborată cu factura din 31 decembrie 2004 emisă de SCT. SRL pentru mobilierul identificat în acest apartament la percheziția domiciliară efectuată.

În aceeași manieră au fost și declarațiile inculpatei P.A.L., nora inculpatului P.C. și proprietar interpus al apartamentului din București, date în cursul urmăririi penale care intră în contradicție cu declarația inculpatului P.C., cât și cu declarațiile martorilor P.I. și P.I. (părinții săi), sub aspectul împrejurărilor în care a fost achiziționat, plătit și renovat apartamentul respectiv.

În sensul exemplificării unor astfel de contradicții esențiale, a arătat instanța de fond că inculpata P.A.L. a declarat că suma de 39.000 euro, reprezentând contravaloarea apartamentului i-a fost dată de părinții săi P.I. și P.I. în euro, din economiile familiei, iar inculpatul P.C. și martorul denunțător B.G.A. nu au fost prezenți nici la negocierile cu vânzătorii apartamentului adică familia S., aspect ce este infirmat de declarațiile denunțătorului și ale soților S. ca vânzători, cât și de declarațiile inculpatului P.C. și martorilor P.I. și P.I.

Dimpotrivă, martorii P.I. și P.I. au declarat la procuror, că i-au dat fiicei lor contravaloarea în lei a sumei de 39.000 de euro, afirmând că banii au fost primiți de la tatăl natural al martorului P.I., pe nume B.I. decedat.

De asemenea, inculpata P.A.L. și părinții acesteia P.I. și P.I., au avut propriile variante însă diferite cu privire la schimbarea tâmplăriei la apartament și renovarea acestuia.

A constatat însă instanța de fond că declarațiile inculpatei și ale părinților săi sunt nesincere, martorul denunțător B.G.A. și martorii S.A. și S.M.A., S.G. acesta din urmă confirmând că l-a împrumutat pe denunțător cu suma de 700.000.000 lei pentru completarea sumei necesare achiziționării apartamentului din București, aspect confirmat și de martora A.C.

În sensul înlăturării declarațiilor nesincere ale inculpatei și părinților săi au fost și conținutul convorbirilor interceptate și înregistrate redate în cuprinsul rechizitoriului (filele 66-79 vol. I dosar parchet).

Cu ocazia ascultării de către instanța de judecată, a inculpaților C.C. și P.A.L. (filele 126-127, vol. I dosar fond), pe lângă faptul că au manifestat aceeași atitudine constantă de negare a săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, nu și-au menținut nici declarațiile date în cursul urmăririi penale, când de asemenea au negat săvârșirea faptelor cercetate, însă au declarat la procuror aspecte total contradictorii cu privire la modul de dobândire și cumpărare a celor două apartamente din mun. Tg-Jiu și București și cu privire la proveniența sumelor de bani cu care au fost cumpărate aceste apartamente.

Au justificat cei doi inculpați nemenținerea declarațiilor date la procuror, pe motivul că au fost amenințați de acesta, deși declarațiile au fost date în prezența unui apărător ales al inculpatului P.C., însă modificarea declarațiilor date la organul de urmărire penală a avut ca scop tocmai intenția acestor doi inculpați de a se pune de acord cu declarațiile inculpatului P.C. cu privire la modul de dobândire a apartamentelor și proveniența sumelor de bani cu care a fost achitată contravaloarea acestora, luând cunoștință de conținutul declarațiilor acestuia din urmă după sesizarea instanței de judecată și înaintarea dosarului cauzei de către parchet.

De altfel, după începerea urmăririi penale față de inculpații C.C. și P.A.L., aceștia au refuzat să facă vreo declarație în fața procurorului, prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., tocmai pentru a lua cunoștință de declarația inculpatului P.C. pentru a se pune de acord cu cele relatate de acesta, lucru pe care l-au și făcut prin ceea ce au declarat la instanța de judecată cu ocazia ascultării lor.

Fiind apreciate ca nesincere de către procuror declarațiile învinuiților P.I. și P.I., față de aceștia s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1.000 lei fiecare, soluție ce nu a fost contestată cu plângere de către aceștia la instanța de judecată competentă pe temeiul disp. art. 2781 C. proc. pen.

Această conduită procesuală nesinceră contradictorie și oscilantă a inculpaților C.C. și P.A.L., analizată mai sus, a demonstrat pe deplin că aceștia au avut cunoștință de proveniența ilicită a sumelor de bani, cu care au fost cumpărate cele două apartamente pe numele lor, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire pentru care au fost trimiși în judecată atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

Privitor la infracțiunile de abuz în serviciu și fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținute în sarcina inculpatului P.C. s-au reținut următoarele:

Inculpatul P.C. în calitate de primar al comunei Fărcășești și în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu ce îi incumbau în această funcție, cu știință, a aprobat, cu prilejul derulării contractului din 08 noiembrie 2006 având ca obiect confecționat pubele de gunoi plata sumei de 423.800 lei în beneficiul SC A. SRL Tg-Jiu, administrată de către denunțătorul B.G.A. fără ca furnizorul să fi livrat bunurile menționate în facturi, adică pubelele, creându-se astfel un prejudiciu în patrimoniul instituției conduse de către inculpat.

Astfel, efectuând un control la primăria Fărcășești în cursul lunii mai 2008, Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Gorj a constatat că plățile către firma sus-menționată s-au făcut nelegal, doar în baza unor facturi nereale emise de către furnizor fără viza „bun de plată”, fără existența documentelor de intrare în gestiunea instituției, respectiv note de intrare recepție și constatare de diferențe și fără să fie înregistrate în evidența contabilă ca obiecte de inventar.

A constatat instanța de fond că în perioada ianuarie-mai 2007 Consiliul Local Fărcășești, din dispoziția inculpatului P.C. a efectuat plăți nelegale pentru contractul din 08 noiembrie 2006 și actul adițional datat 02 noiembrie 2006, în cuantum de 297.000 lei, fără ca SC A. SRL Tg-Jiu să fi executat și livrat vreo pubelă în beneficiul Primăriei Fărcășești.

De asemenea, în perioada 21 februarie 2008-24 aprilie 2008 Consiliul Local Fărcășești tot din dispoziția inculpatului P.C. a efectuat plăți nelegale pentru același contract în cuantum de 126.800 lei fără ca SC A. SRL Tg-Jiu să fi executat și livrat vreo pubelă pentru Primăria Fărcășești (un număr de 10 ordine de plată nominalizate la fila 45 din rechizitoriu).

Aprobarea cu rea credință a acestor plăți de către inculpatul P.C., fără ca instituția pe care o conducea să intre în posesia acestor pubele a fost demonstrată cu prisosință de modul de încheiere și atribuire a acestui contract și a actului adițional precum și de preocuparea ulterioară a inculpatului după constatarea de către controlorii financiari ai Curții de Conturi a inexistenței în patrimoniul Primăriei Fărcășești a pubelelor a căror contravaloare a fost achitată la datele sus-menționate, de a se implica în confecționarea acestor pubele pentru recuperarea prejudiciului, contribuind chiar cu sume de bani pentru cumpărarea materialelor în vederea confecționării pubelelor.

Prin urmare infracțiunea de abuz în serviciu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.C. s-a consumat la data efectuării plăților nelegale pentru că așa cum rezultă din probele administrate în cauză primele pubele executate și livrate de către firma SC A. SRL Tg-Jiu în număr de 341 s-a făcut în perioada în care se afla în control Curtea de Conturi adică finele lunii mai 2008 și ca urmare a acestui control, iar livrarea numărului total de 920 de pubele, contractate de Primăria Fărcășești s-a finalizat în prima jumătate a anului 2009 deci cu mult după data ultimei plăți nelegale și anume 24 aprilie 2008.

Așa cum a rezultat din verificarea și analiza procedurii de atribuire a contractului „confecționare pubele” constatări făcute și prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză de către specialistul D.N.A. (vol. XIII, filele 8-74), inculpatul prin derularea procedurii de achiziție a acestor pubele a încercat să creeze impresia unei achiziții publice de lucrări prin procedura de cerere de ofertă, în realitate contractul fiind de furnizare de produse atribuit direct firmei denunțătorului B.A.G. prin încălcarea în mod constant a dispozițiilor O.U.G. nr. 60/2001.

Derularea efectivă a procedurii de achiziție publică s-a făcut în mod defectuos începând prin transmiterea invitațiilor de participare la un număr de 3 furnizori cu încălcarea prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 60/2001, deficiențe fiind semnalate prin înregistrarea invitațiilor din 02 iunie 2006, prin menționarea unor date nereale pe invitațiile de participare, așa cum rezultă din verificarea efectuată în Registrul de intrare-ieșire corespondență pe anul 2006, încălcându-se și disp. art. 63 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001.

Invitațiile de participare nu au cuprins informații privind îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, înregistrare, capacitate tehnică și capacitate economico-financiară, iar autoritatea contractantă respectiv primăria condusă de către inculpat a inițiat procedura de cerere de ofertă pentru achiziția execuției lucrării „Confecționat Pubele Gunoi„.

În realitate însă procedura s-a desfășurat pentru achiziția unor produse și nu a unor lucrări, lucru foarte important întrucât acest aspect determină natura contractului de achiziție ca un contract de furnizare produse sau contract de lucrări (construcții), iar pentru fiecare din aceste contracte se prevăd praguri diferite pentru aplicarea procedurii de cerere de ofertă.

Astfel procedura de cerere de ofertă (art. 13 din O.U.G. nr. 60/2001) poate fi aplicabilă numai pentru valoarea unui contract de furnizare care este mai mică decât echivalentul în lei a 40.000 de euro, iar pentru un contract de lucrări această procedură se aplică în situația în care valoarea contractului este mai mică decât echivalentul în lei a 100.000 de euro.

Concluzia instanței a fost că inculpatul P.C. ca reprezentant al autorității contractante a încadrat cu bună știință contractul de achiziție publică de pubele în categoria contractelor de lucrări cu scopul de a justifica procedura aleasă de cerere de ofertă care permitea o valoare mai mare decât în cazul contractelor de furnizare, adică până la nivelul sumei de 100.000 de euro.

Și calculațiile de preț au fost întocmite tot eleiat după modelul devizelor de lucrări de construcții fiind intitulate. „ofertă-confecționat pubele metalice sau deviz-ofertă confecționat pubele metalice”, deși acestea nu puteau constitui oferte alternative din moment ce primăria Fărcășești ca parte contractantă nu a făcut dovada criteriului de evaluare a ofertelor ca fiind „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic”.

Totodată cu prilejul atribuirii contractului din 08 noiembrie 2006 au fost încălcate prevederile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001, comisia de evaluare numită prin dispoziția din 06 aprilie 2005 a inculpatului fiind denumită în procesul-verbal încheiat de către această comisie „comisia de licitație, ” corect fiind comisia de evaluare „licitație publică”, aceasta în condițiile în care nu s-a aplicat procedura confecționare pubele gunoi metalice, în realitate contractul având ca obiect achiziționare produse și nu lucrări de construcții.

Aceste câteva aspecte sus enumerate, precum și altele descrise în raportul de constatare tehnico-științifică sus invocat au scos în evidență și caracterul formal al desfășurării acestei licitații.

Un element important în aprecierea de către instanță că plățile pentru executarea acestui contract s-au făcut în mod abuziv fără nici o bază legală a fost demonstrat și de faptul că prin hotărârea din 26 octombrie 2006 comisia de evaluare a desemnat câștigătoare oferta SC A. SRL administrată de denunțătorul B.G.A. stabilind valoarea de 459,91 lei pe bucată pubelă și o durată de execuție de 3 luni de la această dată, iar primele pubele au fost executate și livrate primăriei Fărcășești după o lungă perioadă de timp adică spre finele lunii mai 2008, în condițiile în care valoarea integrală a sumei a fost achitată cu mult înainte la datele sus-menționate.

Contractul a fost înregistrat în Registrul intrare-ieșire corespondență pe anul 2006 sub 2 numere (din 03 noiembrie 2006 și din 08 noiembrie 2006) și sub două denumiri: „contract confecționat pubele gunoi” și respectiv „contract de execuție lucrări”, ceea ce scoate în evidență intenția de a crea impresia derulării unui contract de lucrări și nu a unui contract de furnizare produse.

Acest contract a fost ulterior completat printr-un act adițional datat 02 noiembrie 2007 care prevedea furnizarea în termen de 12 luni a 281 pubele de gunoi la prețul de 450,91 lei ce se vor ține în custodie până vor putea fi împărțite, deși autoritatea contractantă reprezentată de inculpatul P.C. nu avea dreptul să suplimenteze contractul prin negociere cu o singură sursă, adică încredințare directă către SC A. SRL, firma denunțătorului B.G.A.

Astfel instanța de fond a concluzionat că toate plățile efectuate de Primăria Fărcășești în perioada 16.01-24 mai 2007 și 21 februarie -24 aprilie 2008 au fost în realitate avansuri plătite nelegal deoarece contractul din 08 noiembrie 2006 a fost în realitate un contract de furnizare de produse și nu un contract de execuție lucrări, denumire folosită de autoritatea contractantă tocmai pentru a crea impresia unei achiziții de lucrări ceea ce ar fi permis și acordarea de avansuri de 15 sau 30 % din valoarea contractului respectiv.

Nelegalitatea acestor plăți a fost demonstrată și de faptul că s-au efectuat doar pe baza facturilor emise de către SC A. SRL fără viza „bun de plată”, fără existența documentelor de intrare în gestiunea primăriei a pubelelor (note de recepție și constatare de diferențe) și fără să fie înregistrate în evidența contabilă ca obiecte de inventar, aceste aspecte fiind constatate și consemnate și în Raportul de control intermediar al Camerei de Conturi Gorj din 02 august 2008.

Abia după solicitarea de către Camera de Conturi Gorj a inventarierii pubelelor prin dispoziția din 26 mai 2008 inculpatul P.C. a dispus această inventariere fiind constatate distribuite cetățenilor doar un număr de 341 pubele.

Referitor la existența pubelelor singurul act justificativ prin care s-a confirmat predarea acestora la Primăria Fărcășești este „Procesul-verbal de scoatere din custodie din 01 aprilie 2009” semnat de inculpatul P.C. în calitate de primar și martorul denunțător B.G.A. în calitate de administrator al SC A. SRL Tg-Jiu.

S-a concluzionat că prin plata nelegală a sumei de 423.800 lei de către inculpat ca ordonator de credite al Primăriei Fărcășești către firma denunțătorului B.G.A. SC A. SRL Tg-Jiu s-a produs un prejudiciu în patrimoniul acestei instituții publice în cuantumul sus-menționat, iar acțiunile întreprinse după controlul Camerei de Conturi a Curții de Conturi Gorj de către inculpat împreună cu denunțătorul B.G.A. pentru confecționarea pubelelor achitate anterior nelegal reprezintă modalități de recuperare a pagubei produse, fapta fiind deja consumată la data virării nelegale a sumelor.

Astfel așa cum a rezultat și din declarația martorei B.E.C. (fila 8, vol. IV fond), aceasta a aflat de contractul privind confecționarea pubelelor în luna mai 2008 deși îndeplinea funcția de contabilă șefă a Primăriei Fărcășești de la 01 ianuarie 2008, iar în perioada 21 februarie 2008-24 aprilie 2008 a efectuat plăți nelegale în cuantum de 126.800 lei.

Aceeași martoră a declarat că în luna octombrie 2008 s-a deplasat la depozitul Economic din Tg-Jiu, împreună cu primarul P.C. pentru a plăti materiale care să fie folosite la confecționarea pubelelor de către SC A. SRL Tg-Jiu, inculpatul P.C. achitând personal contravaloarea acestor materiale cu suma de 30.000 lei, deși reiterează instanța precizarea că toată suma de bani de 423.800 lei pentru confecționarea pubelelor în număr de 941 fusese cu mult înainte virată prin plăți nelegale, firmei comerciale care trebuia să execute pubelele.

De altfel aceeași martoră a mai precizat: „cu ocazia prezentării în control a Curții de Conturi Gorj în luna mai 2008, am aflat de acest contract și de actul adițional”, aspect confirmat și de declarația dată la organul de urmărire penală în prezența apărătorului ales al inculpatului P.C., în care precizează că: „plățile le-a făcut din dispoziția verbală a primarului P.C., care era ordonator principal de credite, deși nu existau documente din care să rezulte că bunurile au fost recepționate, P.C. fiind cel care mi-a adus facturile din 21 februarie 2008, din 16 martie 2008, din 17 martie 2008, iar ordonanțările de plată au fost semnate atât de P.C. cât și de mine”.

Edificatoare în sensul demonstrării activității infracționale a inculpatului P.C. în aprobarea în mod nelegal a plăților pentru pubele a fost și declarația martorei C.M. fostă contabilă șefă a Primăriei Fărcășești până în luna ianuarie 2008 care a efectuat plata nelegală în sumă de 297.000 lei pentru aceste pubele în intervalul ianuarie-mai 2007 din ordinul sus-numitului inculpat.

Astfel acesta a declarat (filele 169-170, vol. III, dosar fond) următoarele: „i-am explicat domnului primar P.C. că nu sunt de acord cu alocarea banilor pentru aceste pubele, însă acesta mi-a răspuns: „contabilo te lovesc la ceas”, iar eu înțelegeam prin această expresie că mă dă afară și nu aveam, comunicare cu acesta când doream să discut anumite probleme de organizare a lucrărilor ce le aveam la primărie, întrucât mă amâna pentru altă dată, spunând că discutăm mâine sau poimâine”.

Solicitarea unuia din apărătorii aleși ai inculpatului, care a depus la dosar chitanța din 20 februarie 2012 emisă de către Primăria Fărcășești jud. Gorj privind plata sumei de 3.362,76 lei a achitării inculpatului P.C. în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. invocând inexistența elementului constitutiv al pagubei cu ocazia concluziilor orale formulate nu poate fi primită de către instanță, fapta fiind comisă în condițiile expuse mai sus cu consecința consumării sale și producerii prejudiciului în cuantum de 423.800 lei la data aprobării și efectuării plăților din ordinul inculpatului.

Nici solicitarea aceluiași apărător formulată în subsidiar privind încetarea procesului penal pentru această faptă, invocând disp. art. 741 alin. (2) C. pen. cu referire la suma prejudiciului, recuperarea acestuia și aplicarea unei amenzii administrative, arătând că sunt incidente și disp. art. 13 C. pen. nu a putut fi primită de către instanță pentru că disp. art. 741 C. pen. au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 573 din 03 mai 2011 a Curții Constituționale, decizie ce nu a fost urmată de reglementarea acestei situații juridice de către forul legiuitor astfel că dispozițiile art. 741 C. pen. au fost implicit abrogate.

Privitor la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. pentru care inculpatul P.C. a fost trimis în judecată a reținut tribunalul că în timpul controlului din luna mai 2008 al Camerei de Conturi Gorj, inculpatul a adus și prezentat martorei B.E.C. contabilă șefă a Primăriei Fărcășești, un număr de 2 avize de însoțire a mărfii emise de SC A. SRL Tg-Jiu prin administratorul său denunțător B.G.A., pe fiecare aviz fiind înscrise câte 159 pubele în total 318 pubele.

Cele două avize erau semnate de primire de către inculpatul P.C. și pe baza lor martora sus-menționată a întocmit două note de recepții, care atestau în mod nereal că un număr de 318 pubele au fost aduse de către B.G.A. în zilele de 5 și 7 mai 2008.

Cele două note de recepție au fost semnate de inculpatul P.C. și de martorii C.M., B.E.C., I.D., M.V. și V.D.M.-funcționarii în cadrul Primăriei Fărcășești, în calitate de membrii ai comisiei de recepție, deși în realitate denunțătorul B.G.A. nu adusese nici o pubelă, însă întocmirea în fals a celor două note de recepții a fost dispusă tocmai de către inculpat pentru a justifica la controlul Curții de Conturi diferența de 318 pubele nelivrate în fapt, (faptă dovedită cu declarațiile acestor martori date în cursul urmăririi penale filele 17-26, vol. II, 30-38, vol. II, 42-51, vol. II, 56-58, vol. II și 63-73 vol. II u.p.), declarații menținute în totalitate în cursul cercetării judecătorești, cu excepția declarațiilor martorilor B.E.C. și V.D.M. (filele, 169-170, vol. III fond, fila 8 vol. IV fond, fila 6, vol. IV fond).

S-a constatat că această martoră având calitatea de contabilă șefă a Primăriei Fărcășești și față de care s-a dispus prin actul de învestire a instanței scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., deși a fost prezentă la termenul de judecată când a fost citată inițial adică 22 noiembrie 2011 a refuzat să se prezinte în sala de judecată pentru a fi audiată tocmai pentru a lua legătura cu unul dintre apărătorii aleși ai inculpatului P.C. în vedere influențării sale asupra celor ce urma să declare fiindu-i pusă la dispoziție și o copie a declarației dată de aceasta la D.N.A., dovadă fiind și faptul că aceasta și-a schimbat radical declarația dată la instanță în raport cu declarația dată la parchet (filele 30-38, vol. II dosar u.p.) deși declarația a fost dată la organul de urmărire penală în prezența apărătorului ales al inculpatului P.C.

Și martorul V.D.M. (fila 6, dosar IV fond), sub acest aspect și-a schimbat declarația dată la organul de urmărire penală cu ocazia ascultării de către instanță, arătând că în calitate de membru în comisia de recepție în luna mai 2008 a venit un T.I.R. cu pubele ocazie cu care s-a prezentat comisiei stabilită prin dispoziția primarului două note de recepție, că nu a numărat pubelele, semnând cele două note de recepție pentru că începuse să plouă și ni s-a spus că sunt pubele în T.I.R.

Ambele declarații date la instanță de către acești doi martori au fost înlăturate ca nesincere de către instanță sub aspectul afirmațiilor precizate mai sus pentru că și martorul V.D.M. a fost audiat la organul de urmărire penală în prezența apărătorului ales al inculpatului, iar la instanță a declarat că a consumat înainte de audierea sa băuturi alcoolice (bere), precum și motivat de împrejurarea că martorii N.T. și P.M.C. au declarat cu ocazia ascultării lor de către instanță (declarații filele 6-7, vol. V fond), că în calitatea lor de conducătorii auto au transportat pubelele confecționate începând cu finele lunii mai 2008 (după data de 20 mai 2008), cu autovehiculele proprietate personală la solicitarea denunțătorului B.G.A., în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2008 direct cetățenilor comunei Fărcășești, cărora le-au fost distribuite.

Acești doi martori au mai precizat instanței că la sediul Primăriei Fărcășești nu a fost adus nici un transport cu pubele, infirmând astfel afirmațiile nesincere făcute la instanța de judecată de către martorii B.E.C. și V.D.M., iar marfa pe care au transportat-o nu a fost niciodată însoțită de acte justificative (facturi sau avize de însoțire a mărfii).

În fine referitor la martorii I.D., M.V. și V.D.M. care în calitate de membrii ai comisiei de recepție au semnat cele două note de recepție alături de inculpatul P.C. și martora B.E.C., aceștia au avut calitatea de învinuiții, iar prin actul de inculpare s-a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiunii cu caracter administrativ 1.000 de lei amendă pentru fiecare pentru semnarea în fals a acestor note de recepție.

În drept, fapta inculpatului P.C. care, în calitate de primar al comunei Fărcășești, județul Gorj, în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins și primit, în mod repetat, în perioada 2000 – 2003, de la martorul denunțător D.I.C., foloase materiale injuste (bani, bunuri, lucrări și alte foloase), în valoare totală de 200.000 lei, pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu (aprobarea unor plăți restante către firmele reprezentate de martorul denunțător și ulterior pentru a impune atribuirea de noi contracte acelorași firme), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.C. care, în calitate de primar al comunei Fărcășești, județul Gorj, în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins și primit, în mod repetat, în perioada 2003-2008, de la martorul denunțător B.G.A., foloase materiale injuste (bani, bunuri și alte foloase), în valoare totală de 1.071.135 lei pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu (aprobarea unor plăți restante către firmele reprezentate de martorul denunțător și ulterior pentru a impune atribuirea de noi contracte acelorași firme), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reține și instanța că cele două infracțiuni de luare de mită, săvârșite de inculpatul P.C. sunt în formă continuată, întrucât pentru existența unității de rezoluție, ca element definitoriu a infracțiunii continuate, nu este necesar ca reprezentarea activității infracționale ce urmează a fi desfășurată ulterior să implice o imagine exactă și de detaliu a acțiunilor sau inacțiunilor ce se vor înfăptui și a condițiilor în care ele vor fi săvârșite, fiind suficientă și o prevedere în linii generale a activității infracționale și a rezultatelor sale, o cunoaștere generică a condițiilor în care acțiunile sau inacțiunile ulterioare vor fi comise, adică o hotărâre infracțională de ansamblu.

Constată instanța că, este evident că inculpatul a avut, de la început, reprezentarea, în linii generale, a activității infracționale pe care o va desfășura, fiind conștient că, datorită funcției îndeplinite, poate condiționa înfăptuirea atribuțiilor sale de serviciu de primirea unor foloase materiale injuste sau că poate primi astfel de foloase pentru acte îndeplinite în exercitarea funcției sale.

Fapta inculpatului P.C. care, în calitate de primar al comunei Fărcășești și în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință a aprobat plata sumei de 423.800 lei în beneficiul SC A. SRL Tg.-Jiu, reprezentată de către martorul denunțător B.G.A. și a semnat două avize de primire și două note de recepție fără ca furnizorul să fi livrat bunurile menționate în facturi a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prev de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen. și art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului C.C. de a primi 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL, respectiv 125 părți sociale a 100.000 lei fiecare, în valoare totală de 12.500.000 lei și apartamentul din Tg.-Jiu, județul Gorj, cunoscând că acestea au fost pretinse de inculpatul P.C. de la martorii denunțători D.I.C. și B.G.A., cu titlu de mită a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei P.A.L. de a primi apartamentul situat în municipiul București, sector 6, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Reținând că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în mod indubitabil vinovăția inculpaților în raport de faptele reținute în sarcina lor, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, la invididualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de către inculpatul P.C., faptul că acesta și-a traficat funcția pentru a obține în mod nelegal diverse bunuri și sume de bani, perioadă relativ mare în care s-a desfășurat activitatea infracțională, atitudinea negativă manifestată pe tot parcursul procesului penal, instanța de fond a considerat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului P.C. prin aplicarea unei pedepse aspre mediul prevăzut de lege cu executare în regim de detenție.

În cazul inculpaților P.A.L. și C.C. a reținut instanța de fond că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării acestora sunt suficiente pentru atingerea finalității prev. de art. 52 C. pen.

Instanța de fond a dispus, în baza art. 348 C. proc. pen., anularea înscrisurilor care atestă în mod nereal livrarea către Primăria Fărcășești a unui număr de 318 pubele de către SC A. SRL Tg. Jiu.

S-a luat act că Primăria Fărcășești nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Întrucât denunțătorul D.I.C. a declarat că nu solicita restituirea sumei de 200.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor și serviciilor date cu titlu de mită inculpatului P.C. s-a dispus, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscarea în folosul statului a acestor sume.

Martorul B.G.A. a solicitat restituirea sumei de 13 milioane lei ROL, însă instanța de fond, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus obligarea inculpatului P.C. să-i restituie denunțătorului suma de 1.071.135 lei, reprezentând bani, bunuri și servicii, reținând că doar această sumă a fost probată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații P.A.L., C.C. și P.C.

Parchetul a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- hotărârea este nelegală deoarece infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.a fost reținută în formă simplă deși încadrarea juridică corectă este aceea prev.de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 întrucât, întrucât, din actele de urmărire efectuate în cauză rezultă că,în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul P.C. a falsificat două avize de însoțire a mărfii și două note de recepție prin care se atesta în mod nereal livrarea către Primăria Fărcășești a unui număr de 318 pubele de către SC A. SRL Tg. - Jiu. Față de această situație de fapt, în mod greșit, atât în rechizitoriu cât și în hotărârea pleiunțată de instanța de fond s-a reținut săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., în formă simplă;

- hotărârea este nelegală deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 71 alin. (2) privind aplicarea obligatorie a pedepselor accesorii pe lângă fiecare dintre pedepsele principale dispuse cu executare în regim de detenție;

- hotărârea este nelegală deoarece nu a fost corect soluționată latura civilă, raportat la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000. În acest sens s-a susținut că infracțiunea există și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat, situație față de care instanța trebuia să dispună repunerea părților în situația anterioară;

- hotărârea este netemeinică fiind greșit individualizate pedepsele la care a fost condamnat inculpatul P.C. impunându-se aplicarea unor pedepse mai mari față de gravitatea infracțiunilor comise de acesta: infracțiuni de corupție care au avut drept obiect sume foarte mari de bani.

Prin motivele de apel formulate în scris și susținute oral de apărătorii aleși ai inculpatului P.C. s-a invocat, într-o teză principală, nulitatea absolută a urmăririi penale și a rechizitoriului în argumentarea acestor susțineri invocându-se următoarele aspecte:

- urmărirea penală și actul de sesizare al instanței au fost întocmite de către un organ de urmărire penală nelegal sesizat și ca atare necompetent deoarece autodenunțurile lui B.G.A. și D.I.C. au fost adresate lucrătorilor de poliție din cadrul I.P.J. Gorj - S.I.F. care au întocmit referate cu propunere de declinare a competenței, pe care le-au înaintat D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, fiind nesocotite în felul acesta prevederile art. 210 C. proc. pen., conform cărora „Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent” dar și dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 43/2002 "Dacă în efectuarea urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești constată că infracțiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența D.N.A., aceștia au obligația de a sesiza de îndată procurorii acestei direcții". S-a mai arătat că, ulterior acestei dezinvestiri nelegale au fost încălcate și prevederile art. 221 C. proc. pen., întrucât din moment ce sesizarea D.N.A. nu s-a făcut prin plângere ori denunț, ci în mod derivat, fiind sesizați de către un alt organ, procurorul anticorupție trebuia constate că se sesizeze din oficiu și să încheie un proces-verbal în acest sens. În lipsa acestui proces-verbal procurorul D.N.A. a fost nelegal sesizat, toate actele de urmărire penală efectuate în Dosarul penal nr. 97/P/2009 inclusiv rechizitoriul sunt lovite de sancțiunea nulității absolute, fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., iar sesizarea instanței făcută printr-un rechizitoriu întocmit de un organ de urmărire penală necompetent se circumscrie situației reglementate de art. 300 alin. (2) C. proc. pen. și are ca și consecință nelegala sesizare a instanței de judecată, remediul constituindu-l restituirea cauzei la procuror pentru refacerea rechizitoriului și a tuturor actelor de urmărire penală.

- pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. competența D.N.A. nu este atrasă nici de valoarea prejudiciului și nici de calitatea persoanei astfel în cât nelegal s-a declinat cauza iar urmărirea penală a fost efectuată de către D.N.A., în condițiile în care nu se poate reține nici existența vreunui caz de indivizibilitate sau conexitate;

- nelegala sesizare a procurorului D.N.A. este atrasă și de încălcarea dispozițiilor art. 224 C. proc. pen., întrucât deși procurorul D.N.A. face vorbire despre existența unor acte premergătoare, care au justificat începerea urmăririi penale, acesta nu a întocmit un proces-verbal distinct în care să le consemneze potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

- urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare, așa cum este reglementat de art. 6 C. proc. pen. și art. 6 parag. 3 din C.E.D.O. întrucât începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus prin rezoluția din 31 august 2009 iar învinuirea a fost adusă la cunoștință abia la data de 10 februarie 2010, respectiv la peste 5 luni de la declanșarea anchetei și în această perioadă organele de urmărire penală au administrat numeroase probe, audiind denunțătorii, martori și procedând la efectuarea de percheziții domiciliare, interceptări și înregistrări audio și ambientale, probe care, în acest context sunt obținute ilegal; s-a mai arătat că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat și prin aceea că nu i s-au adus la cunoștință obiectivele raportului de constatare întocmit în faza urmăririi penale și nu s-a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate;

- rechizitoriul a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen. și art. 22 alin. (1) din O.U.G. 43/2002 fiind lovit de nulitate, în condițiile în care viza de legalitate și temeinicie a fost aplicată de un procuror care a dispus și a efectuat acte de urmărire penală în dosarul cauzei - a emis ordonanța privind autorizarea provizorie pe o durată de 48 de ore a interceptărilor telefonice și ambientale, a participat la audieri de martori. Prin urmare, întrucât procurorul șef serviciu din cadrul D.N.A. - S.T. Craiova a devenit incompatibil, rechizitoriul trebuia verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul șef de secție din cadrul D.N.A. București;

- instituirea sechestrului asigurător s-a făcut abuziv deoarece față de numitul P.D. nu se putea începe urmărirea penală sub aspectul comiterii infracțiunii de tăinuire existând o cauză de neîncepere a urmăririi penale - este fratele inculpatului P.C.

În subsidiar s-a susținut că hotărârea tribunalului este lovită de nulitate absolută întrucât este nemotivată. S-a arătat în acest sens că sentința penală reprezintă o copie fidelă a rechizitoriului, instanța de fond nu a examinat toate probele administrate în faza urmăririi penale, nu a analizat diferențele și contradicțiile existente între declarațiile date în faza de urmărire penală și cele din fața instanței, nu a arătat motivele pentru care a fost înlăturat mijloacele de probă propuse în apărare, nu a indicat, pentru fiecare infracțiune de luare de mită în parte, care sunt actele materiale reținute în sarcina inculpatului și mijloacele de probă ce dovedesc existența fiecărui act material, care este pretinsul moment al pretinderii foloaselor - înainte sau după îndeplinirea atribuțiilor de serviciu -, scopul pretinderii, ce atribuții de serviciu au fost încălcate, nu s-a analizat latura subiectivă - existența sau nu a intenției și nu a explicat care este rațiunea încadrării juridice a infracțiunilor de luare de mită prin raportare la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a mai susținut că argumentul invocat de instanță, cu ocazia înlăturării depoziției martorului C.G.G., martor neaudiat în faza urmăririi penale, este lipsit de pertinență în condițiile în care depoziția acestui martor confirmă aspectele susținute în apărare și le combate pe cele ale denunțătorului D.I.C., depoziția martorului I. (…) nu trebuia reținută de instanță întrucât acest martor a decedat și nu s-a respectat dispozițiile conform cărora declarația dată în faza urmăririi penală trebuia citită în instanță.

În legătură cu sumele de bani respectiv bunurile pretins primite de inculpat s-a arătat că instanța a reținut sume de bani respectiv bunuri pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată - (…) -, și a preluat sumele stabilite prin raportul de constatare al D.N.A. fără nicio analiză a acestora și fără a le calcula cel puțin formal. Cu privire la celelalte infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul s-a susținut că instanța nu a analizat pentru fiecare în parte dacă sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective și nici dacă faptele constituie infracțiuni în raport de latura subiectivă.

Pentru infracțiunea de abuz în serviciu instanța nu s-a pleiunțat asupra solicitării de achitare solicitare formulată în raport de faptul că la momentul trimiterii în judecată nu exista o pagubă situație față de care nu putea fi nici măcar pus sub învinuire sub acest aspect și nici asupra apărării conform căreia infracțiunea de abuz în serviciu nu subzistă în condițiile în care aceeași activitate infracțională se subsumează infracțiunii de luare de mită. Tot cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu s-a susținut că prima instanță a fost în eroare cu privire la posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 741 C. pen., coroborat cu art. 13 C. pen.

în condițiile în care prejudiciul a fost acoperit iar la momentul întocmirii rechizitoriului aceste dispoziții erau în vigoare fiind declarate neconstituționale abia la data de 03 mai 2011. S-a mai arătat că, deși în apel a fost suplimentată cercetarea judecătorească, nemotivarea hotărârii atrage nulitatea absolută a acesteia și impune soluția de desființare cu trimitere spre rejudecare.

S-a invocat totodată nulitatea absolută a hotărârii și a întregii judecăți în fond a cauzei pe motiv că judecata în primă instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate și anume a fost citată Primăria Fărcășești în condițiile în care, potrivit art. 20 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, calitatea de parte vătămată a avut-o unitatea administrativ teritorială corespunzătoare, respectiv Comuna Fărcășești.

S-a mai susținut că trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond se impune și datorită faptului că această instanță nu a stabilit corect și complet cadrul procesual prin raportare la alte părți care trebuiau introduse în cauză. Astfel s-a apreciat că, din moment ce dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri ce fac obiectul cauzei și asupra cărora s-au luat măsuri asigurătorii aparține societății SC P.l SRL, această societate ar fi trebuit să fie citată în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Tot în susținerea solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond s-a invocat nulitatea absolută a hotărârii pe motiv că judecătorul care a pleiunțat-o era incompatibil, stare atrasă din aceea că anterior, examinând măsura arestării preventive, prin încheierile din 21 aprilie 2011, 08 iunie 2011, 05 august 2011, 27 septembrie 2011, 22 noiembrie 2011 și 10 ianuarie 2012 s-a antepleiunțat asupra vinovăției inculpatului reținând că acesta „a săvârșit” infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. S-a apreciat că, într-o astfel de situație sunt incidente prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Oral, prin avocat ales, pentru inculpatul P.C. s-a susținut că infracțiunile de luare de mită nu sunt probate întrucât nu există întrucât nu există procese-verbale de surprindere în flagrant iar declarațiile denunțătorilor sunt contradictorii și nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Cu toate că nu s-a formulat în mod expres o solicitare de achitare curtea a constatat că aceste susțineri dacă ar fi reale ar conduce la achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin motivele de apel formulate în scris și susținute oral de apărătorul ales al inculpaților P.A.L. și C.C. s-a solicitat, într-o teză principală, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. motivat de faptul că, din probatoriul administrat rezultă că sumele de bani folosite la achiziționarea apartamentelor din București, respectiv Tg. Jiu nu provin din fapte prevăzute de legea penală.

În subsidiar s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că hotărârea este lovită de nulitate absolută întrucât, prin încheierile anterioare, prin care judecătorul a dispus cu privire la măsura arestării preventive a inculpatului P.C. s-a antepleiunțat asupra soluției ce urma a fi dată în cauză. S-a arătat în acest sens că judecătorul a devenit incompatibil prin aceea că, în motivarea încheierilor prin care s-a menținută măsura arestării preventivă dispusă față de inculpatul P.C. a făcut referiri la „fapta săvârșită” de acesta iar inculpații P.A.L. și C.C. sunt condamnați pentru tăinuirea „faptei săvârșită”.

Prin decizia penală nr. 232 din 3 iulie 2012 Curtea de Apel Craiova - a admis apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul P.C., împotriva sentinței penale nr. 39 din 24 februarie 2012, pleiunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6199/95/2011.

A desființat în parte sentința pe latură penală și pe latură civilă și rejudecând:

A înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul P.C.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente după cum urmează:

- 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c). C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta denunțată de martorul D.I.C.);

- 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (fapta denunțată de martorul B.G.A.);

- 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.C., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen. cu referire la art. 741 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.C. pentru infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. coroborat cu art. 248/1 C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru infracțiunea de luare de mită, comisă în formă continuată (fapta denunțată de martorul D.I.C.).

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru infracțiunea de luare de mită, comisă în formă continuată (fapta denunțată de martorul B.G.A.).

În baza art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârșită în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

A menținut dispozițiile privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 88 și art. 350 C. proc. pen. a dedus arestarea preventivă în continuare de la 24 februarie 2012 la zi și a menținut starea de arest.

S-a constatat că partea vătămată comuna Fărcășești, prin primar, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat în folosul statului, de la inculpatul P.C. suma de 15.065 lei și echivalentul în lei a 10.000 mărci germane, la cursul B.N.R. de la data de 01 ianuarie 2002 - sumă ce a fost reactualizată la data executării în funcție de indicele de devalorizare a leului - în loc de 200.000 lei cât s-a menționat în hotărâre.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul P.C. să restituie denunțătorului B.G.A. suma totală de 660.998,09 lei și echivalentul în lei a 39.500 euro, la cursul B.N.R. la data executării reprezentând banii, contravaloare bunuri și servicii pretinse și primite de către inculpat de la acest martor denunțător în loc de 1.071.135 lei cât a stabilit instanța de fond.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.A.L. și C.C. împotriva aceleiași sentințe penale.

Au fost obligați fiecare dintre inculpații apelanți P.A.L. și C.C. să plătească cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 150 lei fiecare.

Pentru a pleiunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma unei analize judicioase a întregului ansamblu probator, constatând că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina lor.

Referitor la criticile de nelegalitate invocate de inculpatul P.C., instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen. legiuitorul a reglementat cazurile în care încălcarea dispozițiilor legale este sancționată cu nulitatea absolută - nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod. Potrivit acestui articol „Dispozițiile referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.” În vederea aplicării acestor dispoziții în faza urmăririi penale, prin art. 332 alin. (2) C. proc. pen. s-a stipulat că „Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.”

Prin dispoziții referitoare la „sesizarea instanței” nu pot fi înțelese toate dispozițiile cuprinse în Titlul I din partea specială a Codului de procedură penală, respectiv dispozițiile care reglementează „Urmărirea penală”, întrucât, într-o astfel de situație, nulitatea absolută, în loc să constituie o garanție a legalității ar deveni un obstacol în realizarea scopului procesului penal - „constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală” (art. 1 alin. (1) C. proc. pen.). Nulitatea absolută atrasă de nesocotirea dispozițiilor referitoare la „sesizarea instanței” intervine așadar numai în cazul în care sunt încălcate prevederile referitoare la sesizarea primei instanțe prin rechizitoriu (art. 262-264 C. proc. pen.), prin plângerea persoanei vătămate, în condițiile art. 2781 alin. 8 lit. c) C. proc. pen. precum și în cazul celor referitoare la extinderea acțiunii penale și a procesului penal și punerea în mișcare a acțiunii penale în cursul judecății. Încălcarea celorlalte dispoziții cuprinse în Titlul I din partea specială a Codului de procedură penală, mai puțin dispozițiile a căror nesocotire se circumscrie unui alt caz de nulitate absolută, atrage nulitatea relativă - nulitate pentru care vătămarea nu se prezumă ci trebuie să fie dovedită de partea care o invocă, nu poate fi invocată decât într-un anumit termen - „în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului” art. 197 alin. (4) C. proc. pen. - și doar de către partea care a suferit vătămarea prin încălcarea legii. Prin excepție, încălcările pot fi luate în considerare de instanță din oficiu, în orice stadiu al procesului, „dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei” - art. 197 alin. (4) teză finală.

Revenind la speța de față curtea a constatat că dispozițiile pretins încălcate sunt cele ale art. 210 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora „Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent” respectiv dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 43/2002 conform cărora, "Dacă în efectuarea urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești constată că infracțiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența D.N.A., aceștia au obligația de a sesiza de îndată procurorii acestei direcții". După cum se poate observa dispozițiile în cauză nu se referă la sesizarea instanței și nici la competența după materie sau după calitatea persoanei, situație față de care nesocotirea lor nu ar putea atrage decât nulitatea relativă. Condițiile care se cer în cazul acestui tip de nulitate nu sunt însă îndeplinite. Astfel, pe de o parte, termenul în care putea fi invocată această nulitate - cel mai târziu în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată cu procedura completă a expirat și nici nu se poate considera că prin nesocotirea dispozițiile mai sus enunțate s-a adus o vătămare intereselor generale ale societății ca urmare a împiedicării aflării adevărului și justei soluționări a cauzei pentru ca nulitatea să poată fi invocată din oficiu de către instanță, în condițiile art. 197 alin. (4) teză finală. Pe de altă parte inculpatul P.C. nu a făcut dovada vătămării pe care a suferit-o prin aceea că referatele cu propunere de declinare a competenței de soluționare a faptelor menționate în autodenunțurile formulate de numiții B.G.A. și D.I.C. au fost înaintate de lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Gorj - S.I.F. D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova fără a fi în prealabil trimise procurorului care exercita supravegherea și care, la rândul său, ar fi trebuit să le înainteze acestei direcții, folosind procedura declinării de competență.

În același mod s-a pus problema și în cazul nesocotirii prevederilor art. 221 alin. (1) teză finală C. proc. pen. și art. 224 alin. (3) C. proc. pen.: lipsa procesului-verbal care să constate că sesizarea pentru infracțiunile de luare de mită s-a făcut din oficiu - în ipoteza în care se reține că declinarea competenței de soluționare a cauzei s-a realiza către D.N.A. cu nerespectarea dispozițiilor în materie - respectiv lipsa procesului - verbal prin care se constată efectuarea actelor premergătoare nu sunt sancționate cu nulitatea absolută. Pe de altă parte, în condițiile în care, înainte de începerea urmăririi penale - 31 august 2009 - singurele acte efectuate au fost declarațiile celor doi denunțători - filele nr. 173-181 respectiv 212-221, vol. I dosare urmărire penale, nu se poate susține că inculpatul a suferit o vătămare a drepturilor procesuale, care să nu poată fi acoperită altfel decât desființarea tuturor actelor de urmărire penală efectuate ulterior momentului începerii urmăririi penale. Sub aspect probatoriu în schimb, dat fiind că, potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen., înainte de momentul începerii urmăririi penale doar procesul-verbal prin care se constată efectuarea actelor premergătoare constituie mijloc de probă, declarațiile denunțătorilor, date anterior acestui moment și neconsemnate în procesul-verbal la care s-a făcut referire mai sus, vor fi înlăturate din ansamblul materialului probator.

Curtea a constatat, de asemenea, că și nesocotirea dispozițiilor referitoare la obligația organelor judiciare de a-l încunoștiința de îndată pe învinuit despre fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, dispoziții prevăzute de art. 6 C. proc. pen. și art. 6 parag. 3 din C.E.D.O., în condițiile în care, așa cum s-a arătat, prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. se referă exclusiv la încălcarea dispozițiilor relative la prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, iar nu la toate prevederile menite să garanteze dreptul la apărare, atrage nulitatea relativă, nulitate care nu a fost invocată în termenul stipulat de art. 197 alin. (4) C. proc. pen. și în legătură cu care nu se poate susține că a produs o vătămare procesuală din moment ce, în urma examinării dosarului de urmărire penală, reiese că apărătorul inculpatului a asistat la audierea martorilor iar inculpatul a avut posibilitatea să propună probele pe care le-a considerat necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei atât în faza urmării penel, cât și ulterior, în fața primei instanțe și în apel.

Cât privește art. 264 alin. (3) C. proc. pen., încălcarea acestor dispoziții atrage sancțiunea nulității absolute. În cauză nu s-a putut însă reține că sesizarea instanței s-a făcut cu nesocotirea prevederilor legale mai sus-menționate.

În acest sens curtea reține că, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen. „Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea este făcut de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. (…)”

În urma examinării dosarelor de urmărire penală s-a constatat că procurorul șef de secție D.N.A. a efectuat următoarele acte: a emis ordonanța privind autorizarea provizorie, pe o durată de 48 de ore a interceptărilor telefonice și ambientale, a semnat solicitarea adresată tribunalului privind confirmarea ordonanței provizorii și autorizarea prelungirii interceptărilor telefonice și ambientale, a emis adresă pentru comunicare de relații către SC E. SRL și Primăria Fărcășești, a participat la audierea martorilor B.V. și B.M.

Curtea a apreciat că efectuarea acestor acte nu echivalează cu efectuarea urmăririi penale, în sensul art. 264 alin. (3) C. proc. pen. întrucât, unele dintre aceste acte nu sunt acte procesuale, acte de dispoziție, ci simple acte procedurale, care pot fi efectuate conform art. 132 alin. (1) C. proc. pen. și prin comisie rogatorie. Pe de altă parte, cu ocazia redactării prevederilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen.,. legiuitorul a înțeles să folosească sintagma „Când urmărirea penală este efectuată (…)” ceea ce presupune că rechizitoriul trebuie verificat de procurorul ierarhic superior doar atunci când întreaga urmărire penală sau cele mai multe acte de urmărire penală au fost efectuate de prim procuror - în speță de procurorul șef serviciu din cadrul D.N.A. - S.T. Craiova. În caz contrar, dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea ca rechizitoriile să fie verificate de procurorul ierarhic superior ori de câte ori prim procurorul a efectuat în dosar un act de urmărire penală ar fi stipulat în mod expres acest lucru așa cum a făcut-o în reglementarea cazurilor de incompatibilitate - conform art. 48 alin. (1) lit. e C. proc. pen. judecătorul este incompatibil să judece dacă în cauza respectivă „soțul, ruda sau afinul său, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmărire penală (…)”. O astfel de interpretare este de altfel confirmată și de dispozițiile art. 22 alin. (1) din O.U.G. 43/2002, dispoziții prin care s-a prevăzut în mod expres că numai în situația în care „rechizitoriile” sunt întocmite de procurorii-șefi ai serviciilor teritoriale verificarea se realizează de procurorii-șefi ai secțiilor.

Cât privește necompetența instrumentării cauzei, sub aspectul comiterii de către inculpat a infracțiunii prev. de 246 C. pen., curtea a constatat că învestirea D.N.A. s-a făcut în mod legal, cu respectarea dispozițiilor care reglementează competența în caz de conexitate. Astfel, la fila nr. 3 din vol. IV se află ordonanța din 11 septembrie 2009, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu - Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei prin care apelantul inculpat P.C. era cercetat, în calitate de învinuit, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2481 și art. 290 C. pen., constând în aceea că, în perioada 2007-2008, în calitate de primar, a dispus plata ilegală a sumei de 423.8000 lei, către SC A. SRL Tg. Jiu, reprezentând contravaloarea unui număr de 940 pubele ce nu au fost livrate. Dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu - Jiu a fost înregistrat la D.N.A. - Serviciul Anticorupție Craiova sub nr. 163/P/2009, iar prin ordonanța din 20 noiembrie 2009, procurorul D.N.A. a dispus conexarea acestui dosar la dosarul în care P.C. era cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 254 C. pen., Dosarul nr. 97/P/2009, constatând că sunt incidente prevederile art. 33 și art. 34 lit. d) C. proc. pen. - cauzele au obiect similar iar conexarea se impune pentru o mai bună înfăptuire a justiției.

În ceea ce privește abuzul comis cu ocazia instituirii măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând SC P.l SRL, administrată de martorul P.D., fratele inculpatului P.C., curtea a constatat că în nici un caz neregulile invocate cu privire la dispunerea unei măsuri asigurătorii nu se pot răsfrânge asupra întregii activități de urmărire penală și nu pot avea urmarea solicitată de apelantul inculpat, prin avocat ales respectiv restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Cu privire la motivele care ar atrage nulitatea absolută a hotărârii curtea a constatat următoarele:

În ceea ce privește nelegala citare a unei părți s-a susținut că sentința penală și întreaga judecată în fond a cauzei au fost lovite de nulitate absolută, deoarece judecata în primă instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citată: pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu raportare la art. 248 și art. 2481 C. pen., greșit a fost citată Primăria Fărcășești, întrucât primăria nu a făcut parte din instituțiile cu personalitate juridică, reglementate de Legea nr. 215/2001, persoana juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și care poate să compară, în calitate de parte vătămată, în procesul penal, fiind unitatea administrativ - teritorială corespunzătoare, în speță Comuna Fărcășești.

În primul rând curtea a constatat că acest caz de desființare a hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, este un caz care rezultă dintr-o nulitate relativă - s-a invocat încălcarea unei dispoziții legale, referitoare la desfășurarea procesului penal, care nu este prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Prin urmare acest caz de desființare operează doar dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru acest tip de nulități între care și condiția ca partea care invocă cazul de desființare să fie partea care a suferit vătămarea, în urma nesocotirii dispozițiilor legale, respectiv partea nelegal citată. Or, în cauză, solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond ca urmare a nelegalei citări a părții vătămate a fost formulată de inculpat, în condițiile în care acesta nu a invocat și nu s-a putut susține că i s-a produs o vătămare ca urmare a încălcării dispozițiilor legale referitoare la citarea părților în procesul penal. Pe de altă parte, în speță, nu s-a putut reține nici incidența art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., și anume nu s-a putut constata că omisiunea instanței de fond de a cita în cauză, în calitate de parte vătămată, unitatea administrativ teritorială cu personalitate juridică - Comuna Fărcășești, prin primar - impietează asupra aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, pentru ca instanța din oficiu să poată invoca nulitatea atâta timp cât nici măcar partea vătămată nu consideră că i s-a produs vreo vătămare. În acest sens curtea a reținut că în apel, la termenul de judecată din 12 iunie 2012, s-a emis o adresă, cu respectarea prevederilor Legii nr. 215/2001, către Comuna Fărcășești, prin primar, iar pentru termenul din 21 iunie 2012, partea vătămată a comunicat că prejudiciul calculat de D.N.A. Craiova în valoare de 3.362,76 lei, a fost achitat integral și nu mai are pretenții civile în dosar. Or, în situația în care partea vătămată a înaintat o astfel de comunicare, instanța nu ar putea să treacă peste manifestarea expresă de voință a acesteia și să aprecieze că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, o astfel de apreciere constituind o încălcare a principiului disponibilității, aplicabil în soluționarea laturii civile a proceselor penale.

Referitor la nulitatea care ar decurge din neintroducerea în calitate de parte responsabilă civilmente a SC P.l SRL curtea a constatat de asemenea că se invocă un caz care rezultă dintr-o nulitate relativă. Examinând în continuare condițiile cerute de lege pentru acest tip de nulități curtea apreciază că, și în situația în care s-ar considera că inculpatul are dreptul să ceară introducerea în proces a persoanei responsabile civilmente - în practica judiciară penală s-a stabilit că o astfel de solicitare poate fi formulată doar de creditorul obligație respectiv de partea civilă - nu este îndeplinită condiția referitoare la termenul până la care se poate formula o astfel de solicitare. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen. „Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.” În cauză, prin motivele de apel pot fi formulate critici referitoare la neintroducerea în cauză a persoanei responsabilă civilmente doar dacă s-a formulat o solicitare în acest sens în fața primei instanțe care nu s-a pleiunțat asupra cererii sau a respins-o. Or, examinând dosarul instanței de prim grad curtea a constatat că actul de sesizare a fost citit la termenul de judecată din 28 iunie 2011, termen la care nu s-a formulat nicio cerere privind introducerea persoanei responsabilă civilmente în cauză. Într-o astfel de situație, curtea a constatat că cererea formulată de inculpat direct în apel este tardivă. Pe de altă parte s-a apreciat că prin necitarea persoanei responsabile civilmente nu s-a adus o vătămare intereselor generale ale societății prin împiedicarea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, pentru ca nulitatea să poată fi invocată din oficiu de către instanță, în condițiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

În ceea ce privește incompatibilitatea judecătorului care a soluționat cauza în primă instanță, caz de nulitate absolută invocat de toți cei trei inculpați apelanți, curtea a constatat că se invocă cazul de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. (2) C. proc. pen. - „(…) nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză” iar în susținerea cazului de incompatibilitatea s-a arătat că judecătorul care a soluționat cauza în primă instanță s-a antepleiunțat cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de apelantul inculpat P.C., reținând în considerentele încheierilor ce vizează această măsură că inculpatul „a săvârșit” infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Pentru a opera acest caz de incompatibilitate, curtea a reținut că părerea exprimată anterior pleiunțării hotărârii trebuie să se refere la soluția care ar putea fi dată în acea cauză - condamnare, achitare sau încetarea procesului penal - iar soluțiile pleiunțate în materia măsurilor preventive, cu excepțiile special reglementate de art. 48 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. nu au acest caracter deoarece, cu această ocazie, instanța nu s-a pleiunțat asupra vinovăției inculpatului. Este adevărat că modalitatea de redactare a considerentelor acestor încheieri poate să pună probleme sub aspectul incompatibilității judecătorului. În cauză nu este însă incidentă o astfel de situație deoarece, din examinarea încheierilor indicate în susținerea acestui caz de desființare a hotărârii - încheierile din 08 iunie 2011, 05 august 2011, 27 septembrie 2011, 22 noiembrie 2011 și 10 ianuarie 2011 - curtea a constatat că judecătorul s-a pleiunțat exclusiv asupra subzistenței cerinței prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

și anume a examinat „dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală” fără ca prin formulările folosite cu ocazia analizării acestei cerințe să-și fi exprimat în vreun fel părerea asupra vinovăției inculpatului și asupra soluției ce se va da în cauză. În acest sens curtea a reținut că în cuprinsul tuturor acestor încheieri judecătorul s-a referit la faptele „presupuse” a fi comise/săvârșite de inculpat iar atunci când a făcut referire la faptul că inculpatul „a săvârșit o infracțiune”, nu a făcut altceva decât să reproducă conținutul art. 148 lit.

f) C. proc. pen., conform căruia măsura arestării preventive poate fi dispusă „dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani”.

În ceea ce privește nemotivarea hotărârii instanței de prim grad curtea a reținut că imperativul motivării hotărârilor judecătorești l-a constituit necesitatea evitării unor hotărâri discreționare, hotărâri care împiedică inclusiv exercitarea controlului judiciar. În acord cu dispozițiile interne dar și cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența C.E.D.O., în doctrina și practica judiciară internă s-a statuat că obligația instanțelor de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată ci examinarea în mod real a problemelor esențiale, cu indicarea argumentelor care au condus la pleiunțarea soluției.

Or, examinând considerentele soluției apelate, curtea a constatat că instanța de prim grad a efectuat un examen propriu al mijloacelor de probă administrate în faza urmării penale și cu ocazia cercetării judecătorești iar cu ocazia reținerii situației de fapt a indicat mijloacele de probă pe care le-a avut în vedere pentru fiecare act material în parte, în cazul infracțiunii de luare de mită respectiv pentru acțiunile ce constituie elementul material al laturii obiective al celorlalte infracțiuni și a indicat totodată motivele pe care le-a avut în vedere atunci când a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor propuși în apărare.

Împrejurarea că nu a indicat pentru fiecare act material în parte, în cazul infracțiunilor de luare de mită, care este „momentul pretinderii foloaselor” se explică prin aceea că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o durată foarte mare de timp iar în urma administrării probatoriului nu s-a mai putut stabili cu exactitate, pentru fiecare dintre actele materiale reținute, care este data la care inculpatul a pretins fiecare folos material în parte. Aceasta nu înseamnă însă, așa cum s-a susținut în apărare, că nu se poate stabili și că instanța de prim grad nu ar fi arătat în hotărâre dacă pretinderea foloaselor a avut loc înainte sau după îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, aspect în funcție de care activitatea infracțională poate primi o altă încadrare juridică - primire de foloase necuvenite.

În acest sens curtea a constatat că, în urma examinării materialului probator, prima instanță a reținut că între inculpatul P.C. și cei doi denunțători a existat o înțelegere prestabilită, care a intervenit înainte de îndeplinirea de către inculpat a atribuțiilor de serviciu pe care le avea în legătură cu atribuirea contractelor de execuție lucrări în beneficiul Primăriei Fărcășești,care a avut drept obiect acordarea unui procent de 20% din valoarea fiecărui contract, în bani, bunuri sau alte foloase situație față de care momentul efectiv al acordării banilor, bunurilor sau altor foloase nu prezintă relevanță din punct de vedere juridic.

Cât privește susținerea că instanța de fond nu ar fi examinat pentru fiecare infracțiune în parte latura subiectivă, curtea constată că infracțiunea de luare de mită se comite cu intenție directă, calificată prin scop și anume pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase necuvenite, acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, ori nerespingerea unei astfel de promisiuni trebuie să se facă în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Or, atât timp cât instanța de prim grad a reținut cu ocazia situației de fapt că pretinderea și respectiv primirea de foloase materiale injuste de către inculpatul P.C. s-a făcut în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu împrejurarea că nu a indicat expres forma de vinovăție cu care a reținut că inculpatul a comis infracțiunile, nu poate în nici un caz echivala cu nemotivarea laturii subiective a infracțiunii, aceeași fiind situația și în cazul celorlalte infracțiuni reținute în sarcina acestui inculpat. În ceea ce privește sumele de bani confiscate în folosul statului, respectiv restituite denunțătorului B.G.A., curtea a constatat că prima instanță a indicat și analizat mijlocele de probă pe care le-a avut în vedere - raport de constatare tehnico-științifică, întocmit de specialistul D.N.A., declarațiile denunțătorilor, declarații de martori - situație față de care în nici un caz nu se poate susține că dispozițiile în acest sens din hotărâre sunt nemotivate.

Concluzionând, curtea a constatat că motivul de apel referitor la nemotivarea hotărârii este nefondat. De altfel, această concluzie se desprinde inclusiv din cuprinsul motivelor de apel formulate în scris de inculpatul P.C., întrucât, deși susține că judecătorul fondului nu a analizat materialul probator administrat în cauză iar hotărârea este „o copie fidelă a rechizitoriului”, în dezvoltarea motivelor de apel a apreciat că argumentele invocate de instanță pentru înlăturarea depozițiilor unor martori - în speță martorul C.G.G. - nu sunt pertinente, ceea ce echivalează implicit cu o recunoaștere a faptului că prima instanță a făcut un examen propriu al probelor administrate pe parcursul procesului penal.

Cu privire la cele două infracțiuni de luare de mită în formă continuată pentru care inculpatul P.C. a fost trimis în judecată, reține instanța de apel că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, însă a apreciat că nu toate actele materiale au fost dovedite.

Astfel, reține Curtea de Apel Craiova că suma de 120.000 lei, reprezentând 20% din plata sumei de 600.000.000 leipe care Primăria Fărcășești o datorează firmei SC A.. SRL, contravaloarea materialelor folosite pentru construirea brutăriei, suma de 85.000.000 lei reprezentând contravaloarea transportului și diverse bunuri, achiziționate de denunțător în favoarea fiului inculpatului, nu pot fi reținute drept foloase primite de la acesta de către inculpat, întrucât în afara declarației denunțătorului nu mai există alte mijloace de probă.

Cu privire la suma de 150.000.000 lei pretins primită de inculpatul P.C. pentru a aproba plata sumelor restante pentru lucrări efectuate de firma denunțătorului B.A. în anul 2000, suma de 130.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unor obiecte de îmbrăcăminte pe care P.R. și P.A.L. le-ar fi luat fără să le plătească din magazinul situat în Constanța aparținând SC B. SRL, 12.000 lei, primiți pentru atribuirea unor contracte de betonare, 10.000 lei, pretinși de inculpatul P.C. în anul 2008, pentru atribuirea unui contract având ca obiect balastare drumuri, 130.000.000 lei reprezentând contravaloarea unor obiecte de îmbrăcăminte, luate de denunțător, la cererea inculpatului P.C., din magazinele firmelor sale din Constanța și Tg. Jiu a apreciat Curtea de Apel Craiova că, în lipsa unor probe concludente, în afara declarației denunțătorului și a soției acestuia referitoare la obiectele de îmbrăcăminte, martora B.D., direct interesată în cauză, întrucât era administratorul firmei căreia îi aparțineau magazinele de îmbrăcăminte, nu pot fi reținute drept foloase primite de la denunțătorul B.A.

Pentru celelalte acte materiale, reține instanța de prim control judiciar că sunt dovedite faptele de luare de mită în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de primar, inculpatul P.C. a pretins și primit în mai multe rânduri bunuri și alte foloase de la denunțătorii D.I.C. - 2000-2003 și B.G.A. - 2003-2006, în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Cât privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reține Curtea de Apel Craiova că încadrarea juridică dată faptei este greșită și apreciază că apelul declarat de parchet este întemeiat, modul în care a acționat inculpatul care a falsificat două avize de însoțire a mărfii și două note de recepție, impunând forma continuată a infracțiunii.

Cât privește infracțiunea de abuz în serviciu, reține instanța de prim control judiciar că vinovăția inculpatului a fost dovedită rezultând din probele dosarului că inculpatul P.C. în calitate de primar al comunei Fărcășești, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, a aprobat plata unor sume de bani în beneficiul SC A. SRL Tg. Jiu, reprezentată de B.G.A., fără ca acesta să fi livrat bunurile menționate în facturi, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen.

Cu privire la cuantumul prejudiciului se reține că valoarea acestuia este de 22.636,76 lei și nu 423.800 lei, cum greșit a reținut instanța fondului.

Apreciază însă instanța de prim control judiciar că în cauză sunt incidente disp. art. 741 C. pen., cât timp inculpatul a făcut dovada recuperării integrale a prejudiciului așa încât în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen., cu referire la art. 741 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen.

Referitor la apelurile declarate de inculpații P.A.L. și C.C., Curtea de Apel Craiova a reținut că nu sunt întemeiate, întrucât instanța de prim grad a reținut corect situația de fapt în privința acestor inculpați, iar încadrarea juridică dată faptelor nu comportă critici.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații P.A.L., C.C. și P.C.

Criticile formulate de parchet vizează atât aspecte de nelegalitate cât și de netemeinicie și se referă la greșita încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului P.C., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, reținându-se, de asemenea, în cadrul acestei critici că nu sunt incidente în cauză disp. art. 741 C. pen., ele având aplicare, doar în raport de infracțiunile prevăzute în Codul penal.

Este criticată, de asemenea, decizia penală atacată pentru nelegalitate, deoarece nu au fost respectate disp. art. 71 alin. (2) C. pen., privind aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii alături de fiecare pedeapsă principală aplicată.

Decizia penală atacată este criticată în cadrul recursului declarat de parchet și în raport de netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului P.C., arătându-se că față de gravitatea deosebită a faptelor se impunea stabilirea unui regim sancționator mai sever.

În recursul declarat de inculpatul P.C., se invocă mai multe aspecte de nelegalitate în raport de care se solicită, în principal, în raport de cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen. - trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar, în raport de cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 și pct. 21 C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În cadrul primului motiv de recurs sunt invocate mai multe motive de nelegalitate, după cum urmează:

- atât urmărirea penală cât și sesizarea instanței au fost efectuate de un organ de urmărire penală nelegal sesizat și prun urmare necompetent, cât timp referatele cu propunere de declinare a competenței au fost trimise, D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova fără a fi cenzurate de către procurorul care exercită supravegherea activității organelor de cercetare penală.

Întrucât în acest caz lipsește ordonanța procurorului de declinare a competenței s-a produs o fisură în activitatea de urmărire penală, situație în raport de care se apreciază de către apărare că nu se poate vorbi de o sesizare valabilă a D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, încălcându-se în acest mod - disp. art. 210 și art. 221 C. proc. pen.

- probele care stau la baza acuzării au fost obținute în mod nelegal în condițiile în care urmărirea penală a început la data de 31 august 2009, iar învinuirea i-a fost adusă la cunoștință abia la data de 10 februarie 2010, contrar disp. art. 6 C. proc. pen., cât și disp. art. 6 parag. 3 din C.E.D.O.

- se solicită, de asemenea, în cadrul recursului declarat de inculpatul P.C. casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la procuror, întrucât au fost încălcate disp. art. 224 C. proc. pen., în condițiile în care s-au efectuat acte premergătoare anterior începerii urmăririi penale care nu au fost consemnate într-un proces - verbal.

În cadrul motivului de recurs, în baza căruia se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond se invocă următoarele critici:

- în mod nejustificat, instanța de apel a respins cererea privind efectuarea unei expertize tehnice în construcții asupra bunurilor ce formează obiectul material al infracțiunilor de corupție, precum și a unei expertize financiar contabile prin care să se stabilească dacă documentele justificative emise de societățile denunțătorului B.G. au fost înregistrate în contabilitatea acestor firme;

- Curtea de Apel Craiova nu s-a pleiunțat asupra nulității raportului de constatare a D.N.A. și nici asupra măsurii sechestrului dispusă în privința lui P.D., deși aceste aspecte au fost criticate de apărarea inculpatului P.C.;

- Curtea de Apel Craiova a dispus în mod nelegal schimbarea încadrării juridice a unei fapte fără respectarea disp. art. 334 C. proc. pen. și cu încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, apreciindu-se că hotărârea este contrară legii;

- se susține în sprijinul motivului de recurs de casare a ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, faptul că la ambele instanțe judecata a avut loc fără citarea legală a părții vătămate Comuna Fărcănești.

Recurenții inculpați P.A.L. și C.C. invocă în susținerea recursurilor cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 10, 171 și 18 C. proc. pen., solicitând, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar achitarea, arătând că probele administrate în cauză nu sunt certe, lasă loc îndoielii atât asupra existenței faptelor cât și asupra vinovăției lor.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că doar recursul declarat de parchet este întemeiat și numai în anumite limite, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că instanța de fond a realizat o analiză temeinică și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, analiză în urma căreia a stabilit în mod temeinic situația de fapt căreia i-a dat încadrarea juridică corespunzătoare.

Procedând la soluționarea recursurilor, Înalta Curte va supune examinării motivele de nelegalitate invocate de către recurentul inculpat P.C. față de împrejurarea că acestea se referă și la nelegala sesizare a instanței, aspect ce se impune a fi analizat cu prioritate.

În cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., ce se referă la situația în care instanța nu a fost legal sesizată sunt invocate mai multe aspecte de nelegalitate pe care Înalta Curte le consideră ca fiind nefondate și urmează a le respinge pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Se solicită de către apărare a se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale determinat de faptul că atât urmărirea penală, cât și sesizarea instanței s-au efectuat de un organ de urmărire nelegal sesizat și prin urmare necompetent.

Se invocă în cadrul acestui motiv de recurs încălcarea disp. art. 210 și art. 221 C. proc. pen., cât timp referatele întocmite de organele de cercetare penală de declinare a competenței către D.N.A. nu au fost confirmate de procurorul care supraveghează activitatea de urmărire penală.

Înalta Curte amintește că, potrivit disp. art. 332 alin. (1) C. proc. pen. - când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești că în cauza suspusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează, potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. Cauza nu se restituie atunci când constarea are loc după începerea dezbaterilor s-au când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Potrivit alin. (2) - instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor primitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Rezultă din economia acestor dispoziții legale că legiuitorul stabilește în mod expres cazurile în care se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, cât și momentul la care poate fi solicitată și dispusă această soluție.

Este adevărat că apărarea inculpatului invocă cazuri de nulitate absolută, iar potrivit art. 197 alin. (3) C. proc. pen. - nulitatea prev. în alin. (2) nu poate fi înlăturată în niciun mod, ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu, însă apreciază Înalta Curte că aspectele invocate de apărare nu au consistența unui caz de nulitate absolută și în niciun caz nu se regăsesc printre situațiile reglementate expres de disp. art. 332 alin. (1) și (2) C. proc. pen., apte să determine o soluție de restituire a cauzei la procuror.

De altfel, Înalta Curte își însușește motivarea instanței de prim control judiciar, referitoare la toate nelegalitățile invocate de apărarea inculpatului P.C. și consideră la rândul său că, lipsa ordonanței procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj de confirmare a referatelor de declinare a competenței către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova întocmite de către organele de cercetare penală, sunt cazuri de nulitate relativă și ca atare nu este necesară anularea actelor întocmite în aceste condiții, mai ales că apărarea nu a indicat vătămarea produsă inculpatului și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Doar dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, or, în cauza dedusă judecății nu sunt sesizate astfel de încălcări grave a normelor imperative referitoare la competență, sesizarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova fiind determinată de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului P.C., modul „defectuos” de sesizare a D.N.A., în opinia apărării, nu poate fi asimilată încălcării dispozițiilor imperative referitoare la competență și sesizarea instanței.

Aceste aspecte invocate de apărare au valoarea unor nulități relative, iar legea procesual penală stabilește un termen limită pentru invocarea acestora, nefiind posibilă invocarea lor, chiar și în calea de atac a recursului.

Nici al doilea motiv de nelegalitate, invocat de inculpatul P.C. nu este întemeiat - faptul că nu i s-a adus la cunoștință de îndată învinuirea, respectiv la data de 31 august 2009 când s-a dispus începerea urmăririi penale, nu poate fi asimilat cu încălcarea dreptului la apărare de natură să atragă incidența disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., precum și a disp. art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

Disp. art. 6 alin. (3) C. proc. pen. prevăd obligația organelor judiciare de a-l încunoștiința pe învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este cercetat încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării, înainte ca inculpatul să fie audiat, or, din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul a fost în permanență asistat de apărător, acesta a asistat la audierea martorilor, a avut posibilitatea să formuleze probe pe care le-a considerat utile pentru justa soluționare a cauzei.

Împrejurarea că inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea după momentul începerii urmăririi penale nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, dip. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dând altă relevanță acestui drept al învinuitului sau inculpatului și se referă la lipsa de apărare atunci când aceasta este obligatorie potrivit legii.

Și această nelegalitate invocată de inculpatul P.C. are valoarea unei nulități relative, iar inculpatul nu a arătat în ce a constat vătămarea sa de natură să impună anularea actului încheiat în aceste condiții.

Se invocă, de asemenea, de către apărare a se constata nulitatea urmăririi penale ce decurge din încălcarea disp. art. 224 C. proc. pen. cu consecința trimiterii cauzei la procuror.

Se arată în cadrul acestui motiv de recurs că, deși procurorul a efectuat acte premergătoare nu a dispus consemnarea lor într-un proces - verbal, conform disp. art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

Sub acest aspect reține Înalta Curte că, instanța de prim control judiciar a înlăturat aceste deficiențe ale fazei de urmărire penală în sensul înlăturării din ansamblul materialului probator a declarațiilor celor doi denunțători, singurele acte efectuate înainte de data de 31 august 2009, data începerii urmăririi penale

Criticile invocate de apărarea inculpatului P.C., în baza cărora se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanțele inferioare nu sunt întemeiate.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., nu este incident în cauză, rezultând din considerentele deciziei penale atacate că instanța de apel a răspuns tuturor apărărilor formulate de inculpatul P.C., a făcut o analiză amplă și minuțioasă a aspectelor de nelegalitate și netemeinicie invocate de inculpat și a avut în vedere la pleiunțarea soluției toate cererile și probele esențiale de natură să servească la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Susține, de asemenea apărătorul inculpatului P.C. că, instanța de apel a dispus nelegal schimbarea încadrării juridice a faptei fără respectarea disp. art. 334 din C. proc. pen. și cu încălcarea dreptului la apărare.

În raport de această critică, susține Înalta Curte că, în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat de apărare.

Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că unul din motivele de apel invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr. 39 din 24 februarie 2012 a Tribunalului Gorj se referă la greșita încadrare juridică a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, solicitând a se reține forma continuată a infracțiunii.

Cu ocazia dezbaterii apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe, atât procurorul cât și inculpații și-au exprimat punctul de vedere în raport de acest motiv de apel.

Mai mult decât atât, motivele de apel ale parchetului au fost depuse la instanța de prim control judiciar la data de 20 martie 2012, iar dezbaterea apelurilor a avut loc la data de 21 iunie 2012, timp suficient pentru apărare pentru a lua cunoștință de criticile formulate de parchet cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cât și pentru pregătirea apărării.

Într-adevăr, disp. art. 334 C. proc. pen., prevăd posibilitatea amânării judecății pentru pregătirea apărării, însă numai în situația în care în cursul judecății, instanța urmează să dispună schimbarea încadrării juridice și este obligată să pună în discuția părților noua încadrare juridică, însă nu și în situația total diferită când este criticată încadrarea juridică a faptelor de către parchet în cadrul căilor de atac, prin motivele scrise, depuse la dosar, toate părțile, având astfel posibilitate de a lua cunoștință și de a combate criticile formulate de parchet sub acest aspect.

În aceste condiții nu se poate discuta de încălcarea garanțiilor procesuale, instanța de apel pleiunțând soluția de schimbare a încadrării juridice în condiții de strictă legalitate, apărarea inculpatului formată dintr-o echipă de trei avocați fiind în măsură să combată motivele de apel ale parchetului depuse la dosar cu trei luni înainte de soluționarea apelurilor.

Cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Invocă inculpatul P.C. în cadrul acestui motiv de recurs faptul că atât instanța de fond cât și instanța de apel au purces la soluționarea cauzei fără citarea legală a părții vătămate comuna Fărcășești.

Potrivit disp.art. 291 alin. (1) C. proc. pen. judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.

Nelegala citare a unei părți sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate la judecata în primă instanță sau în apel, poate constitui caz de casare numai în cazul în care această situație este invocată de partea care nu a fost citată, fiind astfel în imposibilitate de a se apăra.

Or, în cauza dedusă judecății inculpatul P.C. invocă faptul că nu a fost citată în cauză comuna Fărcășești ca unitate administrativ teritorială fără a indica în ce constă vătămarea sa prin faptul că această parte nu a fost introdusă în cauză și citată la instanțele inferioare.

Mai mult decât atât, cu ocazia soluționării apelului, instanța de prim control judiciar a emis o adresă către comuna Fărcășești prin primar, care a comunicat instanței că prejudiciul în valoare de 3.362,76 lei a fost achitat integral și nu mai are pretenții civile în cauză.

În cazul în care această unitate teritorial administrativă ar fi fost nemulțumită de soluția pleiunțată putea să formuleze cerere pentru a fi introdusă în cauză însă în lipsa unei astfel de manifestări apreciază Înalta Curte că inculpatul P.C. nu motivează interesul său față de necitarea comunei Fărcășești, împrejurare în raport de care acest motiv de recurs invocat în apărare nu poate conduce la casarea deciziei penale atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului P.C. reține Înalta Curte că vinovăția acestuia a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, toate apărările invocate de acesta sub aspectul nevinovăției sale fiind lipsite de fundament și nu pot determina adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanțele inferioare.

Probele relevante administrate în faza de urmărire penală sunt declarațiile martorilor denunțători, procesele-verbale de certificare a înregistrărilor, comunicărilor telefonice și ambientale purtate de inculpat cu membrii familiei sale, procesele-verbale de percheziție domiciliară, proces-verbal de percheziție informatică, planșe foto, procese-verbale de confruntare între inculpatul P.C. și martorii denunțători D.I.C. și B.G.A., rapoarte de conturi întocmite de Curtea de Conturi - camera de conturi Gorj, raport de expertiză tehnico-judiciară, raport de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul D.N.A., declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților și ale inculpatului P.C.

Și în faza de cercetare judecătorească instanța de fond a administrat în mod direct și nemijlocit, un vast material probator și anume au fost audiați inculpații, au fost audiați 81 de martori ce au fost audiați și în faza de urmărire penală care și-au menținut declarațiile date la parchet, au fost audiați 18 martori propuși de apărare.

Probele administrate în cele două faze ale procesului penal confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond, vinovăția inculpaților P.C., P.A.L. și C.C. fiind dovedită în mod indubitabil sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina lor, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu este incident în cauză, motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. concordanța între conținutul probelor și situația de fapt stabilită fiind evidentă.

Referitor la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă denunțată de denunțătorul D.I.C. reține Înalta Curte, așa cum în mod corect au reținut și instanțele inferioare, că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, probele administrate în cauză înfrângând prezumția de nevinovăție consacrată de disp.art. 52 C. proc. pen. faptă ce constă în aceea că inculpatul P.C., în calitate de primar al comunei Fărcășești, jud.Gorj, în baza unei rezoluții infracționale unice a pretins și primit în mod repetat, în perioada 2000-2003 de la martorul denunțător D.I.C., foloase materiale injuste constând în bani, bunuri, lucrări și alte foloase pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu respectiv aprobarea unor plăți restante către firmele reprezentate de martorul denunțător și ulterior pentru a impune atribuirea de noi contracte acelorași firme.

Actele materiale ce intră în componența infracțiunii continuate de luare de mită denunțată de martorul D.I.C. constau în aceea că în perioada 2000-2003 inculpatul P.C. a pretins și primit suma de 700 lei reprezentând contravaloarea manoperei pentru efectuarea lucrărilor de montaj gresie, faianță, mozaic, în clădirea cu destinație de brutărie construită în anul 2011 aparținând firmei SC P. SRL, administrată la acel moment de fratele său P.D.

Relevante în dovedirea vinovăției inculpatului P.C. sunt declarațiile martorilor Ș.T. și N.C., muncitori care au montat faianță, gresia și mozaicul la cererea denunțătorului și tot acesta i-a plătit cu suma de 900 lei.

Se reține că inculpatul a primit de la denunțător un malaxor cu cuvă și un cuptor în valoare de 10.000 mărci germane pentru utilarea bucătăriei aparținând firmei SC P. SRL - relevante în dovedirea acestui fapt fiind declarațiile denunțătorului și a martorului D.A. care i-a însoțit pe denunțător și inculpat la depozitul din Cisnădie.

Se reține de asemenea primirea sumei de 4165 lei reprezentând contravaloarea autoturismului aparținând firmei SC A.. SRL probată cu declarația denunțătorului, factură fiscală prin care se constata vânzarea precum și declarația martorului M.V. care a ținut contabilitatea firmelor denunțătorului și a primit de la acesta factura de vânzare a autoturismului către P.C., pentru a o înregistra în contabilitate.

Este dovedită de asemenea montarea unei centrale termice pe lemne și materialele necesare instalației de încălzire în valoarea de 10.000 lei în locuința inculpatului P.C., relevante în dovedirea vinovăției fiind procesul verbal de percheziție domiciliară, factura fiscală emisă de SC V.S. SRL uneia din firmele denunțătorului ca și declarația martorului B.V. care a instalat centrala în locuința inculpatului și l-a însoțit pe fratele acestuia la magazinul de unde a fost achiziționată fără a avea cunoștință însă cine a plătit contravaloarea și nici modalitatea de plată.

De asemenea, se reține cesionarea de către denunțător a 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL către inculpatul C.C., act material dovedit cu depoziția martorului D.P.C. și declarația inculpatului C.C.

Tot în cadrul infracțiunii de luare de mită în formă continuată, fapta denunțată de D.I.C. intră și actul material referitor la atribuirea de contracte de lucrări, cu încălcarea normelor legale în materia achizițiilor publice în sensul că licitațiile au fost pur formale, ofertele depuse nu erau însoțite de documentele prevăzute de lege, firma denunțătorului depunând oferta cu cel mai mic preț, iar celelalte oferte erau întocmite de denunțător și ștampilate de martorul M.V. cu ștampilele unor societăți a căror contabilitate o ținea martorul iar reprezentanții acestor societăți nu cunoșteau că firmele ai căror reprezentanți erau, ar fi participat la licitațiile organizate de primăria Fărcășești.

Din probele dosarului rezultă că și infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev.de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., denunțată de martorul B.G.A., a fost dovedită, fapta ce constă în aceea că în perioada 2003-2006 a primit foloase materiale injuste pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu constând în aprobarea unor plăți restante către firmele denunțătorului și ulterior pentru a atribui anumite contracte de lucrări către aceleași firme.

Astfel rezultă din probele dosarului că inculpatul P.C. în perioada 2003-2006 a primit următoarele foloase materiale și suma de 2.300 lei reprezentând contravaloarea unui sejur pe litoral beneficiar fiind inculpatul P.C. - în acest sens curtea reține declarația denunțătorului care se coroborează cu mențiunile voucher-ului din 07 iulie 2003, emis de S. Turism Constanța și mențiunile fișei de cazare de la Hotelul P., unde au figurat cazați inculpatul P.C. și soția sa, P.G., declarațiile martorilor B.D., soția denunțătorului B.G.A. și M.B. Acesta din urmă este persoana care a achiziționat și a achitat, cu banii primiți de la martorul denunțător B.G.A., contravaloarea sejurului respectiv aspect relatat atât în declarația dată în faza urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești. Cu toate că declarația din instanță nu este identică cu declarația dată în faza urmăririi penale, curtea constată că aspectele esențiale au fost relatate de martor și în cursul cercetării judecătorești - în declarația de la urmărire penală a arătat că denunțătorul l-a rugat să-i obțină un pachet turistic întrucât „avea o obligație față de un primar” iar în declarația dată la tribunal a arătat că în anii 2004 sau 2006-2007 denunțătorul i-a spus că „are niște lucrări” și „trebuie să dea niște comisioane primarului pentru obținerea acestor lucrări” - astfel încât eventualele neconcordanțe, vizând aspecte nesemnificative se pot datora perioadei de timp care a trecut pe de o parte de la data la care s-au petrecut aspectele relatate până la momentul audierii iar pe de altă parte de data la care a avut loc audierea la parchet până la momentul audierii în ședință publică.

- 150.000.000 lei reprezentând contravaloarea lucărilor de placare cu lemn a scării interioare de la locuința inculpatului P.C. din satul Peșteana de Jos, com. Fărcășești, jud. Gorj și contravaloarea tâmplăriei cu lemn stratificat cu geam termopan, pentru ferestre și uși - în aces sens curtea reține declarația denunțătorului care se coroborează cu procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarația martorilor P.O.C., administratorul firmei care a executat lucrările respective și care, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești a arătat că B.G.A. a făcut comanda, în numele firmei sale și i-a lăsat cu titlu de garanție bilete la ordin și tot denunțătorul a fost cel care a achitat suma de 150.000.000 lei, inițial 140.000.000 lei iar în urma insistențelor martorului și restul de 10.000.000 lei. Același martor, în declarația dată în ședință publică, a precizat că în primăvara anului 2010 a fost contactat telefonic de inculpatul P.C. iar ulterior de numitul B.A. acesta din urmă rugându-l să-l ajute pe inculpat, prin remiterea unor documente justificative, lucru cu care martorul nu a fost de acord motivând refuzul prin faptul că „relația comercială de confecționare a scării și tâmplăriei” a avut-o „cu firma lui B.” Declarația acestui martor se coroborează cu declarațiile martorului C.A.A. (împreună cu un alt salariat al firmei administrată de martorul P.O.C., acesta a efectuat lucrările de placare a scării interioare lucrări pentru care nu au primit nici un ban de la proprietarii casei) și P.C.T., una dintre persoanle care a executat șpaletăria la ferestrele exterioare.

- echivalentul în lei a sumei de 500 euro, reprezentând contravaloarea chiriei plătită de denunțător în sezonul estival 2004 pentru un apartament din municipiului Constanța folosit de P.R. și P.A.L. - în acest sens curtea reține declarația denunțătorului, coroborată cu declarația martorului M.B. care inclusiv cu ocazia cercetării judecătorești a declarat că banii reprezentând contravaloarea chiriei au fost achitați de denunțător. Față de depoziția acestui martor, declarațiile date în cauză de inculpata P.A.L. și martorul P.R., nora, respectiv fiul inculpatului P.C., conform cărora ei au fost cei care i-au dat banii martorului M.B., sunt apreciate ca subiective. În ceea ce privește depoziția martorului B.A.D. (fila nr. 128, Vol. V dosar tribunal), care a arătat că i-a însoțit pe cei doi în sejurul de pe litoral iar chiria a fost plătită de toți trei, în mod egal, curtea o apreciază ca fiind nesinceră în raport de depoziția aceluiași martor, M.B. dar și în raport de faptul că, până în faza cercetării judecătorești nu s-a invocat prezența altei persoane, împreună cu P.A.L. și P.R., în sejurul de pe litoral.

- 1.100.000.000 lei reprezentând contravaloarea unui apartament achiziționat de denunțătorul B.G.A. pentru inculpatul P.C., în municipiul Târgu-Jiu, pe numele inculpatului C.C. și 178.400.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de renovare și a mobilierului achiziționat de la SC E. SRL - în acest sens curtea reține declarațiile denunțătorului care se coroborează cu declarațiile martorilor B.C. și L. (fostă B.) V., vânzătorii apartamentului care l-au indicat pe inculpatul P.C. ca fiind persoana care i-a contactat telefonic în vederea cumpărării apartamentului și pe denunțător ca fiind persoana de la care au primit banii reprezentând prețul acestuia, procesul-verbal de percheziție domiciliară, depoziția martorului P.I.C., care a fost trimis de denunțător să ducă materaile de construcție în apartamentul din TG-Jiu, declarația martorului P.C.T., factura din 31 decembrie 2004, în valoare de 78.400.000 lei, emisă de SC T. SRL, pentru mobilierul produs de SC E. SRL, achitată din contul SC T. SRL, societatea denunțătorului B.G.A. (vol. IX, filele 129-132, dosar parchet). Relevantă pentru reținerea primirii acestor foloase de inculpatul P.C. de la denunțătorul B.G.A. este și poziția procesuală a inculpatului C.C. care inițial, în faza urmăririi penale, a susținut că el a fost cel care s-a interesat de apartament și a achitat banii, inculpatul P.C. neavând nicio contribuție în aces sens (Vol. II, filele nr. 128-133 dosar urmărire penală, declarație care corespunde depoziției olografe pe care a dat-o inculpatul P.C. în faza urmăririi penale - filele nr. 149-158, Vol. II) pentru ca ulterior, cu ocazia cercetării judecătorești să revină asupra declarației și să susțină apărarea formulată de inculpatul P.C. Motivele invocate de inculpat în justificarea modificării declarației pe care a dat-o în faza urmăririi penale și anume faptul că ar fi fost amenințat de „un comisar și de d-na procuror” nu fac decât să reliefeze caracterul nesincer al declarației dată în ședință publică din moment ce, cu ocazia audierii de către procuror, inculpatul, citat la acel moment în calitate de martor, a fost asistat de avocat ales.

- 59.124.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de renovare efectuate în interiorul barului firmei SC P. SRL administrată la acel moment de P.D., fratele inculpatului - în acest sens curtea reține depoziția denunțătorului, coroborată cu declarația martorilor P.I.C. și P.C.

- 82.876.000 lei reprezentând contravaloarea unui expresor de cafea și a mobilierului necesar pentru utilarea barului - în acest sens curtea reține declarația denunțătorului, coroborată cu înscrisuri - factura fiscală din 22 iulie 2004, emisă de SC O. SRL și factura fiscală din 14 septembrie 2004 emisă de SC D. SRL, și declarația martorului P.I.C. care a fost împreună cu denunțătorul la magazinul de unde s-a achiziționat expresorul.

- 12.508 lei contravaloare mobilier pentru locuința inculpatului P.C. - curtea reține în acest sens depoziția denunțătorului coroborată cu procesul - verbal de percheziție și înscrisuri - factura fiscală din 09 septembrie 2005 emisă de SAC M.P. SRL și plătită din contul firmei SC T. SRL. În condițiile în care nu există nicio explicație a motivului pentru care achiziționarea mobilierului s-a făcut de denunțător, pe firma acestuia curtea nu poate aprecia decât ca nesicere declarațiile inculpatului P.C. și ale membrilor familiei acestuia în sensul că au achitat ulterior denunțătorului contravaloare mobilierului.

- echivalentul în lei a sumei de 39.000 euro reprezentând contravaloarea unui apartament achiziționat de denunțător pentru inculpatul P.C., în municipiul București și suma de 16.240 lei reprezentând contravaloarea lucărilor de renovare - în acest sens curtea reține declarația denunțătorului care se coroborează cu depozițiile martorilor S.M. și S.A., vânzătorii apartamentului, declarația martorului denunțător D.I.C., declarațiile martorilor S.G., B.D., A.C., M.T.S. În ceea ce privește apărările formulate de inculpatul P.C. în sensul că apartamentul în cauză a fost achiziționat de inculpata P.A., cu ajutorul părinților acesteia curtea constată că sunt nereale față de contradicțiile existente între depoziția inculpatei și depozițiile părinților, martorii P.I. și P.I. dar și față de conținutul covorbirilor telefonice legal interceptate - relevantă este discuția telefonică pe care inculpata P.A.L. a avut-o cu inculpatul P.C., pe data de 22 octombrie 2009 când i-a comunicat acestuia următoarele. „(…), Da, trebuie să vorbim cu tati, neapărat, să punem la punct și cu tati, că el e următorul pe listă” - vol. I, fila nr. 137, dosar urmărire penală.

- 100 lei, contravaloarea analizelor făcute de inculpatul P.C. la Clinica Bioclinic Târgu-Jiu în decembrie 2005, necesare efectuării unei lucrări dentare și 19.720 lei reprezentând contravaloarea unei lucrări dentare (terapie generală, implantologie și protetică cu coroane de ceramică), efectuată de inculpatul P.C. la Clinica V. din București – curtea reține în acest sens extrasele de cont și registrul jurnal de la SC T. SRL, precum și de la Clinica V. din București (vol. IX, filele 38-45 bis), declarațiile martorilor M.C., administrator SC V. SRL, S.G., unchiul martorului M.C., B.D., A.C. și P.I.C.. În condițiile în care inculpatul nu a justificat în nici un fel motivul pentru care nu a plătit personal, la Clinica V. din București, contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat și a acceptat ca plata să fie făcută prin firma denunțătorului, apărarea acestuia în sensul că sumele plătite de denunțător i-au fost restituite acestuia de soția și fratele său, P.D. este apreciată de curte ca nereală.

- 6.629,09 lei reprezentând contravaloarea materialelor necesare lucrărilor de extindere a barului firmei SC P. SRL, administrat de P.D. - curtea reține în acest sens declarația denunțătorului, coroborată cu înscrisuri - facturile fiscale din 21 februarie 2006, din 01 iulie 2006 și din 11 septembrie 2006, achitate din contul SC T. SRL.

- suma de 2.241 lei reprezentând contravaloarea unui calculator - în acest sens curtea reține declarația denunțătorului, procesul – verbal de percheziție domiciliară și înscrisuri - factura fiscală din 11 iulie 2006, achitată de SC T. SRL.

- 385.500 lei reprezentând contravaloarea materialele necesare construirii unei noi brutării în satul Peșteana de Jos, com. Fărcășești, pentru firma SC P. SRL - în acest sens curtea reține declarațiile martorilor P.C.T., N.M., B.N.C., L.C., B.S.N., P.I.C., S.G., B.V., I.M.D.C. și B.M. documentele de plată întocmite de SC V. SRL (tâmplărie aluminiu), SC D.C. SRL (vopsea specială), SC C. SRL (cherestea rășinoasă), SC F. SRL (semifabricate rășinoase), SC T. SRL (blocuri ceramice, multibat, oțel beton, ciment, adeziv, etc.), SC I.

SRL (ciment, cărămidă, glet, adeziv, plăci rigips, polistiren, vopseluri, scule, parchet, profile, instalație electrică, etc.), SC A. SRL (ciment, multibat, etc.), SC N. SRL (tablă tip țiglă, polistiren, adeziv) și SC E. SRL (instalația sanitară, dușuri, WC, etc.), toate plătite din contul SC T. SRL (vol. III, filele 115-262, dosar parchet). Apărările formulate de inculpatul P.C. și susținute de fratele său, martorul P.D., în sensul că denunțătorul avea unele datorii la acesta din urmă reprezentând sume de bani plătite de P.D. martorului P.E., cumnatul lui P.D., care ar fi efectuat lucări pentru denunțător nu pot fi primite dat fiind faptul că sumele la care se face vorbire reprezintă tocmai sumele plătite din contul SC T.

SRL, declarațiile date de martorul P.E. în faza urmăririi penale și în instanță sunt contradictorii sub aspectul sumelor de bani pe care le-ar fi primit de la P.D. pentru denunțător, martorul are calificare de electrician și lucra ca miner în perioada în care se susține că ar fi efectuat pentru denunțător lucrări constând în efectuare de cofraje și executare acoperișuri pentru cinci fântâni, pardoseală la o școală generală, în condițiile în care din materialul probator administrat în cauză rezultă că denunțătorul avea echipa lui de muncitori compusă din martorii P.C.T., L.C., B.S.N., N.G., B.C. care nu au făcut referire la faptul că în executarea lucărilor pe care le contractase denunțătorul au fost ajutați de P.E. Nu în ultimul rând curtea apreciază declarația acestui martor ca nesinceră și în raport de faptul că nu se coroborează cu depozițiile celorlați martori audiați în cauză - în acest sens se reține că martorul P.E. a declarat în faza urmăririi penale că a executat pentru P.D. toată instalația electrică din interiorul brutăriei noi fără să fie ajutat de alte persoane în vreme ce, din declarația martorului N.G., rezultă că de fapt la instalația electrică a lucrat el, în echipa de muncitori condusă de P.C.T. iar P.E. îi ajuta după orele 1700, când termina programul de lucru la cariera minieră unde lucra.

În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați în instanță la propunerea inculpatului - A.G., V.D., C.O., A.V., S.C., D.C., M.M.N., V.N. - curtea constată că depozițiile acestora nu sunt relevante întrucât au lucrat ca salahori și nu cunosc proveniența banilor cu care s-au achiziționat materialele înscrise în facturile fiscale menționate mai sus.

- 50.860 lei, reprezentând o parte din contravaloarea unui dospitor de brutărie, în valoare de 19.500 lei și a unui cuptor de panificație cu tuburi anulare, în valoare de 95.000 lei, ambele cumpărate în anul 2006, de către denunțător, de la firma SC H. SRL Craiova, pentru utilarea brutăriei aparținând firmei SC P. SRL - în acest sens curtea reține declarația denunțătorului, coroborată cu declarația martorilor B.M., I.M.D.C. (în declarația dată în faza urmăririi penale, acest martor, care a ocupat funcția de director de marketing la SC H. SRL Craiova a precizat că pentru plata sumelor restante l-a contactat pe P.D., în calitate de reprezentant al societății beneficiare iar acesta, de fiecare dată, i-a precizată că „firma lui B.A. trebuie să achite integral prețul cuptorului”), înscrisuri - contractul de vânzare - cumpărare din 15 decembrie 2006, încheiat între SC H. SRL și SC T. SRL, facturile fiscale, documente de plată, procesul-verbal de punere în funcțiune a mașinilor și utiliajelor din 30 ianuarie 2008, certificatul de garanție din 18 decembrie 2007. Tot din declarația martorului I.M.D.C., coroborată cu înscrisurile aflate la dosar, curtea reține că suma restantă, în cuantum de 44.140 lei a fost achitată de P.D. pe data de 20 martie 2010.

Tot în conținutul acestei infracțiuni de luare de mită în formă continuată este cuprins și actul material constând în atribuirea firmelor reprezentate de denunțătorul B.G.A. a unui număr de 29 de contracte de lucrări, ștampilele necesare pentru a oferi o aparență de legalitate ofertelor depuse fiind obținute cu ajutorul martorului P.I.C.

Susținerile celor doi denunțători potrivit cărora inculpatul le-a pretins un procent de 20% din valoarea fiecărui contract corespund realității, așa cum în mod corect au reținut instanțele inferioare probele administrate în cauză dovedind că perioadele în care inculpatul a dobândit bunurile a căror valoare o reprezintă sume mari de bani coincid cu atribuirea contractelor de lucrări în valoare foarte mare atribuite firmelor denunțătorilor.

În sarcina inculpatului se reține, de asemenea, că în calitate de primar al com.Fărcășești, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință a aprobat plata sumei de 423.800 lei în beneficiul SC A. SRL Tg.Jiu reprezentat de către martorul denunțător B.G.A. și a semnat două avize de primire și două note de recepție, fără ca furnizorul să fi livrat bunurile menționate în facturi, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev.de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap.la art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev.de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod justificat instanța de apel a reținut forma continuată a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice rezultând din probele dosarului că inculpatul P.C. acționând în baza unei rezoluții infracționale unice a semnat două avize de primire iar în baza acestora au fost întocmite două note de recepție care atestau în mod nereal că un număr de 318 pubele de plastic au fost aduse de către B.G.A. în zilele de 5 și 7 mai 2008.

Recurentul inculpat P.C. a negat și această faptă deși probele sunt mai mult decât evidente, declarațiile martorilor care au făcut parte din comisia de recepție evidențiind că întocmirea în fals a celor două note de recepție a fost dispusă de inculpatul P.C. pentru a justifica la controlul Curții de Conturi deferența de 318 pubele nelivrate în realitate.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată reține Înalta Curte că existența acestei infracțiuni a fost dovedită, din probele administrate rezultând că inculpatul P.C., în exercițiul atribuțiilor de serviciu a aprobat cu știință plata sumei de 423.800 lei în beneficiul SC A. SRL Tg.Jiu reprezentată de denunțătorul B.G.A. fără ca această firmă să fi livrat bunurile existente în avizele de primire și notele de recepție întocmite în fals.

În raport de soluția pleiunțată de Curtea de Apel Craiova cu privire la această infracțiune, apreciază Înalta Curte că doar sub acest aspect este întemeiat recursul declarat de parchet, soluția de încetare a procesului penal neavând corespondent în disp.art. 741 C. pen.

Înalta Curte amintește că dispozițiile art. 741 C. pen. au fost introduse în C. pen. în Cap. V privind individualizarea pedepselor prin art. 20 pct. 2 din Legea nr. 202/2010 însă au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011.

Înalta Curte apreciază că disp.art. 741 C. pen. sunt aplicabile în cauză întrucât sunt norme de drept penal și au caracterul unei legi mai favorabile, fiind în acest sens incidente și disp. art. 13 C. pen.

Potrivit disp. art. 13 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Cum la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 prin care au fost introduse în Codul penal disp.art. 741 C. pen., cauza penală dedusă judecății se afla pe rolul instanțelor de judecată nefiind soluționată definitiv, în mod corect a apreciat instanța de apel că sunt incidente în cauză disp.art. 741 C. pen.

Soluția juridică dispusă de instanța de prim control judiciar de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului P.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., combinat cu art. 2481 C. pen., nu are corespondent în norma juridică reglementată de disp.art. 741 C. pen. care nu prevede o cauză de nepedepsire ci stabilește un regim sancționator mai blând diferențiat în funcție de cuantumul prejudiciului și împrejurarea dacă acesta a fost acoperit.

Reține Înalta Curte că valoarea totală a prejudiciului produs ca urmare a săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată este în cuantum de 423.800 lei reprezentând plăți nelegale efectuate în realizarea contractului din 2006 și a actului adițional la aceasta, în beneficiul SC A. SRL Tg.Jiu.

Ulterior controlului efectuat de Camera de Conturi Gorj, pe parcursul unui an, SC A. SRL a livrat Consiliului local Fărcășești toate pubelele pe care se obligase să le livreze în baza contractului, astfel încât aceasta a fost rațiunea pentru care Consiliul local Fărcășești nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

În raport de valoarea prejudiciului reține Înalta Curte că se impunea condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni, limitele de pedeapsă urmând a fi reduse la jumătate conform disp.art. 741 alin. (1) C. pen.

Motivarea parchetului în sensul că disp.art. 741 C. pen. nu sunt aplicabile în cauză întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o faptă ce nu este prevăzută expres în textul de lege, făcând referire la disp.art. 132 din Legea nr. 78/2000, nu este întemeiată și nici de natură să excludă incidența disp.art. 741 C. pen.

Infracțiunea prev.de art. 132 C. pen. are un caracter subsidiar, infracțiunea principală în raport de care se dispune condamnarea fiind cea prevăzută în codul penal sau în alte legi speciale.

De altfel, art. 16 din Legea nr. 78/2000 lămurește natura acestor infracțiuni și statuează: dacă faptele prevăzute în prezenta secțiune constituie potrivit codului penal sau unor legi speciale infracțiuni mai grave, acestea se pedepsesc în condițiile și sancțiunile stabilite în aceste legi.

Cum infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată reținută în sarcina inculpatului P.C. este prevăzută în conținutul art. 741 C. pen., Înalta Curte reține incidența acestor dispoziții legale care au caracter de lege penală mai favorabilă, fiind lipsită de relevanță sub acest aspect referirea la disp.art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet, reprezentanta Ministerului Public a declarat că nu îl mai susține, astfel încât Înalta Curte îl va supune analizei.

Referitor la criticile de netemeinicie ale pedepsei aplicate inculpatului P.C. formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, apreciază Înalta Curte că nu sunt fondate.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale prev.de art. 72 C. pen. cărora le-a dat eficiența necesară și a realizat o proporție între gradul de pericol social al faptelor comise și sancțiunea penală aplicată.

Într-adevăr, faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social ce rezultă din natura faptelor comise, fapte grave de corupție săvârșite în calitatea de reprezentant ales al comunității care, în loc să-și exercite funcția în interesul celor care l-au ales în fruntea primăriei, s-a dedat la fapte de corupție și-a traficat funcția, încercând să obțină în mod injust diverse bunuri, începând de la valori mici și până la achiziționarea unor bunuri foarte valoroase în schimbul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu și acordării unor contracte de lucrări prin încălcarea dispozițiilor legale, însă apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului P.C. de instanța de apel este bine individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare, fiind aptă să contribuie la reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte față de normele de drept.

Gradul de instruire al inculpatului și lipsa antecedentelor penale sunt împrejurări în raport de care apreciază Înalta Curte că inculpatul va fi în măsură să conștientizeze faptele sale cât și consecințele acestora chiar și prin executarea pedepsei aplicată de instanța de prim control judiciar, nefiind necesar nici aplicarea unui regim sancționator mai blând, dar nici înăsprirea sancțiunii penale.

Și la individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului pentru infracțiunea prev.de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. și art. 2481 C. pen., Înalta Curte va avea în vedere aceleași criterii precum și disp.art. 741 C. pen. care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate.

Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. și va admite recursul parchetului pentru primul motiv de recurs referitor la aplicarea disp.art. 741 C. pen.

Referitor la recursurile declarate de inculpații P.A.L. și C.C. reține Înalta Curte că sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Se reține în sarcina inculpatei P.A.L., nora inculpatului P.C. că a acceptat să figureze în calitate de cumpărător al apartamentului situat în București, sect.6 deși cunoștea că prețul acestuia a fost achitat de denunțătorul B.G.A. pentru inculpatul P.C. cu titlu de mită.

Procedând în acest mod inculpata a încercat să ascundă proveniența sumei de bani, respectiv caracterul nelegal al dobândirii acesteia, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev.de art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpata P.A.L. a negat comiterea faptei, încercând să acrediteze ideea că apartamentul a fost achiziționat cu banii părinților săi, însă probele administrate în cauză, declarațiile contradictorii ale inculpatei date pe parcursul procesului penal ca și contradicțiile dintre cele declarate de inculpată și părinții săi audiați în calitate de martori, relevă că inculpata încearcă să denatureze adevărul în scopul absolvirii de răspundere penală în pofida evidenței probelor.

În sarcina inculpatului C.C. s-a reținut comiterea infracțiunii prev.de art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din aceeași Lege, constând în aceea că a primit 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL respectiv 125 părți sociale a 100.000 lei fiecare în valoare de 12.500.000 lei cedate gratis de către martorul denunțător D.I.C. tot în cadrul pretențiilor inculpatului P.C. pentru atribuirea contractelor către acest martor.

De asemenea, inculpatul C.C., cumnatul inculpatului P.C. a fost de acord să figureze ca proprietar al apartamentului situat în Tg.Jiu, jud.Gorj achiziționat cu banii pretinși și primiți de inculpatul P.C. cu titlu de mită de la denunțătorul B.G.A.

Inculpatul C.C. nu a recunoscut fapta și a declarat că a achiziționat singur apartamentul, declarație contrazisă chiar de către inculpatul P.C. și soția acestuia cât și de vânzătorii apartamentului pe nume B.C. și L.V.

Martorul B.C. a declarat că a primit suma de bani reprezentând contravaloarea apartamentului vândut de la numitul B.G.A., astfel încât apreciază Înalta Curte că atitudinea manifestată de inculpatul C.C. este lipsită de fundament și nu poate determina o soluție contrară celei adoptată de instanțele inferioare.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator, analiză însușită de Înalta Curte, fiind evidențiată activitatea infracțională a inculpaților P.A.L. și C.C., probele administrate în cauză dovedind mai presus de orice îndoială rezonabilă, vinovăția lor sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia, astfel că nu este incident în cauză motivul de recurs prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Criticile privind nelegalitatea hotărârii pleiunțate de instanța de fond, fiind invocată în acest sens incompatibilitatea judecătorului care a soluționat cauza în fond întrucât acesta s-a antepleiunțat asupra vinovăției inculpaților cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, nu sunt întemeiate.

Verificând legalitatea și temeinicia arestării inculpatului P.C. în cursul judecății în conformitate cu disp. art. 3002 C. proc. pen. și art. 160b C. proc. pen. instanța verifică dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, fără a se pleiunța asupra vinovăției inculpatului, știut fiind că orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pleiunțarea unei hotărâri penale definitive, conform art. 52 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că judecătorul fondului s-a pleiunțat exclusiv numai asupra existenței indiciilor temeinice sau probelor, în strictă concordanță cu disp. art. 143 C. proc. pen., această situație neputând fi asimilată cu o antepleiunțare de natură să atragă incompatibilitatea judecătorului, legea procesual penală stabilind prin norme imperative cazurile ce atrag incompatibilitatea judecătorului.

Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 232 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată și rejudecând în fond, în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. coroborat cu art. 2481 C. pen. cu referire la art. 741 C. pen. și art. 13 C. pen. va condamna pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Va menține celelalte dispozițiile ale deciziei atacate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.A.L., C.C. și P.C.

În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C., durata reținerii și arestării preventive de la 3 martie 2011 la 16 noiembrie 2012.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 232 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. coroborat cu art. 2481 C. pen. cu referire la art. 741 C. pen. și art. 13 C. pen. condamnă pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Menține celelalte dispozițiile ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.A.L., C.C. și P.C. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C., durata reținerii și arestării preventive de la 3 martie 2011 la 16 noiembrie 2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pleiunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2012.