Tax evasion convictions for misclassified fuel scheme lapse due to limitation, appeals rejected and civil damages upheld

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 4163.1/108/2005, s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpații S.I. și P.P. din infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen., iar pentru inculpatul R.I., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 26 C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul P.P. din două infracțiuni prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen., respectiv art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracțiune, anume: art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru R.I., din trei infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul Surman din art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen. în art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplic. art. 122 lit. d), art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R.I., pentru săvârșirea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa, anume: art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 și art. 13 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 26 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen. (două infracțiuni), art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen. (două infracțiuni), art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplic. art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.P. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, anume: art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 alin. (1) cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 122 și art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S.I., pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, anume: art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen., art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 41, 42 C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. și art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/90 cu aplic. art. 41, 42 C. pen.

S-a constatat că inculpatul R.I. a fost arestat preventiv în perioada 03 aprilie 2002 - 22 martie 2004.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ., a obligat în solidar inculpații la despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. București reprezentată prin D.G.F.P. Arad - după cum urmează:

Inculpații R.I., S.I. și partea responsabilă civilmente SC M. SRL Arad, au fost obligați în solidar la plata sumei de 815.229, 51 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. București reprezentată prin D.G.F.P. Arad.

Au fost obligați în solidar inculpații R.I., P.P. și partea responsabilă civilmente SC P.E. SRL Ploiești la plata sumei de 1.915.122 lei, despăgubiri civile către părțile civile.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus radierea din Registrul comerțului a SC M. SRL Arad.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate după cum urmează: factura fiscală nr. 0584990 (fila 223-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 3517196/30446, factura fiscală nr. 2369060 (filele 38-41 și 62-65-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 0584992 (filele 69-73-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071551 (filele 74-78-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 0584994 (filele 79-83-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 0584996 (filele 226-227 vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 50226803 (filele 228-229 vol.

III u.p.); factura fiscală nr. 0585000 (filele 1-8 dosar vol. II u.p.); factura fiscală nr. 2071552 (filele 126-129-dosar vol. III u.p.); factura fiscală nr. 0584997 (filele 228-229 - dosar vol. III.u.p.), factura fiscală nr. 2071604, factura fiscală nr. 2071605 (filele 10-13 dosar vol. III u.p.); factura fiscală nr. 2071606(filele 9-16, dosar vol. II u.p.); factura fiscală nr. 2071607 (filelel 17-24 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 0584919 și 2071613 (fila 17-28 dosar u.p.-vol. III); factura fiscală nr. 2071614, factura fiscală nr. 2071615 (filele 25-37 vol.

II dosar u.p.) ; factura fiscală nr. 2071619 (filele 45-52 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071608 (filele 29-32-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071618 (filele 36-41-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071620 (filele 165-167-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071576 (filele 106-110-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071575 (filele 38-44 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071577, factura fiscală nr. 2071578 (filele 53-65-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071579 (filele 168-170-vol.

III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071581 (filele 130-132-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071582 (filele 66-73-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071584 (filele 74-81-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071585 (filele 82-89 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071587, factura fiscală nr. 2071586 (filele 105-117-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071588 (filele 90-96 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071590, factura fiscală nr. 2071589 (filele 97-104 și 118-124-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071593, factura fiscală nr. 2071592 (filele 125-128 dosar vol.

II u.p.); factura fiscală nr. 2071594 (filele 139-145 dosar u.p. vol. II); factura fiscală nr. 2071595 (filele 146-151 dosar u.p. vol. II); factura fiscală nr. 2071597 (filele 152-158 dosar u.p.-vol. II); factura fiscală nr. 2071622 (filele 159–165 dosar u.p. vol. II); factura fiscală nr. 2071625 (filele 148, 166-171-dosar u.p.-vol. III); factura fiscală nr. 2071626 (filele 172-176, dosar u.p.-vol. II), factura fiscală din 9 martie 2001, factura fiscală din 17 aprilie 2001, factura fiscală din 27 aprilie 2001, factura fiscală din 15 mai 2001, factura fiscală din 29 mai 2001 - (filele 182- 193 vol.

II u.p.); factura fiscală din 12 mai 2001, factura fiscală din 19 iunie 2001, factura fiscală din 30 iulie 2001 (filele 234-239 vol. III u.p.); factura fiscală din 10 aprilie 2001, factura fiscală din 7 mai 2001, factura fiscală din 14 mai 2001, factura fiscală din 16 mai 2001, factura fiscală din 22 mai 2001, factura fiscală din 23 mai 2001, factura fiscală din 11 iunie 2001, factura fiscală din 4 iulie 2001, factura fiscală din 31 iulie 2001, factura fiscală din 14 august 2001, factura fiscală din 12 august 2001 (filele 259-292 vol.

III up.); factura fiscală din 7 aprilie 2001, factura fiscală din 28 aprilie 2001, factura fiscală din 17 mai 2001, factura fiscală din 15 iunie 2001, factura fiscală din 28 iunie 2001 (filele 126, 128, 134, 136 vol I u.p); factura fiscală din 30 august 2001, factura fiscală din 05 septembrie 2001, factura fiscală din 10 septembrie 2001 (filele 142-143 vol. I u.p.), factura fiscală din 16 februarie 2001 (filele 62 - 68 vol. III u.p); factura fiscală din 7 martie 2001 (filele 230 -232 vol. III u.p.), factura fiscală din 25 mai 2001 (filele 152-158 vol.

II u.p.), factura fiscală din 20 iulie 2000 (filele 112-118, vol. III u.p.), factura fiscală din 21 iulie 2000 (filele 119-122, vol. III u.p), factura fiscală din 28 iulie 2000 (filele 123-128, vol. III u.p), factura fiscală din 29 iulie 2000 (filele 129-132, vol. III u.p), factura fiscală din 05 august 2000 (filele 133-138, vol. III u.p), factura fiscală din 10 august 2000 (filele 139-143, vol. III u.p), factura fiscală din 14 august 2000 (filele 144-147, vol. III u.p), factura fiscală din 16 august 2000 (filele 148-153, vol. III u.p), factura fiscală din 18 august 2000 (filele 154-157, vol.

III u.p), factura fiscală din 23 august 2000 (filele 158-162, vol. III u.p), factura fiscală din 18 august 2000 (filele 163-167, vol. III u.p), factura fiscală din 12 septembrie 2000 (filele 168-171, vol. III u.p), factura fiscală din 18 septembrie 2000 (filele 172-176,vol. III u.p), factura fiscală din 21 septembrie 2000 (filele 177-181, vol. III u.p), factura fiscală din 13 iunie 2000 (filele 117, vol. II u.p.), precum și anularea a 4 foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Barings Ploiești pe numele fictiv P.I.;declarațiile pe proprie răspundere prin care SC M.

SRL Arad și SC P.E. SRL Ploiești au achiziționat motorină fără taxă de drum; factura comercială din 12 octombrie 1999 emisă de SC M. SRL SRL Arad în favoarea lui R.I.; documentul depus la O R C jud. Arad, BCR Sucursala jud. Arad și A. Bank-Sucursala jud. Arad, depuse de inculpatul S.I. pentru autorizarea SC M. SRL Arad în vederea deschiderii de conturi bancare.

S-a constatat subrogația A.N.A.F. - M.F.P., în drepturile M.T.C.T.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 153/P/2001 din 16 aprilie 2002, înregistrat la 23 aprilie 2002, au fost trimiși în judecată inculpații: P.P. - cetățean maghiar, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41,42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și R.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994, art. 290 C. pen., art. 215 alin. (2), (5) C. pen., art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 și art. 291 C. pen. - toate cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că la data de 28 septembrie 2000, inculpatul P.P. a înființat SC P.E. SRL Ploiești, inculpatul R.I. fiind împuternicit de inculpatul P.P. să emită pe numele societății comenzi și delegații de ridicare a produselor de la furnizori și de a completa ordine de plată și chitanțe pentru sumele încasate; s-a reținut, de asemenea, că prin activități comerciale de vânzare de către terți a unor produse petroliere neaccizate sau fără plata taxei de drum instituită prin dispozițiile Legii nr. 118/1996, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 15.010.873.002 lei, inculpatul P.P., neevidențiind în actele contabile ale societății activitatea desfășurată.

S-a mai reținut că, în ziua de 14 februarie 2001 inculpatul R.I. a achiziționat pentru SC P.E. SRL prin SC C.C. SRL Buzău, 48 tone motorină fără taxa de drum, conform facturilor fiscale.

După înlocuirea facturilor fiscale indicate, cu o altă factură emisă de inculpat pentru SC P.E. SRL, în care s-a trecut „motorină cu taxa de drum”, produsul fiind expediat la SC A. SRL din Săliște, jud. Sibiu în aceeași zi.

La data de 16 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat de la rafinăria „S.R." din Câmpina 61,25 tone combustibil lichid ușor tip.1, pentru care s-au întocmit facturi fiscale.

În aceeași zi, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Săliște, cu factura fictivă, în care s-a trecut „motorină cu taxa de drum”.

În ziua de 19 februarie 2001, inculpatul a achiziționat de la rafinăria „A.R." din Ploiești cantitatea de 29,5 tone combustibil lichid ușor tip 1 conform facturii în aceeași zi, după înlocuirea facturii fiscale reale cu alta fictivă, l-a expediat la SC A. SRL Săliște cu autocisterna, condusă de F.I.

În ziua următoare, respectiv 20 februarie 2001, inculpatul a achiziționat pentru societatea pe care o reprezenta, cantitatea de 19,10 tone motorină, fără taxa de drum de la rafinăria „ A.R." din Ploiești, conform facturii fiscale, după înlocuirea facturii reale cu alta în care a trecut cu taxa M.T.R. și a expediat-o la SC A. SRL din Săliște.

S-a mai reținut că în ziua de 21 februarie 2001, inculpatul a achiziționat, tot de la rafinăria „ Astra Română" din Ploiești 29,35 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii fiscale, înlocuind factura cu alta în care a trecut taxa de drum, pe care a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

În ziua de 27 februarie 2001, inculpatul a achiziționat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 29,54 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii nr. 5026802 și în aceeași zi, după înlocuirea facturii fiscale cu alta în care a menționat „cu taxa de drum”, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

Tot prin intermediul SC C.C. SRL. Buzău, inculpatul a achiziționat în ziua de 28 februarie 2001 cantitatea, de 29,71 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, după întocmirea facturii fiscale în care a menționat „cu taxa de drum”, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul condus de martorul J.T.

S-a reținut că în ziua de 02 martie 2001, inculpatul a achiziționat de la rafinăria „V." din Ploiești, cantitatea de 29,36 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii. După întocmirea facturii în numele SC P.E. SRL, în care a menționat, „cu taxa de drum”, a expediat-o în aceeași zi la SC A. SRL din Săliște, cu autovehiculul condus de martorul F.I.

Cu privire la acest aspect, s-a menționat că în factura întocmită în numele SC P.E. SRL, s-a trecut ca fiind expediată la Săliște cantitatea de 59,260 tone în loc de 29,36 tone cât s-a luat din rafinărie.

Referitor la acest aspect s-a menționat că nu s-a putut stabili de unde provine diferența în plus, fiindcă inculpatul nu a fost cooperant pe parcursul cercetărilor, iar inculpatul P.P. este plecat în Ungaria.

De asemenea, s-a reținut că în ziua de 05 martie 2001, inculpatul a achiziționat pentru SC P.E. SRL de la S.R.L. Ploiești, prin SC D.C. SRL Brazi, cantitatea de 18,94 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi, a întocmit factura către SC A. SRL din Săliște,în care a menționat, motorină cu taxa de drum și a expediat-o cu autovehiculul condus de martorul D.D.

La data de 07 martie 2002, inculpatul a achiziționat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 19,03 tone motorină, fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura în care a menționat-motorină cu taxă de drum. Transportul l-a făcut șoferul J.T.

La data de 05 aprilie 2001, inculpatul a achiziționat pentru SC P.E. SRL 26,54 tone, respectiv 18,66 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, după întocmirea facturilor fiscale în care a făcut mențiunea - cu taxă de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște. Transportul a fost făcut de șoferii M.R.-cu autovehiculul și D.D. cu autovehiculul.

La data de 06 aprilie 2001 SC P.E. SRL. prin delegatul său R.I., a achiziționat de la rafinăria „V." din Ploiești cantitatea de 27,24 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Săliște cu factura fiscală în care s-a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul a fost făcut de M.R.-cu autovehiculul.

La data de 09 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești prin delegatul său R.I. a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 29,26 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Săliște cu factura fiscală în care s-a menționat motorină cu taxă de drum inclusă în prețul de vânzare. Transportul a fost făcut de către F.I.- cu autovehiculul.

S-a mai reținut în rechizitoriu că în ziua de 12 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria „S.R." din Câmpina cu factură, cantitatea de 28,22 tone Solvexol și cu factură, cantitatea de 26.620 tone motorină, fără taxă de drum; în aceeași zi, aceștia au întocmit pentru ambele produse facturile în care au menționat „motorină cu taxă de drum”.

Prima cantitate, respectiv Solvexolul, l-a expediat la SC M.T. SRL Arad, iar motorina la SC A. SRL din Săliște. În ziua de 13 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești, a cumpărat de la rafinăria „V." cu facturile fiscale cantitatea de 25,54 tone motorină fără taxă de drum, cantitatea de 18,11 tone ulei p. 3.

Pentru ambele produse au întocmit facturi în care au menționat, motorină cu taxă M.T.R. și le-a expediat la SC A. SRL din Săliște.

Transportul produselor s-a făcut de către șoferii F.I. cu autovehiculul și D.D. cu autovehiculul.

Tot de la rafinăria „V.", inculpatul a achiziționat, în ziua de 20 aprilie 2001, cantitatea de 27,45 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul l-a efectuat M.R. cu autovehiculul.

Tot în ziua de 12 aprilie 2001, unitatea intimată a achiziționat de la rafinăria „S.R." Câmpina cantitatea de 27,32 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii, pe care în aceeași zi, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura, în care a menționat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna, condusă de M.R.

În ziua de 21 aprilie 2001, SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria SC P.B. SA cantitatea de 30,9 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală, către SC A. SRL din Săliște, în care a menționat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna, condusă de J.T.

În ziua de 24 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat, prin SC M. SRL Tătărani cantitatea de 28 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxa de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 23 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria „V." din Ploiești cantitatea de 31,86 tone ulei p.3 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 25 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat de la aceeași rafinărie 31,93 tone ulei p.3 cu factură și 29,53 tone cu factură; în aceeași zi a expediat produsul la SC A. SRL din Săliște cu facturile fiscale, în cuprinsul cărora s-a menționat „motorină cu taxă de drum”.

Transportul produselor de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisternele condusă de F.l. și de M.R.

În ziua de 27 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria SC P. SA cantitatea de 29,78 tone petrol 0/200 conform facturii; în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 28 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat, tot prin SC D.C. SA Brazi, cantitatea de 29,7 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi a expediat produsul la SC A. SRL din Săliște cu factură în cuprinsul căreia, a menționat, motorină cu taxa de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisternele condusă de F.I.

În ziua de 30 aprilie 2001 inculpatul R.I. a achiziționat de la rafinăria „V." din Ploiești cantitatea de 27,64 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale; în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de M.R.

La data de 07 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria „V." din Ploiești cantitatea de 31,91 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale; în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 08 mai 20012001 SC P.E. SRL a achiziționat de la rafinăria „V." din Ploiești cantitatea de 27,75 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale; în aceeași zi a întocmit factura, fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de M.R..

De la aceeași rafinărie “V.” din Ploiești, inculpatul a achiziționat în ziua de 09 mai 2001 cantitatea de 30, 20 tone ulei p.3 cu factura și 32,89 tone cu factura; în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în cuprinsul cărora a specificat motorină cu taxă de drum. Transporturile au fost efectuate de către șoferii M.I. cu autocisterna și M.N. cu autocisterna, cu aceasta din urma fiind transportat și produsul Solvexol la SC M.I. SRL Arad în ziua de 12 aprilie 2001.

În derularea activității infracționale SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat în ziua de 10 mai 2001 de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 32,11 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale; în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind efectuat cu autocisterna, condusă de J.T.

La data de 11 mai 2001, aceeași societate a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 32, 08 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale și 29,46 tone ulei p.3 cu factura fiscală; în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind efectuat de șoferii J.T și F.I. cu autocisternele.

Aceeași societate, în ziua de 16 mai 2001 a achiziționat de la aceeași rafinărie “V.” Ploiești cantitatea de 32,17 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale și 29,88 tone cu factura fiscală; în aceeași zi a întocmit facturile fiscale către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut de șoferii J.T și F.I. cu autocisternele.

După atâta motorină curată expediată, la SC A. SRL din Săliște se impunea și trimiterea unui ingredient pentru amestec. Astfel, în ziua de 23 mai 2001, SC P.E. SRL. a achiziționat de la rafinăria “V.” în Ploiești cantitatea de 31,19 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 24 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,84 tone ulei p.3, conform facturii fiscale; în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 25 mai 2001, inculpatul a repetat operațiunea din ziua precedentă și a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 28,77 tone ulei p.3, conform facturii fiscale; în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de martorul F.I.

La data de 29 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,95 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală, către SC A. SRL din Săliște în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de șoferul M.R.

La data de 19 iulie 2001 SC P.E. SRL a achiziționat, prin SC D.C SRL Brazi, cantitatea de 31,44 tone combustibil tip „p", conform facturii fiscale. Acest produs, împreună cu cantitatea de 29,69 tone Vegasol, au fost expediate la SC A. SRL din Săliște în ziua de 21 iulie 2001. Produsul Vegasol a fost achiziționat de la rafinăria “V.” cu factura din 21 iulie 2001.

În factura de însoțire a produselor, a menționat „motorină cu taxa M.T.R.”

La data de 24 iulie 2001, SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 28,24 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale; în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum, transportul produsului de la rafinărie la Săliște fiind făcut cu autocisterna condusă de șoferul M.R.

Din documentele indicate pe parcursul expunerii, rezultă cantitatea de 1.321,11 tone produse petroliere-motorină sau alți derivați, care au fost achiziționați „fără taxă de drum”, dar comercializate „cu taxa respectivă”, inclusă în preț.

Pe lângă cantitățile menționate,SC P.E. SRL Ploiești a mai achiziționat de la furnizori, tot în perioada ianuarie-august 2001, încă 968,16 tone produse petroliere fără taxa de drum și accize, pe care le-a valorificat cu această taxă, iar pentru aceste cantități nu s-a putut stabili cu exactitate corelația documentelor pe fiecare transport în parte, datorită faptului că pe documentele de vânzare emise de SC P.E. SRL nu a mai fost consemnat același delegat care a ridicat marfa de la furnizori.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 109/P/2001 din 24 iunie 2002, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații : R.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 292 C. pen. cu art. 41, 42 C. pen., art. 291 C. pen. cu art. 41, 42 C. pen., art. 26 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen., cu art. 41, 42 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. - prejudiciu 590.331.961 lei plus prejudiciul de 6.892.212.747 lei rezultată din activitățile infracționale ce au făcut obiectul Dosarului nr. 153/P/2001 și S.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu art. 41, 42 C. pen., art. 88 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. și art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 cu art. 41, 42 C. pen., art. 291 C. pen. cu art. 41, 42 C. pen., art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen. - prejudiciu 2.453.726.314 lei, art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen.- prejudiciu 4.632.050.682 lei ; art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 41, 42 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în fapt că la data de 21 februarie 2000 a fost constituită societatea comercială SC M. SRL Arad de către S.I. prin atribuirea unei identități false în fața autorităților române și anume, M.J., inculpatul folosindu-se de pașaportul turistic eliberat de autoritățile ungare cu datele și cartea de identitate a lui M.J. în posesia cărora a intrat pe căi ilicite.

În urma cercetărilor s-a stabilit că titularul celor două acte, M.J., le-a pierdut în împrejurări necunoscute în ziua de 5 februarie 2000 la Budapesta și că persoana care s-a prezentat sub numele de M.J. este S.I.

S-a reținut că inculpatul S.I. a venit în România cu intenția vădită de a efectua tranzacții cu produse petroliere, scop în care a constituit societatea comercială menționată după ce în prealabil a făcut declarații mincinoase la notar în sensul că îndeplinește condițiile prevăzute de lege, a întocmit statutul de funcționare a acesteia, a făcut declarații la bancă în vederea deschiderii contului pe alt nume decât al său iar la data de 6 martie 2000 a înregistrat la O.R.C. Arad, societatea fictivă.

S-a arătat că, deși în statut era precizat că activitatea de bază a societății va fi „ vânzarea cu amănuntul a carburanților pentru autovehicule „ - ceea ce corespundea codului C.A.E.N., nici o achiziție din cele făcute nu a urmat această cale. În ziua de 5 mai 2000, învinuitul S.I. s-a deplasat la sediul din București al SC L.R. SRL însoțit de O.F. și R.I. unde a încheiat contractul cadru nr. 09291, în care s-a precizat că produsul ce urmează a fi achiziționat se va folosi conform prevederilor Legii nr. 118/1996, numai la încălzire, lucrări agricole și nave fluviale. Contractul a fost întocmit pe baza declarației făcută de acesta pe numele lui M.J.

O dată obținut contractul cadru de achiziționare a produselor petroliere de la rafinărie, inculpatul și-a început activitatea comercială și a continuat-o pe cea infracțională fiind ajutat, la fel ca și conaționalii săi P.P. și T.G., de către R.I. acesta din urmă fiind angajat la acea dată ca director comercial la SC O.O. SRL, societate către care a fost îndrumată cea mai mare parte din produsele petroliere achiziționate.

S-a mai arătat că, în perioada 17 februarie 2000 - 1 februarie 2001, inculpatul a cumpărat de la rafinăria SC L.R. SRL Ploiești cantitatea de 485.249 kg motorină fără taxă de drum, în valoare la acea dată în sumă de 2.919.865 lei.

Pentru întreaga cantitate menționată s-au întocmit 18 facturi către serviciul desfacere al rafinăriei, toate având ca beneficiar SC M. SRL Arad, la care au fost anexate note de greutate pentru fiecare transport și declarații de conformitate.

Întreaga cantitate de motorină a fost transportată la depozitul SC O.O. SRL din localitatea Turnu, județul Arad și descărcată în cisternele acesteia. În declarațiile date aceștia au arătat că actele de însoțire a mărfii au fost predate lui S.I. - alias M.J., sau în lipsa acestuia, numitului O.F.; în ambele cazuri SC M. SRL Arad a procedat apoi la facturarea lor de către SC O.O. SRL care le-a comercializat prin stațiile sale ca produs cu taxă de drum.

De asemenea, s-a reținut că facturile întocmite de către SC M. SRL Arad către SC O.O. SRL nu au fost găsite întrucât prima societate nu a ținut nici o evidență contabilă pentru activitatea desfășurată iar O.F. a declarat că în vara anului 2001, înainte de începerea verificărilor a cesionat societatea sa cetățeanului maghiar B.I. și o dată cu ea a predat și arhiva, astfel că nu știe ce s-a întâmplat cu respectivele acte.

La achiziționarea motorinei, pentru fiecare transport în parte reprezentantul cumpărătorului a depus câte o declarație pe proprie răspundere conform căreia o vor utiliza la lucrările agricole, în baza cărora, furnizorul a întocmit așa zisele contracte „Spat” de vânzare-cumpărare.

Pe baza documentelor ridicate de la rafinărie s-a stabilit că declarațiile pe proprie răspundere au fost întocmite fictiv de către R.I., pe numele P.I. O dată cu ele s-a ridicat și o procură specială, în xerocopie, dată de M.J., în speță inculpatul S.I., în favoarea numitului P., prin care era împuternicit să reprezinte interesele societății. Aceasta s-a dovedit a fi fictivă fiind copiată după o alta făcută la notarul P.M. din Arad pentru cetățeanul T.G. cercetat și acesta într-o cauză similară alături de R.I.

S-a apreciat că în declarația făcută la 16 aprilie 2002 inculpatul R.I. a recunoscut întocmirea și semnarea facturilor fictive menționate mai sus, însă ulterior a revenit afirmând că nu-și mai amintește acest lucru.

Vinovăția lui R.I. a fost stabilită prin declarațiile a trei funcționari de la rafinărie, prin raportul de constatare tehnico științifică întocmit în cauză, precum și prin aceea că pentru motorina achiziționată a întocmit în numele societății SC M. SRL Arad 4 foi de depunere a sumelor reprezentând costul ei, pe care le-a depus personal la I.B. Ploiești unde rafinăria respectivă avea contul deschis. Actele au fost întocmite fictiv de către învinuit trecând ca titular al depunerii cu seriile și numerele de buletin un oarecare P.I. Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut situația relatată însă a susținut că nu cunoștea cu adevărat destinația motorinei.

Cea mai mare parte a motorinei achiziționată de la SC L.R. SRL a fost valorificată către SC O.O. SRL unde inculpatul R.I. era angajat ca director comercial.

Pe lângă cantitățile arătate, SC M. SRL Arad a mai achiziționat motorină fără taxa de drum și de la alți producători pe care a comercializat-o cu taxa respectivă inclusă în preț, astfel în ziua de 17 martie 2000, la scurt timp după înființarea societății și înainte de întocmirea contractului cadru cu SC L.R. SRL, a cumpărat de la SC R.V. SA Ploiești, 18.040 l motorină în valoare de 120.791.746 lei, conform facturii fiscale.

Pentru achiziționarea motorinei inculpatul R.I. care lucrase în rafinărie ca șef serviciu desfacere, a întocmit delegație pentru ridicarea de mărfuri, care o redă și în declarația pe proprie răspundere pe numele P.I., fără să aibă de la acesta împuternicire. Din acest aspect s-a concluzionat că R.I. era la curent cu activitatea SC M. SRL Arad și a administratorului ei, fapt confirmat și de martora Costea Nicoleta - funcționară în cadrul serviciului desfacere al rafinăriei.

S-a mai arătat de asemenea că în perioada 20 iulie - 21 sept. 2000, SC M. SRL Arad a cumpărat de la depozitul SC R. SA Brașov cantitatea totală de 618.160 kg motorină fără taxa de drum în valoare la acea dată de 4.318.810.830 lei.

Întrucât S.I. a părăsit România când a aflat că se fac verificări cu privire la societatea în numele căreia lucra, nu s-a putut stabili cine i-a întocmit declarațiile pe proprie răspundere pentru respectarea dispozițiilor Legii nr. 118/1996, însă întreaga cantitate a fost livrată către SC A. SRL Săliște, jud. Sibiu, ca motorină cu taxă de drum. Diferența de preț a fost însușită de către reprezentantul SC M. SRL Arad.

De asemenea, în perioada 23 mai 2000 - 25 ian. 2001, SC M. SRL Arad a achiziționat de la SC P. SA Arad, cantitatea de 396.987 l motorină fără taxa de drum și 21.106 l combustibil tip M.

Pentru produsele respective, în valoare totală de 2.703.645.773 lei, furnizorul a emis 35 facturi fiscale. Înainte de efectuarea fiecărui transport inculpatul S.I. a întocmit declarații pe proprie răspundere în care a menționat că produsul va fi utilizat în scop agricol, transport material lemnos și lucrări de execuție.

Din cantitatea menționată, doar 11.665 l achiziționată în ziua de 13 iunie 2000 cu factură, a fost vândută în acea zi ca motorină cu taxă de drum la SC J. SRL Barațca, jud. Arad, cealaltă cantitate fiind dusă direct în rezervoarele SC O.O. SRL și comercializată prin stațiile de desfacere ale acesteia. Nu s-a putut stabili dacă și combustibilul timp M a avut aceeași destinație, în lipsa actelor de gestiune a celor două societăți partenere de afaceri.

În perioada 7 august - 11 octombrie 2000, SC M. SRL Arad a cumpărat de la SC C.C. SRL Buzău 93.620 kg petrol distilat tip II, 171.620 kg combustibil ușor tip I și 65.220 kg White spirt rafinat. De achiziționarea lor s-a ocupat inculpatul R.I., fapt ce rezultă din cele 13 facturi întocmite pentru marfă.

Produsele au fost transportate și descărcate în cisternele SC O.O. SRL; în lipsa actelor de evidență contabilă nu s-a putut stabili în ce mod au fost comercializate.

În două rânduri, respectiv 21 și 22 iunie 2000, SC M. SRL Arad a cumpărat de la SC J. SRL Barațca, jud. Arad, cu facturi, cantitatea totală de 33.000 l combustibil tip I, în valoare de 235.950.000 lei fără a se putea stabili ce s-a întâmplat cu el, în lipsa evidențelor contabile.

În ziua de 9 martie 2001, SC M. SRL Arad a cumpărat de la SC M.I. SRL Tătărani, jud. Prahova, cantitatea de 19.960 kg petrol tip 0,2000, în valoare de 185.655.359 lei. Întreaga sumă a fost achitată în numerar cu trei chitanțe, în perioada 09 -16 martie 2001. Nu s-a putut stabili destinația acestui produs.

Din cantitatea de motorină achiziționată fără taxă de drum învinuitul S.I. a comercializat incluzând în preț taxa respectivă, 1.121.429 kg și 896.987 litri. Valoarea ei era la acea dată în sumă de 9.894.770.162 lei, rezultând că și-a însușit prin acte fictive și prin încălcarea Legii nr. 118/1996, suma de 2.453.726.314 lei ce trebuia să fie vărsată la fondul special al Drumurilor publice din cadrul M.L.P.T.L.

S-a mai arătat că SC M. SRL Arad nu a ținut nici o evidență contabilă pentru activitățile desfășurate. Ca urmare, nu a întocmit și nu a depus declarațiile lunare privind obligațiile de plată la bugetul de stat și bilanțurile contabile, nu a evidențiat sau plătit obligațiile fiscale. S-a stabilit că societatea datora impozit pe profit în sumă de 2.631.855.653 lei și T.V.A. aferent în sumă de 2.000.195.029 lei. Pentru a se sustrage de la plata acestor obligații și a nu fi identificat în eventualitatea unor verificări, a procedat de comun acord cu împuternicitul său R.I., la întocmirea unor acte fictive atât pentru aprovizionarea cu produse petroliere cât și pentru plata acestora.

Prin sentința penală nr. 120 din 24 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. 3083/2002, în baza art. 11 din Legea nr. 87/1994, prin înlăturarea disp. art. 41, 42 C. pen. și recalificarea infracțiunii prev.de art. 40 din Legea nr. 82/1991, a fost condamnat inculpatul P.P. la 6 ani închisoare pentru evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 215 alin. (2) C. pen. prin completarea calificării juridice cu art. 215 alin. (3) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2), 42 C. pen. prin înlăturarea disp.art. 215 alin. (5) C. pen. și recalificarea infracțiunii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru înșelăciune;

În baza art. 291 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru uz de fals.

Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani, stabilindu-se ca inculpatul să execute 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2), 42 C. pen. și recalificarea art. 291 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I., la 3 ani închisoare pentru fals privind identitatea.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 292 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru fals în declarații.

În baza art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) și 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru fals în declarații.

În baza art. 11 din Legea nr. 87/1994, prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 40 din Legea 82/1991 inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani închisoare pentru evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 1 din Legea 543/2002 instanța a constatat grațierea pedepselor aplicate pentru art. 292 C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 și a atras atenția asupra disp.art. 7 din această lege.

S-au contopit pedepsele negrațiate aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani, pe care a sporit-o cu 2 ani, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994, prin înlăturarea art. 41, 42 cod a fost condamnat inculpatul R.I., la 3 ani închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994 prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 290 C. pen. prin recalificarea infracțiunii prev. de art. 291 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. prin recalificarea infracțiunii din art. 291 C. pen. a fost condamnat inculpat la 1 an închisoare .

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațierea pedepsei aplicate pentru art. 292 C. pen. și a atras atenția asupra disp.art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului R.I. și a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din 3 aprilie 2002 la zi.

A dispus anularea înscrisurilor falsificate și radierea din registrul comerțului SC M. SRL Arad și a confiscat de la inculpații P.P. și R.I., câte 212.461.776 lei. Au fost obligați ambii în solidar cu părțile responsabil civilmente SC P.E. SRL Ploiești să plătească părții civile M.F.P. prin D.G.F.P. Arad suma de 6.694.605.665 lei, cu titlu de despăgubiri civile și suma de 1.980.605.885 lei cu titlu de majorări de întârziere, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A obligat în solidar pe inculpatul S.I. și R.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Arad să plătească M.F.P. prin D.G.F.P. Arad suma de 2.080.039.994 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 1.116.459.363 lei cu titlu de majorări de întârziere, din care 692.699.315 lei și 385.810.521 lei către partea civilă M.L.P.T.L., cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a sentinței.

Prin Decizia penală nr. 386/ A din 26 10 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 3698/P/2003, au fost admise apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă M.F.P. - D.G.F.P. a jud. Arad și inculpatul R.I. împotriva sentinței penale nr. de mai sus, care a fost desființată în întregime și cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de fond. A fost respinsă cererea inculpatului R.I. pentru liberare provizorie sub control judiciar, s-a menținut starea de arest a inculpatului cu prelungirea acesteia pe durata de 30 de zile începând cu data de 24 octombrie 2003 la 22 noiembrie 2003 și s-a computat din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 24 septembrie 2003, la zi. Din considerentele deciziei rezultă faptul că în cauză era necesară administrarea de către prima instanță în condiții de contradictorialitate a tuturor probelor propuse prin rechizitoriu și a altor probe necesare și utile. Totodată, se consideră ca fiind necesară efectuarea unei contra-expertize contabile prin care să se aducă argumente corespunzătoare pentru stabilirea adevărului în cauză în raport cu conținutul actelor de inculpare și de diferența dintre conținutul proceselor verbale întocmite de Garda Financiară.

Rejudecând cauza în fond după desființarea cu trimitere, prin prisma considerentelor deciziei pronunțate în apel, prima instanță prin încheierea de ședință din 24 martie 2004, pronunțată în Dosar nr. 1247/2004, în baza art. 38 C. proc. pen., a dispus disjungerea acțiunii penale față de inculpații S.I. și P.P., stabilind termen de judecată pentru soluționarea acesteia la 25 octombrie 2004 și dispunând citarea inculpaților de la adresele unde locuiesc în Ungaria.

Prin sentința penală nr. 68 din 28 februarie 2005 pronunțată în Dosar nr. 1247/2004, Tribunalul Arad s-a dispus condamnarea inculpatului R.I. la pedeapsa rezultată de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen., în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile aflate în concurs de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e), C. pen. aplicate în baza art. 26 C. pen. rap la art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu înlăturarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.; de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen. pe durata de 3 ani, pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (5) C. pen., și art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/ 1990 cu aplicarea art. 41, alin. (2), 42 C. pen.; de 1 an închisoare, aplicată în baza art. 290 C. pen. prin schimbarea încadrării din art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.; de 1 an închisoare aplicată în baza art. 290 C. pen. prin schimbarea încadrarea din art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.; de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 292 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) e), C. pen. aplicată în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994 prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3) (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat grațierea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 292 C. pen. atrăgându-i-se atenția asupra disp. art. 7 din aceeași lege.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen. și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arest prev. de la 3 aprilie 2002 la 22 martie 2004.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.F.P. prin A.N.A.F. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.E. SRL Ploiești la plata sumei de 33.525.165.826 lei cu titlul de despăgubiri civile cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Arad, la plata sumei de 5.145.289.306 lei despăgubiri civile cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii, fiind respinse restul pretențiilor civile.

S-a constatat în condițiile art. 9 din O.G. nr. 3/2003 de abrogare a Legii nr. 118/1996 și art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 147/2002 și ținând seama și de protocolul din 12 decembrie 2003 și nr. 15191 din 9 ianuarie 2004, încheiat între M.F.P. și M.T.C.F.T., că partea civilă M.F.P. s-a subrogat în drepturile părții civile M.T.C.T. S-a dispus totodată obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente SC P.E. SRL Ploiești și SC M. SRL Arad, la plata sumei de 238.000.000 lei - cheltuieli judiciare către stat și s-a constatat că Ministerul Justiției a dispus plata sumei de 216.000.000 lei - taxă expertiză contabilă.

Prin sentința penală nr. 216 din 20 06 2005, pronunțată de Tribunalul Arad în același dosar, ca efect al disjungerii, s-a dispus condamnarea inculpatului P.P. la pedeapsa rezultată de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile aflate în concurs de : 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen., în baza art. 11 din Legea nr. 87/1994 prin schimbarea încadrării juridice din art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41, art. 42 C. pen. și înlăturarea art. 41 alin. (2) și art. 42 ; de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. aplicate în baza art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), 42 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și de 1 an închisoare aplicată în baza art. 291 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa rezultată de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente: de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. ; de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 288 alin. (1) C. pen.; de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 292 C. pen. ; de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen., aplicate în baza art. 11 din Legea nr. 87 /1994 cu aplic art. 41 alin. (1), art. 42 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap.la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/1992 s-a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 292, art. 293 alin. (1), art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 și i-a fost atrasă atenția asupra art. 7 din Legea nr. 543/2002.

S-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen. precum și radierea din Registrul Comerțului a SC M. SRL Arad.

A fost obligat inculpatul P.P. în solidar cu inculpatul R.I. și partea responsabilă civilmente SC P.E. SRL Ploiești, la plata sumei de 33.525.165.826 lei despăgubiri civile cu dobânzi legale de la data rămânerea definitivă a hotărârii către partea civilă M.F.P. prin A.N.A.F.

Totodată, a fost obligat inculpatul S.I. în solidar cu inculpatul R.I. și partea responsabilă civilă SC M. SRL Arad la despăgubiri civile cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii, în suma de 5.145.289.306 lei către M.F.P. prin A.N.A.F.

Au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 20.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat și s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Arad a sumei de 1.200.000 lei, onorariu avocațial din oficiu.

Prin decizia penală nr. 379 /A din 10 11 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 4005/P/2005, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, de inculpatul R.I. și partea civilă D.G.F.P. a jud. Arad împotriva sentinței penale nr. 68 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Arad, cu consecința desființării acesteia iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

S-a reținut că în dosarul ce îi privește pe cei doi cetățeni maghiari, disjuns doar formal din cauza cu același număr privindu-l pe inculpatul R.I., la momentul pronunțării nu se aflau în dosar decât dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpații, restul dosarului fiind în apel în fața Curții de Apel Timișoara pentru partea din dosar privindu-l pe inculpatul R.I.

S-a apreciat totodată, că la dosar nu există nici o probă care să confirme sau să infirme starea de fapt reținută în sarcina inculpaților și deși dosarul disjuns privea doar pe cei doi cetățeni maghiari pentru care s-a dispus condamnarea, inculpatul S.I. a fost obligat în solidar cu inculpatul R.I. la plata despăgubirilor civile în solidar cu SC M. SRL Arad. Totodată, în dosarul ce-l privește pe inculpatul R.I. acesta a fost obligat în solidar cu SC P.E. SRL Ploiești și SC M. SRL Arad, să plătească despăgubiri civile către M.F.P. prin A.N.A.F., încă înainte de a fi soluționat dosarul în care figurau ca inculpați P.P. și S.I.. S-a apreciat că instanța de rejudecare nu a adus la îndeplinire toate cele dispuse de prima instanță de casare pentru completa soluționare a cauzei și toate acestea afectează legalitatea și temeinicia hotărârii de fond existând și conexitate în cauză.

S-a menționat totodată, că în rejudecare, cele două cauze se vor reuni și vor fi respectate dispozițiile instanței de casare.

Prin Decizia penală nr. 303/ Adin 15 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 9739/P/2005, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 216/20 06 2005 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 1246/2004 cu consecința desființării acesteia cauza fiind trimisă spre rejudecare cu privire la S.I. și P.P. S-a apreciat nelegalitatea hotărârii instanței de fond întrucât cauza privind pe cei doi inculpați - P.P. și S.I. a fost disjunsă dintr-un alt dosar, privindu-l pe inculpatul R.I. cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni conexe celor comise de cei doi inculpați. S-a considerat întemeiată critica formulată de parchet în sensul că în momentul disjungerii trebuie reținute în cauza disjunsă probele ce îi privesc pe inculpații P.P. și S.I..

S-a arătat că instanța nu a avut în vedere că la dosarul cauzei nu există nici o probă care să confirme sau să infirme starea de fapt reținută în sarcina inculpaților.

Având în vedere faptul că dosarul privind pe cei doi inculpați conținea doar dovada de îndeplinire a procedurii de citare pe cale diplomatică a inculpaților și copii ale unor sentințe judecătorești pronunțate anterior în legătură cu această cauză, instanța de apel a considerat că acestea nu constituie mijloace suficiente de probă pentru a pronunța o hotărâre conform art. 345-346 C. proc. pen.

S-a susținut că este îndreptățită critica formulată de parchet în sensul că același judecător a instrumentat cauza referitoare la inculpatul R.I., presupunându-se astfel că acesta ar cunoaște și probele ce îi privesc pe inculpații P.P. și S.I., aceste probe trebuiau să existe și în dosarul privind pe inculpații P.P. și S.I., pronunțarea unei hotărâri în lipsa lor echivalând cu o nerezolvare a fondului cauzei.

În rejudecare, prin sentința penală nr. 99 din 20 martie 2008 a Tribunalului Arad, s-a reținut din nou vinovăția inculpaților, dispunându-se condamnarea lor astfel:

În baza art. 26 C. pen. rap.la art. 11 din Legea nr. 87/1994, art. 13 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.I., la pedeapsa de: 5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 215 alin. (2), alin. (3), alin. (5) prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de :15 (cincisprezece) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă agravantă, în formă continuată - prejudiciu 6.892.213 lei.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b, c C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 1 (un) și 6 (șase) an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de fals în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), alin. (3) C. pen. prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:8 (opt) ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată - prejudiciu 59.033,19 lei.

În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de :1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații în formă continuată.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a fost constatată grațiată această pedeapsă și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 7 din aceeași lege.

Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care o sporește cu 3 (trei) ani închisoare, rezultând pedeapsa de executat pentru inculpat de 18 (optsprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 03 aprilie 2002 la 22 martie 2004.

În baza art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul : P.P. la pedeapsa de : 6 (șase) ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), c) C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată coroborat cu art. 289 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (2), alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul a pedeapsa de : 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă agravantă, prejudiciu 689.221, 28 lei.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor în formă continuată.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată.

Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care o sporește cu 3 (trei) ani închisoare, rezultând pedeapsa de executat pentru inculpat de 18 (optsprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul : S.I. la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 288 alin (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale .

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 11 (unsprezece) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă agravantă, în formă continuată - prejudiciu 245.372, 63 lei .

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată .

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe durata de 5 ani.

În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, coroborat cu art. 289 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 292 C. pen. coroborat cu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 republicată, art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații în formă continuată.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a fost constatată ca fiind grațiată pedeapsa aplicată în baza art. 293 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. coroborat cu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și atrage atenția inculpatului asupra art. 7 din aceeași lege.

Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care o sporește cu 2 (doi) ani închisoare rezultând pedeapsa de executat pentru inculpat de 13 (treisprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus radierea din Registrul comerțului a SC M. SRL Arad.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate .

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații la despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. București reprezentată prin D.G.F.P. Arad - după cum urmează :

Au fost obligați în solidar inculpații R.I., S.I. și partea responsabilă civilmente SC M. SRL Arad, la plata sumei de 815.229, 51 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. București reprezentată prin D.G.F.P. Arad.

Au fost obligați în solidar inculpații R.I., P.P. și partea responsabilă civilmente SC P.E. SRL Ploiești la plata sumei de 1.915.122 lei, despăgubiri civile către părțile civile.

A fost constatată subrogația A.N.A.F. - M.F.P., în drepturile M.T.C.T.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.I. și prin Decizia penală nr. 157/ A din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, cauza s-a trimis din nou spre rejudecare, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 07 mai 2009; în motivare s-a arătat că, pentru termenul din 13 martie 2008, avocatul B.I. - apărător ales al inculpatului R.I., a depus la registratura Tribunalului Arad, o cerere de amânare a judecării cauzei, pe motiv că este citat la Curtea de Apel Timișoara, pentru a se prezenta în calitate de intimat. Deși a depus la dosar și o copie a citației, pentru a justifica cererea de amânare, instanța a ignorat-o și a procedat la judecarea cauzei, numind un avocat din oficiu care să-l apere pe inculpat. S-a reținut totodată că, procedând în cest mod, instanța a încălcat dispozițiile, prin asistarea inculpatului de un alt apărător, hotărârea fiind lovită de nulitate, potrivit art. 197 alin. (2) teza 2 C. proc. pen., întrucât nu au fost respectate prevederile art. 171 alin. (4) C. proc. pen.

Instanța de fond, analizând cele două acte de sesizare întocmite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 153/P/2001 și nr. 109/P/2001, în rejudecare a remarcat faptul că, în primul rechizitoriu se menționează aspectul că activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat în perioada ianuarie 2001 – august 2001, iar în cel de-al doilea rechizitoriu, în perioada anului 2000 până în martie 2001, s-a verificat incidența în cauză a dispozițiilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.

Astfel, s-a reținut că potrivit articolului 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani; potrivit art. 124 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate, rezultând așadar 7 ani și 6 luni, termen care se calculează, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen., de la data săvârșirii infracțiunii.

Prin urmare s-a reținut că pentru infracțiunile a căror limită maximă specială nu depășește 5 ani se poate constata împlinirea termenului de prescripție specială a răspunderii penale, fapt survenit în luna februarie 2009, respectiv septembrie 2008; avem aici în vedere următoarele infracțiuni menționate în cele două rechizitorii: art. 290 C. pen. - fals în înscrisuri sub semnătură privată (limite: 3 luni - 2 ani închisoare sau amendă), art. 291 C. pen. - uz de fals (limite: 3 luni - 3 ani închisoare), art. 292 C. pen. - falsul în declarații (limite: 3 luni - 2 ani închisoare), art. 40 (actual 43) din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. - falsul intelectual (limite: 6 luni - 5 ani închisoare), art. 293 C. pen. - falsul privind identitatea (limite: 3 luni - 3 ani închisoare), art. 288 alin. (1) C. pen. - falsul material în înscrisuri oficiale (limite: 3 luni - 3 ani închisoare), art. 48 alin. (1) din Legea 26/1990 - declarații inexacte la registrul comerțului (limite: 3 luni - 2 ani închisoare).

S-a considerat că față de cele arătate, în discuție au rămas doar infracțiunile de evaziune fiscală (art. 11 din Legea nr. 87/1994), înșelăciune (art. 215 alin. (2), (5) C. pen.) și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 alin. (1) C. pen.).

Cu referire la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, s-a menționat că, la data comiterii faptelor, astfel după cum rezultă din cele două acte de sesizare (anume: pe parcursul anului 2001), limitele legale de pedeapsă a infracțiunii menționate erau: 6 luni - 5 ani închisoare; ulterior, prin O.U.G. nr. 93 din 27 iunie 2002 au fost modificate aceste limite, în sensul majorării lor (în prezent fiind de la 1 la 7 ani închisoare), dar instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. privitor la aplicarea legii penale mai favorabile; potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă”.

Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, s-a menționat că faptele reținute ca fiind comise de inculpați au fost încadrate în dispozițiile art. 11 din Legea nr. 87/1994 (conform variantei inițiale, publicate în M. Of. nr. 299 din 24 octombrie 1994). Art. 11 din Legea nr. 87/1994 prevedea următoarele: „Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor și a contribuțiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării, în scopul obținerii de venituri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi”.

La cererea apărării, prima instanță a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din art. 11 în art. 13 din Legea nr. 87/1994, articol care prevedea următoarele: „Fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi, sau cu amendă de la 1 milion lei la 10 milioane lei”.

S-a menționat că Legea nr. 87/1994 a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, astfel că în urma republicării (M. Of. 545 din 29 iulie 2003), art. 11 a devenit art. 11 lit. a), iar art. 13 a devenit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994; ulterior, a fost adoptată Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, lege aflată în vigoare și în prezent. Având în vedere succesiunea modificărilor legislative, instanța va face de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., considerând că în cazul inculpaților legea mai favorabilă este legea inițială, anume Legea nr. 87/1994 publicată în M. Of. nr. 299/1994, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, s-a arătat că în practica judiciară s-au ivit numeroase controverse în legătură cu încadrarea juridică a comercializării combustibilului tip „M” sau a benzinei „Avio” și de extracție, care sunt scutite de taxe și impozite, în locul benzinei sau motorinei, care sunt purtătoare de accize și taxe M.T.R. În fapt, pe parcursul derulării relațiilor comerciale între mai mulți comercianți succesivi ai aceluiași produs, se proceda la schimbarea calității produselor și se încasa de la cumpărători sume mult mai mari decât cele cuvenite, ajungându-se la venituri nelegale.

S-a menționat că în astfel de situații, s-a apreciat în mod obișnuit că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzute de art. 297 C. pen., în concurs real cu infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

S-a mai arătat că, din moment ce produsele petroliere intrate în circuitul comercial nu erau de natură a naște obligații fiscale către bugetul statului, faptul că persoanele care le-au cumpărat ca benzină sau motorină au fost înșelate cu privire la calitatea acestor produse, nu este de natură să prejudicieze bugetul statului, neputând să se rețină nici comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Prin urmare, instanța a considerat că, în astfel de cazuri, trebuie reținută comiterea infracțiunii prevăzută de articolul 297 C. pen., deoarece această infracțiune are ca subiect pasiv statul, ca titular al valorii sociale, constituită în legătură cu încrederea în circuitul economic și care, prin organismele sale, asigură prezența pe piață a unor produse de calitate corespunzătoare, nu și infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Pe de altă parte, referitor la relația dintre infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de articolul 13 din Legea nr. 87/1994 și cea de înșelăciune (art. 215 C. pen.), în doctrină, s-a arătat că atunci când prin oricare dintre faptele incriminate în art. 13 (devenit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 se cauzează o pagubă reprezentând suma cu care s-au diminuat obligațiile fiscale datorate statului, nu va exista concurs de infracțiuni între evaziunea fiscală și înșelăciune, ci doar infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât art. 13 din Legea nr. 87/1994 reprezintă o reglementare autonomă și specială, față de infracțiunea de înșelăciune, fiind firesc ca în astfel de cazuri să se rețină numai evaziunea fiscală, potrivit principiului specialității legii penale,în sensul că legea specială are prioritate față de reglementarea generală.

În concluzie, reținând că faptele inculpaților vizând nerespectarea dispozițiilor legii privind combaterea evaziunii fiscale, trebuie încadrate în dispozițiile articolului 13 din Legea nr. 87/1994, instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 11 din Legea nr. 87/1994 și a reținut și incidența dispozițiilor art. 13 C. pen. privitor la legea penală mai favorabilă.

De asemenea, pentru cele arătate, instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 alin. (1) C. pen.) și înșelăciune (art. 215 alin. (2), (5) C. pen.) într-o singură infracțiune de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 și a reținut și incidența dispozițiilor art. 13 C. pen.

Având în vedere că pentru infracțiunile prevăzute de articolul 13 din Legea nr. 87/1994 și articolul 297 alin. (1) C. pen. (ambele cu aplicarea art. 13 C. pen.), limitele maxime ale pedepsei nu depășesc 5 ani, s-a reținut că termenul prescripției răspunderii penale (7 ani și 6 luni) s-a împlinit, ținând seama de datele săvârșirii faptelor.

Prin urmare, în cazul tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților s-a apreciat că s-au împlinit termenele de prescripție a răspunderii penale, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva celor trei inculpați.

S-a menționat că niciunul dintre inculpați nu s-a prevalat de dispozițiile art. 13 C. proc. pen., în sensul că nu au solicitat continuarea procesului penal, în scopul constatării nevinovăției lor.

În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că potrivit articolului 346 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunță prin hotărâre și asupra acțiunii civile.

Având în vedere constituirile de părți civile formulate în cauză, instanța de fond a apreciat ca întemeiate pretențiile civile formulate, ținând seama că orice faptă a omului ce cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara că omul e responsabil nu numai de prejudiciul ce l-a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce l-a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 republicată, a dispus radierea din Registrul comerțului a SC M. SRL Arad, iar conform art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.

A constatat subrogația A.N.A.F. - M.F.P., în drepturile Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Împotriva sentinței penale nr. 172 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 4163/108/2005 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Timișoara și inculpatul R.I., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 15 septembrie 2009.

În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a solicitat admiterea acestuia, și față de materialul probator administrat în cauză, condamnarea inculpatului R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu 41 alion.2 C. pen.; a inculpatului S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Lg.87/1994 cu 41 alin. (2) C. pen. și înșelăciune prev.de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu 41 C. pen. și P.P., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea ne. 87/1994 cu 41 alin. (2) C. pen. și înșelăciune prev.de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu 41 C. pen., la pedeapsa închisorii și menținerea obligării inculpaților, în solidar,la plata despăgubirilor civile.

S-a apreciat că hotărârea este nelegală, raportat la practica judiciară și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 87/1994, care incriminează sustragerea de la plata taxelor, impozitelor și contribuțiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării, în scopul obținerii de venituri. În cauză, inculpații au achiziționat produse petroliere plătite fără taxa M.T.R., pe care ulterior le-au vândut încasând pentru sine taxa, sustrăgându-se astfel de la plata taxei către stat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994, impunându-se reținerea art. 13 C. pen.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, s-a apreciat că faptele de achiziționare a cantităților de produse petroliere scutite de taxe și impozite și revânzarea acelorași produse ca fiind „ mezină și motorină purtătoare de accize și taxe „, banii obținuți nefiind vărsați bugetului de stat ci însușiți de către inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfii. Deși s-a reținut că inculpații nu au falsificat sau substituit mărfuri sau produse, este de reținut că, în speță, produsele revândute au primit o altă denumire și un alt preț, care le conferea aparență de autenticitate. Inculpații, prin faptele lor au înșelat și beneficiarii mărfurilor, care au fost convinși că au cumpărat marfa prezentată, plătind pentru aceasta un preț care includea taxe și accize, fiind astfel, induși în eroare cu privire la calitatea și costul produselor cumpărate.

În motivele de apel ale inculpatului s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și readministrarea probelor a căror solicitare a fost respinsă de instanța de fond, deși importanța acestora este evidentă, impunându-se audierea martorilor indicați în rechizitoriu. S-a mai arătat că motivarea primei instanțe nu este convingătoare și nu răspunde la toate problemele ridicate, neindicându-se concret în ce constau activitățile ilicite ale inculpatului și că schimbarea încadrării juridice este greșit dispusă, câtă vreme inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 157/ A din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Timișoara și inculpatul R.I. împotriva sentinței penale nr. 172 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 4163/108/2005.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

La termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2009, instanța de apel a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată în filă separată la dosar (fila 58 dosar apel). În declarația dată, inculpatul arată că împuternicirea prin care a fost mandatat să reprezinte interesele firmei SC M. SRL a fost efectuată la îndemnul unui inspector, pe nume R. de la D.G.F.P Arad, ulterior începerii urmăririi penale, la acel moment inculpatul lucrând pentru SC O.O. SRL, iar împuternicirea a fost trimisă în Ungaria pentru a fi semnată de Mulner Janos. Inculpatul mai arată că a fost mandatat de SC P. SRL și SC M. SRL pentru achiziționarea produselor petroliere de la rafinării, că aceste produse aduse cu cisternele de O.F.z erau fie duse la rafinăriile sale din Nădlac, fie vândute la alte stații din țară și că se ocupa exclusiv de achiziționarea produselor petroliere de la rafinării, sens în care solicita livrarea mărfii, având bonuri de comandă în alb pe care le completa și le lăsa la poarta rafinăriei, fiind menționat numele șoferului care urma să se prezinte și, după ce acestea erau aprobate, activitatea lui se încheia.

Inculpatul a mai arătat că șoferul care urma să transporte marfa avea următoarele documente: certificat de calitate, factură fiscală, aviz de însoțire a mărfii, declarația de conformitate, raport de încercări, nota de greutate și document de supraveghere fiscală, facturile fiscale privind plata produselor petroliere întocmindu-se după încărcarea mărfii, iar cele despre care se susține că ar fi fost întocmite de inculpat erau realizate mai târziu, la câteva zile. Mai declară inculpatul că la începutul activității de achiziționare a produselor petroliere sau o dată pe an se proceda la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între rafinărie și firma căreia urma să-i fie livrat combustibilul, inculpatul fiind împuternicit de către P.P. la semnarea acestui contract.

În probațiune, inculpatul R.I. a solicitat încuviințarea audierii martorilor C.N. și O.F.z, a martorilor indicați în cele două rechizitorii, precum și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă, care să răspundă la următoarele întrebări: a).care este suma de bani plătită de SC M. SRL și SC P.E. SRL către furnizorii de produse petroliere și modalitățile de efectuare a plăților; b).care este cuantumul sumelor de bani încasate de cele două societăți comerciale în urma vânzării produselor petroliere și modalitățile de încasare a respectivelor sume de bani (sistem bancar, numerar contra chitanță, prin compensare); c).care este valoarea cheltuielilor făcute de cele două societăți comerciale pentru realizarea activităților de achiziționare, transport, depozitare și vânzare a produselor petroliere; d) care este valoarea taxelor și impozitelor pe care cele două societăți comerciale le datorează bugetului de stat și care sunt persoanele răspunzătoare, în raport cu legislația fiscală, de neplată către buget a respectivelor taxe și impozite.

La termenul de judecată din 11 martie 2010, instanța de apel a procedat la audierea martorului M.R. (fila 161 dosar apel), care a fost angajat ca șofer la SC A. Sibiu, transportând motorină și benzină, fără a-și mai aminti dacă achiziționa marfă în numele SC M. SRL sau SC P. SRL. Martorul arată că transporta combustibilii în diverse locații din țară aparținând benzinăriilor Aral, la care era angajat.

Tot la același termen de judecată a fost audiat și martorul J.T (fila 162 dosar apel), care lucrează ca șofer la SC A. SRL, lucrând pe cisternă și transportând produse petroliere de la toate rafinăriile din țară, fără a-și mai aminti raporturile comerciale existente în anul 2001 între SC A. SRL, SC M. SRL și SC P. SRL; existența avizelor de însoțire a mărfii de la rafinărie la benzinării și nici dacă marfa corespundea cu realitatea înscrisă în acte.

În aceeași ședință de judecată, instanța de apel a procedat la audierea martorului O.F.z, declarația acestuia fiind consemnată și atașată în filă separată la dosar (fila 163 dosar apel) și în cuprinsul căreia acesta arată că a deținut o societate comercială denumită SC O.O. SRL, care se ocupa cu comercializarea produselor petroliere, derulând operații comerciale cu SC P. SRL și SC M. SRL, inculpatul deținând funcția de director comercialo la societatea martorului. Martorul arată că l-a însoțit pe inculpat la Ploiești, pentru încheierea co0ntractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect produsele petroliere achiziționate de la rafinărie, acestea fiind vândute la benzinăria martorului, că SC P. SRL și SC M. SRL nu dețineau depozite proprii de păstrare a produselor petroliere care veneau direct de la rafinărie însoțite de factură, notă de cântar, certificat de calitate, facturile fiind completate de către P.P. Martorul a mai arătat că inculpatul R.I. nu a completat facturile, nu avea în atribuții întocmirea evidenței contabile a celor două societăți, dar că nu știe dacă acesta beneficia sau nu de o procură prin care să reprezinte cele două societăți. Martorul a mai declarat că cisterna care transporta marfă de la rafinărie îi aparține, știind astfel în mod exact că produsele veneau direct de acolo, că a fost de față când reprezentantul firmei SC M. SRL a dat patronului unei benzinării Aral din Săliște niște facturi care atestau achiziționarea mărfii de la rafinărie.

La termenul de judecată din 22 aprilie 2010, instanța de apel a procedat la audierea martorei C.N., declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar (fila 214 dosar apel), martora declarând că a fost rugată de numita D.B., contabila firmei SC M. SRL să aducă de la Szeged un act pe care l-a adus inculpatului - martora întâlnindu-se cu numitul M. în Ungaria.

Expertiza contabilă întocmită de expertul L.I., cu obiectivele solicitate de părți și încuviințate de instanța de apel, a fost depusă în cauză anterior termenului de judecată din 16 septembrie 2010 (filele 282 și urm. dosar apel).

Instanța de apel a analizat activitățile infracționale ale celor trei inculpați, R.I., P.P. și S.I., raportat la faptele susținute în sarcina acestora prin cele două acte de sesizare a instanței.

În privința inculpatului R.I., instanța de apel a reținut că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor prev. de art. 297 alin. (1) raportat la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, cu aplicarea art. 41, 42 și 13 C. pen.; art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 și 13 C. pen.; art. 26 rap la art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41, 42 C. pen.; art. 291 C. pen. rap. la art. 41, 42 C. pen., art. 292 C. pen. rap.la art. 41, 42 C. pen.

S-a reținut din probele administrate în cursul urmăririi penale și reluate în fața instanței, că inculpatul R.I. a fost împuternicit de inculpatul P.P. să emită pe numele societății acestuia comenzi și delegații de ridicare a produselor de la furnizori, completând ordine de plată și chitanțe pentru sumele încasate, produse care ulterior erau vândute către terți, produsele petroliere fiind neaccizate sau fără plata taxei de drum instituită prin dispozițiile Legii nr. 118/1996.

În data de 14 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat pentru SC P.E. SRL prin SC C.C. SRL Buzău, 48 tone motorină fără taxa de drum, conform facturilor fiscale.

După înlocuirea facturilor fiscale indicate, cu alta emisă de inculpat pentru SC P.E. SRL. în care s-a trecut motorină cu taxa de drum, produsul a fost expediat la SC A. SRL. din Săliște, jud. Sibiu în aceeași zi.

În ziua de 16 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat de la rafinăria „Steaua Română" din Câmpina 61,25 tone combustibil lichid ușor tip. 1, pentru care s-au întocmit facturi fiscale.

În aceeași zi, produsul a fost expediat la SC A. SRL. din Săliște, cu factura fictivă, în care s-a trecut motorină cu taxa de drum.

În ziua de 19 februarie 2001, inculpatul a achiziționat de la rafinăria „A.R." din Ploiești cantitatea de 29,5 tone combustibil lichid ușor tip 1 conform facturii. În aceeași zi, după înlocuirea facturii fiscale reale cu alta fictivă, l-a expediat la SC A. SRL. Săliște cu autocisterna, condusă de F.I.

În ziua următoare, respectiv 20 februarie 2001, inculpatul a achiziționat pentru societatea pe care o reprezenta 19,10 tone motorină, fără taxa de drum, de la rafinăria A.R. din Ploiești, conform facturii fiscale. După înlocuirea facturii reale cu alta în care a trecut cu taxa M.T.R. și a expediat-o la SC A. SRL din Săliște.

În ziua de 21 februarie 2001, inculpatul a achiziționat, tot de la rafinăria „ A.R." din Ploiești 29,35 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii fiscale, înlocuind factura cu alta în care a trecut taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

În ziua de 27 februarie 2001, inculpatul a achiziționat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 29,54 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii și în aceeași zi, după înlocuirea facturii fiscale cu alta în care a menționat, cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

Tot prin SC C.C. SRL. Buzău, inculpatul a achiziționat în ziua de 28 februarie 2001 cantitatea, de 29,71 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, după întocmirea facturii fiscale în care a menționat cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul condus de martorul J.T.

În ziua de 02 martie 2001, inculpatul a achiziționat de la rafinăria „ V." din Ploiești, cantitatea de 29,36 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii.

După întocmirea facturii în numele SC P.E. SRL, în care a menționat, „cu taxa de drum”, a expediat-o în aceeași zi la SC A. SRL din Săliște, cu autovehiculul condus de martorul F.I.

În ziua de 05 martie 2001, inculpatul a achiziționat pentru SC P.E. SRL de la S.R.L. Ploiești, prin SC D.C. SRL Brazi, cantitatea de 18,94 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi, a întocmit factura către SC A. SRL din Săliște,în care a menționat, motorină cu taxa de drum și a expediat-o cu autovehiculul condus de martorul D.D.

În ziua de 07 martie 2002, inculpatul a achiziționat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 19,03 tone motorină, fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura în care a menționat-motorină cu taxă de drum. Transportul l-a făcut șoferul J.T cu autovehiculul.

În ziua de 05 aprilie 2001, inculpatul a achiziționat pentru SC P.E. SRL 26,54 tone, respectiv 18,66 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, după întocmirea facturilor fiscale în care a făcut mențiunea - cu taxă de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște. Transportul a fost făcut de șoferii M.R.-cu autovehiculul și D.D. cu autovehiculul.

În data de 06 aprilie 2001 SC P.E. SRL prin delegatul său R.I., a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,24 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Săliște cu factura fiscală, în care s-a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul a fost făcut de M.R.-cu autovehiculul.

În ziua de 09 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești. prin delegatul său R.I. a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 29,26 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Săliște cu factura fiscală în care s-a menționat motorină cu taxă de drum inclusă în prețul de vânzare. Transportul a fost făcut de către F.I.- cu autovehiculul.

În ziua de 12 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria „ S.R." din Câmpina cu factură, cantitatea de 28,22 tone Solvexol și cu factură, cantitatea de 26.620 tone motorină, fără taxă de drum. în aceeași zi, au întocmit pentru ambele produse facturile în care au menționat motorină cu taxă de drum.

Prima cantitate, respectiv Solvexolul, l-a expediat la SC M.T. SRL. Arad, iar motorina la SC A. SRL din Săliște. În ziua de 13 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești, a cumpărat de la rafinăria “V.” cu facturile fiscale cantitatea de 25,54 tone motorină fără taxă de drum și cantitatea de 18,11 tone ulei p. 3.

Pentru ambele produse a întocmit facturi în care a menționat, motorină cu taxă M.T.R. și le-a expediat la SC A. SRL din Săliște.

Transportul produselor s-a făcut de către șoferii F.I. cu autovehiculul și D.D. cu autovehiculul.

Tot de la rafinăria “V.”, inculpatul a achiziționat în ziua de 20 aprilie 2001 cantitatea de 27,45 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura în care a menționat motorină cu taxă de drum.

Transportul l-a efectuat M.R. cu autovehiculul.

Tot în ziua de 12 aprilie 2001, unitatea intimată a achiziționat de la rafinăria „S.R." Câmpina cantitatea de 27,32 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii. În aceeași zi a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 21 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria SC P.B. S.A. cantitatea de 30,9 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște, în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 24 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat, prin SC M. SRL.Tătărani cantitatea de 28 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxa de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 23 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 31,86 tone ulei p.3 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

Peste două zile respectiv, în 25 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat de la aceeași rafinărie 31,93 tone ulei p.3 cu factură și 29,53 tone cu factură. În aceeași zi a și expediat produsul la SC A. SRL din Săliște cu facturi fiscale, în cuprinsul cărora s-a menționat - motorină cu taxă de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisternele condusă de F.l. și condusă de M.R.

În ziua de 27 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria SC P. SA cantitatea de 29,78 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 28 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat, tot prin SC D.C. SA Brazi, cantitatea de 29,7 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi a expediat produsul la SC A. SRL din Săliște cu factura, în cuprinsul căreia, a menționat, motorină cu taxa de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisterna condusă de F.I.

În ziua de 30 aprilie 2001 inculpatul R.I. a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,64 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R..

În ziua de 07 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 31,91 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua următoare, respectiv 08 mai 20012001 SC P.E. SRL a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,75 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura, fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

Tot de la rafinăria “V.” din Ploiești inculpatul a achiziționat în ziua de 09 mai 2001 cantitatea de 30, 20 tone ulei p.3 cu factură și 32,89 tone cu facturaă. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în cuprinsul cărora a specificat motorină cu taxă de drum. Transporturile s-au efectuat de către șoferii M.I. cu autocisterna. Cu aceasta din urma s-a transportat și produsul Solvexol la SC M.I. SRL. Arad în ziua de 12 aprilie 2001.

Continuându-și activitatea infracțională în ritm alert, SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat în ziua de 10 mai 2001 de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 32,11 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

După numai o zi, respectiv 11 mai 2001, aceeași societate a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 32, 08 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale și 29,46 tone ulei p.3 cu factura fiscală. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut de șoferii J.T și F.I. cu autocisternele.

Tot de la rafinăria “V.” din Ploiești, aceeași societate, în ziua de 16 mai 2001 a achiziționat cantitatea de 32,17 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale și 29,88 tone cu factura fiscală. În aceeași zi a întocmit facturile fiscale către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut de șoferii J.T și F.I. cu autocisternele.

Astfel, în ziua de 23 mai 2001, SC P.E. SRL a achiziționat de la rafinăria “V.” în Ploiești cantitatea de 31,19 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusa de J.T.

În ziua următoare, respectiv 24 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,84 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În data de 25 mai 2001, inculpatul a repetat operațiunea din ziua precedentă și a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 28,77 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de martorul F.I.

În ziua de 29 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,95 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală, către SC A. SRL din Săliște în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de șoferul M.R.

În ziua de 19 iulie 2001 SC P.E. SRL a achiziționat, prin SC D.C. SRL. Brazi cantitatea de 31,44 tone combustibil tip „p", conform facturii fiscale Acest produs, împreună cu cantitatea de 29,69 tone Vegasol au fost expediate la SC A. SRL din Săliște în ziua de 21 iulie 2001. Produsul Vegasol l-a achiziționat de la rafinăria “V.” cu factura din 21 iulie 2001.

Ca și în cazurile precedente, în factura de însoțire a produselor, a menționat motorină cu taxa M.T.R.

Ziua de 24 iulie 2001,SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 28,24 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul produsului de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisterna condusă de șoferul M.R.

Din documentele indicate pe parcursul expunerii, rezultă cantitatea de 1.321,11 tone produse petroliere-motorină sau alți derivați, ce au fost achiziționați fără taxă de drum, dar comercializate cu taxa respectivă, inclusă în preț.

Pe lângă cantitățile menționate, SC P.E. SRL Ploiești a mai achiziționat de la furnizori, tot în perioada ianuarie-august 2001, încă 968,16 tone produse petroliere fără taxa de drum și accize, pe care le-a valorificat cu această taxă, iar pentru aceste cantități nu s-a putut stabili cu exactitate corelația documentelor pe fiecare transport în parte, datorită faptului că pe documentele de vânzare emise de SC P.E. SRL. Nu a mai fost consemnat același delegat care a ridicat marfa de la furnizori.

Potrivit art. 290 C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, ori alterarea lui în orice mod și folosirea acestui înscris sau încredințarea unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unor consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, fapta inculpatului R.I. care în perioada enunțată, în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale uncie, în colaborare cu inculpatul P.P., a întocmit în fals facturile fiscale fictive de livrare a produselor petroliere la beneficiari, falsificând astfel prin contrafacere facturile fiscale emise de furnizori, de a emite chitanțe fictive de încasare a unor sume de bani, folosite ori încredințate conducătorilor auto care transportau cu cisterna aceste produse în scopul producerii de consecințe juridice precum și de a întocmi patru foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Baring Ploiești pe numele fictiv Popescu Ioan semnat pe aceste foi, - constituie infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Art. 291 C. pen., sancționează folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice.

Fapta inculpatului R.I., care, în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale unice, în modalitatea descrisă, a folosit înscrisurile sub semnătură privată falsificate în scopul producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Potrivit art. 292 C. pen., declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acelei consecințe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații.

Fapta aceluiași inculpat care în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale unice a întocmit și semnat în fals declarații pe proprie răspundere prin care SC M. SRL Arad și SC P.E. SRL Ploiești au beneficiat de scutirea taxei destinată Fondului Special al Drumurilor pentru motorina achiziționată de la rafinăriile menționate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Instanța de apel a reținut, în sprijinul vinovăției inculpatului R.I., atât depozițiile martorilor audiați în cauză, și care, angajați ai rafinăriei de unde au fost comercializate produsele petroliere, au confirmat starea de fapt descrisă. De asemenea, s-au avut în vedere și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză și care confirmă faptul că scrisul de pe facturile supuse analizării aparține inculpatului R.I.

Inculpatul R.I. a fost director comercial la SC O.O. SRL și pe baza documentelor ridicate de la rafinărie s-a stabilit că declarațiile pe proprie răspundere au fost întocmite fictiv de către inculpat, pe numele Pfiszter Ioan. O dată cu ele s-a ridicat și o procură specială, în xerocopie, dată de M.J., în speță învinuitul S.I., în favoarea numitului P., prin care era împuternicit să reprezinte interesele societății. și aceasta s-a dovedit a fi fictivă fiind copiată după o alta făcută la notarul P.M. din Arad pentru cetățeanul T.G. cercetat și acesta într-o cauză similară alături de R.I.. Pentru achiziționarea motorinei, inculpatul R.I., care lucrase în rafinărie ca șef serviciu desfacere, a întocmit delegație pentru ridicarea de mărfuri, care o redă și în declarația pe proprie răspundere pe numele Pfiszter Ioan, fără să aibă de la acesta împuternicire.Din acest aspect s-a concluzionat că R.I. era la curent cu activitatea SC M. SRL Arad și a administratorului ei, fapt confirmat și de martora Costea Nicoleta - funcționară în cadrul serviciului desfacere al rafinăriei.

Prin urmare, vinovăția inculpatului în comiterea celor trei infracțiuni, respectiv cele prev. de art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen., este probată, după cum rezultă din ansamblul probator și comiterea infracțiunii prev. de art. 40 (actual art. 43) din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 293 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990. Față de această situație, este evident că soluția de încetare a procesului penal urmare a constatării prescripției răspunderii penale cu privire la aceste fapte primează, cererea implicită a inculpatului de continuare a procesului penal pentru dovedirea nevinovăției sale și care se deduce din manifestările inculpatului de exercitare a căilor de atac, în care este criticată soluția de încetare a procesului penal în favoarea achitării sale, în opinia inculpatului, primează, neducând la pronunțarea unei alte soluții.

Instanța de apel și-a însușit aserțiunile instanței de fond în ceea ce privește incidența în cauză a infracțiunii de înșelăciune, cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 și ale art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., chiar dacă motivarea oferită de prima instanță este deficitară în ceea ce privește infracțiunile mai sus analizate, această lipsă fiind suplinită, în baza efectului devolutiv al apelului.

Problema care se pune este cea a încadrării juridice a comercializării combustibilului de tip M sau a benzinei A.V.I.O. și de extracție, care sunt scutite de taxe și impozite, în locul benzinei sau al motorinei care sunt purtătoare de accize și taxe M.T.R. Pe parcursul derulării relațiilor comerciale între comercianții succesivi ai aceluiași produs se procedează la schimbarea calității produselor.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale se incriminează sustragerea de la plata impozitelor, a taxelor și a contribuțiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării în scopul obținerii de venituri. Acest text (cu reținerea art. 13 C. pen.) incriminează acțiunea contribuabilului de a viola o dispoziție a legii fiscale în scopul de a nu plăti taxele datorate în întregime sau în parte.

În cauză, inculpații P.P., R.I. și S.I. achiziționând produse petroliere plătite fără taxa M.T.R., pe care le-au vândut însă încasând pentru sine taxa, sustrăgându-se de la plata taxei către stat, au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994.

Întrucât până în prezent legea privind evaziunea fiscală a suferit modificări, se impune aplicarea disp.art. 13 C. pen., respectiv cel ale cărui limite de pedeapsă constituie legea penală mai favorabilă.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanța de apel a apreciat că faptele prin care s-au achiziționat cantitățile de produse petroliere scutite de taxe și impozite, produse care apoi au fost revândute ca fiind „mezină și motorină purtătoare de taxe și accize”, banii astfel obținuți nefiind vărsați la bugetul de stat fiind însușiți de către inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

Instanța de apel a apreciat neîntemeiate susținerea inculpatului, în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 334 C. pen.p referitor la schimbarea încadrării juridice, din trei infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 109/P/2001 din 24 iunie 2002, inculpatul R.I. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., astfel încât în mod corect s-a luat în considerare această încadrare juridică și, în urma transpunerii acesteia pe starea de fapt reținută în cele două acte de inculpare, s-a procedat la stabilirea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Astfel, s-a apreciat ca neîntemeiată atât calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad cu privire la inculpații R.I., P.P. și S.I., cât și cea declarată de inculpatul R.I.

În ceea ce-i privește pe inculpații S.I. și P.P., motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad vizează aceeași greșită schimbare de încadrare, în sensul reținerii art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., respectiv infracțiunea de înșelăciune în detrimentul celei reținute de instanță, respectiv înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 C. pen. Aserțiunile mai sus prezentate și care au completat motivarea primei instanțe referitor la existența concursului de infracțiuni dintre evaziune fiscală și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, reținute în sarcina celor doi inculpați intimați P.P. și S.I., sunt aceleași ca cele prezentate în expunerea stării juridice a inculpatului R.I. și nu vor mai fi reluate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a apreciat că în mod corect au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente reprezentate de societățile comerciale în numele cărora au fost ridicate produsele petroliere de la rafinării, la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F.- D.G.F.P Arad. Despăgubirile civile acordate de instanța de fond, se circumscriu principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat statului prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și înșelăciune privind calitatea mărfurilor, prejudiciul reprezentând sumele de bani nevirate statului urmare a punerii în circulație a combustibilului. La stabilirea prejudiciului s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă, ca și suplimentul acesteia întocmit la dispoziția instanței de apel, astfel încât calea de atac declarată de partea civilă, a fost respinsă.

Împotriva Deciziei nr. 157/ A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, părțile civile D.R.A.O.V. Timișoara, A.N.V. și inculpatul R.I.

Prin Decizia penală nr. 3713 din 21 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Prin Decizia penală nr. 49/ A din 13 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-au respins ca nefondate apelurile formulate în cauză.

S-a reținut că dosarul cauzei a fost înregistrat la această instanță sub nr. 10660/1/2010, la data de 06 ianuarie 2012 și procedându-se la rejudecarea apelurilor în limitele deciziei de casare sus menționată, s-a reținut ca stare de fapt următoarele:

Inculpatul R.I. a fost împuternicit de inculpatul P.P. să emită pe numele societății acestuia comenzi și delegații de ridicare a produselor de la furnizori, completând ordine de plată și chitanțe pentru sumele încasate, produse care ulterior erau vândute către terți, produsele petroliere fiind neaccizate sau fără plata taxei de drum instituită prin dispozițiile Legii nr. 118/1996.

La data de 14 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat pentru SC P.E. SRL prin SC C.C. SRL Buzău, 48 tone motorină fără taxa de drum, conform facturilor fiscale.

După înlocuirea facturilor fiscale indicate, cu alta emisă de inculpat pentru SC P.E. SRL., în care s-a trecut motorină cu taxa de drum, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Săliște, jud. Sibiu în aceeași zi.

În ziua de 16 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat de la rafinăria „S.R." din Câmpina 61,25 tone combustibil lichid ușor tip.1, pentru care s-au întocmit facturi fiscale.

În aceeași zi, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Săliște, cu factura fictivă, în care s-a trecut motorină cu taxa de drum.

În ziua de 19 februarie 2001, inculpatul a achiziționat de la rafinăria „A.R." din Ploiești cantitatea de 29,5 tone combustibil lichid ușor tip 1 conform facturii. În aceeași zi, după înlocuirea facturii fiscale reale cu alta fictivă, l-a expediat la SC A. SRL Săliște cu autocisterna nr. 5-SB-2971, condusă de F.I.

În ziua următoare, respectiv 20 februarie 2001, inculpatul a achiziționat pentru societatea pe care o reprezenta 19,10 tone motorină, fără taxa de drum, de la rafinăria „ A.R." din Ploiești, conform facturii fiscale. După înlocuirea facturii reale cu alta în care a trecut cu taxa M.T.R. și a expediat-o la SC A. SRL din Săliște

În ziua de 21 februarie 2001, inculpatul a achiziționat, tot de la rafinăria „ A.R." din Ploiești 29,35 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii fiscale, înlocuind factura cu alta în care a trecut taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

În ziua de 27 februarie 2001, inculpatul a achiziționat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 29,54 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii și în aceeași zi, după înlocuirea facturii fiscale cu alta în care a menționat, cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

Tot prin SC C.C. SRL Buzău, inculpatul a achiziționat în ziua de 28 februarie 2001 cantitatea, de 29,71 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, după întocmirea facturii fiscale în care a menționat cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul condus de martorul J.T.

În ziua de 02 martie 2001, inculpatul a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești, cantitatea de 29,36 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii.

După întocmirea facturii în numele SC P.E. SRL, în care a menționat, „cu taxa de drum”, a expediat-o în aceeași zi la SC A. SRL din Săliște, cu autovehiculul condus de martorul F.I.

În ziua de 05 martie 2001, inculpatul a achiziționat pentru SC P.E. SRL de la S.R.L. Ploiești, prin SC D.C. SRL Brazi, cantitatea de 18,94 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi, a întocmit factura către SC A. SRL din Săliște, în care a menționat, motorină cu taxa de drum și a expediat-o cu autovehiculul condus de martorul D.D.

În ziua de 07 martie 2002, inculpatul a achiziționat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 19,03 tone motorină, fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura în care a menționat-motorină cu taxă de drum. Transportul l-a făcut șoferul J.T cu autovehiculul.

În ziua de 05 aprilie 2001, inculpatul a achiziționat pentru SC P.E. SRL. 26,54 tone, respectiv 18,66 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, după întocmirea facturilor fiscale în care a făcut mențiunea - cu taxă de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște. Transportul a fost făcut de șoferii M.R.-cu autovehiculul și D.D. cu autovehiculul.

În data de 06 aprilie 2001 SC P.E. SRL prin delegatul său R.I., a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,24 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Săliște cu factura fiscală în care s-a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul a fost făcut de M.R. cu autovehiculul.

În ziua de 09 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești prin delegatul său R.I. a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 29,26 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Săliște cu factura fiscală în care s-a menționat motorină cu taxă de drum inclusă în prețul de vânzare. Transportul a fost făcut de către F.I. - cu autovehiculul.

În ziua de 12 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria „S.R." din Câmpina cu factura cantitatea de 28,22 tone Solvexol și cu facturăa cantitatea de 26.620 tone motorină, fără taxă de drum. În aceeași zi, au întocmit pentru ambele produse facturile în care au menționat motorină cu taxă de drum.

Prima cantitate, respectiv Solvexolul, l-a expediat la SC M.T. SRL Arad, iar motorina la SC A. SRL din Săliște. În ziua de 13 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești, a cumpărat de la rafinăria “V.” cu facturile fiscale cantitatea de 25,54 tone motorină fără taxă de drum și cantitatea de 18,11 tone ulei p. 3.

Pentru ambele produse a întocmit facturi în care a menționat, motorină cu taxă M.T.R. și le-a expediat la SC A. SRL din Săliște.

Transportul produselor s-a făcut de către șoferii F.I. și D.D.

Tot de la rafinăria “V.”, inculpatul a achiziționat în ziua de 20 aprilie 2001 cantitatea de 27,45 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura în care a menționat motorină cu taxă de drum.

Transportul l-a efectuat M.R. cu autovehiculul.

Tot în ziua de 12 aprilie 2001, unitatea intimată a achiziționat de la rafinăria „S.R." Câmpina cantitatea de 27,32 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii. În aceeași zi a expediat-o la la SC A. SRL din. Săliște cu factura în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 21 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria SC P.B. S.A. cantitatea de 30,9 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște, în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 24 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat, prin SC M. SRL. Tătărani cantitatea de 28 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxa de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 23 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 31,86 tone ulei p.3 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

Peste două zile respectiv, în 25 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat de la aceeași rafinărie 31,93 tone ulei p.3 cu factură și 29,53 tone cu factură. În aceeași zi a și expediat produsul la SC A. SRL din Săliște cu facturile fiscale, în cuprinsul cărora s-a menționat - motorină cu taxă de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisternele condusă de F.I. și de M.R.

În ziua de 27 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria SC P. SA cantitatea de 29,78 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 28 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat, tot prin SC D.C. SA Brazi, cantitatea de 29,7 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi a expediat produsul la SC A. SRL din Săliște cu factura în cuprinsul căreia, a menționat, motorină cu taxa de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisterna condusă de F.I.

În ziua de 30 aprilie 2001 inculpatul R.I. a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,64 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R..

În ziua de 07 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 31,91 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua următoare, respectiv 08 mai 2001 SC P.E. SRL a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,75 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura, fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

Tot de la rafinăria “V.” din Ploiești inculpatul a achiziționat în ziua de 09 mai 2001 cantitatea de 30, 20 tone ulei p.3 cu factură și 32,89 tone cu factură. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în cuprinsul cărora a specificat motorină cu taxă de drum. Transporturile s-au efectuat de către șoferii M.I. și M.N. cu autocisterna. Cu aceasta din urma s-a transportat și produsul Solvexol la SC M.I. SRL Arad în ziua de 12 aprilie 2001.

Continuându-și activitatea infracțională în ritm alert, SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat în ziua de 10 mai 2001 de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 32,11 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

După numai o zi, respectiv 11 mai 2001, aceeași societate a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 32, 08 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale și 29,46 tone ulei p.3 cu factura fiscală. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut de șoferii J.T și F.I. cu autocisternele.

Tot de la rafinăria “V.” din Ploiești, aceeași societate, în ziua de 16 mai 2001 a achiziționat cantitatea de 32,17 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale și 29,88 tone cu factura fiscală. În aceeași zi a întocmit facturile fiscale către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut de șoferii J.T și F.I. cu autocisternele.

Astfel, în ziua de 23 mai 2001, SC P.E. SRL. a achiziționat de la rafinăria “V.” în Ploiești cantitatea de 31,19 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusa de J.T.

În ziua următoare, respectiv 24 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,84 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În data de 25 mai 2001, inculpatul a repetat operațiunea din ziua precedentă și a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 28,77 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de martorul F.I.

În ziua de 29 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,95 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală, către SC A. SRL din Săliște în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de șoferul M.R.

În ziua de 19 iulie 2001 SC P.E. SRL. a achiziționat, prin SC D.C. SRL Brazi cantitatea de 31,44 tone combustibil tip „p", conform facturii fiscale. Acest produs, împreună cu cantitatea de 29,69 tone Vegasol au fost expediate la SC A. SRL din Săliște în ziua de 21 iulie 2001. Produsul Vegasol l-a achiziționat de la rafinăria „ V." cu factura din 21 iulie 2001.

Ca și în cazurile precedente, în factura de însoțire a produselor, a menționat motorină cu taxa M.T.R.

Ziua de 24 iulie 2001,SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 28,24 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul produsului de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisterna condusă de șoferul M.R.

Din documentele indicate pe parcursul expunerii, rezultă cantitatea de 1.321,11 tone produse petroliere-motorină sau alți derivați, ce au fost achiziționați fără taxă de drum, dar comercializate cu taxa respectivă, inclusă în preț

Pe lângă cantitățile menționate, SC P.E. SRL Ploiești a mai achiziționat de la furnizori, tot în perioada ianuarie-august 2001, încă 968,16 tone produse petroliere fără taxa de drum și accize, pe care le-a valorificat cu această taxă, iar pentru aceste cantități nu s-a putut stabili cu exactitate corelația documentelor pe fiecare transport în parte, datorită faptului că pe documentele de vânzare emise de SC P.E. SRL. Nu a mai fost consemnat același delegat care a ridicat marfa de la furnizori.

Potrivit art. 290 C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, ori alterarea lui în orice mod și folosirea acestui înscris sau încredințarea unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unor consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Fapta inculpatului R.I. care în perioada enunțată, în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale uncie, în colaborare cu inculpatul P.P., a întocmit în fals facturile fiscale fictive de livrare a produselor petroliere la beneficiari, falsificând astfel prin contrafacere facturile fiscale emise de furnizori, de a emite chitanțe fictive de încasare a unor sume de bani, folosite ori încredințate conducătorilor auto care transportau cu cisterna aceste produse în scopul producerii de consecințe juridice precum și de a întocmi patru foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Baring Ploiești pe numele fictiv P.I. semnat pe aceste foi, - constituie infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Art. 291 C. pen., sancționează folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice.

Fapta inculpatului R.I., care, în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale unice, în modalitatea descrisă, a folosit înscrisurile sub semnătură privată falsificate în scopul producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Potrivit art. 292 C. pen., declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acelei consecințe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații.

Fapta aceluiași inculpat care în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale unice a întocmit și semnat în fals declarații pe proprie răspundere prin care SC M. SRL Arad și SC P.E. SRL Ploiești au beneficiat de scutirea taxei destinată Fondului Special al Drumurilor pentru motorina achiziționată de la rafinăriile menționate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Faptele inculpatului R.I., rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, și care, angajați ai rafinăriei de unde au fost comercializate produsele petroliere, au confirmat starea de fapt descrisă. Sunt de asemenea de observat în același sena și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză și care confirmă faptul că scrisul de pe facturile supuse analizării aparține inculpatului R.I.

Inculpatul R.I. a fost director comercial la SC O.O.” SRL și pe baza documentelor ridicate de la rafinărie s-a stabilit că declarațiile pe proprie răspundere au fost întocmite fictiv de către inculpat, pe numele Pfiszter Ioan. O dată cu ele s-a ridicat și o procură specială, în xerocopie, dată de M.J., în speță învinuitul S.I., în favoarea numitului Pfiszter, prin care era împuternicit să reprezinte interesele societății. și aceasta s-a dovedit a fi fictivă fiind copiată după o alta făcută la notarul P.M. din Arad pentru cetățeanul T.G. cercetat și acesta într-o cauză similară alături de R.I. Pentru achiziționarea motorinei, inculpatul R.I., care lucrase în rafinărie ca șef serviciu desfacere, a întocmit delegație pentru ridicarea de mărfuri, care o redă și în declarația pe proprie răspundere pe numele Pfiszter Ioan, fără să aibă de la acesta împuternicire. Din toate acestea, rezultă că R.I. era la curent cu activitatea SC M. SRL Arad și a administratorului ei, fapt confirmat și de martora C.N. - funcționară în cadrul serviciului desfacere al rafinăriei.

Prin urmare, vinovăția inculpatului în comiterea celor trei infracțiuni, respectiv cele prev. de art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen., este probată, după cum rezultă din ansamblul probator și comiterea infracțiunii prev. de art. 40 (actual art. 43) din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 293 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990.

S-a reținut că încetarea procesului penal urmare a constatării prescripției răspunderii penale cu privire la aceste fapte, este corectă și a fost menținută, chiar dacă cererea implicită a inculpatului de continuare a procesului penal pentru dovedirea nevinovăției sale se poate deduce din exercitarea căilor de atac, în care este criticată soluția de încetare a procesului penal în favoarea achitării sale, care pe considerentele de mai sus nu poate fi dispusă, vinovăția fiind evidentă din întreg probatoriul mai sus analizat.

Din probatoriul cauzei, instanța de apel a reținut aceeași stare de fapt și încadrare juridică ca prima instanță, în ce privește incidența în cauză a infracțiunii de înșelăciune, cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 și ale art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a considerat că problema principală în speța dedusă judecății este aceea a încadrării juridice a comercializării combustibilului de tip M sau a benzinei A.V.I.O. și de extracție, care sunt scutite de taxe și impozite, în locul benzinei sau al motorinei care sunt purtătoare de accize și taxe M.T.R. Pe parcursul derulării relațiilor comerciale între comercianții succesivi ai aceluiași produs se proceda la schimbarea calității produselor și se încasa de la cumpărători sume mai mari decât cele care corespundeau acestor produse, obținându-se în acest fel venituri mai mari și evident nelegale.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale se încrimina sustragerea de la plata impozitelor, a taxelor și a contribuțiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării în scopul obținerii de venituri.

Art. 13 din Legea nr. 87/1994 prevedea la rândul său următoarele: „Fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției”.

Inculpații P.P., R.I. și S.I. achiziționând produse petroliere plătite fără taxa M.T.R., pe care le-au vândut însă încasând pentru sine taxa, sustrăgându-se de la plata taxei către stat, au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În cauză, prima instanță a apreciat în mod corect că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzute de art. 297 C. pen., în concurs real cu infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Așa cum aceasta a arătat, din moment ce produsele petroliere intrate în circuitul comercial nu erau de natură a naște obligații fiscale către bugetul statului, faptul că persoanele care le-au cumpărat ca benzină sau motorină au fost înșelate cu privire la calitatea acestor produse, nu este de natură să prejudicieze bugetul statului, neputând să se rețină nici comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Referitor la relația dintre infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și cea de înșelăciune (art. 215 C. pen.), în doctrină, s-a arătat că atunci când prin oricare dintre faptele incriminate în art. 13 (devenit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 se cauzează o pagubă reprezentând suma cu care s-au diminuat obligațiile fiscale datorate statului, nu va exista concurs de infracțiuni între evaziunea fiscală și înșelăciune, ci doar infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât art. 13 din Legea nr. 87/1994 reprezintă o reglementare autonomă și specială, față de infracțiunea de înșelăciune, fiind firesc ca în astfel de cazuri să se rețină numai evaziunea fiscală, potrivit principiului specialității legii penale, în sensul că legea specială are prioritate față de reglementarea generală.

În concluzie, prima instanță a procedat în mod legal la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 alin. (1) C. pen.) și înșelăciune (art. 215 alin. (2), (5) C. pen.) într-o singură infracțiune de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, reținând și incidența dispozițiilor art. 13 C. pen.

Întrucât și pentru infracțiunile prevăzute de articolul 13 din Legea nr. 87/1994 și articolul 297 alin. (1) C. pen. (ambele cu aplicarea art. 13 C. pen.), limitele maxime ale pedepsei nu depășesc 5 ani, rezultă că termenul prescripției răspunderii penale (7 ani și 6 luni) s-a împlinit, ținând seama de datele săvârșirii faptelor.

Deoarece în cazul tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților s-au împlinit termenele de prescripție a răspunderii penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., prima instanța a dispus cu respectarea dispozițiilor legale încetarea procesului penal pornit împotriva celor trei inculpați.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptele prin care s-au achiziționat cantitățile de produse petroliere scutite de taxe și impozite, produse care apoi au fost revândute ca fiind „benzină și motorină purtătoare de taxe și accize”, banii astfel obținuți nefiind vărsați la bugetul de stat fiind însușiți de către inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

S-a apreciat ca fiind neîntemeiate susținerile inculpatului, în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 334 C. pen.p referitor la schimbarea încadrării juridice, din trei infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 109/P/2001 din 24 iunie 2002, inculpatul R.I. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., astfel încât în mod corect s-a luat în considerare această încadrare juridică și, în urma transpunerii acesteia pe starea de fapt reținută în cele două acte de inculpare, s-a procedat la stabilirea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.

S-a apreciat neîntemeiată calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad cu privire la inculpații R.I., P.P. și S.I., cât și cea declarată de inculpatul R.I..

În ceea ce-i privește pe inculpații S.I. și P.P., motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad vizează aceeași greșită schimbare de încadrare, în sensul reținerii art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., respectiv infracțiunea de înșelăciune în detrimentul celei reținute de instanță, respectiv înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 C. pen.

Considerentele de mai sus și cele care au completat motivarea primei instanțe referitor la existența concursului de infracțiuni dintre evaziune fiscală și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, reținute în sarcina celor doi inculpați intimați P.P. și S.I., sunt aceleași ca cele prezentate în expunerea stării juridice a inculpatului R.I. și nu vor mai fi reluate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că în mod corect au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente reprezentate de societățile comerciale în numele cărora au fost ridicate produsele petroliere de la rafinării, la plata despăgubirilor civile, către urmează a se plăti în prezent către partea civilă D.R.A.O.V. Timișoara în nume propriu cât și pentru A.N.V.. D.R.A.O.V. Timișoara a preluat această calitate procesuală de la D.R.V. Arad, prin desființarea acesteia din urmă conform Ordinului Vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 8790/2006 și înființarea D.R.V. Timișoara, care este partea ce a înțeles a exercita căi de atac în cauză, atât în nume propriu cât și pentru A.N.V.

Despăgubirile civile acordate de prima instanță sunt conforme principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat statului prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și înșelăciune privind calitatea mărfurilor, prejudiciul reprezentând sumele de bani nevirate statului urmare a punerii în circulație a combustibilului. La stabilirea prejudiciului s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă, ca și suplimentul acesteia întocmit la dispoziția instanței de apel în ciclul procesual anterior.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpatul R.I. și partea civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Timișoara formulând critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a apreciat că sentința și decizia penală atacate sunt netemeinice în ceea ce privește calificarea juridică dată faptelor, urmare a schimbării încadrării juridice dispusă de către prima instanță. S-a considerat că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu iar în raport de materialul probator administrat în cauză se impunea condamnarea inculpatului R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a inculpatului S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și înșelăciune prev.de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic art. 41 C. pen. și a inculpatului P.P., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și înșelăciune prev.de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen., vinovăția acestora fiind dovedită în cauză.

S-a învederat în motivele scrise că problema principală care s-a pus în discuție a fost aceea a încadrării juridice a comercializării combustibilului de tip M sau a benzinei A.V.I.O. și de extracție, care sunt scutite de taxe și impozite, în locul benzinei sau al motorinei care sunt purtătoare de accize și taxe M.T.R.

În acest sens s-au folosit ca premisă însuși textele de lege care incriminează infracțiunile de evaziune fiscală și înșelăciune.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, s-a susținut că inculpații au achiziționat cantități de produse petroliere scutite de taxe și impozite și au revândut aceleași produse ca fiind „benzină și motorină purtătoare de accize și taxe", banii obținuți nefiind vărsați bugetului de stat ci însușiți de către inculpați. Deși inculpații nu au falsificat sau substituit mărfuri sau produse, este de reținut că, în speță, produsele revândute au primit o altă denumire și un alt preț, care le conferea aparența de autenticitate. Așadar, susține procurorul, prin faptele lor, inculpații au înșelat și beneficiarii mărfurilor, care au fost convinși că au cumpărat marfa prezentată, plătind pentru aceasta un preț care includea taxe și accize, fiind astfel, induși în eroare cu privire la calitatea și costul produselor

cumpărate, astfel că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Față de aceste motive s-a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpaților așa cum s-a reținut în rechizitoriu.

Inculpatul R.I. a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru motivele de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 12, 172 și 18 C. proc. pen.

Astfel, sentința penala nr. 172 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Arad nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția dispusă, privitor la vinovăția inculpatului în ce privește faptele deduse judecații.

În considerentele sentinței penale, pag. 22-26, a fost motivată doar schimbarea încadrării juridice dată faptelor și soluția de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Contrar dispozițiilor art. 356 C. proc. pen., instanța nu a făcut o analiză a probelor dosarului care au servit drept temei pentru soluționarea laturii penale și a laturii civile a cauzei.

Or, fără o analiză a probelor nu a fost stabilită o stare de fapt corespunzătoare adevărului și nici o încadrare juridică care să fie în concordanță cu textele de lege incriminatoare.

Procedând astfel, instanța de fond a afirmat o concluzie, fără arătarea probelor care au servit la formularea ei, ceea ce nu înseamnă a motiva, ci a da numai aparența unei motivări.

În ce privește Decizia penală nr. 49/ A din 13 martie 2012, a Curții de Apel Timișoara, s-a arătat că aceasta este nemotivată în ce privește complicitatea la infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina sa și că este greșit motivată în ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute, în mod deosebit, în ce privește infracțiunile prevăzute de art. 291 și art. 292 C. pen.

În susținerea acestui motiv de recurs s-a avut în vedere motivarea din considerentele deciziei penale (pag. 38, alin. (5) privitor la existența infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

S-a criticat faptul că această motivare nu întregește latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, întrucât nu cuprinde și modalitatea prin care inculpații s-au sustras de la plata taxei către stat, fapt ce echivalează cu o lipsă de motivare.

S-a arătat că infracțiunea de evaziune fiscală dedusă judecații nu constă în faptul că s-au vândut produse petroliere fără taxa M.T.R. și s-a încasat de la beneficiari taxa respectivă ci în aceea că taxa respectivă nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale celor două societăți, cu consecința neplății către stat a taxei respective.

În raport de cele reținute instanțele nu au motivat în ce a constat ajutorul dat de inculpatul R.I. pentru ca cei doi administratori să nu înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate.

A susținut că nu a ajutat în vreun mod pe administratorii celor două societăți să nu înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, astfel că nu se face vinovat de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

A arătat că în ce privește infracțiunile prev. și ped. de art. 291 și art. 292 C. pen., reținute în sarcina sa, motivarea instanței de apel este greșită în raport de conținutul celor două texte de lege.

A solicitat să se aibă în vedere că în cazul primei infracțiuni, conținutul laturii obiective al acesteia este absorbit de cel al infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., întrucât această ultimă infracțiune se consumă în urma folosirii înscrisului falsificat, că în cauză nu subzistă cea de-a doua ipoteză, potrivit căreia inculpatul să fi folosit vreun înscris falsificat de o altă persoană, știind că respectivul înscris era falsificat.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 292 C. pen., referitor la folosirea motorinei fără taxa M.T.R., nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât au fost făcute în fața unei persoane juridice de drept privat (Rafinăria) și nu în fața unei instituții de stat sau a unei entități dintre cele la care se refera art. 145 C. pen.

A mai arătat că motivarea din Decizia nr. 49/ A din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara (pag. 36 alineatul final).

S-a susținut faptul că inculpatul R.I. nu a întocmit și nici semnat facturi și nu a întocmit chitanțe de încasare a unor sume de bani de la beneficiarii produselor petroliere, că nu a întocmit și semnat ordine de plată fapt care rezultă din constatarea grafologică întocmită în cauză.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., a învederat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate în cauză și cu privire la o cerere a inculpatului (un motiv de apel) care erau de natură să influențeze soluția procesului și să garanteze dreptul inculpatului la un proces echitabil.

În susținerea acestui motiv de recurs s-a învederat că nu există probe din care să rezulte că inculpatul R.I. i-a ajutat pe ceilalți doi inculpați să nu țină evidența contabilă, instanța de fond având obligația să motiveze în ce a constat ajutorul dat de acesta cu privire la evidența contabilă a celor două societăți.

Curtea de Apel Timișoara, în considerentele hotărârii pronunțate nu a făcut nicio referire cu privire la acest motiv de apel, care de fapt este o cerere a inculpatului.

S-a mai arătat că, instanța de apel nu a motivat în niciun fel vinovăția inculpatului în ce privește complicitatea la evaziunea fiscală, cu toate că cererea inculpatului era și este de natură a influența soluția procesului.

Lipsa motivării este consecința lipsei probelor din care să rezulte vinovăția inculpatului R.I. în ce privește complicitatea la infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, situație în care se impunea achitarea inculpatului și nu încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

S-a mai arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat nici cu privire la următoarele probe administrate care sunt de natură să influențeze soluția procesului (atât latura penală cât și latura civilă):

- suplimentul de expertiză contabilă efectuată în faza apelului;

- procesele-verbale de compensare din 23 decembrie 2000, 31 ianuarie 2001 și 28 februarie 2001 dintre SC A. SRL Saliste și SC M. SRL;

- declarația martorului O.F.

S-a susținut că nu rezultă din probele dosarului ce a făcut SC M. SRL cu motorina primita de la SC A. SRL.

Prin urmare, prejudiciul stabilit prin suplimentul de expertiză contabilă ca fiind cauzat statului de către SC M. SRL în suma de 2.080.039.994 lei și penalitățile aferente în suma de 1.116.459.363 lei este nereal, pentru următoarele motive:

- nu se știe dacă motorina primită de SC M. SRL de la SC A. SRL a fost vândută și în caz afirmativ, la ce preț a fost vândută, pentru că numai astfel poate fi stabilit profitul realizat și implicit valoarea impozitului pe profit;

- în mod incorect expertul a inclus în prejudiciu taxa M.I.R. în cuantum de 692.699.315 lei, în condițiile în care nu se știe dacă SC A. SRL a livrat către SC M. SRL motorina cu sau fără taxa M.T.R., pentru că numai în situația în care SC A. SRL ar fi livrat motorina fără taxa M.T.R., iar SC M. SRL ar fi vândut-o incluzând în preț taxa M.T.R., această taxă ar fi constituit prejudiciu.

Așa fiind, nu se poate susține că SC M. SRL a prejudiciat statul cu o anumită sumă de bani, în lipsa unor probe care să dovedească existența prejudiciului și cuantumul acestuia.

S-a criticat și faptul că instanța de apel nu a analizat nici suplimentul de expertiză contabilă și nici cele trei procese verbale de compensare, care sunt probe de natură să influențeze soluția, atât în ce privește latura penală, cât și latura civilă (prejudiciul este diferit de cel reținut de instanțe).

S-a mai susținut că instanța de apel nu a analizat nici declarația martorului O.F. din care rezultă că produsele petroliere cumpărate de SC M. SRL și SC P.E. SRL de la rafinării, veneau în depozitul său din Arad, de unde, cu facturi emise de administratorii acestora, erau livrate la diverși beneficiari, că inculpatul R.I. nu a întocmit astfel de facturi și că nu avea atribuții în ce privește evidențele contabile ale celor două societăți, etc.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

Ambele instanțe de judecată au pronunțat hotărâri nelegale în ce privește soluționarea laturii civile, în sensul că, prin aplicarea greșită a legii, l-au obligat pe inculpatul R.I. la plata unor despăgubiri în sumă de 815.229 lei către A.N.A.F., în solidar cu inculpatul S.I. și partea responsabilă civilmente SC M. SRL.

În susținerea acestui motiv de recurs, s-a solicitat a fi avute în vedere următoarele:

În cauza privind faptele penale constatate la SC M. SRL Arad, inculpatul R.I. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 109/P/2001 din data de 02 iulie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290, art. 291, art. 292 și art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

În situația dată, singura infracțiune de prejudiciu pentru care inculpatul R.I. a fost trimis în judecată este cea prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

Cum în cauză, în temeiul art. 334 din C. pen. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. (infracțiune de prejudiciu) în infracțiunea prev. de art. 297 C. pen. (care nu este infracțiune de prejudiciu), inculpatul R.I. nu putea fi obligat la despăgubiri către A.N.A.F.

Prin urmare, ambele instanțe de judecată au pronunțat hotărâri nelegale în ce privește soluționarea laturii civile.

Nelegalitatea celor două hotărâri constă în aceea că, deși ambele instanțe au aplicat prevederi legale (art. 14 și art. 346 din C. pen. pen. și art. 998 și 1003 C. civ.), în cauză nu trebuiau aplicate aceste prevederi, întrucât lipsește una din condițiile răspunderii civile și anume legătura dintre fapta penală și prejudiciu.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. s-a solicitat a fi avut în vedere următoarele aspecte:

Față de probele dosarului, în sarcina inculpatului R.I. nu pot fi reținute infracțiunile prev. de art. 291, art. 292 și art. 297 C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Este discutabilă situația celor patru foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Bank Ploiești (sume virate la Rafinăria A. Ploiești și care reprezentau contravaloarea produselor petroliere pe care Rafinăria le-a livrat ulterior depunerilor de numerar), fapta pentru care în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. - fila 37 din Decizia penală nr. 49/ A din data de 13 martie 2012.

Prin urmare, ambele instanțe au comis o eroare gravă de fapt, în sensul că au reținut o stare de fapt greșită în raport de probele dosarului, cu consecința unei încadrări juridice greșite.

Această eroare este esențială și evidentă pentru motivele prezentate mai sus și a influențat soluția procesului, întrucât în ce-l privește pe inculpatul R.I. trebuia dispusă achitarea acestuia în latură penală și respingerea acțiunii civile, în ce privește latura civilă a cauzei.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor pentru motivele formulate, în subsidiar, casarea ambelor hotărâri și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 291, art. 292, art. 297 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 și încetarea procesului penal în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Recurenta parte civilă nu a motivat în scris sau oral recursul formulat în cauză.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate în cauză cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859 alin. (2) și (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

Critica inculpatului vizând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., în raport de aspectele învederate, este neîntemeiat.

Este statuat că un proces echitabil în deplină concordanță cu norma europeană înscrisă în art. 6 din Convenție, la care are dreptul orice persoană presupune, printre altele, o judecată independentă și imparțială care impune respectarea drepturilor constituționale și procesuale ale celui acuzat de o infracțiune și care este prezumat nevinovat până ce vinovăția sa să fie dovedită.

În acord cu norma europeană, instanța supremă a stabilit că instanțele au obligația de a motiva hotărârile, în vederea garantării bunei administrări a justiției și a dreptului părților la un proces echitabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești se impune pentru ca justițiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate și care sunt motivele pentru care unele apărări i-au fost respinse (cauza Burg și alții c.Franței, cauza Souminem c.Finlandei).

În același sens, potrivit doctrinei procesual penale, motivarea soluției pronunțată de instanța de judecată constituie o îndatorire care este de natură a înlătura orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de control judiciar, elemente necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Din această perspectivă, efectuând examenul propriu cu privire la modalitatea în care instanța de prim control judiciar a înțeles să răspundă motivat criticilor formulate de inculpatul R.I., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauza pendinte, exigențele legale menționate sunt întrunite.

Astfel, se constată că instanța de prim control judiciar a efectuat o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei precum și a celor care au fost înlăturate din perspectiva examinării împrejurărilor de fapt pe care se sprijină soluția pronunțată în cauză.

În concret, evaluând considerentele deciziei recurate, se constată că instanța de prim control judiciar a expus motivele care au condus la luarea hotărârii de condamnare și la aplicarea pedepsei inculpatului.

Contrar susținerilor formulate de inculpatul R.I. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a efectuat o analiză efectivă a criticilor și apărărilor formulate de acesta, stabilind în mod corect starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina sa.

Așa fiind, aspectele învederate de inculpat nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii recurate, fapt care să atragă incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 Cod de procedură penală cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Critica inculpatului vizând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., în raport de aspectele învederate, este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Astfel, cazul de casare invocat constă, printre altele, în omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri esențiale părților, de natură să le garanteze drepturile și să le influențeze soluția procesului.

Pentru a fi incident acest caz de casare, trebuie ca cererile să fie formulate cu respectarea condițiilor legale, iar instanța să omită să se pronunțe asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele.

Tot astfel, pentru a opera cazul de casare menționat, legea mai pretinde ca cererile esențiale ale părților, de natură să garanteze drepturile lor, trebuie să fie de natură să influențeze soluția procesului, adică să se poată aprecia că, dacă aceasta s-ar fi admis, s-ar fi schimbat soluția cauzei.

În cauză, critica formulată de recurentul inculpat R.I. referitoare la faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la suplimentul de expertiză contabilă efectuată în faza apelului, asupra proceselor verbale de compensare din 23 decembrie 2000, 31 ianuarie 2001, 28 februarie 2001 dintre SC A. SRL Săliște și SC M. SRL, declarația martorului O.F. nu este întemeiată.

În considerentele deciziei atacate, instanța de apel a relevat în mod clar în ce limite răspunde criticilor formulate de inculpat raportându-se la decizia de casare a instanței supreme, ale cărei dispoziții sunt imperative.

Or, făcând trimitere la acest aspect și la considerentele instanței de fond care cuprind motivat răspunsul la toate cererile formulate în cauză, inclusiv la cele indicate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că, și din acest punct de vedere, hotărârea atacată răspunde exigențelor impuse de textul legal invocat, în sensul că instanța s-a pronunțat în mod expres și motivat cu privire la alte cereri apreciate esențiale pentru justa soluționare a cauzei.

Critica inculpatului circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., în raport de aspectele învederate, este neîntemeiată.

Apărarea reprezintă una din cele trei activități procesuale fundamentale și este garantată de lege.

Doar lipsa apărătorului, în cazul când apărarea este obligatorie (pentru inculpatul minor, arestat chiar și în altă cauză etc.) constituie motiv de casare formal și atrage sancțiunea nulității absolute, împrejurare care nu se verifică în cauza pendinte.

Verificând actele și lucrările dosarului se constată că urmărirea penală și judecata inculpatului R.I. au avut loc în prezența apărătorului chiar și din oficiu desemnat, prezența acestuia, obligatorie, fiind asigurată, respectându-se dreptul la apărare.

Criticile formulate de Parchet referitoare la calificarea juridică dată faptelor, urmare a schimbării încadrării juridice dispusă de prima instanță și criticile formulate de inculpatul R.I. referitoare la grava eroare de fapt pretins comisă de instanță care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a acestuia, în raport de aspectele învederate, sunt neîntemeiate.

Încadrarea juridică este o chestiune de drept și, prin urmare, supusă controlului instanței de recurs.

Prin aceasta nu se atinge fondul întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenței sau inexistenței faptei inculpatului în general, precum și a tuturor împrejurărilor de fapt.

Aprecierea dacă fapta constituie infracțiune și ce anume infracțiune, este o chestiune de drept.

În situația în care instanța de fond a încadrat fapta constatată într-o formulă juridică alta decât cea corectă, înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greșită.

Principiul învestirii in rem leagă instanța de orice grad numai în privința faptei sau a faptelor nu și în privința încadrării juridice.

Fapta sau faptele trebuie să fie primite de instanța de recurs așa cum au fost stabilite, în mod suveran, de către instanțele de fond, însă încadrarea juridică, fiind o chestiune de drept, este supusă cenzurii instanței de control și poate fi modificată de aceasta.

Examinând motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat de procuror, referitor la greșita încadrare juridică dată faptei comise de inculpatul R.I., precum și la solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și cea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Raportat la criticile formulate și la aspectele doctrinare menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, interpretarea dată în stabilirea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul R.I., în împrejurările reținute, cu referire la probatoriul administrat este corectă pentru considerentele ce se vor arăta.

De asemenea, critica formulată de recurentul inculpat circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este neîntemeiată.

Eroarea gravă de fapt nu poate proveni din îndoiala pe care o provoacă probele administrate, ci ea trebuie să fie evidentă, să ducă la concluzia că situația de fapt este alta decât cea reținută de instanța de judecată.

Doctrina a statuat că există eroare gravă de fapt, ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.

În același sens, jurisprudența a statuat că există eroare gravă de fapt atunci când în hotărârea instanței de fond se susține că la dosar există probe de vinovăție, deși, în realitate, acestea nu există, sau că nu există astfel de probe, deși acestea există.

Așa fiind, nu orice eroare asupra faptelor este de natură să atragă aplicarea acestui caz de casare, ci numai acea eroare care a influențat soluția procesului în sensul sus arătat.

Din această perspectivă, cu referire la probatoriul just administrat, analizat și coroborat în cauză, se constată că nu se verifică incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. invocat de inculpatul recurent.

Evaluând materialul probator administrat în cauză, în limitele investirii sale, Înalta Curte constată că starea de fapt și încadrarea juridică reținute de instanțe precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat, folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărirea penală și judecata (în fond și în apel) sunt conforme normelor de drept material, substanțial judicios aplicate în cauză.

În speță, așa cum au reținut și instanțele de fond și apel, problema care s-a pus în discuție a fost aceea a încadrării juridice a activității de comercializare a combustibilului de tip M sau a benzinei A.V.I.O. și de extracție, care sunt scutite de taxe și impozite, în locul benzinei sau al motorinei care sunt purtătoare de accize și taxe M.T.R.

Prealabil lămuririi aspectului supus analizei este necesar a face unele referiri la starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond.

Astfel, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul R.I. a fost împuternicit de inculpatul P.P. să emită pe numele societății acestuia comenzi și delegații de ridicare a produselor de la furnizori, completând ordine de plată și chitanțe pentru sumele încasate, produse care, ulterior, erau vândute către terți, produsele petroliere fiind neaccizate sau fără plata taxei de drum instituită prin dispozițiile Legii nr. 118/1996.

La data de 14 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat pentru SC P.E. SRL prin SC C.C. SRL Buzău, 48 tone motorină fără taxa de drum, conform facturilor fiscale.

După înlocuirea facturilor fiscale indicate, cu alta emisă de inculpat pentru SC P.E. SRL, în care s-a trecut motorină cu taxa de drum, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Săliște, jud. Sibiu în aceeași zi.

La data de 16 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat de la rafinăria „S.R." din Câmpina 61,25 tone combustibil lichid ușor tip.1, pentru care s-au întocmit facturile fiscale. În aceeași zi, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Săliște, cu factura fictivă, în care s-a trecut motorină cu taxa de drum.

La data de 19 februarie 2001, inculpatul a achiziționat de la rafinăria „A.R." din Ploiești cantitatea de 29,5 tone combustibil lichid ușor tip 1 conform facturii. În aceeași zi, după înlocuirea facturii fiscale reale cu alta fictivă, l-a expediat la SC A. SRL Săliște cu autocisterna, condusă de F.I.

La data de 20 februarie 2001, inculpatul a achiziționat pentru societatea pe care o reprezenta 19,10 tone motorină, fără taxa de drum, de la rafinăria „ A.R." din Ploiești, conform facturii fiscale. După înlocuirea facturii reale cu alta în care a trecut cu taxa M.T.R. și a expediat-o la SC A. SRL din Săliște.

La data de 21 februarie 2001, inculpatul a achiziționat, tot de la rafinăria „ A.R." din Ploiești 29,35 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii fiscale, înlocuind factura cu alta în care a trecut taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

La data de 27 februarie 2001, inculpatul a achiziționat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 29,54 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii și în aceeași zi, după înlocuirea facturii fiscale cu alta în care a menționat, cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

Tot prin SC C.C. SRL Buzău, inculpatul a achiziționat în ziua de 28 februarie 2001 cantitatea, de 29,71 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, după întocmirea facturii fiscale în care a menționat cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu autovehiculul condus de martorul J.T.

La data de 02 martie 2001, inculpatul a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești, cantitatea de 29,36 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii.

După întocmirea facturii în numele SC P.E. SRL, în care a menționat, „cu taxa de drum”, a expediat-o în aceeași zi la SC A. SRL din Săliște, cu autovehiculul condus de martorul F.I.

La data de 05 martie 2001, inculpatul a achiziționat pentru SC P.E. SRL de la S.R.L. Ploiești, prin SC D.C. SRL Brazi, cantitatea de 18,94 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. în aceeași zi, a întocmit factura către SC A. SRL din Săliște, în care a menționat, motorină cu taxa de drum și a expediat-o cu autovehiculul condus de martorul D.D.

La data de 07 martie 2002, inculpatul a achiziționat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 19,03 tone motorină, fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura în care a menționat-motorină cu taxă de drum. Transportul l-a făcut șoferul J.T cu autovehiculul.

La data de 05 aprilie 2001, inculpatul a achiziționat pentru SC P.E. SRL. 26,54 tone, respectiv 18,66 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, după întocmirea facturilor fiscale, în care a făcut mențiunea - cu taxă de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște. Transportul a fost făcut de șoferii M.R.-cu autovehiculul și D.D. cu autovehiculul.

La data de 06 aprilie 2001 SC P.E. SRL prin delegatul său R.I., a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,24 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Săliște cu factura fiscală în care s-a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul a fost făcut de M.R. cu autovehiculul.

În ziua de 09 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești prin delegatul său R.I. a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 29,26 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Săliște cu factura fiscală în care s-a menționat motorină cu taxă de drum inclusă în prețul de vânzare. Transportul a fost făcut de către F.I. - cu autovehiculul.

În ziua de 12 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria „S.R." din Câmpina cu factura cantitatea de 28,22 tone Solvexol și cu factura cantitatea de 26.620 tone motorină, fără taxă de drum. În aceeași zi, au întocmit pentru ambele produse facturile în care au menționat motorină cu taxă de drum.

Prima cantitate, respectiv Solvexolul, l-a expediat la SC M.T. SRL Arad, iar motorina la SC A. SRL din Săliște. În ziua de 13 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești, a cumpărat de la rafinăria “V.” cu facturile fiscale cantitatea de 25,54 tone motorină fără taxă de drum și cantitatea de 18,11 tone ulei p. 3.

Pentru ambele produse a întocmit facturi în care a menționat, motorină cu taxă M.T.R. și le-a expediat la SC A. SRL din Săliște.

Transportul produselor s-a făcut de către șoferii F.I. și D.D. cu autovehiculul.

Tot de la rafinăria “V.”, inculpatul a achiziționat în ziua de 20 aprilie 2001 cantitatea de 27,45 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi, a expediat-o la SC A. SRL din Săliște cu factura în care a menționat motorină cu taxă de drum.

Transportul l-a efectuat M.R. cu autovehiculul .

Tot în ziua de 12 aprilie 2001, unitatea intimată a achiziționat de la rafinăria „S.R." Câmpina cantitatea de 27,32 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii. În aceeași zi a expediat-o la la SC A. SRL din. Săliște cu factură în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

La data de 21 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria SC P.B. SA cantitatea de 30,9 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște, în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 24 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat, prin SC M. SRL.Tătărani cantitatea de 28 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxa de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

La data de 23 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 31,86 tone ulei p.3 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 25 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziționat de la aceeași rafinărie 31,93 tone ulei p.3 cu factura și 29,53 tone cu factură. În aceeași zi a și expediat produsul la SC A. SRL din Săliște cu facturile fiscale, în cuprinsul cărora s-a menționat - motorină cu taxă de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisternele conduse de F.I. și M.R.

La data de 27 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria SC P. SA cantitatea de 29,78 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a menționat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 28 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat, tot prin SC D.C. SA Brazi, cantitatea de 29,7 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeași zi a expediat produsul la SC A. SRL din Săliște cu factura în cuprinsul căreia, a menționat, motorină cu taxa de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisterna condusă de F.I.

În ziua de 30 aprilie 2001 inculpatul R.I. a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,64 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R. În ziua de 07 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 31,91 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T. În ziua următoare, respectiv 08 mai 2001 SC P.E. SRL a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,75 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura, fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

De la rafinăria “V.” din Ploiești inculpatul a achiziționat în ziua de 09 mai 2001 cantitatea de 30, 20 tone ulei p.3 cu factura și 32,89 tone cu factura. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în cuprinsul cărora a specificat motorină cu taxă de drum. Transporturile s-au efectuat de către șoferii M.I. și M.N. cu autocisterna. Cu aceasta din urma s-a transportat și produsul Solvexol la SC M.I. SRL Arad în ziua de 12 aprilie 2001.

Continuându-și activitatea infracțională în ritm alert, SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat în ziua de 10 mai 2001 de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 32,11 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale în aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 11 mai 2001, aceeași societate a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 32, 08 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale și 29,46 tone ulei p.3 cu factura fiscală. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut de șoferii J.T și F.I. cu autocisternele.

Tot de la rafinăria “V.” din Ploiești, aceeași societate, în ziua de 16 mai 2001 a achiziționat cantitatea de 32,17 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale și 29,88 tone cu factura fiscală. În aceeași zi a întocmit facturile fiscale către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut de șoferii J.T și F.I. cu autocisternele.

În ziua de 23 mai 2001, SC P.E. SRL. a achiziționat de la rafinăria “V.” în Ploiești cantitatea de 31,19 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusa de J.T.

La data de 24 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,84 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R. În data de 25 mai 2001, inculpatul a repetat operațiunea din ziua precedentă și a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 28,77 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat motorină taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de martorul F.I. În ziua de 29 mai 2001 SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 27,95 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală, către SC A. SRL din Săliște în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de șoferul M.R..

În ziua de 19 iulie 2001 SC P.E. SRL. a achiziționat, prin SC D.C. SRL. Brazi cantitatea de 31,44 tone combustibil tip „p", conform facturii fiscale. Acest produs, împreună cu cantitatea de 29,69 tone Vegasol au fost expediate la SC A. SRL din Săliște în ziua de 21 iulie 2001. Produsul Vegasol 1-a achiziționat de la rafinăria „ Vega" cu factura din 21 iulie 2001.

În mod similar, în factura de însoțire a produselor, a menționat motorină cu taxa M.T.R.

Ziua de 24 iulie 2001,SC P.E. SRL Ploiești a achiziționat de la rafinăria “V.” din Ploiești cantitatea de 28,24 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeași zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Săliște în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul produsului de la rafinărie la Săliște s-a făcut cu autocisterna condusă de șoferul M.R.

Din documentele indicate pe parcursul expunerii, rezultă cantitatea de 1.321,11 tone produse petroliere-motorină sau alți derivați, ce au fost achiziționați fără taxă de drum, dar comercializate cu taxa respectivă, inclusă în preț.

Pe lângă cantitățile menționate, SC P.E. SRL Ploiești a mai achiziționat de la furnizori, tot în perioada ianuarie-august 2001, încă 968,16 tone produse petroliere fără taxa de drum și accize, pe care le-a valorificat cu această taxă, iar pentru aceste cantități nu s-a putut stabili cu exactitate corelația documentelor pe fiecare transport în parte, datorită faptului că pe documentele de vânzare emise de SC P.E. SRL. Nu a mai fost consemnat același delegat care a ridicat marfa de la furnizori.

Conform art. 290 C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, ori alterarea lui în orice mod și folosirea acestui înscris sau încredințarea unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unor consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În speță, fapta inculpatului R.I. constând în aceea că, în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale unice, în colaborare cu inculpatul P.P., a întocmit în fals facturile fiscale fictive de livrare a produselor petroliere la beneficiari, falsificând astfel, prin contrafacere, facturile fiscale emise de furnizori, de a emite chitanțe fictive de încasare a unor sume de bani, folosite ori încredințate conducătorilor auto care transportau cu cisterna aceste produse în scopul producerii de consecințe juridice precum și de a întocmi patru foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Baring Ploiești pe numele fictiv Popescu Ioan semnat pe aceste foi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În conținutul său normativ, art. 291 C. pen. sancționează folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice.

În cauză inculpatul R.I., în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale unice, în modalitatea descrisă, a folosit înscrisurile sub semnătură privată falsificate în scopul producerii de consecințe juridice, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În reglementarea sa art. 292 C. pen. prevede că declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acelei consecințe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații.

Inculpatul R.I. care în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale unice, a întocmit și semnat în fals declarații pe proprie răspundere prin care SC M. SRL Arad și SC P.E. SRL Ploiești au beneficiat de scutirea taxei destinată Fondului Special al Drumurilor pentru motorina achiziționată de la rafinăriile menționate mai sus, activitate infracțională care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Faptele săvârșite de inculpatul R.I., așa cum au fost expuse rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, care (angajați ai rafinăriei de unde au fost comercializate produsele petroliere) au confirmat starea de fapt reținută în considerentele deciziei atacate.

De observat în același sens sunt și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză care confirmă faptul că scrisul de pe facturile supuse analizării aparține inculpatului R.I..

Inculpatul R.I. a fost director comercial la SC O.O. SRL și pe baza documentelor ridicate de la rafinărie s-a stabilit că declarațiile pe proprie răspundere au fost întocmite fictiv de către inculpat, pe numele Pfiszter Ioan. O dată cu acestea s-a ridicat și o procură specială, în xerocopie, dată de M.J. (S.I.) în favoarea numitului P., prin care era împuternicit să reprezinte interesele societății. Aceasta s-a dovedit a fi fictivă fiind copiată după o alta făcută la notarul P.M. din Arad pentru cetățeanul T.G. cercetat și acesta într-o cauză similară alături de R.I. Pentru achiziționarea motorinei, inculpatul R.I., care lucrase în rafinărie ca șef serviciu desfacere, a întocmit delegație pentru ridicarea de mărfuri, care o redă și în declarația pe proprie răspundere pe numele Pfiszter Ioan, fără să aibă de la acesta împuternicire.

Din toate acestea, rezultă că R.I. era la curent cu activitatea SC M. SRL Arad și a administratorului ei, fapt confirmat și de martora C.N. - funcționară în cadrul serviciului desfacere al rafinăriei.

Prin urmare, vinovăția inculpatului în comiterea celor trei infracțiuni, respectiv cele prev. de art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen., este dovedită, după cum rezultă din ansamblul probator și comiterea infracțiunii prev. de art. 40 (actual art. 43) din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 293 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990.

S-a reținut că încetarea procesului penal urmare a constatării prescripției răspunderii penale cu privire la aceste fapte, este corectă și a fost menținută, chiar dacă cererea implicită a inculpatului de continuare a procesului penal pentru dovedirea nevinovăției sale se poate deduce din exercitarea căilor de atac, în care este criticată soluția de încetare a procesului penal în favoarea achitării sale, care pe considerentele de mai sus nu poate fi dispusă, vinovăția fiind probată de întreg probatoriul analizat.

Instanța de recurs, pe baza probatoriului cauzei relevat în precedent, va reține aceeași stare de fapt și încadrare juridică precum prima instanță, în ce privește incidența în cauză a infracțiunii de înșelăciune, cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 și ale art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Prin art. 11 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, se încrimina sustragerea de la plata impozitelor, a taxelor și a contribuțiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării în scopul obținerii de venituri.

Art. 13 din Legea nr. 87/1994 prevedea la rândul său următoarele: „Fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției”.

Inculpații R.I., P.P. și S.I. achiziționând produse petroliere plătite fără taxa M.T.R., pe care, însă le-au vândut încasând pentru sine taxa, sustrăgându-se de la plata taxei către stat, au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În cauză, prima instanță a apreciat în mod corect că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzute de art. 297 C. pen., în concurs real cu infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de articolul 13 din Legea nr. 87/1994.

Așa cum aceasta a arătat, din moment ce produsele petroliere intrate în circuitul comercial nu erau de natură a naște obligații fiscale către bugetul statului, faptul că persoanele care le-au cumpărat ca benzină sau motorină, au fost înșelate cu privire la calitatea acestor produse, nu este de natură să prejudicieze bugetul statului, neputând să se rețină nici comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Referitor la relația dintre infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de articolul 13 din Legea nr. 87/1994 și cea de înșelăciune (art. 215 C. pen.), în doctrină, s-a arătat că atunci când prin oricare dintre faptele incriminate în articolul 13 (devenit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 se cauzează o pagubă reprezentând suma cu care s-au diminuat obligațiile fiscale datorate statului, nu va exista concurs de infracțiuni între evaziunea fiscală și înșelăciune, ci doar infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât articolul 13 din Legea nr. 87/1994 reprezintă o reglementare autonomă și specială, față de infracțiunea de înșelăciune, fiind evident ca în astfel de cazuri să se rețină numai evaziunea fiscală, potrivit principiului specialității legii penale, în sensul că legea specială are prioritate față de reglementarea generală.

Așa fiind, instanța de fond a procedat în mod legal la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 alin. (1) C. pen.) și înșelăciune (art. 215 alin. (2), (5) C. pen.) într-o singură infracțiune de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, reținând și incidența dispozițiilor articolului 13 C. pen.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptele prin care s-au achiziționat cantitățile de produse petroliere scutite de taxe și impozite, produse care apoi au fost revândute ca fiind „benzină și motorină purtătoare de taxe și accize”, banii astfel obținuți nefiind vărsați la bugetul de stat fiind însușiți de către inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

Este neîntemeiată susținerea în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. referitor la schimbarea încadrării juridice, din trei infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. și art. 13 C. pen. întrucât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 109/P/2001 din 24 iunie 2002, inculpatul R.I. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., astfel încât în mod corect s-a luat în considerare această încadrare juridică și, în urma transpunerii acesteia pe starea de fapt reținută în cele două acte de inculpare, s-a procedat la stabilirea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Criticile inculpatului R.I. circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. potrivit cărora ambele instanțe de judecată au pronunțat hotărâri nelegale în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei în sensul că, prin aplicarea greșită a legii a fost obligat la plata unor despăgubiri în sumă de 815.229 lei către A.N.A.F. în solidar cu inculpatul S.I. și partea responsabilă civilmente SC M. SRL, sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că în mod corect au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente reprezentate de societățile comerciale în numele cărora au fost ridicate produsele petroliere de la rafinării, la plata despăgubirilor civile, către urmează a se plăti în prezent către partea civilă D.R.A.O.V. Timișoara în nume propriu cât și pentru A.N.V.. D.R.A.O.V. Timișoara a preluat această calitate procesuală de la D.R.V. Arad, prin desființarea acesteia din urmă conform Ordinului Vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 8790/2006 și înființarea D.R.V. Timișoara, care este partea ce a înțeles a exercita căi de atac în cauză, atât în nume propriu cât și pentru A.N.V.

Despăgubirile civile acordate de prima instanță și menținute de instanța de prim control judiciar sunt conforme principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat statului prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și înșelăciune privind calitatea mărfurilor, prejudiciul reprezentând sumele de bani nevirate statului urmare a punerii în circulație a combustibilului.

La stabilirea prejudiciului s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă, precum și suplimentul acesteia întocmit la dispoziția instanței de apel în ciclul procesual anterior.

Referitor la recursul formulat de partea civilă se constată că acesta nu a motivat oral sau scris în temeiul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Răspunzând criticilor formulate de inculpatul R.I., critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., consideră că, în acest fel, a analizat ca motiv de casare ce poate fi examinat și din oficiu, latura civilă a cauzei constatând că aceasta a fost soluționată în mod judicios de ambele instanțe pentru considerentele deja expuse.

Pentru considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, de inculpatul R.I. și de partea civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 49/ A din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pe care o va menține ca legală și temeinică.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, de inculpatul R.I. și de partea civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 49/ A din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul intimat inculpat R.I. la plata sumei de 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați P.P. și S.I., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Timișoara la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 noiembrie 2012.